Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1904 (Anul 67, nr. 242-265)

1904-11-25 / nr. 261

Pagina 2. Că acuma 80 deputaţi s’au declarat, că sunt gata a-l sprijini. In şedinţa de la 5 Decemvrie a par­lamentului german la desbaterea budgetu­lui, a luat cuvîntul deputatul Spahn (cen­tru) criticând atitudinea guvernului austro­­ungar în cestiunea convenţiei comerciale. Spahn a trecut apoi la cestiunea egalită­­ţii confesiunilor, relevând nedreptatea le­gii referitore la Iesuitî. Oratorul cere ca Alsaţia —Lorenasan­e representată în con­siliul imperial. Vorbind despre noua lege militară, declară că centrul numai atunci o va vota, decă se va dovedi în comisi­­une, că excedentul budgetului va pute acoperi în mod permanent plus­ul chel­tuielilor. — Deputatul Bebel (socialist) spune că teritorul din Africa de sud nu merită chel­tuielile, ce se risipesc pentru menţinerea lui. Cere ca serviciul militar se se reducă la un an. Protesteză contra cheltuielilor flotei. Bülow, în loc se dea intervievuri jurnaliştilor englesî, mai bine se-şî fi des­făşurat exposeu­ i mai exact în parlament. Dealmintrea şi intervievul şi-a avut partea bună, căci Anglia a aflat cel puţin, că noi nu facem pregătiri contra Rusiei. Presti­giul Rusiei dealtmintrea este sdrobit. Şi a­­cesta îşi va avea efectul salutar:libertatea popoarelor. A fost de prisos să se dea o telegramă de condolenţă Rusiei. Dacă noi vindem tunuri şi vapore Rusiei, prin asta violăm neutralitatea faţă cu Japonia. La aniversarea luptei de la Jena, doliul este numai al Prusiei oficiale, poporului german însă din înfrângerea aceasta i-a isvorît li­bertatea. Cancelarul Bülow, nu se miră de ceea ce a acis Bebel despre Jena, dar la Am­sterdam tot el a declarat că i-ar pare bi­ne să mai fie o înfrângere ca la Jena. Asta însă nu împedecă guvernul să promoveze tendințele pacinice. In ce privesce neutra­­litatea, socialiștilor nu de asta le arde, ci ei ar vrea răsboiu cu Rusia, căci atunci ar înflori sămînța socialistă. Bülow răspunde energic la toate punc­tele aduse de Bebel, pr in ce privesce cheltuielile armatei şi marinei, spune că ele n’au ajuns la ultimul grad. Deci un popor care cheltueşte pentru scopuri cul­turale 3 miliarde dă un miliard şi pentru siguranţa ţării, asta nu e mult. * In senatul frances s’a luat în desba­­tere la 5Decemvre convenţia anglo-francesă In cameră deputatul naţionalist La­­sies a cerut urgenţa pentru o moţiune a sa în care cere abrogarea legii despre fa­bricarea rachiului. Ministrul de finanţe răs­punde că acesta ar provoca deficit, şi pu­ne chestiunea de încredere. Moţiunea lui Lasies nu a întrunit de­cât 282 voturi con­tra 322 ale guvernului. FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Domnii fiţi. E.. N. N. Beldiceanu. — Fine. — Cu chiu cu vai ajunseră la Grădina lui Eliad. Prin bărăteile ticsite de lume jucau femei văpsite şi îmbrăcate turcesce, înglădindu-se leneşe şi dând ochii peste cap. Lumea fierbea năucă în lumina or­­bitoare a dilei. Tarafurile cântau; ţigancile ţipau de le ieşeau ochii din cap şi se umflau în pene de nu mai încăpeau în bărăţei, sa înălţau în vârful picioarelor şi întindeau gâturile de berze, de par’că erau de gumă, şi erau gata-gata sâ ie iasă capetele prin pânzele acoperemintelor. Domnul Niţă răsbătu cu mare greutate cu­­consorta sa prin furnicarul pestriţ, la is­­vorul ideilor şi uitarea necazurilor. In fumul de mititei şi patricieni, un ţigănuş, pierdut într’o redengotă lungă pănă ’n călcâie, cârîia cât îl ţinea pliscul, ţinându-şî hangul dintr’o diblă spartă. „Ha-ha, ce mai hala-bala, domnule Niţă? audi domnul Niţă la spate un glas, şi întorcendu-se strigă vesel: „A tu erai, Naie? Uite, am venitără şi noi pe la Moşi, dragoste... Iţi recoman­­darisesc pă consorta mea Fifiţa, domnul Nae, ăi mai prima amic al meu...