Gazeta Transilvaniei, aprilie 1904 (Anul 67, nr. 71-95)

1904-04-28 / nr. 93

Pagina 2, numitului „ajutor de stat“ şi ameliorarea stării sale materiale. Acestei amărăciuni s’au mai adaus de un şir de aut încoce şi condiţiunile enerose şi demoralisatore, în cari se distribue „ajutorul“ graţie vol­­niciei unor guverne lipsite de sentimentul dreptăţii şi echităţii şi ostile desvoltărei firesc- culturale şi naţionale ale bisericei române unite, încă de pe la 1863 Consistoriul din Blaşi împărţia acest „ajutor“ numit pe atunci şi pănă bine de curând „milă împerătescă“, fără ca guvernul să se fi amestecat în felul şi modalitatea de dis­tribuire. Consistoriul împărţia sumele cum afla de cuviinţă. In 1896 însé lucrurile se schimbă de-odată. Printr’un act de vol­­nicie, în acel an ministrul n’a mai dat Consistorului „ajutorul“ pentru a­­ dis­tribui după cea mai bună a sa chibzuinţă, ci a cerut să-i presente o listă a preo­ţilor, pe cari ar voi să-i ajutoreze. Tot atunci însă ministrul unguresc de culte şî-a reservat sie­şi dreptul de a schimba lista, numele şi sumele, după cum îi venia lui la socotală. Soluţiunea acesta cu drept cuvânt n’a putut fi primită de Consistor şi a pro­testat contra ingerenţei ministrului, cerând ca ajutorul să se împartă ca pănă atunci. In causa aceasta s’a și ținut în Noemvrie 1896 un sinod archidiecesan, care cu re­­cunoscință a luat spre scrie demersul Consistorului la guvern și a hotărât ca în numele clerului adunat în Sinod să se facă o representațiune la rainisteriu. Seim­ensé, că demersul acesta, via avut resultat favorabil. Din contră, prin Aprilie 1899 un nou ordin ministerial a pus vîrf măsurilor volnice amintite, căci s’a cerut ca condiție sine qua non, ca su­mele de ajutorare numai atunci să se li­bereze prin Consistoriu preoţilor rurali, deci chitanţele vor fi contrasemnate de fi­­solgăbirae. Pe lângă acestă dispreţuire a autorităţilor superioare bisericesce, ministrul a mai pretins şi aceea, că chitanţele să fie scrise şi iscălite în limba maghiară. Cu alte cuvinte ministrul punea de­oparte pe preoţi în categoria funcţionarilor civili, or de altă parte aducea ofensa cea mai mare vadei şi independenţei clerului şi o gravă atingere a dreptului limbei bisericei. Acestă stare de umilire — care dăi­­nuesce în fond şi adi — pentru cler şi biserică şi pentru dreptul de limbă al bi­sericei, a produs la 1899 o viuă mişcare în sînul preoţimei române unite din ar­­chidiecesă. Numerose sinoade protopopesci şi-au ridicat cuvântul în contra acestor măsuri prejudiţioase în cel mai mare grad aşezămintelor şi autonomiei bisericei şi au declarat, că în condiţiunile arătate nu mai primesce „mila“ devenită ministerială. Resultatul acelei mişcări a fost convocarea sinodului archidiecesan din Noemvrie 1899. Acest sinod, cum seim a decis respin­gerea ajutorului în condiţiunile puse şi aplicate de ministru, cr în ce privesce a­­meliorarea situaţiunei materiale a preo­ţimei, a hotărît să se convoace un sinod mixt din preoţi şi mireni. Nemulţimirea clerului a mai poten­­ţat’o şi faptul, că prin legea de la 1898 (art. XIV) despre întregirea venitelor preo­ţesc­ din visteria statului, congrua tuturor confesiunilor Zise acatolice din ţară a fost regulată mai mult sau mai puţin mulţu­mitor. Preoţimea română unită a fost vnse esclusă aproipe cu desăvîrşire din cadrul acestei legi, — căci „ajutorele“ ce i­ se asignază din an în an sunt numai ajutăre din mână ’n gură, or nicî­decum o resol­­vire a cestiunei — şi sartea îmbunătăţirii stărei sale materiale e făcută pendentă de resolvirea congruei clerului maghiar