Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1902 (Anul 65, nr. 1-24)

1902-01-01 / nr. 1

Ti«4 Pagina 2.GAZETA TANSILVANIEI. sics s’a ridicat îndată se-i răspundă, luminându-1 şi liniştindu-1. Egijposiţia inspectoratelor şcolare Geza Papp a spus, că dreptul de control al statului asupra şcolelor confesionale e prea neînsemnat din punct de vedere al maghiarismului. Supărat trebue să spună, că copiii instruiţi în limba maghiară prin „ovodele“ statului, deci întră în şcolele poporale îşî uită limba maghiară. — Wlassics cade şi aici ca pisica, în răspunsul ce-i dă. El spune, că a dat o nouă ordonanţă privitor la învăţarea limbei maghiare, care va servi cu efect causa maghiarismului. * Nu seim la care ordonanţă s’a provocat ministrul Wlassics, căci ordonanţele ministeriale unguresc! răsaradi ca bureţii după plaie în tote direcţiunile. Vedem însă, că adversarii noştri sunt tot mai impetuoşi, tot mai îndrăsneţî şi mai teremtette împotriva limbii şi culturi popoarelor nemaghiare. Cu sila vor să ne impună limba şi cultura lor şi în mijlocele de aplicat spre ajungerea acestei imorale ţinte, sunt nealegetorî şi neadormiţi. Luptă crâncenă trebue se susţinem pentru a ne apăra tesaurul cel mai scump, limba şi prin limbă naţionalitatea. Şi susţinem lupta aceasta tocmai faţă cu factorii, cari chemaţi ar fi, se dea şi ei sprijin la desvoltarea şi cultivarea naţiunilor nemaghiare, decâ e, cat era aceasta să mergă spre întărire şi consolidare. In loc se fie aşa, în loc să ne bucurăm şi noi de egală ocrotire şi îndreptăţire, pe tote căile îndurăm prigoniri, în tote direcţiunile suntem expuşi asupririi şi nedreptăţirii. Nu-şî gândesc pre domnii din Pesta, că unde o se ajungă cu politica de anihilare ce o fac, şi ce se va alege din ţara în care majoritatea covîrşitore a locuitorilor sunt priviţi şi tractaţi ca străini pe pământul şi în vatra lor străbună? Congresul pentru autonomia catolică. Joia trecută s-a deschis în Budapesta congresul pentru autonomia catolică. Şedinţa de joi a fost numai formală, de constituire. Desbaterile au început în şedinţa de Vineri, după ce majoritatea a respins propunerea lui Simonyi- Semadam, ca adecă înainte de desbaterea în merit, comisiunea de 27 să clarifice congresul privitor la diferenţele esistente între proiectul elaborat de numita comisiune şi între punctul de vedere al guvernului. Pentru propunerea Simonyi-Semadam au pledat Stefan Rakovszky, Gabriel Ugron şi Contele Zichy. Contra ei a vorbit contele Apponyi. Propunerea fiind respinsă de majoritate, s’a deschis desbaterea în merit, vorbind delegaţii Fr. Major şi Georg Micsura. Eră câteva amănunte. Şedinţa a presidat’o contele Iuliu Szapary. S’a cetit procesul verbal al şedinţei prime asupra căruia s’a încins o discuţie pasionată. Congresul a decis, ca procesul verbal săfie redigeat din nou şi verificat. La ordinea dilei Simonyi-Semadam şi-a motivat printr’un lung discurs propunerea despre care am făcut amintire. El găsesce necesar, ca comisiunea de 27 să clarifice congresul asupra diferenţelor esistente între proiectul elaborat de ea şi între vederile guvernului, căci altfel nu se va ajunge la nimic şi se va face numai risipă de timp, se va zidi pe nisip şi re■sultatul va fi dublu. Tot ce se va dobândi, va fi o intimidare şi membrii congresului nu vor sei niciodată, către factorul, care deţine puterea, voesce s’o esercite acesta faţă de congres pe basa legei, ori din punct de vedere politic şi de partid. Ori că facem autonomie, ori nu. Dacă guvernul nu vrea să dea avea o autonomie, atunci să nu se joace cu noi, căci nu suntem copii. Decă suntem catolici şi simţim că catolicismul e primejduit în Ungaria şi are lipsă de autonomie, atunci să nu ne