Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1904 (Anul 67, nr. 1-23)
1904-01-24 / nr. 18
Logica acomodării. Omenii aşa caisului „curent nou“ cari gândeau, că cu ministru-preşedinte Tisza o vor duce mai altfel decât cu antecesorii lui, fiindcă voiau cu tot adinsul se se persuadeze, că în programul lui a promis a fi mult mai drept faţă cu naţionalităţile, se simt de-o bucată de vreme foarte desilusionată, că Tisza lasă se margă lucrurile tot în văgaşul de mai înainte, cu alte cuvinte, că şi sub el se continuă uneltirile în contra şcolelor noastre în interesul maghiarisării şi se face gona în contra pretinşilor agitatori. Se prea eşalaseră eroii politicei de „acomodare“, poreclită „activitate“ în a lăuda pe „bărbatul consecvent“, care la un prânz vlădicesc a fantasat şi el odată de o alianţă între Maghiari şi Români, sub condiţiunea ca Maghiarii se mănânce plăcinta, or Românii se se simtă fericiţi a le putea fice un „fie-vede bine jupânilor!“ Acum le vine cam greu se recunoscu, că totuşi ideia acelei alianţe nu era tocmai curată şi sinceră, că faptele, cum e la modă acum a seţine, nu corespund vorbelor. Dar are faptele unui prim ministru unguresc al partidului liberal de la putere, şi încă eşti din rerunchii elicei vechi tiszaiste, care prin politica ei nefastă a adus lucrurile aci, unde sunt, puteau se corespundă vreodată unor speranţe atât de ridicole ca cele ce se nutresc faţă cu el de cătră oamenii politicei de „acomodare“? Nu putem înţelege la ce anume s-au aşteptat cei de la Arad şi de la Orăştie de la contele Tisza în favorul naţionalităţii române. Şi şi mai puţin pricepem cum şi astăzi, după ce înşişi recunosc, că faptele nu corespund de loc vorbelor lui, ei mai arată veleitatea de a nu pierde tot speranţa, că poate mântuirea nostru tot de la Tisza-fiiul se va data! Ce fel de „tactică politică“ sau chiar diplomație înaltă mai poate fi asta, Dumnezeu scie. Noi simplii muritori cu mintea nostra de toate cjilele dar nealterată de nici un fel de gărgăuni, deci încă sănetosă, nu putem judeca de cât aşa. Cei ce vor s’ajungă cu orî-ce preţ deputaţi, ca se fericesc poporul nostru, vrea nu vrea, cu elixir de la Pesta, şi cari pentru a-şi vedea visul cu ochii s’au lăpedat şi de program, şi de solidaritate şi de angajamentul moral faţă cu partidul nostru naţional şi cu hotărîrile conferenţelor noastre naţionale, ved foarte bine, că nu-şi vor pute ajunge ţinta să fie aleşi eventual deputaţi, fie şi cu program ciuntit, decât numai dacă guvernul va închide cel puţin un ochiu, cum a făcut guvernul Szell faţă cu alegerea de la Dobra. De aici urmeaza logic, ceea ce este inherent şi principiului de acomodare, că ar fi a se manevra aşa, ca să nu se provoace cumva urgia guvernului, ci acesta, poate, la rândul seu se gaseasca, că este chiar favorabil politicei sale de a ave cu câțiva deputaţi de naţionalitate nemaghiari mai mult în dietă,ca se potă tromfa cu ei pe estremii maghiari, când aceștia, i-ar deveni prea de tot incomod!. Tot aşa de firesc şi logic pare vise, că în caşul acesta contele Tisza — de va avea parte se mai stă mult la putere — îşi va condiţiona ca pe aceşti franc-tireuri parlamentari ai naţionalităţilor se aibă, ca pe Saşii ardeleni, sub paza şi comanda sa proprie. Prin urmare sunt de compătimit cei cu politica de „acomodare“ cari sunt sinonimi cu cei de la „noul curent“, după ce se căsnesc degeaba de a face pe naţionaliştii indignaţi şi neînduplecaţi, când totă direcţiunea lor nu se basază decât pe suposiţiunea, ca contele Tisza va închide un ochiu şi îi va lăsa se trecu şi ei sub jugul caudin, de care a vorbit, în scrisoarea sa cătră preşedintele camerei, deputatul sas, care a căcut victimă disgraţiei celor dela putere. FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ File rupte dintr’un carnet. „Scoala confesională n’o lăsăm!