“ Cocoana Fifiţa moţăi din cap ,şi a­ îi supse buzele vopsite. Domnul Naie îi să­rută măna. Apoi se aşedară tustrei la o masă, şi domnul Niţă ridică glasul şi porunci: „Băieţaşi, trei fierculiţe în sânge, şi sâ vie trei ţuiculiţe. — „Vineee!“ Ţigănaşul cânta în larma grea : „Cine bate noaptea la fereastra mea ? Eu sunt, dragă Mariet­ă, nu te speria...“ Ţuicile veniră, pe urmă vinul şi flei­cile, şi după ce le dădură gata, alt rând de ţuici, alt vin şi alte fleici. Cocoana Fifița începu a da ochii peste cap; or dom­nuii Naie prinse a-şî răsuci galeș mustața negru dată cu unt de mig­dală, pe când domnul Niţă, înfierbântat, striga din baierile inimei: „Inc’un rând de fieiculiţe se vie ne­nişorule... Inc’un rând de ţuiculiţe şi — încă o oca de vin...“ — Vineee... — „Bravo ţuiculiţă, domnule... Vivat monşerică... Sâ trăiescî şi raătale, Fifiţo dragă...“ Gura vopsită a Fifiţei zâmbia cu bu­nătate mare, întin­­ându-se pănă la urechi. „Mersi, Niţă dragă, asemenea şi ma­tale...“ Ei ochii cătau galeş, pe furiş, în ochii lui Naie. Amurgul cuceri tîrgul Moşilor plin de larmă şi fierbere. Felinarele colorate se aprindeau, clipind voie în cenuşa în­serării. Domnul Niţă, cu domnul Naie şi cu cocoana Fifiţa, după ce-şî cumpârară trei felinare de hârtie roşie şi le aprinseră, o luară legănându-se spre casă. Cocoana Fi­fiţa cu pălăria pe o ureche şi cu ochii grozav de galeş, vorbia forte dulceag cu domnul Niţă, şi dumnealui era în culmea fericirei şi striga cât îi lua gura, ridicând felinarul în sus şi cumpănindu-se: „Ura! monşerică! Cine bate noaptea la fereastra mea? Ura, moi­şerică... Tu, Naie, eşti un băiat de aur... Stai sâ te sărut... Cine bate noaptea la fereastra mea?...“ Domnul Niţă se legăna; mulţimea cu miile sale de felinare aprinse se le­găna în toate părţile ca bătuta de un vânt mare. Focuri bengale isbucniau pretutin­deni, versând pete colorate peste furni­carul nesfîrşit. Tramvaiele încărcate de lume abia râsboteau pe străzile ticsite şi cetăţenii cu nasurile înflăcărate, matronele cu pălăriile pe o ureche şi copiii urlau din corturile de carton, ca nişce desperaţi, de par’că treceau nişce menajerii, şi larma grea se înălţa păn’ la cerul albastru, în sara limpede de primăvară. De când cu întâlnirea de la Moşi, pe domnul Naie, când îl cauţi, e la dom­nul Niţă, care strigă forte fericit sub um­brarul de la Alexandru Machedon. „Dom­’le, prietin ca Naie mai rar... Pă onoarea mea de familist...“ Cocona Fifiţa îi vorbesce ca acum doue-deci de ani, şi când vine acasă, îi sare în gât. „Bine-ai venit, bibicule... Uite, dragă ! şi domnu’ Nae e la noi... Aoleo, d’ai fi Resboiul ruso-japones. Conform solrilor mai nouă, Japonesii se susţin puternic pe colina Jisă de 203 metri, pe care asaslă acum tunuri de ca­libru mare, având de gând să bombardeze puternicul fort Erlingsan şi portul. Ziarele din Tokio publică amănunte despre luptele în jurul amintitei coline, în care se arată cât de crâncene au fost atacurile şi cum o­ţii întregă Ruşii au ză­dărnicit toate asalturile desperate ale ini­micului, causându-i enorme pierderi. Numai când rîndurile Ruşilor s’au rărit şi când Nogi trimisese în grabă ajutore nouă tru­pelor cumplit decimate, li-a succes Japo­­nesilor, pe la orele 8 sera, a înfrânge e­­roica resistenţă a Ruşilor, cari s’au retras în grupuri de câte 30 — 40 omeni. Ruşii fac acum mari sforţări de a-şi recuceri posiţiunea ocupată de inimic — ceea­ ce cu greu va succede, după-ce ?Ja­­ponesii s’au întărit puternic pe colina cu­cerită.