Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1904 (Anul 67, nr. 242-265)
1904-11-25 / nr. 261
Pagina 2. Că acuma 80 deputaţi s’au declarat, că sunt gata a-l sprijini. In şedinţa de la 5 Decemvrie a parlamentului german la desbaterea budgetului, a luat cuvîntul deputatul Spahn (centru) criticând atitudinea guvernului austroungar în cestiunea convenţiei comerciale. Spahn a trecut apoi la cestiunea egalităţii confesiunilor, relevând nedreptatea legii referitore la Iesuitî. Oratorul cere ca Alsaţia —Lorenasane representată în consiliul imperial. Vorbind despre noua lege militară, declară că centrul numai atunci o va vota, decă se va dovedi în comisiune, că excedentul budgetului va pute acoperi în mod permanent plusul cheltuielilor. — Deputatul Bebel (socialist) spune că teritorul din Africa de sud nu merită cheltuielile, ce se risipesc pentru menţinerea lui. Cere ca serviciul militar se se reducă la un an. Protesteză contra cheltuielilor flotei. Bülow, în loc se dea intervievuri jurnaliştilor englesî, mai bine se-şî fi desfăşurat exposeu i mai exact în parlament. Dealmintrea şi intervievul şi-a avut partea bună, căci Anglia a aflat cel puţin, că noi nu facem pregătiri contra Rusiei. Prestigiul Rusiei dealtmintrea este sdrobit. Şi acesta îşi va avea efectul salutar:libertatea popoarelor. A fost de prisos să se dea o telegramă de condolenţă Rusiei. Dacă noi vindem tunuri şi vapore Rusiei, prin asta violăm neutralitatea faţă cu Japonia. La aniversarea luptei de la Jena, doliul este numai al Prusiei oficiale, poporului german însă din înfrângerea aceasta i-a isvorît libertatea. Cancelarul Bülow, nu se miră de ceea ce a acis Bebel despre Jena, dar la Amsterdam tot el a declarat că i-ar pare bine să mai fie o înfrângere ca la Jena. Asta însă nu împedecă guvernul să promoveze tendințele pacinice. In ce privesce neutralitatea, socialiștilor nu de asta le arde, ci ei ar vrea răsboiu cu Rusia, căci atunci ar înflori sămînța socialistă. Bülow răspunde energic la toate punctele aduse de Bebel, pr in ce privesce cheltuielile armatei şi marinei, spune că ele n’au ajuns la ultimul grad. Deci un popor care cheltueşte pentru scopuri culturale 3 miliarde dă un miliard şi pentru siguranţa ţării, asta nu e mult. * In senatul frances s’a luat în desbatere la 5Decemvre convenţia anglo-francesă In cameră deputatul naţionalist Lasies a cerut urgenţa pentru o moţiune a sa în care cere abrogarea legii despre fabricarea rachiului. Ministrul de finanţe răspunde că acesta ar provoca deficit, şi pune chestiunea de încredere. Moţiunea lui Lasies nu a întrunit decât 282 voturi contra 322 ale guvernului. FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Domnii fiţi. E.. N. N. Beldiceanu. — Fine. — Cu chiu cu vai ajunseră la Grădina lui Eliad. Prin bărăteile ticsite de lume jucau femei văpsite şi îmbrăcate turcesce, înglădindu-se leneşe şi dând ochii peste cap. Lumea fierbea năucă în lumina orbitoare a dilei. Tarafurile cântau; ţigancile ţipau de le ieşeau ochii din cap şi se umflau în pene de nu mai încăpeau în bărăţei, sa înălţau în vârful picioarelor şi întindeau gâturile de berze, de par’că erau de gumă, şi erau gata-gata sâ ie iasă capetele prin pânzele acoperemintelor. Domnul Niţă răsbătu cu mare greutate cuconsorta sa prin furnicarul pestriţ, la isvorul ideilor şi uitarea necazurilor. In fumul de mititei şi patricieni, un ţigănuş, pierdut într’o redengotă lungă pănă ’n călcâie, cârîia cât îl ţinea pliscul, ţinându-şî hangul dintr’o diblă spartă. „Ha-ha, ce mai hala-bala, domnule Niţă? audi domnul Niţă la spate un glas, şi întorcendu-se strigă vesel: „A tu erai, Naie? Uite, am venitără şi noi pe la Moşi, dragoste... Iţi recomandarisesc pă consorta mea Fifiţa, domnul Nae, ăi mai prima amic al meu...