Gazeta Transilvaniei, octombrie 1901 (Anul 64, nr. 217-241)

1901-10-26 / nr. 238

Pit­curia sfintei sărbători de mâne, Vineri, Sf. Dumitru, diarul nu va apare până Sâmbătă sear­a Demonstraţia navală francesă. Francesii s’au înflăcărat din nou. De astă-dată înse entusiasmul lor nu culmineza în a glorifica pe Ţar şi alianţa cu marea lui împărăţia, ci urmăresce o altă ţintă mai avântată şi mai damnă. Francia voiesce se ’şi reînoiască marile tradiţiunî ale politicei sale orientale, voiesce se dea un semn, că influinţa şi puterea sa de odinioră încă n’a dispărut încă ; de aceea gu­vernul ei a întreprins un pas ener­gic în politica esterioră. De aici vine bucuria cea mare, ce a cuprins pe Frances­ în urma declaraţiunei ministrului de externe Delcassé. Incidentul, care a dat nas­­cere conflictului franceso - turcesc, este mai mult de natură privată şi dacă totu­şî lucrurile au ajuns până la demonstraţiunea navală, ce o face escadra francesă de sub comanda admiratului Caillard, care a sosit alaltă-era diminaţă înaintea insulei Mitilene (vechiul Lesbos), causa nu este numai trăgănarea Portei în aplanarea af­acerei cheurilor și a lui Tubini-Lorando, ci se vede lămurit, că guvernul frances doresce se în­treprindă in politica mare o acţiune independentă şi urmăresce ţînta ho­­tărîtă de a-şi recâştiga vechea in­­fluinţă în Orient. Astăcji sunt cunoscute postula­tele, ce le-a ridicat guvernul frances faţă cu Turcia. Nu e vorba aicî nu­mai de aplanarea amintitelor afaceri bănesci, ci Francia voesce se-şî res­­tabilască cu acâstă ocasiune vechiul seu protectorat asupra creştinilor în Orient. Ea cere prin urmare, ca Porta se recunoscă în mod oficial toate soblele congregaţiunilor reli­giose, care stau sub scut frances, or! sunt de naţionalitate francesă; se recunosca asemenea toate spita­­lurile francese; mai departe Poarta se dea autorizare de a­ se reconstrui școlile distruse în timpul turburări­­lor armenesce și să dea aprobare noului patriarch chaldek­. Răpite de entusiasmul, ce l’a produs scriea despre trimiterea es­cadrei în Orient, foile parisiene de bulevard ca „La Patrie“ merg până a afirma, că demonstrația navală francesă ar avea de scop ocuparea orașului Beiruth și declararea pro­tectoratului frances asupra Siriei. Aceste sunt exagerări, deoare­ce cu toate raporturile de alianță, în care stă Francia cu Rusia, guvernul fran­ces va trebui se-şî mesure bine paşii, căci cestiunile orientale au fost din vechime forte delicate. Ministrul Delcassa, ca bărbat cu tact şi cu prevedere, n’a uitat a spune în de­claraţia sa clar şi hotărît, că Fran­cia nu este singura putere, ce e le­gată prin tractatul de la Berlin. Mai sunt aşa dar şi alte puteri, de care trebue se ţină seam­a, este Germa­nia asemenea gelosa pe influenţa ei în Turcia, este Anglia, care-şî păzesce interesele ei maritime cu încordată atenţiune; dar este chiar Rusia, aliata Franciei, care cu toata bunăvoinţa ei nu va suferi, ca Fran­cia se treca câtuşi de puţin peste linia, unde s’ar atinge susceptibilită­ţile diplomaţiei rusescî. In Germania deja se deşteptă simţul de rivalitate în ce privesce misiunea, ce o reclamă Francia ca putere protectoare a creştinilor în Orient. Acesta, cfic foile germane, s’ar face pe contul influenţei Germa­niei în Turcia, căci „Temps“ şi „Liberté“ nu vorbesc numai de creş­tinii catolici, ci se pare, că au în vedere şi cele­lalte confesiuni creş­­tinesci. Dar, cum am scis, guvernul fran­ces se va feri de a­ se hasarda prea mult. Cu toate astea intervenţia fran­ FOILETONUL „GAZ. TRANS“. 6) Natură şi vieţă. De E. Sienkiewicz, trad. de I. C. Frunză. — Continuare. — Proprietarul împăca lucrurile. El ţi­nuse mai ’nainte forte mult la Rizepa. Fe­meile prin sat şoptiau între ele, că Rizepa ar fi fiul proprietarului: „se vede îndată, că mişelul are apucături de şliahţiţ“*). Acest lucru pate nu era adevărat, deşi totă lumea cunoscea pe mama lui Rizepa, pe când de tată-său nu se sciea nimic. Rizepa locuia ca un fel de moşnean într’o casă a proprietarului şi lucra vr’o câte­va pogoane de pământ, care mai târc­iu ajun­seră în proprietatea lui. Purta ast­fel eco­nomie pe locurile sale proprii, şi cum era deştept, îşi adunase ceva. Se căsători apoi *) Şliahcic , nobil; la început fie­ care polon, care avea un feud şi servia