“ — O visită la M. Peter. — Epitafe unguresci. — Predicile părintelui Toma. — Bal. — La biserica unită din Illyefalva. Craşov, 20 Ianuarie n. 1904. Pentru ca să-şi potă cineva forma o idee şi mai exactă asupra populaţiunei din Doboli, trebue să mai amintesc, că în statistică, afară de gr. orientali şi reformaţi, sunt trecuţi încă Bl .. cat., 3 augustanî, 8 unitari şi 3 jidovi. Poporul ţine la şcolla sa, ca la lumina ochilor. In comună este şcolă de stat, însă Românii îşi trimit copiii la şcola lor confesională. Când s’a înfiinţat şcolla de stat, cel dintâiu dintre Români, care şî-a părăsit postul, a fost învăţătorul şcolei confesionale, care fiind ademenit de lofa mai bună, a solicitat se fie numit la acea şcoală. Românii doi ani defile n’au avut învăţător. Cu toate acestea, ei nu s’au putut împăca cu gândul, să n’aibă şc6la proprie confesională şi au făcut ce-au făcut, de şi-au adus un nou învăţător şi şcoala confesională există şi acuma. Nimeni nu-şî poate închipui cât de grea este menţinerea unei şcoli confesionale, când alăturea se ridică o şcoală de stat, şi cu deosebire când te afli între Săcui. E uşor de scris pe hârtie, cum am scris eu mai sus, „au făcut ce-au făcut“ — însă ce anume au făcut şi ce au pătimit pănă şi-au salvat şcola, asta numai Nicolae Puianu ar putea s’o spună, care era paroch pe vremea aceea. La iniţiativa şi stăruinţele lui a fost începută şi săvârşită zidirea frumoasei biserici, în care Dobolenii, necunoscători de limba românească, sunt atât de mândri că pot lăuda pe Dumnezeu în limba românescă. Şi tot el a stăruit şi pentru menţinerea şcollei. In şcolla confesională, adevărat, obiectele numai unguresce se predau, dar cel puţin se învaţă românesce cântările bisericesci şi rugăciunile şi multe cântări naţionale. Şi este, cred, numai o chestie de timp, ca să se predea şi limba română, ca limbă a bisericei, pentru ca băieţii să nu mai stîlcăscă cuvintele, când recitază „Credul“ şi „Tatăl nostru“. Eu mi-am esprimat părerea, că e mai bine să cânte la liturghie tot poporul, bărbaţi, femei şi fete împreună, aşa cum i-am audit cântând „în Iordan botezându-te tu Doamne“, căci prin acesta de pe mai multe buze răsună dulcile accente românesc!, — cel puţin în Dumineci şi sărbători, — decât dacă ar cânta corul. După terminarea frumoaselor ceremonii de sfinţirea apei, ara făcut o visită la fruntaşul român Mihail Peter, a cărui gospodărie se poate considera ca model. In salon văd pe părete o diplomă de onoare obţinută în 1895 la esposiţia din S.St.Georgiu pentru vite frumoase. — Vrei să-mi veji vitele ? mă întrebă d-1 Peter. — Cum nu. Și m’a condus în grajduri, unde am văzut patru părechî de boi rassa elvețiană, apoi bivoli, cai, vaci, tot rassă alese. — Am vândut în tomnă la târgul din Presmer o păreche de boi —jice d-1 Peter — cu 482 fiorini. Frumos preț! D-1 Peter, care astăziî stăpânesce vr’o 200 de jughere de pământ, a fost om sărac altădată şi prin muncă şi economie a ajuns la bunăstare. Domnişora Iulia, care scie bine românesce, şi d-sora Vilma, care acuma învaţă, ne-au servit rachiu de strugurei, făcut de dânsele. Un fiu al d-lui Peter a umblat la şcollele românesc din Braşov şi apoi la preparandia din Sibiiu, el astădî e învăţător în Intorsura Buzeului. D-l Peter şi doamna, nu sciu nimic românesce şi e frumos din partea lor, că au resistat ispitelor şi ademenirilor de a-şî trimite fiul la colegiul din S.S.Gheorghiu la şcolă. „Numai lui Puianu pot se-i mulţumesc“ — spunea tînărul învăţător — „că am putut să-mai învăţ limba şi am ajuns ce-ara ajuns“. Părintele Toma, când a venit aici, înainte cu vre o patru ani nu prea sorea unguresce. — Văd, că liturghia o săvârşesc! roraânesce părinte — o fic eu — dar predicile cum le ţineai la început? — Liturghia o săvârşesc românesce — răspunde părintele — şi numai la de- ANUL LXVII. „GAZETA“ iese în fiecare fii. Abonamente pentru Austro-Ungaria Pe un an 24 cor., pe sese luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-nil de Duminecă 4 cor pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şese luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-nul de Duminecă 8 fr. pe an Se prenumeră la tote oficiele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 80, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă: Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esemplar 10 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunia sunt a se plăti înainte. REDACŢIUNEA: AlMistraţunea şi Tipografia Braşov, piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. INSERATE se primesc la Administraţiune