“ Cocoana Fifiţa moţăi din cap ,şi a îi supse buzele vopsite. Domnul Naie îi sărută măna. Apoi se aşedară tustrei la o masă, şi domnul Niţă ridică glasul şi porunci: „Băieţaşi, trei fierculiţe în sânge, şi sâ vie trei ţuiculiţe. — „Vineee!“ Ţigănaşul cânta în larma grea : „Cine bate noaptea la fereastra mea ? Eu sunt, dragă Marietă, nu te speria...“ Ţuicile veniră, pe urmă vinul şi fleicile, şi după ce le dădură gata, alt rând de ţuici, alt vin şi alte fleici. Cocoana Fifița începu a da ochii peste cap; or domnuii Naie prinse a-şî răsuci galeș mustața negru dată cu unt de migdală, pe când domnul Niţă, înfierbântat, striga din baierile inimei: „Inc’un rând de fieiculiţe se vie nenişorule... Inc’un rând de ţuiculiţe şi — încă o oca de vin...“ — Vineee... — „Bravo ţuiculiţă, domnule... Vivat monşerică... Sâ trăiescî şi raătale, Fifiţo dragă...“ Gura vopsită a Fifiţei zâmbia cu bunătate mare, întinându-se pănă la urechi. „Mersi, Niţă dragă, asemenea şi matale...“ Ei ochii cătau galeş, pe furiş, în ochii lui Naie. Amurgul cuceri tîrgul Moşilor plin de larmă şi fierbere. Felinarele colorate se aprindeau, clipind voie în cenuşa înserării. Domnul Niţă, cu domnul Naie şi cu cocoana Fifiţa, după ce-şî cumpârară trei felinare de hârtie roşie şi le aprinseră, o luară legănându-se spre casă. Cocoana Fifiţa cu pălăria pe o ureche şi cu ochii grozav de galeş, vorbia forte dulceag cu domnul Niţă, şi dumnealui era în culmea fericirei şi striga cât îi lua gura, ridicând felinarul în sus şi cumpănindu-se: „Ura! monşerică! Cine bate noaptea la fereastra mea? Ura, moişerică... Tu, Naie, eşti un băiat de aur... Stai sâ te sărut... Cine bate noaptea la fereastra mea?...“ Domnul Niţă se legăna; mulţimea cu miile sale de felinare aprinse se legăna în toate părţile ca bătuta de un vânt mare. Focuri bengale isbucniau pretutindeni, versând pete colorate peste furnicarul nesfîrşit. Tramvaiele încărcate de lume abia râsboteau pe străzile ticsite şi cetăţenii cu nasurile înflăcărate, matronele cu pălăriile pe o ureche şi copiii urlau din corturile de carton, ca nişce desperaţi, de par’că treceau nişce menajerii, şi larma grea se înălţa păn’ la cerul albastru, în sara limpede de primăvară. De când cu întâlnirea de la Moşi, pe domnul Naie, când îl cauţi, e la domnul Niţă, care strigă forte fericit sub umbrarul de la Alexandru Machedon. „Dom’le, prietin ca Naie mai rar... Pă onoarea mea de familist...“ Cocona Fifiţa îi vorbesce ca acum doue-deci de ani, şi când vine acasă, îi sare în gât. „Bine-ai venit, bibicule... Uite, dragă ! şi domnu’ Nae e la noi... Aoleo, d’ai fi Resboiul ruso-japones. Conform solrilor mai nouă, Japonesii se susţin puternic pe colina Jisă de 203 metri, pe care asaslă acum tunuri de calibru mare, având de gând să bombardeze puternicul fort Erlingsan şi portul. Ziarele din Tokio publică amănunte despre luptele în jurul amintitei coline, în care se arată cât de crâncene au fost atacurile şi cum oţii întregă Ruşii au zădărnicit toate asalturile desperate ale inimicului, causându-i enorme pierderi. Numai când rîndurile Ruşilor s’au rărit şi când Nogi trimisese în grabă ajutore nouă trupelor cumplit decimate, li-a succes Japonesilor, pe la orele 8 sera, a înfrânge eroica resistenţă a Ruşilor, cari s’au retras în grupuri de câte 30 — 40 omeni. Ruşii fac acum mari sforţări de a-şi recuceri posiţiunea ocupată de inimic — ceea ce cu greu va succede, după-ce ?Japonesii s’au întărit puternic pe colina cucerită. In tokio s’a răspândit spirea, că flota rusă din Port-Arthur va încerca o eşire în largul mărei, îndată ce nu se va mai pute susţine în port. Multe din vasele rusesc sunt încă întregi. Despre situaţia