romano-catolic, despre care se f'cea că are să se facă (!?) de-odată cu resolvarea ces­­tiunea autonomiei catolice. Eră aşa­dar o gravă cestiune asupra căreia au să-şî spună părerile părinţii Si­nodului ce se va deschide mâne, ca să încerce măcar în parte o resolvare demnă şi bărbătescă. Ce vor face, cum vor ho­tărî şi cum vor sei să corăspundă mai în­­tâiu de toate marilor îndatoriri, ce le au faţă de independenţa şi viitorul bisericei, — se va vedea. * In afară de acesta, Sinodul se va mai ocupa şi cu cestiunî administrative bisericesce şi cu cause şcolare. Se va ra­porta asupra stării bisericelor şi şcelelor din archidiecesă, asupra fondurilor şi fun­­daţiunilor şi în genere se va discuta asu­pra a tot ce priveşte viaţa religiosă mo­rală din archidiecesă. * telegrafică. Intr’aceea trupele japonese de­barcă necontenit pe peninsulă și fac pre­gătiri pentru asediarea orașului. Scrrile de erl despre ocuparea punc­tului Pengvanceng se confirmă. După ca­tastrofa de la Yalu, se scie că Rușii s’au retras aici, având de gând a desfăşura o resistenţă crâncenă. N’apucară însă a-şî întări posiţia, căci peste câte­va­­file deja i-au atacat Japonesii. Kuroki a isbândit o biruinţă uşdiră şi după o ciocnire de scurtă durată, Ruşii s’au retras spre Liaojang, unde generalissi­aul Kuropatkin va lua în personă comenduirea trupelor rusesc­. Ar­mata victoriosă japonesă s’a îndreptat deja spre Liaojang. Pe de altă parte o altă armată ja­ponesă a debarcat la Takusan, în partea de sud a Manciuriei, ceea ce arată, că Ja­ponesii năvălesc acum din două direcţiuni spre Liaojang. Eră ultimele soiri despre cele ce se petrec pe câmpul de răsboiu, Tokio, 8 Maiu. La ultima încercare de a închide Portul­ Arthur, au căzut 1 ofiţer şi 6 soldaţi japonesi, au fost răniţi 5 ofiţeri şi 15 soldaţi, or 15 ofiţeri şi 74 sol­daţi au dispărut. Din echipagiul vapoarelor cufundate au fost salvaţi 8 ofiţeri şi 36 soldaţi. O trupă mai mică japonesă a bă­tut trupele împrăşciate rusesc­ şi a ocupat Portul Adams, apoi nimicind linia ferată şi cea telegrafică a suprimat comunicaţia cu Portul-Arthur. * Conform unor scrii sosite la Berlin, Ruşii au temat că deşi Portul­ Arthur este aprovisionat cu muniţiune şi hrană pe timp de un an, va căda în mânile Japonesilor. Se svonesce, că Skrydlov ar fi dat ordin lui Stössel, se scufunde cu torpilare cuira­­satele din port, ca să nu ajungă în mâ­nile inimicului. Alexeiev mergând la Muk­den, a dus cu sine și cassa militară. * O telegramă din isvor rusesc des­­minte spirea despre închiderea Portului­ Arthur. * Asupra perderilor de la Yalu gene­ralul Togo în fie­care nou raport al său comunică nouă date. Japonesii au înmor­mântat 1400 de Ruşi, er 300 de răniţi au fost primiţi în lazarete. Perderile totale ale Ruşilor se urcă la 2500 omeni. * Ruşii înainte de a părăsi poliţia Pengvanceng, au aruncat în aer magasi­­nele, au lăsat însă în urmă un bogat aran­jament de spital, care va fi folosit de Japonese. * Tînăra fată îşi reveni curând în fire şi încerca să se ridice, cerându-şî scusele, că a pricinuit atâta deranj. „Permite-mî bucuria nevinovată, iu­bită Natalia, să te ţin în braţele mele“ fu­se Ţarul „şi iertă-mă că te-am pus la o încercare atăt de crudelă. Am vrut să fiu iubit ca om, or iubirea şi credinţa ta au eşit biruitore din acestă încercare. Te ridic pe tron, şi problema vieţii mele va fi să te fac a uita ceasurile de grije prin cari ai trecut. Vei permite acum lui Alexe al tău să-ţî desnode năframa, pentru ca aerul recoritor să-ţi învioreze arterele gâtului tău?