Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1902 (Anul 65, nr. 1-24)

1902-01-10 / nr. 7

Pagina 2, florile dreptului public ungar, or majori­tatea îl aplaudeză. Dr. Fejervdry (ministru de honvedi) spune, că n’are ce face, decă Pichler con­sideră armata ca ceva străin. Las să spună Pichler husarului unguresc, că nu e Ungur, și are să vadă ce-i va răspunde. Codul penal militar va fi gata până la finele lui Aprilie. A pregătit deja 18 proiecte. Cei din stânga estremă acentueză mereu dreptul public. Dreptul public e forte frumos, dar omul trebuie să se ocupe şi cu altele. N’are dreptate Ratkay când dice, că în regimentele ungurescî trebuie aplicaţi nu­mai Maghiari. Acasa de trădare nu-l su­păra. S’a obicinuit cu ea. Doresce însă ca toţî miniştri de honvedi să fie „trădători“ că el. La votare proiectul fu primit cu majoritate. SOIRILE DILEI. 9 (­2­2) Ianuarie. „Munificenţa episcopului Pavel“. Sub acest titlu ziarului „Magyarország“ i­ se comunică din Oradea­ mare, că Escel. la episcopul gr. cat. român din Oradea mare, Mihail Pavel, a dăruit suma de 150.000 cor. pentru zidirea unui internat de băeţî în locul internatului celui vechiu edificat la sfârşitul secolului XVIII sub Leopold II, şi care nu mai era corăspun­­dător. Ferdinand Horanszky — ministru de interne. O făie maghiară crede a sei, că Ferdinand Horanszky va fi numit mi­nistru de interne, numire, ce se va face zilele acestea. Monsreriul la Coloniali Szeli. Din Viena se anunţă, că Majestatea Sa lao­­narchul a visitat Sâmbătă pe ministru­­preşedinte Szell şi a convorbit cu el timp mai îndelungat. După operaţia, ce i­ s’a făcut, Szell se află acum destul de bine şi se crede, că deja adî. Miercuri, se va reîntorce la Budapesta. Craniul lui Petőfi. Revista „Vasár­nap Újság“ în ultimul seu număr publică desemnurile craniului pretins al lui Petőfi, făcute de profesorul de desemn Flaviu C. Domşa din Blaşiîi. In acelaşi timp mai publică trei ilustraţii din Blaşini şi anume: reşedinţa metropolitană (intrarea), gimnasiul şi catedrala. Sub titlul „Despre pretinsul craniu al lui Petőfi“ numitul diar publică opiniile lui Jókai, Dr. Török Aurel, directorul instit. antropologic, şi Dr. Seemayer Wilibald, ajutor de custode la museu. Opinia lui Jókai o cunoscem deja. Dr. Török, lăudând abilitatea d-lui Domşa în esecutarea desemnurilor, se pronunţă de asemenea negativ. Singurul Seemayer este de părere, că după desemnurile d-lui Domşa nimic nu se află, ce ar contra­dice suposiţiei, că craniul ar fi al lui Petőfi, or de altă parte sunt mai multe indicii, care impun o cercetare seriosă, ce va tre­bui să se facă din partea antropologilor din ţară. O scrie, ce ne vine din Budapesta spune, că erî, în 21 Ianuarie, au sosit acolo profesorii A. Cheţianu şi Octavian Bonfiniu din Blaşiîî cu pretinsul cra­niu al lui Petőfi. Profesorul Dr. Török Aurel, căruia i-au arătat craniul, l-a esa­­minat şi a spus, că se va pronunţa la timpul său. Conferinţa D-lui Gr. G. Tocilescu Joi sera la Ateneul din Bucurescî d-l Gr. Tocilescu ’şi-a desvoltat conferinţa sa. „Escursiunea studenţilor români la Atena“, înaintea unui public numeros şi ales, înainte de a intra în fondul cuvântare! sale, d. Tocilescu face elogiul regretatului *­L A. Urechiă, care a fost unul dintre îmboldi­­torii escursiunei. Amintesce apoi de neui­tatul Const. Exarcu, care a luptat pentru înălţarea culturală a românismului. Confe­renţiarul, trecând la subiectul conferinţei sale, arată că studiile universitare nu trebue să fie numai teoretice; de aceea d-sa în­tot­deuna