din Manciuria se telegrafieza urmatoarele: Atât pe partea Ruşilor, cât şi pe partea Japonesilor se arată o viuă activitate. Se observă o generală încordare şi la ambele părţi dorul de a se pune capăt stărei actuale. Generalul Saharov telegrafiazá, că în noaptea de 4 Decemvrie nu s’a întîraplat nimic. După lupta de artilerie, care a durat patru zile, inimicii s’au retras arăşi în retranşamentele lor. Frigul nopţii îi torturază şi pe unii şi pe alţii, multe caşuri de bele se ivesc în ambele armate, mice. Ne aflam într’o mare de lumină roşietică şi în curând strigări puternice de hurra! spuneau, că Ruşii au cucerit colina. Dar lucrul nu s’a sfîrşit cu atâta, căci Japonesii au mai dat două asalturi nesuccese. Avură pierderi enorme. Intr’aceea se înopta şi noi aflarăm o casă chinesescă, în care voiam să petrecem peste nópte. Intre ofiţeri se afla şi medicul bateriei. Deodată vine la medic un rănit, rugându-l să-i lege rana, apoi veniră alţii şi alţii, cu grămada, încât casa ni se umplu cu răniţi — şi tot mai veniau. După ce casa ni se umplu cu răniţi, ne-am dus la altă casă, apoi la alta, şi tot aşa la toate casele din sat, ce erau pline cu răniţi. Ofiţerii legau rănile celor mai uşor confusionaţi, ci medicul pe cei răniţi mai grav. Soldatul rus suporta durerile cu o linişte ce-ţi inspiră admiraţie, unii din ei însă, cari erau ciuruiţi de glonţe, plângeau totuşi şi ţipau. Fură aduşi doi ofiţeri. — Nu te năcăji cu noi, duseră ei cătră medic, căci noi uşor vom trece peste primejdie, îngrijiţi mai bine de bieţii soldaţi. Aceşti doi ofiţeri aveau răni grave. Pe drum am întîlnit un om, care alunecând de pe muntele stâncos, avea membrele sdrobite. Paturile portative erau toate ocupate. In fine sosi totuşi un pluton al Crucei Roşii, care continuă operaţiunile de salvare. A fost o noapte înfiorătore, care părea că nu mai sfîrşesce. Colina însăşi era plină de cadavre omerisci. Răniţii japonesî au fost adunaţi dimineaţa la piciorul colinei şi apoi au fost duşi la Mukden pe trăsuri. Cazacii i-au îngrijit nu se poate mai bine. * Luptele de la Saho. Diarul „Morningpost“ publică un raport interesant de la corespondentul său Maurice Baring, care a petrecut în cerurul rusesc, când s’au dat luptele de la Saho. Baring a plecat la 10 Octomvrie din Mukden cu o baterie a Cazacilor şi a fost martor al luptelor din zilele ce au urmat. Eră ce spune el. La ora 1 am luat posiţiune la sud de colina numită adî Futilow. Bateria a deschis focul şi a operat până la orele 5. Inimicul a răspuns neîntrerupt cu şrapnele, din cari însă nici una nu ne-a nimerit. La orele 5 am primit ordinul, ca pănă la apusul soarelui să bombardăm o colină, apoi să încetăm focul, căci Ruşii o vor asedia. Colina mai era bombardată de alte două baterii. Am urmat ordinului şi după apunerea soarelui am încetat focul. Imediat urma o salvă puternică de infanterie, care indica începerea asediului. Salva acesta părea că a nimicit regimentele vii GAZETA TRANSILVANIEI; I SOIRILE DILE1. A — 24 Noemvrie v. Dl Angelo de Gubernatis, profesor la universitate în Roma şi cunoscut filoromân, având de gând a publica în cursul anului 1905 un dicţionar internaţional al scriitorilor contimporani ai lumei latine („Dictionnaire international des ecrivains contemporains du monde latin“), se adresază presei şi bărbaţilor de şcolă spre a-i uşura acesta sarcină. Toţi aceia, cam indiferent în ce ţară ar fi s’au ocupat de vechii scriitori şi de monumentele latine, de limbile şi literaturile romane, de arta şi folklorul Latinilor, de istoria şi civilisaţiunea popoarelor latine, poeţii, romancierii, publiciştii (bărbaţi şi femei), cari au făcut obiect al studiilor lor lumea latină, vor trebui adice d. Gubernatis în apelul