“ Obrazii Nataliei se îmbujorară şi prin o privire mută aţintită spre fața iubitului său, îi dedu­ voie să-i desfacă năframa. Alexe o îmbrățişa și îi săruta gâtul și obrazii îmbujorați și buzele, or Natalia răspundând cu alte sărutări, îl rugă s-o lase. Iubitul ei însă o linişti zicând: „Tu ești acum a mea!“, el întorcân­­cându-se spre Matweieff continua: „Fii martor, vrednicul meu prietin, că iubita ta Natalie este logodnica mea. Acuma trebue să vă las și să mă întorc în sală. Se conduci tot­ acolo și pe miresa mea, dăcă se va reculege“. Damele, cari veniseră în Kreml, că­­pătară tote daruri prețioase, dar haina de miresă Ţarul o trimise iubitei sale Natalia Feodorovna Narișkin. ' ’ ' , f. 3 ' Şi nu i-a părut rău nicî­odată Ţa­rului, că şî-a împărţit tronul cu fiica adop­tivă a lui Matweieff. Spiritul ei înrudit cu al Ţarului i-a îndulcit căsnicia şi i-a dat nouă imbolduri în activitatea sa îndreptată spre răspân­direa culturei în popor. Ea a căutat să înobileze caracterul femeii şi a fost mo­delul tuturor virtuţilor, pe cari le reco­manda altora. Bunătatea şi binefacerile lui Mat­weieff le-a resplătit cu recunoscinţă fi­­rescă şi şi-a câştigat iubirea şi stima po­porului, or în analele Rusiei numele ei strălucesce cu litere neperitare, căci ea a fost mama unuia dintre domnitorii cei mai renumiţi ai acestei ţări, a lui Petru cel Mare. Oniţă. GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 93,­1904. A­b Luni 9 Mai­, au sosit în Blasi, aproipe toţi şefii districtelor protopopesci dimpreună cu delegaţii aleşi. Vor participa în Sinod cam 32 protopopi şi administra­tori protopopesci şi tot atâţi delegaţi din cler. Afară de aceştia toţi membrii capi­­tulului metropolitan, oi din partea gimna­­siului­­ profesor, din partea Seminarului teologic 1, din partea institutului prepa­randiei­­ şi iermonachul Damian Doraşa. Tot aşi după amical se va face ve­rificarea mandatelor delegaţilor şi se vor lua alte măsuri necesare pentru prima şe­dinţă de mâne. Marţi. Mâne se va oficia în biserica cate­drală serviciu divin. Va pontifica I. P. S. Sa Metropolitul cu mare asistenţă. După serviciul divin va urma deschiderea Sino­dului. Răsboiul. După telegramele sosite din isvor japones, Portul­ Arthur astăzi se află iso­­lat şi rupt de comunicaţia cu Manciuria. Japonesii au devastat linia ferată şi cea Generalul Kuroki. Baronul Kuroki, care a luat cu asalt poziţia Ruşilor de la Yalu, se bucu­ră printre compatrioţii săi, ca general, de o vadă tot aşa de mare ca şi Togo ca amiral. E un comandant, a cărui tactică constă întru a nu-şî pripi pregătirile şi a prepara totul pănă în cele mai mici de­talii înainte de a da lupta. E în etate de 62 de ani. Dânsul e un adevărat Satsuma, adecă se scoboră din una din acele fa­milii militare în cari bărbații din cea mai fragedă copilărie sunt crescuți pentru resboiți. In marea revoluțiune care a sgu­­duit Japonia, când Kuroki era încă tînăr, el s’a luptat de partea împăratului. S’a distins în diferite rânduri, dar mai cu samă în răsboiul chino-japones. După ce a condus întreaga mobilisare de la început pănă la sfârșit s’a grăbit pe câmpul de răsboiu, unde în calitate de comandant de divisie a luat parte la cucerirea Veî-haî- Veiului. SOIRILE DILE1. 