Gazeta Transilvaniei, octombrie 1903 (Anul 66, nr. 217-242)
1903-10-28 / nr. 239
REDACŢIUNEA, Administraţiunea şi Tipografia Braşov, piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. INSERATE se primesc la Administraţiune în Braşov şi la următorele BIROURI de ANUNŢURI: In Viena: laM. Dukes Nachf., Nux. Augenfeld & Eraeric Lesner., Heinrich Schalek, A. Oppelik Naclif., Anton Oppelik. In Budapesta la A. V. Goldberger, Ekstein Bemat, Iuliu Leopold (VII Erzsébet-körut). PREŢUL INSERŢIUNILOR : o serie garmond pe o colonă 10 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă și învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o seriă 20 bani Nr. 239. Braşov, Luni-Marţî 28 Octomvrie (10 Noemvrie). „GAZETA“ iese în lecare fli. Abonamente pentru lAustro-Ungaria Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rii de Duminecă 4 cor. pe an. Pentru România şi străinătate. Pe un an 40 franci, pe sase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. Norli de Duminecă 8 fr. pe an. Se prenumeră la tote oficiele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţinea, Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 30, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe sase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă. Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esemplar 10 bani. — Atât abonamentele cât şi inserțiunile sunt a se plăti înainte. Kossuth — se acomodeaza. Decât se credem informațiunilor ce le publică foile maghiare de tote nuanțele, situaţia în dietă se află arăşî în ajunul unei surprinjetare întorsături, graţie dibăciei cu care săie se manevreze actualul ministru preşedinte Ştefan Tisza. încă înainte de a-şî face apariţia în camera deputaţilor, Tisza a întrat în contact cu câţiva fruntaşi ai partidului independist, cu scop de a face, ca obstrucţia se înceteze şi camera se-şî reia un curs normal in desbateri. Planul s’a făcut încă pe timpul când ministrul Lukacs s’a dus la Viena, or ca condiţie a desarmării kossuthiştii au ridicat nisce postulate noue, ca reforma electorală, concediarea soldaţilor din al treilea an de serviciu, reforma dărilor directe şi alte câteva postulate, cam mai mult sau mai puţin au avut şi pănă acum loc în programele tuturor guvernelor. Contele Tisza, prefăcându-se că nu stie nimic de acest plan, a stat de vorbă cu Polonyi şi încă cu câţiva membrii ai stângei estreme, i-a ascultat cu bunăvoinţă şi i-a încărcat cu promisiuni, cari nu obligă. De altă parte — pentru ca se nu cadă de-odată velul de pe acest secret kossuthisto-guvernamental — s’a grăbit a vesti prin organele din Viena şi din Budapesta, că nici o învoială nu s’a încheiat între el şi kossuthiştî, şi că despre un astfel de pact mi se pote încă vorbi. Firesc lucru. Mai întâiu Tisza trebuia se trecu peste prima probă de foc în cameră, peste care trecut odată, mai uşor îi dă mâna a întră, ca şi Hedervary, în tratări directe şi eventual publice cu singuraticele fracţiuni şi grupări din dietă, — decá acestea se vor arăta dispuse a-şî închina steagul dinaintea politicei şi programului său. In privinţa aceasta actualul ministru preşedinte pare a fi mai îndemânatec şi mai şiret decât cum a fost contele Khuen, şi déca cete se dăm deplin creclement celor ce se publică prin coloanele pressei adversare lui, succesul nu-i va lipsi. Acesta reiese și dintr’un articol ce-l publică Francisc Kossuth în fruntea chiatului „Egyetértés“ de la 8 Noemvrie întitulat „Patria mai presus de tête“, în care îşi espune părerile asupra situaţiunei. Etă ce scrie el între altele : „Stare de ex-lex, deci dureazi timp mai îndelungat, eu o consider periculosă pentru libertatea publică, pentru constituţiune şi pentru statul maghiar deopotrivă. Tora se obicșnuesce cu starea de ex-lex. Puterea străină se convinge, că ţera poate fi guvernată şi astfel, în linişte şi în pace. Pe timpul luptei, ce s’a purtat contra lui Banffy, toţî erau îngrijaţî de starea de ex-lex. Adi însă abia decâ-l mai îngrijesce pe cineva întinderea ei pe luni întregi. Odinioră ilegala încassare a dărilor era un păcat, adî însă decisiuni comitaten se aprobă, ca funcționarii publici, contra legii, să administreze banii încassațî. Astfel progreseaza ţera pe un povîrniş periculos, care pe mine, care-mî iubesc patria mai presus de toate, mă umple