lăsăm a fi purtaţi de sforă, ca marionetele, pe cari mâni necunoscute le portă dela spate. Numai atunci vom sei ce e de făcut cu autonomia, dacă vom fi lămuriţi asupra atitudinei guvernului. Şi „a nu dice nimic“ e o părere, dar atunci vom sei ce e de făcut, nu ne vom tocmi, ci vom pretinde drepturile, ce ni se cuvin după lege. Saghy Gyula e de părere să nu se împiedece desbaterea generală. Rakowszky Stefan zice, că a sunat ora ultimă. Congresul nu e o hală de vândare, unde să se facă tocmeli cu guvernul. Lucrul se tărăgăneză acum de trei ani. Guvernul a vrut să arunce oolîul zădărnicirei autonomiei pe alți factori. Totdeauna a dis episcopatului: să poftescă a-şî espune congresului părerea. El a şi făcut’o; guvernul însă totdeauna s’a ascuns după pereţi spanioli. Acum după ce elaboratul a trecut prin retorta tuturor comisiunilor, guvernul dice, că-i este greu a-şi espune punctul său de vedere înaintea unei comisiuni mai mari, doresce însă să se designeze trei bărbaţi de încredere, şi-şi va spune părerea. După ce s’a făcut şi acesta şi după ce s’a redactat un proiect de autonomie forte strimt, audim în ceasul din urmă dela bărbaţii comisiunei de trei, că nu vrea guvernul să ne dea nici drepturile cuprinse în proiectul de faţă, că esistă şi acum diferenţe, nouă necunoscute. — Oratorul spune mai departe, că organismul proiectat nu satisface aşteptărilor, căci se negă şi minimul de drepturi. Invinuesce pe Apponyi, că esuază a da lămuririle de lipsă asupra diferenţelor şi se declară pentru propunerea Simonyi-Semadam. Ugran Gabor dice, că congresul catolic nu e demn de rolul, ce i se pregătesce. Catolicii trebue să stea pe basa legei, căci decă congresul s’ar abate dela basa strictă de drept, atunci el se supune dictatului unor factori străini. Când guvernul nu ţintesce la organisarea autonomiei celor 8 milioane de catolici pelasa dreptului, ci tinde a vîrî zizanie şi conflicte, congresul s’a abătut dela legsn de drept şi a păşit pe terenul terguelilor. Să ni se desvălescă odată situaţiunea în totă umilirea ei şi aceia, cari vor să primască situaţiunea acesta. — Primesce propunerea Simonyi-Semadam. Pentru propunere mai vorbesce contele Ferdinand Zichy şi Francisc Major, apoi se face votarea. Propunerea e respinsă cu 67 contra 45 voturi. Se începe desbaterea generală a elaboratului comisiunei de 27. Fr. Major întrebá, decă după tote câte s’au petrecut şi după umilirile ce le-a suferit catolicismul ungar, se poate pare primi o instituţie, care deja din nascere vegeteza, în care nu se găsesce forţă, pulsaţiune, din care sângele a fost scurs și care numai prin mijloace artificiale poate fi scutită de perirea timpurie. Declară, că membrii congresului n’au fost trimiși, ca să vândă, ci se elupte drepturi. Micșura Georg nu primesce elaboratul comisiunei de 27, fiindcă e mai bine să n’ai nimic, decât să ai ceva rău. Crede, că precum Wekerle a mijlocit dela coroină introducerea căsătoriei civile, aşa şi primatele cu episcopatul vorbei să esupereze dela coronă scutirea drepturilor catolicilor. A mia va avea toate şcolele poporale şi organisaţia comunităţilor bisericesc în întregimea lor; altă sferă de drept autonomia nu va căpăta, ea însă va fi pretutindeni unde vine sub decisiune vre-o afacere, ce atinge interesele bisericesce. Din asămănarea perderilor şi câştigurilor contele Apponyi ajunge la resultatul, că catolicii pot primi autonomia aceasta, care ar fi o forţă statornică pentru toţi catolicii din Ungaria; ea ar fi o armată organisată faţă cu jgletele vechi neorganisate. Primesce proiectul comisiunei de 27. Vorbirea lui Apponyi a întîmpinat şi aprobări şi desaprobări. O parte a episcopilor au aplaudat pe orator, archiepiscopul Samassa