Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1902 (Anul 65, nr. 1-24)

1902-01-09 / nr. 6

Nr. 6 — 1902. V. Mangra, Aug. Hamsea, Dr. G. Proca, er adî pe R. Ciorogariu. Din incidentul jubileului de 25 de anî, Joia a apărut în estensiune duplă. Afacerea Wolf-Seidel. Ara amintit la timpul seu despre motivele scandaldse, cari au forțat pe deputatul Wolf sS-șî de­pună mandatul în Reichsrath. Acuma când Wolf a fost reales, credem a fi interesant a publica nişte detailuri din memorandul înaintat la timpul seu de către comitetul central al fracţiunei pangermane clubului acestei fracţiuni. Wolf a sedus la 1898 o fată, abusând de entusiasmul ei pentru protagonistul ideilor naţionale germane. Wolf era atunci însurat. Fata era fiica unui partisan de al lui Wolf, de a cărui ospitalitate şi credit acesta a profitat din belşug, pentru a-şî ajunge scopurile. El a destăinuit fetei, că căsătoria lui este ne­fericită şi că trebue să divorţeze. Când fata vădit, că relaţiile cu Wolf au urmări, fii cuprinsă de o mare grije, Wolf îi re­comandă să întrebuinţeze un mijloc, care­­nu se pote spune în public, ori să se „di­­smită“ cu logodnicul său, pentru a pute atribui acestuia consecinţele relaţiilor lor. In acelaşi timp o rugă să nu-1 trădeze, căci prin aceasta ar fi discreditat, or causa națională germană, pentru care și dânsa­­este atât de entusiasmată, ar perde enorm. El îi promise fetei, că o va visita și după ce se va fi măritat, or când se mărită cu un fost coleg al lui Wolf, acesta se oferi ,ca martor și ca naș pentru primul copil, •ce se va nasce. Pata, după­ ce s’a măritat, avu mustrări de consciinţă şi descoperi totul părinţilor şi bărbatului său, Dr. Seidl. Eră deci antecedentele, cari au si­lit pe Wolf a-şî depune mandatul. Şi decâ •cu tote acestea, alegătorii lui l’au găsit ‘din nou vrednic a-l trimite în Reichsrath, faptul acesta este o tristă dovadă despre concepţiile morale, ce domnesc într'o parte a fracţiunei pangermane. O Româncă împuşcată de un Jidov, în comuna Belinţ (Banat) frumoasa fată a lui Damaschin Popescu, cu numele Maria, întreţinea relaţiuni de amor cu jidovul Leopold Rosenberg. De câte­va zile însă fata ruşinându-se de acest fapt de două­­ori ruşinos, a rupt relaţiile cu Jidovul. In­­jiua de 17 Ianuarie Rosenberg a descăr­cat un glonţ de revolver asupra fetei, per­­forându-i craniul. Fata a rămas­ mărtă pe loc, Rosenberg a fost arestat şi dat pe mâna procurorului din Timişora. înmor­mântarea Măriei Popescu s’a făcut cu mare jelanie. societatea academică „Junimea“ va aranja un bal Joi în 6 Februarie 1902 şt. n­. în localităţile societăţii filarmonice. Cernăuţi, în Ianuarie 1902. Presidentul de onore: Eudoxiu baron Hormuzachi. Presi­dentul comitetului aranjator: Othon cav. de Flondor. Presidentul societăţii: Maxi­milian Hacman. începutul la orele 8% sara. Preţul de intrare: 8 corone de per­­sonă. Loja 40 corone. Internatul Francisc Iosif de băeţi români din Cernăuţi. Comitetul Socie­tăţii pentru cultura şi literatura română din Bucovina, în şedinţa sa din 2 ian. a. c. v. a reorganizat conducerea şi admi­nistrarea internatului de băeţi, conform regulamentului de organizare intern ac­ceptat de ultima adunare generală a So­cietăţii pentru cultură. Director al inter­natului a fost numit d-1 Gherasim Buliga prof. la gimnasiul c. r. din Cernăuţi, ad­ministrator d-1 Vasile Jemna, asistent de comptabilitate la direcţia bunurilor. De inspector al