Gazeta Transilvaniei, octombrie 1904 (Anul 67, nr. 217-241)
1904-10-26 / nr. 237
REDACŢIUNEA, ininistraţiunea şi Tipografia Braşov, piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. INSERATE se primesc la Administraţiune în Braşov şi la următorele BIROURI de ANUNŢURÎ: In Vlena: la M. Dukes Nacht., Nux. Augenfeld & Emeric Lesner., Heinrich Schalek, A. Oppelik Nachf., Anton Oppelik. In Budapesta la A. Y. Holdberger. Ekstein Bemat, Iuliu Leopold (YII Erzsóbet-körut). PREŢUL INSERŢIUNILOR : o serie garmond pe o colonă 10 I bani pentru o publicare. PuIblicări mai des© după tarifă I și învoială. — RECLAME pe I pagina 3-a o seria 20 bani ANUL LXVII, „&AZZTA“ iese in fiecare in. Abonamente pentru Ansîio-Unsar. Pe un an 24 cor., pe şese luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-ril de Duminecă 4 cor. pe an. Pentru românia şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şăse luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-ril de Duminecă 8 fr. pe an. Se prenumeră la toate o£lciele poştale din întru şi din afară şi la d-mi colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 30, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe şăse luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă: Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esemplar 10 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile, sunt a se plăti înainte. Nr. 237. Braşov, Luni-Marţi 26 Octomvrie (8 Noemvrie). 1004. Din causa sfintei sărbători a române. Marţi, «ţianul nu va apare până Miercuri seara. Majestatea Sa la Budapesta. Pentru moment este cestiunea revizuirii regulamentului camerei, asupra căreia e ațintită atențiunea cercurilor politice. Contele Tisza inainteaza cu multă indrasneala pe linia, ce șî-a tras’o încă înainte de venirea sa la cârmă. Cu toate că oposițiunea a luat din capul locului faţă cu planul lui de revisuire o atitudine cu totul ostilă, declarând că nici nu voesce se ia paste prin delegaţii ei în comisiunea, ce va avèa se fie însărcinată de cameră cucompunerea proiectului de revisuire a regulamentului, ministrul preşedinte l’a adus în discusiunea camerei fără cea mai mică amânare. Lupta între guvern şi oposiţiune s’a început Sâmbătă. Ea, după toate prevederile, va fi una din cele mai crâncene lupte parlamentare câte s’au dat pănă acum în camera ungară. Isbucnirea din nou a obstrucțiunii vafi inevitabilă. Cu toate astea resuitatul este nesigur. Se poate că obstinata obstrucțiune din partea partidelor, cari se opun oricărei încercări de revizuire, va aduce după sine disolvarea camerei, cu care de mult amenință guvernul actual; se mai poate însă, ca, judecând după alte precedente, o parte mare a indenpendiştilor se cedeze în decursul luptei şi astfel so facă posibilă revisuirea. E semnificativ, că tocmai în aceeeaşi 4l în care s’a început lupta în dietă,,a sosit şi Majestatea Sa de la Viena la Budapesta. Acesta împrejurare credem că nu e numai întemplătore, ci că Suveranul prin presenţa sa în capitala ungară a voit se arate cât de uralt se intereseaza şi corona de planul de revisuire al guvernului. Cu tetă atenţiunea încordată ce o reclamă afacerea revisuirii, şoviniştii şi foile lor nu înceteaza de a se ocupa şi de resboiul, ce li se declară naţionalităţilor prin proiectul Berzeviczy. Şi aici se impune de sine întrebarea, că prevenirea Majestăţii Sale la Budapesta nu a avut în vedere, deci nu altfel, cel puţin în a doua linie, şi acest resboiu, care nu se va purta şi sferşi în dietă, ci numai se va aţîţa acolo în contra marei majorităţi a poporaţiunei ţării S’au scris multe, mai ales prin foile fostului ministru preşedinte Banffy despre aceea, că corona ar fi adoptat şi s’ar fi alăturat cu totul la idea de maghiarisare. „Magyar Szó“ scria mai an, că monarchul ar fi subscris chiar într’un consiliu de miniştri un proces verbal, în care se fi fost reclamată necesitatea politicei de maghiarisare. De sigur că baronul Banffy este în posiţiunea sei mai multe decât alţi muritori despre cele ce s’au petrecut în consiliile ministeriale pe timpul, când el lucra cu secţia naţionalităţilor. Totuşi ni se pare nu numai forte cutezată acea afirmare dar chiar absurdă, întrucât nu putem nici decum admite, că acelaşi Suveran, care a sancţionat la 1868 legile, ce au fost menite tocmai