l-a felicitat chiar. La discursul lui Apponyi, probabil, vom mai reveni. Preşedintele a dat apoi cuvântul contelui Ferdinand Zichy, care a vorbit în contra proiectului. El zise între altele, că pe basa celor spuse de Apponyi, niciodată catolicii nu vor ajunge în posiţiunea, ca autonomia să-şi validiteze influenţa sa asupra învăţământului. Dispoziţia contemplată de guvern involvă o directă renunţare, căci directorii şcolilor nu vor fi numiţi de autonomie, ci de ministru, alegând acesta dintre cei pe cari autonomia îi candidează. Nu va fi totdeauna Wlassics ministru; poate să vină unul mai bun sau altul mai rău decât el, şi atunci nu se va cunoasce intenţia urmaşului său asupra lucrurilor, faţă de cari se cunosc adi părerile lui Wlassics. Contele Zichy nu priveşte autonomia ca factor legislativ, ci ca un organism, care-şî aşterne resoluţiile supremului patron. Nu primesce proiectul comisiunei de 27 şi cere, ca congresul să se reîntorca la punctul vechiu de mânecare şi să desbată vechiul proiect de statut. Adi s’a ţinut a treia şedinţă. In şedinţa dela 11 Ianuarie contele Albert Apponyi a dat lămuriri cu privire la activitatea comisiunei de 27 şi la punctul de vedere al guvernului. Guvernul nu e aplecat a renunţa la stabilirea budgetului fondurilor şi nu renunţă la conducerea şcolelor superiore, şi medii catolice regesei, dă însă congresului dreptul de a conlucra şi el la stabilirea budgetului şi la inspecţiunea şcolelor. Mai ales în judecarea delictelor contra religiunei consiliul de direcţiune ar presenta ministrului pe preşedintele anchetei şi înainte de a se aduce sentinţa ministrul ar cere totdeauna părerea respectivei autorităţi eclesiastice. Dacă congresul primesce punctu de vedere al guvernului, el nu renunţă la un drept. Apponyi spune, că autono Germania şi Englitera. Şedinţa de la 10 ianuarie a parlamentului german a fost una din cele mai interesante. La ordinea zilei era desbaterea budgetului. Primul orator Bassermann (liberal naţional) salută cu bucurie bunele raporturi dintre Germania şi Rusia, confirmate şi cu ocazia întrevederii din Danzig. Privitor la relaţiile cu Austria oratorul relevă critica prinţului Czartomszky din dieta galiţiană, care s’a esprimat nefavorabil asupra raporturilor interne din Germania. Liebermann-Sonnenberg (partidul reformei) cere mai întâii reglementarea jidovilor şi trece la politica externă. El atacă pe ambasadorul german din Londra Wolff- Metternich, care interlocula a criticat însufleţirea Germanilor pentru Buri. Stilul juvenil estravagant ar trebui să se manifesteze tocmai în iubirea de patrie, cr acelora cari ne infameză, să nu le arătăm smochina în buzunar, ci se-i isbim cu pumnul în nas. „Fiindcă poporul german vede în Chamberlain pe pricinuitorul răsboiului, el pentru noi este ştrengarul cel mai mişel din hune.“ Vorbitorul e chemat la ordine, Liebermann continuând: N’am alt termin pentru Chamberlain. Soldaţii germani veterani trebue apăraţi faţă cu asămănarea ce a făcut’o Chamberlain. Ei nu sunt bandiţi şi tâlhari. E clar, că armata engleză în mare parte e o bandă de jefuitori. Cancelarul JMZow,luând cuvântul, crede, că esprimă dorinţa majorităţii camerei când doresce, ca astfel de obiceiuri de critică să nu se împământenască în discusiunile parlamentului faţă cu miniştri streini. Regretă adânc declaraţiile antevorbitorului asupra armatei unui stat, cu care Germania stă în bune relaţii. Nu e permis să se ofenseze armatele străine. Câteva zile mai înainte a respins încercarea de a se atinge cineva de numele armatei germane. Dacă respingerea aceasta ar vrea să fie un pretext pentru a se forța o altă atitudine față cu răsboiul sud-african, sau un pretext pentru a se crea raporturi