internatului a fost numit mem­brul comitetului Societăţii de cultură, d-l Gavriil Teleaga, spiritual la seminarul diecesan. Tot­odată au fost numiţi şi cinci prefecţi, cari sunt însărcinaţi cu supraveghiarea şi instruirea copiilor din internat. Omeni îngheţaţi. Creţii Ilie şi ne­­vastă-sa au mânat săptămâna trecută un purcel la târgul din Aleşd (Bihor). Purce­lul nu l’au putut vinde şi de supărare au beut într’o cârciumă cam multişor rachiu şi pe urmă au plecat spre casă. Zăpada fiind mare şi ei cam chirchiliţî, au cădut într’un şanţ şi au îngheţat acolo. Cancerul o primejdie socială. Sub acest titlu revista „Über Land und Meer“ publică un interesant articol din condeiul doctorului Ranzov. In numitul articol se constată, că boia cancerului, după datele statistice, s’a răspândit în mod extra-ordinar în cei din urm­ă 50 de anî. Paralel cu acesta s’au înmulţit şi sforţările medicilor de a-i descoperi căuşele şi de a-i afla me­dicamentul. Pănă acuma nu s’a ajuns nici la un resultat, aşa că nu se scie încă, dacă avem de-a face cu un bacteriu din regnul plantelor, un fel de burete, ori cu un animal inferior din clasa protozoilor. In timpul din urmă i­ s’a pus la disposiţie directorului de l­a institutul pentru cerceta­rea serumului, Dr. Ehrlich din Frankfurt pe M. o rentă anuală de 40.000 M. pen­tru studiarea problemei cancelarului. An­chetele de pănă acuma au dat resultatul, că de cancer sufer mai ales lucrătorii de parafin, homarii şi fumătorii. Aceşti din urmă se îmbolnăvesc de cancer la buze. Direcţiunea primei reuniuni pentru înzestrarea fetelor şi asigurarea copiilor a numit pe d-l Dr. August de Lem­ény medic de încredere pentru comitatul Braşov. Omor îngrozitor. Ţăranii Ördög Toth Pál, Tilalmas Hajdú Mácsi şi Karman Mácsi din Nagy Kata (com. Pesta) au in­trat în ziua de 18 ian. în casa jidovului Lö­­winnger Leopold, proprietar în acea co­mună. Ţăranii au omorât pe soţia lui Lö­winger, er pe Löwinger însuşi, pe socră-sa şi pe o servitore i-au rănit grav, aşa că se află în agonie. Ţăranii aveau de gând să refuască, însă n’au putut să-şi execute planul, fiind­că au sărit vecinii şi i-au prins. „Jidovii în Rusia“. Se scrie din Pe­tersburg, că jidovii din Rusia, atraşi de comorile din Siberia au încercat în dife­rite rânduri a obţine dreptul de a­ se sta­bili acolo. Guvernul rusesc însă a respins pănă acuma tote petiţiile de felul acesta Intr’un cas special a ajuns o petiţie în faţa senatului imperial, suprema instanţă legislativă în Rusia. Senatul a adus ho­­tărîrea, ca în Siberia să nu fie lăsaţi nici chiar acei jidovi, cari în urma gradului academic, ce-i posed, au dreptul ei de a se stabili în ori­ce parte a Rusiei. Ziarul „Alig. Zeitung“ din Berlin publică nisce interesante date relativ la populația ji­­doveasca din Rusia. In Caucas jidovii for­­m­eaza 0.63% a populației, în Siberia 0.6% în Asia centrală 0.16%- Numărul total al jidovilor în imperiul rusesc după statistica oficială este de 5.189.000. Se crede însă, că aceasta cifră e prea mică. Numărul ji­dovilor în afară de reionul unde le este permisă stabilirea, este forte neînsemnat. In Rusia de nord şi de est sunt 59 de districte unde nu există un singur jidan și alte 38 de districte, unde sunt numai 0.01%. Din provinciile vechi rusesc, gu­­vernamentul Wladimir numără 0.09%, Tver şi Tombow câte 0.08%, Kostrowa 0.06%, Pansa 0.04% şi Wjatka 0.03%. Cât de mulţi sunt însă în oraşele reionu­­lui de stabilire