­­ In tokio s’a răspândit spirea, că flota rusă din Port-Arthur va încerca o eşire în largul mărei, îndată­ ce nu se va mai pute susţine în port. Multe din vasele ru­sesc­ sunt încă întregi. Despre situaţia din Manciuria se te­­legrafieza urmatoarele: Atât pe partea Ru­şilor, cât şi pe partea Japonesilor se arată o viuă activitate. Se observă o generală încordare şi la ambele părţi dorul de a se pune capăt stărei actuale. Generalul Saharov telegrafiazá, că în noaptea de 4 Decemvrie nu s’a întîraplat nimic. După lupta de artilerie, care a durat patru zile, inimicii s’au retras arăşi în re­­tranşamentele lor. Frigul nopţii îi tortu­­rază şi pe unii şi pe alţii, multe caşuri de bele se ivesc în ambele armate, mice. Ne aflam într’o mare de lumină ro­­şietică şi în curând strigări puternice de hurra! spuneau, că Ruşii au cucerit colina. Dar lucrul nu s’a sfîrşit cu atâta, căci Ja­ponesii au mai dat două asalturi nesuc­­cese. Avură pierderi enorme. Intr’aceea se înopta şi noi aflarăm o casă chinesescă, în care voiam să petre­cem peste nópte. Intre ofiţeri se afla şi medicul bateriei. De­odată vine la medic un rănit, rugându-l să-i lege rana, apoi ve­niră alţii şi alţii, cu grămada, încât casa ni­ se umplu cu răniţi — şi tot mai ve­­niau. După­ ce casa ni­ se umplu cu răniţi, ne-am dus la altă casă, apoi la alta, şi tot aşa la toate casele din sat, ce erau pline cu răniţi. Ofiţerii legau rănile celor mai uşor confusionaţi, ci medicul pe cei răniţi mai grav. Soldatul rus suporta durerile cu o li­nişte ce-ţi inspiră admiraţie, unii din ei însă, cari erau ciuruiţi de glonţe, plângeau totuşi şi ţipau. Fură aduşi doi ofiţeri. — Nu te nă­căji cu noi, duseră ei cătră medic, căci noi uşor vom trece peste primejdie, în­grijiţi mai bine de bieţii soldaţi. Aceşti doi ofiţeri aveau răni grave. Pe drum am întîlnit un om, care alunecând de pe muntele stâncos, avea membrele sdrobite. Paturile portative erau toate ocupate. In fine sosi totuşi un pluton al Crucei Roşii, care continuă operaţiunile de salvare. A fost o noapte înfiorătore, care pă­rea că nu mai sfîrşesce. Colina însăşi era plină de cadavre omerisci. Răniţii japo­­nesî au fost adunaţi dimineaţa la piciorul colinei şi apoi au fost duşi la Mukden pe trăsuri. Cazacii i-au îngrijit nu se poate mai bine. * Luptele de la Saho. Diarul „Morningpost“ publică un ra­port interesant de la corespondentul său Maurice Baring, care a petrecut în ceru­­­rul rusesc, când s’au dat luptele de la Saho. Baring a plecat la 10 Octomvrie din Mukden cu o baterie a Cazacilor şi a fost martor al luptelor din zilele ce au urmat. Eră ce spune el. La ora 1 am luat posiţiune la sud de colina numită adî Futilow. Bateria a deschis focul şi a operat până la orele 5. Inimicul a răspuns neîntrerupt cu şrap­­nele, din cari însă nici una nu ne-a nime­rit. La orele 5 am primit ordinul, ca pănă la apusul soarelui să bombardăm o colină, apoi să încetăm focul, căci Ruşii o vor asedia. Colina mai era bombardată de alte două baterii. Am urmat ordinului şi după apunerea soarelui am încetat focul. Imediat urm­a o salvă puternică de infan­terie, care indica începerea asediului. Salva acesta părea că a nimicit regimentele vii­ GAZETA TRANSILVANIEI; I SOIRILE DILE1. A — 24 Noemvrie v. D­l Angelo de Gubernatis, profesor la universitate în Roma şi cunoscut filo­­român, având de gând a publica în cursul anului 1905 un dicţionar internaţional al scriitorilor contimporani ai lumei latine („Dictionnaire international des ecrivains contemporains du monde latin“), se adre­­sază presei şi bărbaţilor de şcolă spre a-i uşura acesta sarcină. Toţi aceia, cam­ in­diferent în ce ţară ar fi s’au ocupat de vechii scriitori şi de monumentele latine, de limbile şi literaturile romane, de arta şi folk­lorul Latinilor, de istoria şi civili­­saţiunea popoarelor latine, poeţii, romanci­erii, publiciştii (bărbaţi şi femei), cari au făcut obiect al studiilor lor lumea latină, vor trebui a­dice d. Gubernatis în ape­lul sâu — se