a făcut escursiunî cu studenţii prin Dobrogea, de-alungul Jiului, de-alungul Oltului etc., ca să controleze tinerii uni­versitari cele spuse ex cathedra. Din acâstă convingere asupra metodelor în învăţă­mânt, s’a născut şi ideia escursiunei in Grecia. D-l Tocilescu descrie apoi în amă­nunţimi toate peripeţiile escursiunei, precum şi mărâţa primire făcută studenţilor români de poporul elin. „Popă niagMiU­ o­fagL „Egyetértés“ are erăşî visiuni. Spune, că în 14 Ianua­­arie n., diua anului nou românesc, preotul George Mincuş din Cricău (comit. Albei­­inferiore) ar fi ţinut în biserică o vorbire „al cărei fie­care cuvânt era espresiunea unei pătimaşe în contra Maghiarilor“. Pre­otul să fi batjocorit şcolla ungurescă din Cricău, care numai în urma laşităţii Ro­mânilor poate să esiste. A vorbit de rău pe Maghiari şi „a înjurat tot ce e ungu­­resc“. Deşi — scrie „Eus“ —­ preotul e cunoscut în totă împrejurimea ca „nepa­triot“, totuşi guvernul îi dă congruă de 300 cor. — Suntem convinşi, că numai vr’un duşman al numitului preot a putut se iscodeasca povestea aceasta, pe care a trimis-o foatei kossuthiste, ca să lovească cu ea în cel căruia-i portă Sâmbetile. De altfel gazetarii şovinişti încă se pricep la „înfrumseţărî“ de stil de câte­ orî e vorba de vr’un Român de inimă şi de preoţi, cari îşi fac datoria lor creştinescă româ­­nească şi naţională. Concertele Popovicî-Dim­a. Dumi­necă seara a avut loc în teatrul orăşenesc din Lugoş concertul Popovici-Dima. Con­certul a satisfăcut pe deplin aşteptărilor celor presenţi. — Adî, Miercuri, d-nii Po­povicî, Dima şi d-na Dima vor concerta în Arad. Sâmbătă la Oraviţa, Luni în 27 c. la Reşiţa-montană, Miercuri în 29 c. la Panciova. Cât de bine se simt Şvabii în Un­*­găria!? In 18 Le., scrie „Gross Kikindaer Ztg.“ plecară 150 bărbaţi germani din co­munele Comloşul-mare şi Hatzfeld, spre a emigra în America. Ei au de gând a-şî duce şi familiile în lumea nouă, în­dată ce se vor fi aşedat acolo. Aşa de bine se simt Şvabii în Ungaria! E timpul suprem, de a se face ceva, spre a se pune capăt povoiului crescând al emigrării. Şvabii sunt cunoscuţi ca muncitori şi eco­nomi buni, deci iau deci lumea în cap, acesta vrea un fapt semnificativ şi întris­tător. Pentru proiectatul internat de copii al bisericei Sf. Nicolae din Scheiu au mai contribuit — în locul felicitărilor de anil nou, — următorii domni: Ioan G. Coliban măsar 4 col., diaconul loan Prişcu, proprietarul Dumitru I. Pascu, preotul din Săcel Aron Flucuş şi prof. Dr. Constantin Lacea câte 2 cor.; N. N. 40 bani. — Prim­es­că marinimoşii dărui­­tori cele mai vii mulţămite. Comitetul pa­rochial. Rectificare. Eri vorbind la rubrica „Schrile­dilei“ despre sărbătorea „Botezul Domnului“ la biserica Sf. Adormiri din cetatea Braşovului, s’a zis, că corul, care a cântat la sf. liturghie, a fost condus de d-1 Pant. Dima. După o informaţie ulte­­rioră nu d-1 Dima, ci d-1 învăţător Nic. Stoicovici este conducătorul corului, care e compus din domne, domnişore şi domni funcţionari tineri de la filiala „Albina“ din localitate, cari şi-au luat asupra lor aceasta sarcină gratuit şi de 2­/2 ani jertfesc tim­pul pentru împlinirea acestei nobile şi creştinesc­ datorii. Sinodul parochial le-a şi votat pentru aceasta mulţămită ,şi recu­­noscinţă. Poporul engles contra lordului Roberts. Zilele acestea s’a ţinut în Shef­field o adunare, care a luat o resoluţiune de cuprinsul, ca să se ceră demisiunea lordului Roberts din armata engleză şi restituirea din parte-i a sumei de 100,000 fiinţî Sterlinge, ce