27 Aprilie v. Escursiunea pe Dunăre a familiei regale române. Luni, în 9 Mai, cu tre­nul de 9 sera a plecat întrega familie re­gală română la Turnu-Severin, unde a sosit astăzî dim. la orele 9.15. De la Tur­nu-Severin familia regală va porni pe Dunăre î­n jos visitând oraşele de port.. Ii» toate oraşele acestea, cu deosebire însă în­­cele mai mari, Brăila și Galați, se fac mari pregătiri pentru primire. Numeroase vapoare vor face cursa pe Dunăre in sus spre întâmpinarea părechii regale și princi­are. Portul și toate vapoarele vor fi pavoasate. Vaporul englez „Hussar“ a sosit deja în portul Galaţi spre întâmpinarea familiei regale. Se aşteptă şi un vapor german­ şi unul frances. Peler­inagiu la Borzescu. Comitetul „Ligei Culturale“, secţia Bacău a hotărît să organiseze în Ziua de 2 Iulie, când se serbeza în totă România al patrulea cen­tenar de la moartea marelui voevod Ştefan cel Mare, un pelerinagiu la Borzescu (Ba­cău) locul nascerii lui Ştefan. In vederea acestui pelerinagiu au fost convocaţi ce­tăţenii oraşului Bacău la o mare întrunire. Teatru de diletant!. Societatea să­­­­seasca de diletanţi din localitate, va juca mâne Miercuri în 11 şi Luni în 16 Mai, în sala teatrului, drama „Maria de Mag­dala“ în 5 acte de Paul Heyse. Represen­­taţia promite a ave cel mai perfect suc­ces mai vârtos că stă sub conducerea d-lui Hans Bulhardt, or piesa va fi jucată de cele mai distinse puteri din societatea să­­sească de aici, între cari vedem pe d-na Eugenia Günther (în rolul Măriei) d-ra Hiemesch, d-l Guido Wächter, d-na şi d-l Hermann Czell şi alţii, înmormântarea lui Jókai. Erl d. m. au fost depuse în presenţa unei mul­ţimi imense rămăşiţele pământesc­ ale lui Jókai în cimiteriul central din Budapesta. La înmormântare au luat parte represen­­tantul Maj. Sale, contele L. Apponyi, membrii guvernului, membrii camerei mag­naţilor, ai camerei deputaţilor, represen­­tanţi nummăroşi ai tuturor societăţilor lite­rare maghiare, generali şi ofiţeri, autori­tăţile­­publice, tinerimea universitară şi nenumăraţi prieteni şi veneratori ai mare­lui romancier maghiar. Carul mortuar, tras de 8 cai, a fost precedat de 12 fur­­gone încărcate cu splendide cununi. După terminarea ceremoniei funebrale săvârşită de superintendentul ev. ref. S. Baksai au rostit câte un panegiric ministrul Berze­­viczy în numele guvernului şi Dr. Beöthy în numele tuturor societăţilor literare şi scienţifice. înaintea teatrului naţional a rostit un discurs, directorul teatrului Al. Somló în numele artiştilor de la teatru, pi lângă mormânt dep. Fr. Herczeg în nu­mele societăţii Petőfi şi Tuba în numele oraşului Komori, locul nascerii al răposa­tului. După rostirea binecuvântării din partea preotului ev. K. Papp, sicriul a fost lăsat în grupă. In tot parcursul cor­tegiului au cântat două musici militare şi corul operei din Budapesta. Societatea farmaciştilor români şi-a început Sâmbătă congresul său anual în Bucurescî, sub preşedinţa d-lui Dr. Minovici. Acesta în cuvântul său de deschidere a ei des­­făşurat activitatea scienţifică a societăţii, care şi-a câştigat un bun nume chiar şi în străinătate. La sfîrşit anunţă numirea mai multor bărbaţi de şciinţă din străină­tate, ca membrii onorari ai societăţii. — Secretarul Aurel Scurtu cetesce raportul anual despre activitatea comitetului. Mem­brul Rheindt a desvoltat o conferenţă des­pre farmacia la Arabi în evul mediu, or Aurel Scurtu a mai vorbit despre tema : „Rolul social al farmaciştilor“. Din Macedonia. In Bitolia fiilaetul Monastic s’a început cu demolarea case­lor, spre a dobândi teren, unde să se zi­­dască biserica românescă. Zidirea se va începe cât mai curând. — Locuitorii din comuna Negovanî din vilaetul Monastir in frunte cu parochul lor, au cerut de la autoritatea administrativă turcască din Florina, ca să li­ se permită înfiinţarea unei şcoli românesce. — Ex mitropolitul Ghenadie, care se află actualmente pe muntele Athos, va trece în curând în Ma­cedonia spre a visita mai m­ulte orașe și comune românesce.

Next