în Braşov şi la următorele BIROURI de ANUNŢURI: In Viena: la M. Dukes Naohf., Nux. Augenfeld & Emeric Leaner., Heinrich. Schalek, A. Oppelik Nachf., Anton Oppelik. In Budapesta la A. V. G-oldberger, Ekstein Bemat, Iuliu Leopold (VIL Erzsébet-körút). PREŢUL INSERŢIUNILOR : o serie garmond pe o colonă 10 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. — RECLAME pe pagina 8-a o serie 20 bani Nr. 18. Braşov, Sâmbătă 24 Ianuarie (8 Februarie), 1904. JBraşov, 23 Ianuarie v. Un discurs al prinţului Lichtenstein. Din Viena se anunţă, că prinţul Alois Lichtenstein a ţinut un important discurs la adunarea alegătorilor creştino-socialî. Prinţul s’a ocupat cu situaţia din Austria şi Ungaria Prinţul a dis, că § 14 din constituţia austriacă este o norocire. In Ungaria situaţia este mult mai gravă, căci Maghiarii n’au un § 14. Contele Tisza dinfi în di e mai modest, cr oposiţia lui tot mai cutezatoare, fîind-că Tisza caută a-şî desarma adversarii nu prin fapte, ci prin concesiuni îngrijitoare. Preţul, care a trebuit să li se ofere obstrucţioniştilor, este o imposibilitate. Tisza nu este iubit nici de oamenii săi şi nici cu discursuri frumoase, nici cu alegeri nouă nu va scoate din noroiu carul înglodat. Proiectul recruţilor numai cărând Tisza poate fi votat. După închiderea delegaţiunilor situaţia are se fie mult mai posomorită, căci Austria nu va tolera, ca Austriacii şi Maghiarii s’o omoare prin discursuri obstrucţioniste. A sosit momentul când trebue să se pună capăt acestor excese-Saşii şi şcolele primare. Din incidentul anchetei inspectorilor şcolari, ce s’a ţinut de curând sub preşedinţa ministrului de culte Berzeviczy, organul săsesc „S. D. T.“ se ocupă la loc de frunte cu pericolele, ce ar resulta pentru şcolele confesionale săsesc, din nouele măsuri, ce se pregătesc în privinţa controlului instrucțiunei limbei maghiare. Foaia săsescă vede pericolul în faptul, că inspectorii vor avea de acum dreptul a interoga la examenele de la preparandii pe elevi din toate obiectele în limba maghiară, or elevul să fie obligat a răspunde fluent la toate întrebările, altminirea nu i se va subscrie diploma de cătră inspector. Al doilea pericol, poate şi mai mare, involvă măsura, ce se va lua, ca elevii şcolelor primare se-şî esprime cugetele fluent în limba maghiară şi se cetescă şi scrie fluent în acestă limbă. „S. D. T.“ încheie: „In tot caşul trebue să aşteptăm cu încordare, să vedem, întrucât domnii inspectori, după nouele ordine, — presupunând că ele în adevăr se vor lansa — se vor mulţumi cu vechea esperienţă, că multe se par pe hârtie şi la masa de Anchetă uşor de esecutat, dar că viaţa presentă la esecuţie pedecî reale ? Deci aceste pedecî ar fi să fie înlăturate cu forţa de cătră guvern, atunci şcolele noastre primare sunt în primejdie, chiar şi fără trecerea în resortul statului, şi atunci toţi aceia, cari au să se îngrijească de aceste şcoli, vor avea datoria a face acum totul spre a preveni aceasta primejdie“. Delegaţiunea ungară. Comisiunea pentru afacerile esterne a delegaţiunei ungare a ţinut erî, Joi, şedinţă. Max Falk ca raportor, s’a ocupat într’un discurs lung cu esposeul ministrului de esterne. Ugron a vorbit contra, Papp Géza pro. Budgetul afacerilor esterne a fost votat. Pactul meghiaro-săsesc din Braşov. Faia locală maghiară „Br. L “ desminte soirea publicată de diarele din Budapesta privitoare la un pretins pact ce l’ar fi încheiat pe timpul fişpăniei contelui Lazar, Saşii şi Maghiarii din Braşov, ţiarul local zice, că privitor la alegererile dietale între Iaşi şi fostul fişpan nu s’a făcut nici un pact, ba nici măcar n’a fost vorba despre aşa ceva, cu atât mai puţin în forma în care scrie pressa din Budapesta. Guvernul şi şcolele. „Alkotmány“ de la 4 Februarie publică urmatoarele: „După cele ce le-am amis cu privire la declarațiunile ministrului de culte Berzeviczy în ancheta inspectorilor, nu mai avem multe de ais la declarația aceluiiar oficios, care drept reproducere a cuvintelor lui Berzeviczy spune, că guvernul nu se gândeste la aceea, ca să treacă toate scoalele în resortul statului. „Nu pentru că —zise oficiosul — n'ar avea drept la aceasta, căci obiectul cestiunei nu-1 formeaza „quid