la miliţie cu calul său, purta numele de şliahcic. Mai la urmă au decăzut şliahsicii şi unii din ei sărăciră cu totul. Nobilimea de frunte se numia şliahtă. Espresiunea şliahtă are astăc­i şi un sens rău a­d­ică, cu o femee, cum nu-i găsiai păreche, şi ar fi dus’o de tot bine, decă nu s’ar fi uitat prea des în fundul paharului. Era greu s’o scoţi cu el la cale. Dăcă îi cricea cine­va vr’o vorbă, seu îi arunca vr’o mustrare, îi răspundea îndată: — Aşa e, eu beau, dar beau dintr’al meu, şi cine ce are cu mine? Nu-i păsa de nimenea în sat, numai față de notar avea un respect deosebit. Când zăria de departe şapca verde, nasul răsfrânt, barba de țap și nisce piciore lungi, trecând d’alungul stradei, numai de­cât punea mâna la pălărie. Nu-i vorbă, no­tarul îl avea pe Rizepa cu ceva la mână. In vremile de răsmiriță umblase Rizepa cu oare­cari hârtii de importanță, le adusese de unde­va. Dar numai atâta se soiea. Pe a­­tunci de altmintrelea el nu avea decât cinci­spre-dece ani, era băeţandru şi pă­­zia gâştele şi vitele. Mai târc­iu îi trecu prin minte, că pate va fi silit să răspundă ce a făcut cu acele hărţii şi din pricina acesta avea mare groză de notar. Ast­fel era Rizepa. Când se întorse acum din pădure și intra în casa lui, îi eși nevasta înainte căulindu-se și-i cjise: — Ochii mei n’are să te mai vaciă mult, n’am să mai spăl și n’am să mai fierb pentru tine. Sărman de tine, ai să tai lumea în cap. — Ai mâncat ceapa ciorii — întreba Rizepa uimit — sau te-a lovit strechea? — N’am mâncat ceapa ciorii și nici strechea nu m’a lovit, dar a fost aici no­tarul și mi-a spus, că tu încă nu ești scă­pat de cătane.... O, Domne! Tu ai să pleci în lumea largă. Numai după­ ce ancji acestea, începu el să întrebe cum și ce fel și ea îi istorisi toate pe rând, afară de încercările de dra­goste ale notarului, despre ceea­ ce nu aminti nimic. îi era și teama să i­ le spună, căci cine stie ce ar fi putut se încapă Ri­zepa cu notaru, sau poate Doamne foresce, s’ar fi năpustit asupra lui și ast-fel afacerea cu miliția ar fi eșit și mai rău. — Prosto — ejise în cele din urmă Rizepa — ce te bocesci? Pe mine nu mă ia soldat, am trecut de anii miliției, și afară de aceea am casa mea, am pământu meu și pe lângă astea toate, nebune, am pe acest copil. Arătă, cjicând ast­fel, la leagăn în care un băiat sănătos de vr’un an, da din piciore și țipa de-ți lua lucrul. Rizepowa își șterse ochii cu șorțul și grăi: Toate acestea sunt în zadar. Par’că el n’ar sei de hârtiile, ce le-ai fost dus din pădure în pădure. Abia acum se scărpina Rizepa în ceafă. — Da, el stie bine.. . Trebue să mă duc singur la el — cjise Rizepa după o pausă. Poate nu stau lucrurile tocmai așa de rău. — Du-te, du-te, — grăi nevasta — şi ia-ţi o rublă la tine. De el nu te poți apro­pia fără rublă. Rizepa își lua o rublă din ladă şi pleca la notarul. Pan Zoldikiewicz era flă­cău, și locuia într’o casă de petru, lângă un lac, avea pentru el două odăi. Odaia cea mare sta­golă, în ea nu era alt­ceva, decât nişce pat şi o pereche de tureci; odaia a doua era salonul şi tot­deodată dormitorul. In ea se afla un pat în disor­­dine, cu două pernii neîmbrăcate, din cari eşiau fulgii pe de toate părţile. Alăturea avea o masă şi pe ea un călimar, condee, cărţi de la cancelărie, câte­va broşuri din „Isabela de Spania“, odată de d-1 Bres­lauer, două gulere englezesci murdare, un ANUL LXIV. 3 G AZETA“ iese în filetre $1. Abortamente neutra Austro-Uigaila: Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rii de Duminecă 2 fi. pe an. Peana Mânia şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şese luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la terco ofi­­ciele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Anonamentul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa Irare, Târgul Inului Nr. 30, stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe şese luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă . Pe un an 24 cor., pe 6 luni 12 p., pe trei luni 6 corone. — Un esamplar la bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. REDACŢIUNEA, Adninistraţiunea şi Tipografia Braşov, piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se pri­mesc.