de a pune oarecari stavile unui eventual povoin de maghiarizare, se se alăture la o politică ministerială diametral opusă acelor legi. De aceea este logic şi firesc se credem, că purtătorul coronei va urmări cu interes şi cestiunea relativă la şedele naţionalităţilor, şi nu numai din punctele de vedere unilaterale şi despotice ale guvernului. Aceasta gravă cestiune fiind a se resolva de ambii factori constituționali în stat, e învederat, că și corona e chemată a-și spune cuvântul, când e pericol ca anumite instiințe se trec peste marginea extremă, tolerabilă după rânduiala constituționalismului. Tot din acest motiv sperăm firm, că remonstraţiunile, ce se pregătesc a le face căpeteniile bisericesce ale naţionalităţilor şi la Majestatea Sa contra proiectului Berzeviczy, nu vor ramâne de astă dată fără efect. Reamintim, că Sinoadele noastre au fost cerut la timpul seu, ca Archiereii români se remonstreze şi la treptele tronului în contra atentatului asupra şcolelor noastre. Este o datorie supremă a prelaţilor noştri, se nu pregete nici un moment de a face acest pas la Majestatea Sa. Braşov, 25 Octomvrie v. Şcole noue de stat. In budgetul pe 1905 s’a luat suma de 100,000 corone pentru înfiinţarea de şcole noue de stat şi alte 300,000 corone tot pentru astfel de scopuri, — adecă 400,000 cor. In motivarea ministrului de culte şi instrucţiune publică se dice, că nouăle şcole se vor înfiinţa mai ales în comunele, cari formeaza colonii ale statului, apoi în comitatele Trencin, Turoţ, Mitra, Lipto, Arva şi Zólyom, adecă în 95 comune locuite de Slovaci „pentru a se garanta instrucţia în direcţie naţională maghiară“. Se vor înfiinţa apoi şcole nouă de stat în comitatul Sătmarului în comunele de la graniţa de limbă, unde instrucţia trebue se fie „naţională maghiară“. Din acesta motivare se vede, că guvernul are în vedere nu numai maghiarisarea, ci şi întinderea terenului instrucţiunei aşa zise de stat. Şi totuşi cei de la cârmă au îudrasnéla de a se lăuda, că nu vor se maghiariseze. Faptele însă îi desmint în mod frapant. Incidentul de la Huli. După o solie din Londra, un acord complet s’a stabilit între Rusia şi Anglia în privinţa compunerei şi funcţionărei comisiunei de arbitragiu, care va judeca incidentul de la Huli. Comisiunea va ţine şedinţele sale la Paris. După ziarul „Le Temps“ ajutorul comandantului vasului amiral al escadrei ruse din Baltica, Ciado, care a plecat cu alţi trei ofiţeri ruşi de la Vigo la Petersburg, va face înaintea comisiunei internaţionale de anchetă următorea deposiţiune în privinţa incidentului de la Huli: Amiralul Rosdestvenski a fost prevestit în timpul călătoriei escadrei, că două vase călătoresc când sub un pavilion când sub un altul şi se ţin pe lângă costa scandinavă. In momentul când s’a produs incidentul, de pe transportul „Kamciatka“ s’a vădut în mod distinct două torpilare. In acelaşi timp aparatele telegrafice fără fir reproduseră o întrebare, care venea, după aparenţă, de pe transportul „Kamciatka“ şi redigiată în mod ciudat. Din acestă causă, amiralul a ordonat să nu se răspundă. Mai târziu s-a constatat, că nu se adresase nici o întrebare de pe transportul „Kamciatka“. Amiralul vedând că două torpiidre, semnalate de „Kamciatka“, încercă să între ca escadra, ordonă focul. Este absolut fals, că bărcile de pescari au fost bombardate; din contră bombardarea a fost suspendată, îndată ce s’a zărit bărcile pescarilor. Este de asemenea fals, că escadra rusă a luat torpilarele sale drept torpilare japonese în momentul când s’a produs incidentul. Torpilarele ruse se găseau deja în canalul la Manche. „Legea Berzeviczy nu-i va maghiarisa ci îi va romaniza pe Sași.“ „S. D. T.“ din Sibiiu polemisând cu organul „şovinismului fiiosofan““ „Bud. H.u, relefeză din plova cea multă a foiei maghiare şi un grăunte de adevăr, unde sedice că unitatea de simţiri nu depinde de la aparţinerea la una şi aceeaşi rassă. Foia săsescă nu se teme că cunoscinţa limbei maghiare ar pute să strice poporului săsesc, se teme numai că după schema lui Berzeviczy nici limba maghiară nu o va pute înveţa şi nici ceea ce îi este necesar în viaţa practică. Copiii saşi vor eşi în viitor mai ignoranţi şi mai inculţi, decât în trecut. „Nu ne temem — dice „S. D. T.