dovedesce faptul, că în districtele Minsk și Witebsk sunt 22.98% oi în districtul Vedicev 23.28°­0, și Bialys­­tok 28.77%. Acești jidovi sunt cu toții concentrați în orașele districtelor, deorece la țară n’au voe a­ se aședa nici chiar în reionul de stabilire. Una dintre nepoate voia să­ o scotă­­din foc. — Lasă-o să ardă, este un obiect sacrat. Flacăra, mai viuă, consumă florea,­­apoi scrisorile de de­asupra, prefăcăndu-le fin cenușă. Se putea distinge scriitura, re­­­gulată, barbatesca. — Ai vădut ? — Ce? — Acest cuvânt... — Care. — „Iubita mea“. In adevăr la lumina focului se putea (•ceti acest cuvânt magic. — Uite, uite. O altă scrisore ! Pri­­­ma linie: „Adorata mea!“ Trei voci de­odată pronunţară încet • cuvintele : „Amanţii mătuşei dulci!“ Focul ardea mai departe scrisorile­­mătuşei, indescifrabile. Secretul era găsit... — Ce secret? întrebă una. — Eră de astă-dată scriitura mătuşei. Se deschiseră alte p­aginiîn paginile unui carnet, unde mătuşa îşi nota zilnic impresiile. Eră şi nisce date. — Se poate ceti: 1811...­­ 1811!... — „5 Mai... Ingratul! L’am iubit aşa de mult... Se însoră.“ — Şi pagina, care arde acuma: „8 Main. Totul s’a sfîrşit. Vieţa mea este sdrobită pentru totdeauna. Ea se va sfirşi în suferinţe“. Cele trei fete se aplecară spre a mai putea ceti. O ultimă flacără încunjura pa­chetul de scrisori... şi totul se prefăcu în cenuşă. — Aţi cetit! — Da! — Vieţa mea se va sfîrşi în sufe­rinţe. — Sermana mătuşa-dulce. Se făcu linişte profundă. Fetele pri­­viau mute la grămada de cenuşă, care le dădu­ secretul mătuşei-dulce, secretul ace­leia, care a făcut fericirea altora, fiind­că ea n’a avut parte de fericire pe pământ. O.... GAZETA TRANSILVANIEI. Craniul lui Petöfi Vineria trecută s’a ţinut în Blasiv o şedinţă extra­ordinară consistorială, care, după o lungă desbatere, a decis, ca pre­tinsul craniu al lui Petőfi să fie dus la Budapesta de cătră doi profesori. Ei vor trebui să stea în Budapesta în tot de­cursul certării antropologilor, ei după cer­cetări vor readuce craniul la Blaşiui. „Bud. Hirlap“ spune, că profesorii au plecat deja Duminecă dimpreună cu Kéry Gyula delegatul societăţii Petőfi. * „Unirea“ din Blaşiu scrie în numă­rul său din urmă, că Escel­ Sa metropo­­litul a permis, ca profesorul de desemn Flaviu Dom­şa să desemneze craniul pentru societatea­ Petőfi. Densul s’a achitat perfect de bine de însărcinarea aceasta, desemnând craniul în faţă, în profil şi maxila superioră şi schiţând şi o parte a museului din Blasiv, unde a fost conservat craniul. Toate de­­semnurile acestea au fost trimise redacţi­­unei revistei „Vasarnapi Ujsag“, care le va publica. * Redactorul revistei, Nagy Miklós — spune „Bud. Hiarlap“ — a trimes desem­­nurile şi lui Jókai M. Acesta a adresat lui Nagy o scrisore, în care zice între altele: „Craniul din desem­nurile, ce -mi stau înainte, nu este al lui Petőfi. Craniul lui Petőfi era deasupra lătăreţ, acesta e îngust; fruntea o avea înaltă, acesta e mică.... Fruntea lui Petőfi era bulbucată tare, ceea­­ce dădea expresiunei feţii un caracter atât de mişcător. Petőfi a avut cap mai mare, decât cel desemnat în mărime naturală. Văzând figura craniului, cred că el a ajuns la posesorul lui de odinioră din casa de schelete a vreunui cimiter, cum am vădut destule cranii asemenea la cunoscuţii mei iubitori de curiosităţi. Kazinczy Gabor avea pe masa lui un craniu puternic despre care trebuia să credem, că e al chanului Radlui. Şi acest craniu va fi al chanului Bathu.