— Manuscripte nu se retrimit. INSERATE se primesc la Administraţiune în Braşov şi la următorele BIECUEI da ANTUNŢUBÎ: în Viena ; la N. Dukes Nachf., Kux. Augenfeld & Emeri­c Les­­ner, Heinrich Schalek. A. Op­­pelik Nachf. Anton Oppelik. in Budapesta, la A. V. Gold­berger. Ekstein Bernat, Iuliu Leopold (VTI Erzsébet-kerrut). PREŢUL INSERTIU­NILO­R: o seria garmond pe o coloana 10 bani pentru o publicare. — Publicări mai dese după tari­fa și învoială. — RECLARIE pe pagina 3-a o seria 20 bani. Nr. 238. Braşov, Vineri 26 Octomvrie (8 Moemvrie). 1901. ce să dă nascere multor îngrijiri, fiind-că printr’ânsa s’au sufevat şi cestiunile delicate ale Armeniei, Ma­cedoniei şi Serbiei-vechî, şi în Orient de­­ multe­ orî a ajuns o singură schinteiă pentru a face se isbucnescu flăcările. Grecia, România şi Austro-Un­­garia. „Neue Freie Presse“ vorbind de în­trevederea dintre regele Greciei şi monar­chul Francisc Iosif, crice, că presenţa regelui George la Viena poate să nu fie causată direct de afaceri politice , dar desele visite ale regelui George la Viena şi în Austria probeza, fără îndoală, simpatia mereu cres­cândă dintre cele două state. Atracţiunea, pe care Austro-Ungaria o esercită asupra României şi Greciei, îşi are rădăcina în sentimentele prietinesce ale monarchiei pen­tru aceste două state, amiciţie, care nu le impune nici un sacrificiu. Negreşit monar­chia austro-ungară va profita de influenţa sa asupra statelor amice din Peninsula bal­­canică, pentru a­ le recomanda o politică liniştită şi o desvoltare naturală. Alegerile comisiunilor în dietă. In şedinţa camerei deputaţilor din Pesta de alaltaeri (B Nov. n.) preşedintele a anunţat alegerea notarilor Ios. Farkas, conte Alei, Teleki şi Beit Kubik, apoi a anun­ţat şi resultatul alegerei în comisiunile ca­merei, care alegere s’a făcut in şedinţa precedentă. în nici una din cele 19 comi­­siuni n’au fost ales măcar un singur depu­tat dintre cei cjişi ai naţionalităţilor şi dintre Saşii, ce stau în afară de partide. Au încăput, ici colo, în câte o comisiune numai mameluci de ai guvernului, ca Fâşie, Avramescu Pachomie, Pildner, Fluger, Şer­­ban ş. a., dar nu se găseşte între cei aleşi nici un deputat de origine nemaghiară, care să nu fie pronunţat guvernamental. Eră şi un moment caracteristic pentru drep­tul şi dreptatea erei szelliste cu „adevărat liberale“. Visita marelui duce Nicolaevici În Budapesta continuă să preocupe cercu­rile diplomaţiei. Din Petersburg i­ se anunţă Ţarului „Lokalanzeiger“ din Berlin, că în capitala ruseasca se dă o mare importanță acestei visite. Scopul călătoriei marelui duce a fost în primul rând, de a înlătura încor­darea, ce există între Petersburg și Viena de la căsătoria regelui sârbesc Incoace. Afară de acesta în cercurile bine informate se crede, că marele duce a îmânat împăra­tului şi regelui Francisc Iosif o comunicare forte importantă a Ţarului, despre situaţia din Peninsula­ balcanică. Răutate, ţ­iatul sârbesc guvernamen­tal „Narodnostu a publicat crele acestea un articol alarmant despre Români. Auto­rul articolului spune, că nu de mult a că­lătorit cu trenul dela Arad spre Ardeal şi dacă n’ar fi stiut că se află în Ungaria, ar fi crecjut, că se află în România. Pretutin­deni, dice el, numai ferani români se văd. Spune, că din numele comunelor reiese, că Românii au contopit pe Sârbi şi Ma­ghiari, resultat, la care au ajuns în secolul 18. In secolul 19 Românii au năvălit asu­pra Timişanei şi de acolo în Torontal, acil în pomit. Timişului sunt în majoritate re­lativă, er în Panciova, unde înainte cu 15 ani nu se găsia nici un Romanţ?), acel au paroohie şi funcţionarii lor au ajuns deja pănă la malurile Tisei. Căuşele acestei cu­ceriri, le găsesce autorul articolului în ne mai pomenita alipire a Românilor de neamul lor şi în relaţiunile familiare sfrictesa. De aici se esplică, că dacă o Româncă se mă­rită după un Sârb, Ungur sau Nemţ, ea romanisază nu numai familia, ci şi satul întreg. De aici îşi esplică, cum o mână de Români au românisat în Serbia o provincie întregi, Craina, şi cum Românii din Ar­deal au pătruns pănă la Tisa. Autorul spune mai departe, că întin­derea aceasta a Românilor este o primejdie comună pentru celelalte naţionalităţi şi se plânge, că Românii subminează esistenţa naţională a Sârbilor, îşi esprimă de aseme­nea regretul, că Românii au fost scoşi de

Next