“ — că poporul nostru se va maghiariza prin legea Berzeviczy... Cine fie ca învăţător, fie ca elev, a trecut prin tortura şi exargerată a instrucţiei limbei maghiare, cu o ţintă fără sens, acela după toate legile psihologiei omenesc!, este imunisat ,de a se îndrăgosti aşa de mult de limba aceea, încât se dorescă a şi-o apropria. Nu vom fi maghiarisaţi, însă cultura e vorba să ne temem de desnaționalisare prin reforma şcolară, atunci trebue să ne temem, că în urma stăpănirei acestei reforme vom fi romanisaţi. Ceea ce ne-a conservat şi ne va conserva ca pe o mică insulă germană în marea română, nu este decât cultura nostră superioară, şi anume cultura nostră germană. Deci aceasta se va reduce prin legi rele, atunci nu se ia partea cea mai bună a forţei noastre de resistenţă, şi marele proces de romanisare, care n’are nevoie de proptelele de hârtie ale statului, se va săvârşi cu repeziciune vertiginosă. In timp de o generaţie de oamen! satele săsesc! se vor romanisa ! In hipostasa aceasta apoi poate vom fi mai pe placul viitorilor miniştri de culte şi a scriitorilor de articole de la „Bp. H.“ Sentimentele — încheie foia din Sibiiu — nu se pot forţa la poruncă, şi şi mai puţin prin distrugerea sentimentelor înăscute. Unitatea în simţiri se va pute ajunge numai dacă nouă. Nemaghiarilor, ni se va permite să ne desvoltăm conform individualităţii noastre şi dacă nu ni se va distruge limba şi cultura, sanctuarele nas din dieta ungară. Revisuirea regulamentului camerei. In şedinţa de Sâmbătă a dietei s’a început desbaterea asupra propunerei ministrului-preşedinte Tisza privitoare la revisuirea regulamentului camerei. Desbaterea a deschis’o Francisc Kosuth prîntr’un discurs, contra. Revisuirea, dise el între altele, nu se poate îndeplini prin majorisare, fiind-că o astfel de revisuire n’ar aduce cu sine pacea, ci o completă răsturnare. Nu guvernul, dar nicî regele n’are dreptul a se atinge de regulamentul camerei. Deci restringerea libertăți! cuvântului vor să o aplice, ca o pedepsă pentru obstrucţiunea din anul trecut, atunci să nu se uite, că acea obstrucţie s’a, făcut pentru un drept inprescriptibil. In numele partidului său declară Kossuth, că acest partid nu va lăsa se se sdrobeasca drepturile de resistenţă şi apărare naţională, şi acesta cu atât mai vârtos, cu cât deca s’a aruncat vălul asupra trecutului, nu trebue să se uite, că pot să urmeze timpuri întunecose. Sub presiune mai înaltă adese erî majoritatea se angajază la acţiuni, cari vatămă interesele de viaţă şi drepturile cardinale ale „naţiunei“. In resistenţă majoritatea e slabă şi insuficientă deci datoria de a apăra dreptul revine minorităţii. Apelază la majoritate să nu lase a se ruina bastionele de apărare, cari servesc de scut faţă cu atacurile venite din afară. Tisza a afis într’o vorbire a lui, că are încredere în elementele mai serioase. Deci Tisza a făcut aiusiune la partidul independist, atunci el să ia spre scrie, că în cestiunea revisuirei partidul independist nu va da mână de ajutor guvernului. Să renunţe, deci, Tisza la intenţia sa, căci oposiţia n’are să se clatine în hotărîrea ei de a apăra regulamentul actual. Deci nu va renunța, atunci nu-i încă trăut, are să fie luptă și Tisza să-șî reamintească vorba, că cel ce semăna vânt, culege furtună. In fine Kossuth presentă un proiect de resoluțiune, în care cere, ca camera să nu alegă comisiunea de revisuire, er gu,vernul să presente un proiect de lege" despre reforma electorală, cum a promis și s’a obligat. Tisza lua cuvântul. Vorbirea lui a fost întâmpinată în stânga și stânga extremă cu protestări furtunoase. Tisza a zis, că deocamdată nu e vorba despre o desbatere în merit, ci despre alegerea unei comisiunî, care să elaboreze proiectul referitor la revisuire. Aici oposiția l’a întrerupt. Tisza răspunse ironic: Ar fi bine, ca domnii să facă atenți pe străinii, cari s’ar afla aici, că față cu mine ei apără libertatea cuvântului. — Nu putem capacita pe împăratul! strigă Polonyi. — Nu stăm de vorbă cuîmpăratul! zise Kubinyi. — După revisuire urmeză eșafodul sbiară Olay. Tisza declară cu voce înaltă, că e film decis a resolva cestiunea revisuirei, și ori va învinge, ori va cade, fiindcă a tre. Atunci și numai atunci ni se va pute cere, — și nu ni se va cere în zadar — ca să ne aducem inimile jertfă pe altarul comun al patriei.