le căpătase sub titlul „terminării răsboiului cu Burii“. S’a mai cerut în resoluţiune ca urmaşul lordului Roberts, să nu fie ducele de Connaught, ci generalul Buller. Un furt mare de timbre. Ziarul „Vecerna Posta“ din Sofia scrie, că în imprimeria statului s’a descoperit un mare furt de timbre. Muncitorii ar fi furat, rând pe rând, timbre în valoare de 10 milioane franci. Suma aceasta se crede a fi exage­­rată. (Comandant bur împuşcat. Din Gra­­affreiner se telegrafază, că comandantul bur Shepers a fost împuşcat în 18 Ianua­rie ). Sentinţa a fost întărită de Kitche­ner. In contra lui Kruitsinger se va face investigaţia în săptămâna viitoare. La „masa studenţilor“ din Brad a binevoit O. D. Ioan N. Biciu, comerciant în Braşov, a contribuit suma de 10 cor.­ Cea mai profundă mulţămită primesc­ mărinimosul contribuitor în numele tine­rilor, cari vor beneficia de acestea con­­tribuirî. Pentru comisiunea administrativă, Vasile Bonea prof. Cura băilor de bem­ne nîdepurative „Dinșoreanu“ Ploe.­,c­. Cu aceasta cură ușoră de aplicat și de urmat se poate res­tabili orî­ce suferind, de ori­ce bolă, în ori­ce timp al anului, fără târnă de ră­­ceala. La bălele de cancer, tuberculosă, epilepsie, hemoroide, paralisie totală sau parţială, hemiplegie, etc. fac angajamente garantate pentru restabilirea sănătăţii. Cei cari se pot acomoda în locuinţa lor, se pot cuvarisi singuri acasă, după o instruc­ţie specială băiei cerută de suferind. Con­sultul prin corespondenţă fără instrucţie e gratuit, asemenea e gratuită şi instruc­ţia pentru cei ce vor dovedi, că sunt să­raci fără mijloce. La caşuri grave, unde mărtea ar ameninţa vieţa, şi medicina nu mai poate da ajutorul dorit, pentru salva­rea celui în pericol mă poate chema ori­cine telegrafic. Dinşoreanu, physiolog-hi­­dropat. Odată a mâncat la generalul Grumb­­kow o șuncă, care i-a plăcut forte mult. Imediat a ordonat să meargă bucătarul ge­neralului la bucătăria regală și să arate cum se prepară șunca. Măestrul de bucă­tărie ceru a doua zi de la rege cheile piv­niței, ca să scotă de-acolo cinci­spre-dece sticle de şampanie. Regele, care sciea forte bine, ce reserve are în pivniţă, în­trebă la ce trebue şampania şi nu puţină fu mirarea lui când află, că bucătarul d-lui Grumbkow cere şampania, pentru­ ca se ferică în ea şunca. Bucătarul, firesce, fu imediat congediat, ol generalului Grumb­­kow îi dise regele: „Când îmi va fi dor de-o şuncă bună, am să viu la tine; eu nu sunt destul de bogat, pentru­ ca să o pot prepara după receptul bucătarului tău“. La curte nu era, decât bucătărie burgheză. Regele îşi tiranisa soţia, pe Sofia Dorotea de Hanovera, şi nu-i permi­­tea să-şi facă nici măcar un scrob de ouă, când se întâmpla se fie stricată friptura. Regina nu îndrăsnea nici­odată a­ se îm­podobi cu diamantele sale, într’o sără pro­fită de ocasiunea, când Maj. Sa era ab­sent şi puse juvaerurile. Ea şedea la masa de joc, când se anunţă sosirea regelui, care nu era aşteptat decât pentru a doua zi. Regina se înspăimântă aşa de tare, încât în faţa întregei societăţi, îşi luă în graba cea mai mare juvaerurile şi le vîrî în buzunare. Spiritul de economie al tatălui său îl moştenise şi Frederic cel mare,­­ deşi de­ altminterî era un naturel în multe pri­vinţe deosebit de al tatălui său. Căi doi şefi de bucătărie ai lui, ani de-a rândul primiau dilnie numai o sticlă de vin, cu timpul însă o suprimă şi pe acesta şi bu­cătarii trebuiau să se mulţumescă cu res­turile de vin, ce rămâneau de la masă. Frideric sciea puţin latinesce, or gre­­cesce