Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1904 (Anul 67, nr. 242-265)

1904-11-26 / nr. 262

Pagina 2, GAZETA TRANSILVANIEI, încercările de a se introduce un sistem constituţional în Rusia n’au dat pănă acum resultate positive. Cu toate aceste speranţa la un regim constituţional continuă se agite ma­rile masse ale poporaţiunei Rusiei. Pilele acestea s’a ţinut în Moscva un congres al nobilimei la locuinţa prinţului Trubeţkoi. El a adus o ho­­tărîre analogă cu aceea a congresu­lui zemstvelor. Nobilimea ruseasca cere şi ea constituţiune pentru poporul rusesc, înse ţine mai mult seama de principiul monarchist. Prinţul Tru­­beţkoi s’a dus la Petersburg şi a ce­rut audienţă la Ţarul, ca se-i pre­dea hotaririle congresului nobilimei. Nu se scie ce i-a răspuns Ţarul, dar se repetă din acest incident decla­raţia ce a făcut-o deunăcrî ministrul de esterne Sviatopolsk-Mirski dele­­gaţiunei care i-a presentat hotărîrile congresului-zemstvo, cjicend: „Stiu despre ce e vorba, dar cred, că tim­purile viforoase de acu! nu sunt aco­modate pentru astfel de reforme. Spuneţi representanţilor zemstvelor că nu şi au ales bine timpul pentru pre­­sentarea dorinţelor lor“. ❖ Despre răsboiul ruso-japones au sosit săptămâna aceasta stjirî, cari se refer mai ales la evenimentele ce se petrec în jurul Port-Arthurului. Ja­­ponesii, după lupte crâncene în cari au avut mari pierderi, au cucerit o colină înaltă de 203 metri, de unde pot acum să bombardeze portul şi celelalte forturi. încercările repetite ale Ruşilor de a reocupa acesta co­lină, n’au reuşit. De pe colina amin­tită Japonesiî și-au îndreptat tunu­rile asupra vaselor rusesci din port stricând mai multe din ele. Luptele continuă la Port-Arthur. In Manciuria nu s’a întâmplat nimic mai însemnat. încercările Ja­­ponesilor de a împresura coloana ge­neralului rus Rennekampf n’au reuşit. Din contră Ruşii au tras în cursă pe Japonese, omorind vre-o miie din ei. Ajutore pentru incendiaţi. Pentru Românii nenorociţi prin incendiu din comunele Câmpeni, (Munţii apuseni), Ostro­vul-mare (Hu­­nedoara), Sotelec (Solnoc-Dăbâca) şi Mădăraş (Sătmar) — au mai intrat la Redacţiunea­­Ţarului nostru ur­­mătorele sume: D-l Vasilie Leluţu din Erie (America) a colectat pentru incendiaţii din Câmpeni urmatorele sume de la mai mulţi bravi Ro­mâni de ai noştri emigraţi în America. Co­lecta s’a făcut cu ocasiunea reîntorcerei în patrie a unui emigrant român. Eră numele co­ntribuenţilor şi numele colectate : Vasile M. Leluţu (Beşimbac) 2 cor. 50 b., Vasile Oprea (Beşimbac) 2 cor. 50 b., loan Baştea (Cincu mare) 2 cor. 50 b., loan Grideanu (Boholţ,) 3 cor. 75 b., Nico­­lae Ursu (Cincu mare) 1 cor. 25 b., Anton Tiuţiu (Cincu mare) 1 cor. 25 b., Andreia Moldovan­u (Cincu mare) 1 cor. 25 b., Ge­orge Roman (Bârghiş) 1 cor. 25 b., George Bolovanu (Beşimbac) 1 cor. 25 b., Nicolae M. Leluţu (Beşimbac) 1 cor. 25 b., Tom­a I. Popa (Beşimbac) 2 cor., loan Şandru (Cincu mare) 1 cor. 25 b., Ioan Angh­el (Mi­­chişdorf) 1 cor. 25 b., George Munteanu (Michişdorf) 1 cor. 25 b., Vasile Graur (Boholţ) 1 cor. 25 b., George Ştefan cu so­ţia Sofica (Cincu mare) 5 cor. Nicolae Pe­pelea (Boholţ) 1 cor. 25 b., Grigore Baştea (Calbor) 2 cor. 50 b., Ioan Pâra (Calbor) 1 cor. 25 b., Aurel Cristea (Calbor)­ 1 cor. 25 b, Mărian Bunea (Cincu mare) 5 cor., Ig­­nate Suciu (Cincu mare 1 cor. 25 b., loan Bunea (Cincu mare) 2 cor. 50 b., Avram Vasilie Ohaba (Alba lulia) 1 cor., loan Brumbea (Calbor) 2 cor. 50 b., George