neamicale între poporul german și alt popor cu care Nr. 1 — 1902. Germania niciodată n’a stat pe picior de inimiciție, atunci — dise Büllow — nu stau la îndoială a declara, că la aşa ceva n’am să particip. Cu discursuri,, cu proiecte de resoluţiuni şi meetinguri nu vom suferi să ni se determine direcţia nostră politică. Interesele şi demnitatea nostră pretind se menţinem raporturi pacemice şi amicale cu Englitera. Cancelarul îşi esprimă apoi regretele asupra modului, în care unul din vorbitori s’a pronunţat despre raporturi interne din Austria. Pe cum, Germania n’ar vede cu ochi buni, dacă cineva s’ar amesteca în afacerile interne ale ei, tot aşa Germanii trebue să trateze afacerile interne ale altora cu tactul, care e basa cea mai bună a raporturilor sănetose internaţionale. Ortet (conservativ) pretinde o mai energică apărare a misionarilor germani din Transvaal. E pe deplin esplicabil, dise, dacă revoltei generale în contra lui Chamberlain i s’a dat şi în parlament o espresiune mai tare. Asupra resboiului din Africa-de-sud va căde blestemul, precum şi asupra acelora, cari l-au provocat şi care au tolerat, ca acest resboiu se fie purtat cu atâta necruţare. Vrem să restabilim raporturile tradiţionale cu Englitera, cum era pe timpul lui Bismarck.. Vrem să stăm faţă ’n faţă ca buni amici, dar suntem reci până ’n adâncul inimei şi ne vom ţine mânile în buzunar, când e vorba, ca să scoatem castanele din foc pentru amic. Ţinem la tripla alianţă între marginile trase de cancelar. Posiţia nostră este atât de tare, încât n’avem plăcerea să alergăm după aimenea. SOIRILE DILEI. —in Decemvrie v. Alt nou fericit, cu bine și cu isbândî în toate, dorim cetitorilor, colaboratorilor, corespondenților și tuturor amicilor fetei noastre." Serbarealilei de 1 Ianuarie în București „Monitorul Oficial“ publică următorul program pentru serbarea zilei de 1 ianuarie: Majestatea Sa Regele, împreună cu Alteţa Sa Regală Principele Ferdinand şi înconjurat de Curtea Regală, asistă la oficiul divin, ce se va celebra la Sf. Mitropolie, orele 10 jun. dimineţa, faţă fiind d-nii miniştri, d-nii preşedinţi şi membrii adunărilor legiuitoare, cari se vor afla în capitală, înaltele curţi de casaţiune şi de compturi, Curţile şi tribunalele, d- primar cu consiliul comunal, ofiţerii genarali şi superiori, cari nu vor fi sub arme, camera de comerciu şi funcţionarii superiori ai Statului. Trăsura Majestăţei Sale Regelui va fi escortată de un escradon de cavalerie. După serviciul divin, Majestatea Sa Regele trece în revistă garda de onore înşirată în curtea Sf. Mitropolit şi merge în apartamentele I. P. S. S. Metropolitului Primat, unde primesce felicitările înaltului cler şi ale persoanelor presente. In acea zi, la Palatul din oraş, vor fi deschise registrele de înscriere. Promoţiuni în capitlul din Lugoş. Foia oficială publică promoţiunea graduală din capitlul gr.-cat. din Lugoş. Ilustr. Sa Petru Pop a fost numit canonic preposit, R-ssmul Beniamin Densuşan canonic lector R-ssmul Ioan Boroş canonic custode, R-ssmul Mihaiu Gianu canonic cancelar, în acelaşi timp fu numit de canonic prebendat R-ssmul d-n Nicolae Nestor, vicarul Haţegului. Pom de Criciun. Principele moştenitor român Ferdinand a fost Vineri dimiriţa la Bârlad. Aci, după ce a asistat la pomul de Crăciun al soldaţilor reg. 4 de roşiori, al cărui comandant, după cum se scie, este principesa Maria, s-a întreţinut mai mult timp cu ofiţerii superiori şi inferiori şi apoi în viralele publicului Bârlădean, a părăsit acel oraș îndreptându-se,spre capitală, în diua a doua de Crăciun, d-na și d-l G. Gr. Cantacuzino organizaseră un strălucit pom de Crăciun în onoarea micilor principi regali Carol, Elisabeta și Maria.