ocupe un loc de onoare în dicţionarul sâu. Notele bio-şi bibliogr­afice vor trebui se se restrîngă la faptele esen­ţiale. Toţi scriitorii latini sau streini lati­­nisanţî sâ trimită notele amintite pe adresa autorului la Roma. La apel este anexat un tablou de informaţiuni şi un cupon de subscripţie. Dicţionarul va costa 25 franci Întreprinderea d-lui de Gubernatis merită sâ fie sprijinită şi este interesul nostru ca scriitorii, poeţii, folkloriştii etc. români sâ fie cât mai bine representaţî în dicţiona­rul d-lui Gubernatis. Tisza şi episcopul din Győr. O feie din Budapesta publică o interesantă destăinuire despre găzduirea contelui Tisza la episcopul din Győr. Episcopul contele Nic. Széchenyi, spune acea fóie, avea de gând sâ plece de acasă în Jiua când şi-a ţinut Tisza discursul în acel oraş. Aflând Tisza despre acesta a scris contelui Khu­­en-Hedervary, ministru­l latere, sâ inter­vină la nunciul papal Granito di Belmonte. Khuen a intervenit, spunând nunciului că oposiţia unită urmăresce scopuri revoluţi­onare şi că Tisza fiind sprijinul casei domnitoare, papa trebue sâ-l sprijinască mai ales în situaţia încordată în care se află cu guvernele italian şi frances. Nun­ciul a scris episcopului în sensul acesta. Episcopul s’a decis, vrând nevrând sâ-şi trimită trăsura la gară, l’a găzduit, ba încă a rostit şi un discurs de primire. Discursul însâ a fost ţinut în termini vagi diplomatici, aşa că Tisza şi suita lui n’au fost de loc mulţumiţi de conţinut. Botezul moştenitorului tronului­­italian. Duminecă dimineţa s’a făcut bote­zul principelui de Piemont. Naşă a fost regina vâduvă Margareta, or naşi de o­­noare principele Muntenegrului, bunicul noului născut, împăratul Wilhelm, represen­­tat de principele Albert de Prusia și re­gele Eduard, representat de cătră princi­pele Arthur duce de Connaugt. La cere­monie au asistat regele, regina cu tota fa­milia regală, principesa Milena de Munte­­negru, principesa Elena, fica regelui S­er­biei, principesa de Battenberg, miniştrii, corpul diplomatic şi înalţii funcţionari ai statului şi ai curţei. Conferinţa societăţei juridice ru­sesce s’a ţinut în ziua de 19 Noemvrie v. în sala şcolei Tenişef din Petersburg, în­ainte de a se începe cetirea raportului, auditorii în număr de 800 persoane au um­plut, sala, care putea să conţină numai 650 omeni. Mulţimea numerosă de studenţi, a­­dunată aproape de peronul edificiului ce­rea intrarea în sală, cu tot avizul că toate locurile erau ocupate şi fără a ţine seama de rugăciunile prefectului de poliţie Ful­­lon şi ale directorului clisei­scole, Ostro­­gorsky. Mulţimea crescând mereu a ajuns într’un moment dat numărul de 1000 per­soane. Câte­va persoane cereau amânarea con­ferinţei pretindând ca să se ţie într’un lo­cal mai vast. Gând poliţia pretinse ca pu­blicul să se împrăştie, mulţimea răspunse prin strigăte fluerături, şi cuvinte insolen­te şi ofense personale. Prefectul puse în vedere mulţimei de mai multe ori, că va fi silit, să recurgă la forţa publică pen­tru a face sâ înceteze disordinile şi pen­tru stabilirea circulaţiunei în stradă. Ime­diat veniră în localitate jandarmii, în nu­măr de o jumătate escadron, cari împrăş­­tiară mulţimea. La orele 10 sera ordinea a fost restabilită. In timpul disordinilor mai multe persoane au fost confusionate, între cari un sergent de poliţie, care a fost nevoit sâ fie transportat la spital. Originea Secuilor. In secţia II a Academiei maghiare ţinută alaltăerî sub preşedinţa lu Thaly Kálmán, d-1 Kará­csonyi Janos membru ordinar şî-a cetit discursul de recepţiune tratând tema „des­pre originea Secuilor". Conferenţiarul aca­demician a sdrobit în studiul său uisce frumoase legende iscodite de cronicarul Kézai Simon, care spunea, că Sâcuii sunt Nr. 261—1904.

Next