chiar nimica, de aceea simţia tre­buinţa de a poseda classicii în traducere bună francesă. Academiciană împărţiseră între sine operele lui Diodor de Sicilia, Seneca, Plutarch, Cicero etc. cu scop de a­ le traduce, însă tot planul rămase baltă, după­ ce află, că onoratul traducere­ şi cheltuielile tiparului vor costa vreo 18.000 taleri. Spiritul de economie a regelui trecu şi asupra reginei, deşi ea se întîlnia forte rar cu soţul său. Regina se numia Elisa­­beta Christina şi era fiica ducelui de Braunschweig. Când Frederic, după neis­­butirea primului său plan de căsătorie, se hotărî să se însere cu prinţesa, care era în etate de 17­­/2 ani şi avea o frum­seţe extra-ordinară, se dice, că ar fi declarat, că nici­odată nu o va visita, ca pe soţia sa, şi a rămas credincios acestei decla­raţii l­ui. Regina — dice Thiébault — afirma, ce e drept, că a­ născut odată fără vreme, însă damele de curte obicînuiau a rîde ne­­încredătore, de câte­ orî istorisia acostă în­tâmplare. Fapt este, că regina îşi avea reşedinţa în Schönhausen, distanţă de o oră dela Berlin, şi numai la ocasiuni es­­tra-ordinare se presenta la Charlotten­­burg, or în Potsdam n’a fost nici­odată. Regele însă îşi visita soţia tot­deauna la diua ei natală şi petrecea o jumătate de oră în Schönhausen. Aceasta era singura di pe an, când nu purta cisme. La curtea reginei se petreceau lu­crurile în cea mai mare linişte. Nu se poate imagina ceva mai simplu, decât acestă curte. „Astăzî e mare gală la re­gina“ — dicea odată un compatriot de al lui Thiébault, — căci trecând prin curtea castelului, am vădut la scările principale o laternă veche aprinsă“. La seratele tradiţionale ale reginei, se dădea aşa puţină mâncare, încât parti­cipanţii trebuiau să mai mănânce odată acasă. Se întâmpla chiar, că nu se dă­dea nimic de mâncare, fiind­că căsenii, cari nu puteau să se despăgubăscă în altă parte, erau îngrijaţi în prima linie de stomacul lor şi consumau tot ce se pregătise. „îmi aduc aminte — scrie Thiébault, — că într’o sără doamna mare­șalului Schmettau n’a primit nimic alta, afară de o cirașă-compot, cu toate că regina dăduse ordin, să o aibă în deosebită con­­siderațiune, fiind-că era suferindă. (Va urma.) GAZETA TAN SIL Y­A­NIEL Nr. 7. —1902. Scrii mărunte din România. — A. S. R. Principesa Maria a binevoit să cară dela primăria Capitalei un tablou, care se cuprindă numele tuturor primari­lor, cari s’au perindat în capul acelei ad­ministraţii, de 20 de ani încoce, precum şi numele şi etatea fetelor, decă au. Acesta în scopul, ca să-şi alegă domnişore de onăre dintre fiicele foştilor primari.­­ Sâmbătă la orele 12 din di. Mi­tropolitul Primat, înconjurat de înaltul cler, s’a înfăţişat la palatul regal, unde în presenţa Regelui şi Reginei, a principilor moştenitori şi a principesei Maria şi a Curţii regale, a făcut obicinuitele rugă­ciuni din ajunul Bobotezei. După ceremo­nie, Majestăţile lor au reţinut la dejun pe Mitropolitul Primat.­­ Parchetul din Iaşi e hotărît se deschidă acţiune publică contra bancheri­lor Fraţii Jurişt, ca complici în cestiunea delapidărei de 285.000 lei, săvîrşită de fos­tul director al Băncei, Spacu, care după cum se scie, s’a sinucis. — Cu ocasiunea anului nou, mişca­rea corespondenţei telegrafice la oficiul central din Bucurescî a fost 35.653 tele­grame, prin urmare cu 1012 mai multe ca în anul trecut. — Mai mulţi ofiţeri din cavalerie au început să facă încercări de curse între Bucuresci-Ploescu şi Bucuresci-Târgovişte, spre a­dresa caii la străbaterea distanţei mari.

Next