sâu — se ocupe un loc de onoare în dicţionarul sâu. Notele bio-şi bibliografice vor trebui se se restrîngă la faptele esenţiale. Toţi scriitorii latini sau streini latinisanţî sâ trimită notele amintite pe adresa autorului la Roma. La apel este anexat un tablou de informaţiuni şi un cupon de subscripţie. Dicţionarul va costa 25 franci Întreprinderea d-lui de Gubernatis merită sâ fie sprijinită şi este interesul nostru ca scriitorii, poeţii, folkloriştii etc. români sâ fie cât mai bine representaţî în dicţionarul d-lui Gubernatis. Tisza şi episcopul din Győr. O feie din Budapesta publică o interesantă destăinuire despre găzduirea contelui Tisza la episcopul din Győr. Episcopul contele Nic. Széchenyi, spune acea fóie, avea de gând sâ plece de acasă în Jiua când şi-a ţinut Tisza discursul în acel oraş. Aflând Tisza despre acesta a scris contelui Khuen-Hedervary, ministrul latere, sâ intervină la nunciul papal Granito di Belmonte. Khuen a intervenit, spunând nunciului că oposiţia unită urmăresce scopuri revoluţionare şi că Tisza fiind sprijinul casei domnitoare, papa trebue sâ-l sprijinască mai ales în situaţia încordată în care se află cu guvernele italian şi frances. Nunciul a scris episcopului în sensul acesta. Episcopul s’a decis, vrând nevrând sâ-şi trimită trăsura la gară, l’a găzduit, ba încă a rostit şi un discurs de primire. Discursul însâ a fost ţinut în termini vagi diplomatici, aşa că Tisza şi suita lui n’au fost de loc mulţumiţi de conţinut. Botezul moştenitorului tronuluiitalian. Duminecă dimineţa s’a făcut botezul principelui de Piemont. Naşă a fost regina vâduvă Margareta, or naşi de onoare principele Muntenegrului, bunicul noului născut, împăratul Wilhelm, representat de principele Albert de Prusia și regele Eduard, representat de cătră principele Arthur duce de Connaugt. La ceremonie au asistat regele, regina cu tota familia regală, principesa Milena de Muntenegru, principesa Elena, fica regelui Serbiei, principesa de Battenberg, miniştrii, corpul diplomatic şi înalţii funcţionari ai statului şi ai curţei. Conferinţa societăţei juridice rusesce s’a ţinut în ziua de 19 Noemvrie v. în sala şcolei Tenişef din Petersburg, înainte de a se începe cetirea raportului, auditorii în număr de 800 persoane au umplut, sala, care putea să conţină numai 650 omeni. Mulţimea numerosă de studenţi, adunată aproape de peronul edificiului cerea intrarea în sală, cu tot avizul că toate locurile erau ocupate şi fără a ţine seama de rugăciunile prefectului de poliţie Fullon şi ale directorului cliseiscole, Ostrogorsky. Mulţimea crescând mereu a ajuns într’un moment dat numărul de 1000 persoane. Câteva persoane cereau amânarea conferinţei pretindând ca să se ţie într’un local mai vast. Gând poliţia pretinse ca publicul să se împrăştie, mulţimea răspunse prin strigăte fluerături, şi cuvinte insolente şi ofense personale. Prefectul puse în vedere mulţimei de mai multe ori, că va fi silit, să recurgă la forţa publică pentru a face sâ înceteze disordinile şi pentru stabilirea circulaţiunei în stradă. Imediat veniră în localitate jandarmii, în număr de o jumătate escadron, cari împrăştiară mulţimea. La orele 10 sera ordinea a fost restabilită. In timpul disordinilor mai multe persoane au fost confusionate, între cari un sergent de poliţie, care a fost nevoit sâ fie transportat la spital. Originea Secuilor. In secţia II a Academiei maghiare ţinută alaltăerî sub preşedinţa lu Thaly Kálmán, d-1 Karácsonyi Janos membru ordinar şî-a cetit discursul de recepţiune tratând tema „despre originea Secuilor". Conferenţiarul academician a sdrobit în studiul său uisce frumoase legende iscodite de cronicarul Kézai Simon, care spunea, că Sâcuii sunt Nr. 261—1904.