Țintea (Cincu mare) 1 cor., Lovin Georgiu (Bruiu) 1 cor. 25 b., Moise Căloiu (Calbor) 1 cor., 25 b., Vasile Pantilimon (Boholţ) 1 cor. 25 b., loan Pârvu (Bucerdea) 2 cor. 50 b., Pavel Brumbea (Calbor) 2 cor. 50 b., d-l loan Pătruţu cu soţia Maria şi fiul d-lor Dumitru (Sălişte) 5 cor., loan Cenuşe, cantor (Cincu mare) 1 cor. 25 b., Dumitru Băbosu (Cincu­ mare) 1 cor. 25 b., Nicolae Hăşăgan (Sălişte) 1 cor. 25 b., Aurel Ga­­nea (Roşia săsăscă) 1 cor. 25 b., Moise Guţă (Calbor) 1 cor. 25 b., Nicolae Iones (Cincu mare) 1 cor. 25 b., Dămianu Epure (Ter­­ela) 1 cor. 25 b., Ioan Techiere (Cincu mare) 1 cor. 25 b., Niculae Broju (Cincu mare) 1 cor. 25 b., Andreia Tinţiu (Bruiu) 1 cor. 25 b., Achim Tintiu (Bruiu) 1 cor. 25 b., Iosif Măcău (Bruiu) 1 cor. 25 b., loan Bu­­curenciu (Calbor) 1 cor. 25 b., George Broju (Cincu mare) 1 cor. 25 b., loan Stân­­gu (Cincu mare) 1 cor. 25 b., Vasile Z. Leluţu (Beşimbac) 1 cor. 25 b., Zaharie Pârvu (Ohaba, com. Alba-Iulia) 1 cor. 25 b., Maria Vasa (Arpașul inferior), 1 cor. 25 b., Nicolae G. Braju (Cincu mare) 2 cor. 60 bani. Cu totul 89 cor., din care subtrăgen­­du-se cheltuelile de schimbarea dolarilor și portul postal, rămân 85 cor. Transport din Nr. 256 dela 19 Nov. (2 Deo.) 1921 cor. 33 bani. Suma totală: 200­1 cor 33 bani cetit în şedinţa secretă de Marţi şi distribuit dlor senator!: Sire! Trista veste a morţei Alteţei Sale principelui Frideric de Hohenzolern, scum­pul frate al Majestăţii Vostre ne-a um­plut inima de o fudencă durere. Ţara îm­­­partăşesce doliul Majestăţii Vostre, căci strînsă şi indisolubilă este legătura ce e­­xistă între naţiune şi tron, şi nestrămutate sunt simţămintele de iubire şi recunoscinţă ce ţara are faţă de Majestatea Vostră şi de ilustra voastra familie. Intrând în ultima sesiune a acestei legislaturi, senatul va păşi cu hotărîre la îndeplinirea datoriei ce i­ se impune de a complecta opera începută şi condusă cu stăruinţă, şi de a se arăta demn de încre­derea ţărei. Sire! De la suirea pe tron a Majestăţei Vostre s’a inaugurat era de linişte de or­dine şi de pace, care se menţine stator­nic netulburată, graţie însuşirilor înţelepte ale poporului român, graţie înaltelor vir­tuţi ale Suveranului său. Senatul este fe­ricit de a vedea stăruinţa statelor de a deslega prin bună înţelegere cestiunile in­ternaţionale, asigurând astfel pacea, care este preocuparea constantă a României. Ţera urmăresce cu mulţumire şi în­credere tratative ce se urmeză cu diferi­tele state pentru încheierea tratatelor de comerciu şi senatul ia act cu satisfacţiune de încheierea tratatului de comerciu cu imperiul german tratat care urmeză a face obiectul deliberațiunilor noastre. Bine venit va fi proiectul de reformă al legei vamale, în scop de a pune aceasta lege în acord cu progresele realizate în aceasta ramură a administrațiunei, precum și cu trebuințele noului tarif vamal, pre­­vec­ând în același timp înfiinţarea de în­­trepozite în Bucurescî, în scop de a da o mai mare înlesnire comerciului. In aceeaş ordine de idei, senatul nu perde din vedere, că industria petroleului a luat în ultimii ani un avânt atât de mare, în­cât ea ocupă astăzi­ un loc în­semnat în desvoltarea nostră economică. Înfiinţarea la Constanţa a reservorilor şi a portului de petrol au înlesnit într’un mod cert şi avantagios esportul acestui nou izvor de bogăţie. Intru cât privesce instrucţiunea pu­blică, direcţiunea practică, ce s’a impri­mat învăţământului prin legile votate