de griji. „Sunt unii, cari afirmă, că noi şi dimpreună cu noi naţiunea ne-am luptat de la început pentru valorarea limbei maghiare. Aceasta stă în diametrală opoziţie cu adevărul. Nici noi, nici naţiunea nu ne-am luptat la început pentru acesta. Nici una din sutele de delegaţii, cari au peregrinat la Budapesta, n’au pretins acesta, ci au pretins înlăturarea proiectelor militare, — și numai deca n’ar urma asta, a cerut ca recompensă, condiționat, limba de comandă maghiară... După ce trece în scurtă revistă întâmplările și după ce arată, că partidul independist numai pe basa dreptului codificat în legile de la 48 ar fi putut pretinde introducere limbei maghiare în armata comună, or nu pe basa unei legi din 1867, căci partidul nu e 67-ist, ci 48-ist, Kossuth crice: ...„Regele,cedând influnțelor străine a pus vot public, că în afacerea limbei de comandă nu va ceda niciodată. Ei bine, deci cel din urmă cetăţen, ca om conscient, făgădueste în public, că nu va ceda ceva, de sigur că el şî-ar ţine cuvântul. Cu regrete patriotice sciu, că şi regele şi va ţine. Fapt este şi aceea, că noi nu putem spera să înfrângem votul hotărît al regelui.... „Are naţiunea puterea de a schimba voinţa domnitorului? Cel ce crede acesta, să încerce, căci încercarea lui e justă. Dar deci ar încerca aşa ceva acela, care n’o crede, el păcătuesce în contra patriei, fiindcă conscient duce patria în sguduirile şi suferinţele cele mai mari.... „Nu pot să iau asupra-mi răspunderea, ca fără a fi întrebată naţiunea, s’o duc într’o luptă pe viaţă pe moarte neînarmată, faţă cu puterea înarmată pănă ’n dinţi“.... Acesta este părerea lui Francisc Kossuth asupra situaţiunei, mai bine cjis aceste sunt motivele în cari îşî îmbracă el politica de acomodare, ce vrea s’o urmeze faţă cu cabinetul Tisza, în schimbul unor concesiuni ce Tisza le-ar da pe alte terene şi pe cari dr. Kossuth le-a şi espus in discursul ce l’a ţinut în şedinţa de Sâmbătă a dietei, deschizând desbaterea asupra programului guvernului. Suntem curioşi se vedem câţi din partid îl vor urma, căci acel partidul ţine conferenţă pentru a lua o hotărîre definitivă asupra atitudinei de urmat faţă cu noul guvern. Se prevestesc multe în privinţa aceasta, şi se zice, că răsboinicii în frunte cu Barabas şi Lengyel se vor alătura la grupul lui Szederkényi şi la cei cari fac parte din aşa numita opoziţie liberă, ca se continue obstrucţiunea şi să urmeze cu lupta pentru limba de comandă maghiară, contra convingerilor şefului lor Francisc Kossuth, care — cum lecturăm — n’are nici o nădejde de succes faţă cu „voinţa regelui“. Dieta ungară. In şedinţa de Sâmbătă a dietei s-a ales noul president. Au votat pentru Desideriu Perczel 157 de deputaţi, vot, în urma căruia Perczel a fost proclamat ales preşedinte al camerei. Perczel a promis, că va respecta legile, regulamentul camerei şi dreptatea. Contracandidat n’a fost. După alegere s a deschis desbaterea asupra programului ministrului president Ştefan Tisza. Discuţia a deschis’o Francisc Kossuth. N’a vorbit în numele partidului, ci numai în numele său. S’a ocupat de programul militar, combătând ici şi colo cu blândeţe. A făcut declaraţia interesantă, că după a lui părere „naţiunea“ a primit satisfacţie pentru ofensa din Chlopy prinaceea, că Khuen-Hedervary a fost măturat de la guvern. Spuse, că privitor la cestiunile actuale s’au format trei curente: curentul patriotic, care ascultând numai de şaptele inimei, e gata a lupta cu mijloace extraordinare pentru drepturile naţionale; curentul moderat, care nu se pune faţă ’n faţă cu voinţa Coroanei „căci suntem slabi, dar nu vom ceda din drepturi, ci tolerăm numai o stare faptică, adunând forţe pentru luptele viitoare“, şi al treilea, curentul representat de guvern, care vestesce renunţarea la drepturi. Vorbesce apoi despre programul lui Tisza şi invită guvernul, că deci dreptul limbei maghiare nu l-a putut câştiga pe teren militar, să-l valoreze acolo unde poate, mai ales să treacă în resortul statului școlele primare și să maghiariseze scofele secundare nemaghiare. După toate acestea a scos d-l Kossuth o hârtie, de pe care a cetit unele postulate pe alte terene: reforma electorală, sau cel puțin o nouă arondare a cercurilor electorale; reforma dărilor; simplificarea comasaţiunilor; stabilirea maximului