“ Notăm, că Jókai cunoscea bine pe Petőfi. Pagina 8. NECROLOG. Subscrisa cu inima adânc întristată aduc la cunoscinţa tuturor rudeniilor, amicilor şi cunoscuţilor, cum că mult iubitul şi neuitatul ei soţ, Demetriu Munten, subjude reg. în pensiune, în al 62-lea an al etăţii şi al 24-lea an al feri­citei căsătorii, după o bolă îndelungată şi grea de inimă, împărtăşit cu Sfintele Sa­cramente,­­şi-a dat nobilul său suflet în mânile Creatorului. Duminecă în 19 Ianuarie st. n. la Yil­ore a. m. Rămăşiţele pămân­­tesci ale scumpului şi neuitatului defunct se vor aşeda, spre odihnă eternă. Marţi în 21 Ianuarie n., la 1­23 ore p. m. în cimi­­terul gr.-cat. din localitate. — Fie-mi somnul lin şi memoria eternă! Sibiiu, în 19 Ianuarie n. 1902. Sidonia Muntean n. Roşiu, ca soţie. — Subscrişii în numele lor şi al tu­turor consângenilor anunţă cu inima frântă de durere trecerea la cele eterne a iubi­tului lor tată, moş, frate, unchiu şi con­­sângen loan Pop Lem­ényi preot gr. cat. şi notar tractual, întîmplată după scurte suferinţe la 18 ianuarie în anul al 80-lea al laboriosei sale vieţi şi al 47-lea al preoţiei. Rămăşiţele pământesci ale scum­pului defunct se vor aşerta spre eternă odihnă în 21 Ianuarie la 12 ore la aracoi după ritul bisericei sale. Fie-i ţărîna uşoră şi eternă memoria! N­useu-Macicaşiu, la 19 Ianuarie 1902 st. n. Alesandru şi soţia Maria Vajda, Augustin şi fii Otilia, Alesandru şi Anna, Teofil şi soţia Lucreţia Pop şi fii Cornelia, Ioan şi Aurel, ca fii, nurori şi nepoţi. Alesandru Lemenyi, protopop şi soţia Anna­­ Coste, ca frate şi cumnată. SCURI ULTIME. Bruxella, 21 Ianuarie Coman­danţii Burilor nu voiesc să primescă intervenţia guvernului olandez. Ei au declarat, că vor continua resboiul din toate puterile şi vor lupta pănă vor dobândi deplina libertate. Se zice, că situaţia Burilor astăzî este mai favorabilă, decât ori­când. Londra, 21 Ianuarie. Chamberlain a propus în camera comunelor, ca guvernul se se declare pentru pace* în sensul propunerilor lui Kitchener Guvernul este aplecat a trata cu persoane responsabile, pe Krüger și Steyn înse nu­­ poate considera de atarî persoane. Chamberlain a decla­rat, că în cazul păcei, Anglia ar acorda cea mai mare amnestie. D­iverse. O cestiune geologică. D. Emil G. Ra­­coviţă, în scrierile sale cu privire la expe­diţia vasului „Belgica“ (1897—1899) arată, că este o pasăre, care se hrănesce cu scoici. N’ar fi nimic extraordinar, dar le ia şi le duce pe stâncă, acolo le isbesce până le deschide, şi le mănâncă. Pasările fiind forte mâncăciose, o singură pasăre cară într’o di deci de scoici pe stâncile din apropierea ţărmului şi le amestecă cu prundişul sau sfărâmăturile de stâncă. Fiind nenumărate mii de asemenea pasări şi lucrând în acest chip mii şi mii de ani, ori­cine îşi pote închipui câte milione şi miliarde de scoici au fost cărate în felurite înălţimi pe ţărmuri şi deci se află în ha­nurile ast­fel formate. Dacă un geolog le află la 10 sau 20 de metri de­asupra ni­velului mărei, ce va crede? îşi va închi­pui, că nu tocmai de mult acel ţărm era acoperit de apă şi deci că s’a întâmplat­­o ridicare a uscatului. Eră la ce încheeii greşite ar ajunge un geolog, dacă n’ar cerceta cu deamăruntul tot ce se află într’o pătură şi felul cum se află ameste­cate scoicile şi cu ce. Proprietar: Dr. Aurel Mureşianu. Redactor responsabil: Traian H. Pop­

Next