aruncurilor comunale ; urcarea dării pe beuturi spirtuase etc. Se zice, că lista acestor „postulate“ a fost mai nainte comunicată contelui Tisza. Discursului lui Kossuth nu i s’a prea dat atenţiune, căci se scia înainte ce are să spună şi era privit ca „desertor“ din tabăra „luptătorilor“ pentru „drepturi naţionale“. Nouă indemnitate. In şedinţa de Sâmbătă a dietei ministrul de finanţe Lukacs a presentat un nou proiect de indemnitate budgetară începând cu 1 Mai, pănă la finele anului 1903. Proiectul a fost dat comisiunei financiare a camerei. Pregătiri pentru recrutare. Noul ministru de honved. Nyiri a adresat vicespanului comitatului Pojun un ordin, în care îl invită să ia măsurile necesare pentru săvîrșirea atentărilor, căci probabil la 23 Nov. se vor începe şi la 23 Decemvrie se vor încheia asentările. Se crede, că ordine identice au fost adresate tuturor comitatelor. Delegaţiunile, după cum se anunţă din Viena, vor fi convocate peziua de 15 Decemvrie în Viena. Esposeul ministrului de externe Goluchowski va fi de astă-dată forte voluminos. 1 a. Noua obstrucțiune. Grupul Szederkényi, grupul aşa numitei „oposiţii libere“ şi o mare parte din partidul independist, care nu consimte cu politica de acomodare a lui Francisc Kossuth, sunt decişi a continua cu cea mai mare energie lupta în contra noului guvern. S’a ales deja o comisiune, care să organiseze lupta. „Magyarország“ spune, că lupta se va continua nu numai în cameră, ci şi în comisiunî. — „Független Magyarország“, organul grupului Barabas scrie, că oposiţia n’are de cât o singură datorinţă: a lupta necruţător contra lui Tisza, ca să se cureţe de el locul unde s’a aşezat la „porunca împăratului“. Acţiunea comună a partidelor cehtice. Zilele acestea au avut loc tratative între representanţii Cehilor tineri, ai Cehilor bătrâni şi ai agrarilor cehi. Resultatul fa stabilirea unui program detailat pentru acţiunea comună a acestor trei partide şi lansarea unui manifest către poporul cehic. Manifestul cere unirea tuturor partidelor celtice. Unirea acesta va alcătui basa pentru o apropiere şi activitate comună a tuturor Cehilor. Manifestul se termină aşa: „Chemăm pe toţi Cehii sub un drapel comun la lupta pentru drepturile ţării şi ale poporului, la resistenţă energică împotriva asupririi şi a nedreptăţii. Programul indică înainte de toate ca basă a unei proceduri comune a celor trei partide, programul de drept public şi naţional , organizarea federativă a statului habsburgic; egala îndreptăţire a limbei celtice în întrega viaţă publică; înfiinţarea unei a doua universităţi celtice şi anume în Moravia, precum şi înfiinţarea unui număr suficient de şcoli secundare şi speciale; reforma instrucţiei primare din Silesia pe casă naţională; în sfârşit deschiderea unui număr suficient de şcolle primare celtice în Austria de jos şi cu deosebire în Viena; o reformă drepta a dreptului electoral; în sfîrşit asigurarea unităţii tuturor ţărilor coronei boeme şi indivisibilitatea acelora în privinţa politică, naţională şi bisericască. In ceea ce priveste armata, partidele îşî vor da silinţa, ca limba celtică, ca limbă de regiment, să fie cultivată îndeajuns. Silinţele partidelor se vor îndrepta mai departe spre introducerea limbei celtice ca limbă de instrucţie în institutele militare, precum şi întrebuinţarea limbei celtice la adunările de control şi în corespondenţa cu autorităţile şi poporul. In privinţa tactică, partidele îşi vor da toate sforţările spre înlăturarea actualului sistem de guvernare, care se întemeieză pe veto-ul nedrept şi anticonstituțional al Germanilor, cr spre acest scop să se facă us de toate mijloacele obicinuite în parlament, fie acelea cât de straşnice. Partidele vor stabili înainte de fiecare sesiune un program comun de acțiune şi vor alege un comitet esecutiv comun. Din Bucovina. Am arătat, că luptele politice din Bucovina s’au concentrat în jurul unei singure probleme, pe care şî-au pus-o rutenii şi aliaţii lor din aşa numitul club progresist (Niko Wasilko, Dr. A. Onciul Dr. Straucher). Acestă problemă este isgonirea din viaţa politică a lui Iancu Flondor şi slăbirea organisaţiunei politice a Românilor, ce va urma de la sine. Comisiunea instituită pentru a judeca gravele acuse ce le aduce acest grup în contra d-lui Iancu Flondor şî-a dat verdictul ară.