în ultimele sesiuni legislative şi prin regula­mentele relative la aceasta ramură a cul­­turei naţionale, este cert, menită a forma generaţiuni bine preparate pentru diferi­tele sfere de activitate ce s’au desvoltat şi ce urmează a se desvolta în România. Armata, care a corespuns şi cores­punde în mod strălucit înaltei solicitudini desfăşurate continuu de Majestatea Vostră şi sacrificiilor ce-şî impune ţara pentru a o avea pregătită ori când se va cere ca un adevărat scut al ei, va face în­tot­deauna obiectul preocupărilor senatului. Graţie măsurilor înţelepte, măsuri de strictă economie şi prevedere ce au fost luate de la începutul acestei legislaturi şi bine primite de tote stratele societăţii, creditul ţărei a rămas şi va rămânea ne­atins. Un an de secetă a bântuit acum din nou, ţara şi senatul a văziut cu mul­ţumire, că guvernul n’a lipsit de a lua la vreme măsuri urgente pentru a uşura gre­utăţile prin cari populaţiunea rurală trece în anul acesta. Sire! Ţara întregă a urmărit cu mândrie călătoria Majestăţii Vostre pe marele flu­viu al Dunărei şi în văile Bârladului şi a Siretului, precum şi serbatorea înălţătore de la Iaşi, închinată bisericei­­noastre. In acesta călătorie Majestatea Vostră s’a pu­tut încredinţa şi de astă-dată cât de a­­dânc sunt înrădăcinate in inima poporului simţămintele de dragoste şi devotament cătră Majestatea Vostră şi cătră dinastie. însufleţit de aceste simţăminte, se­natul României ureza fiile îndelungate şi fericite Majestăţei Voastre şi familiei re­gale, pentru prosperitatea şi mărirea Ro­mâniei. Să trăiţi Sire! Să trăască M. S. Regina! Să trăască dinastia Regală! Trăescâ România! Raportor: Dim. V. Polisu-Micşunescu, o fi ca un lat de mână. Ş’apoi nu sunt eu vinovat. Gheorge al Catrinei, că i-am plă­tit lui trei lei de lucru, că eu m’am brodit pe Gilort, pe la fie-mea, că îmi trimese-se vorbă gineri-meu că trage să moră; mul­ţumesc lui Dumnedeu că a scăpat. Dar nu e nimic Nicolae, când s’o învechi gardul, şi o trebui să-l faci tu, c’o să-ţi vie rîndul, să-l dai mai spre mine cu vre-o palmă. Şi bătrânii, după ce îşi mai vorbiră între ei, se despărţiră tot buni prieteni ca mai ’nainte. — Da ce-ţi spuse moşule ? întreba advocatul, care eşise din casă văfiend pe Dinu plecând. Ce să fiică Domnule advocat? d­ise că Gheorghe al Catrinei e vinovat şi că o palmă de păment nu e lucru mare. — Să nu asculţi, moşule, că de şiret ce e, ţi-a spus aşa. D-ta fă cum vrei, dar eu cunosc legea şi cu vremea o să rămâi fără păment. — Apoi cu un rac tot sărac; pentru atâta lucru nu-mi stric eu cinstea cu Dinu. — Poate să vie vremea când un deget de păment o să prețuescă mai mult de cât un deget de aur, fu­se advocatul. — Atunci n’o mai fi nici cenușe de mine! răspunse Nicolae. — Ia ascultă, moșule, d-ta ai ceva hârtii pentru pământul care ’l ai ? — Dar cum să n’am, Domnule, că planul de hotărnicie, când a fost de ne-am­ împărţit, a rămas la mine ; dar să-ţi spun drept, nu m’am uitat nici o dată în el, că nici nu mă pricep, şi apoi cum ni-a arătat ingineru aşa am intrat în stăpânire atunci. — Moşule, nu mi-l dai să mă uit şi eu la el ? — Bucuros, răspunse bătrânul, şi în­­trând în casă se întorse cu un sul de hârtii afumat şi legat cu o şuviţă de câlţ. Advocatul, după ce îl desfăcu şi se uita mult la el şi după ce întreba pe moş­neag, ce stăpâneşte, uitându-se mereu la plan şi făcându-se că se gândesce, zice: — Moşule, d-ta eşti încotropit de Dinu cel puţin cu 5 stânjeni de pământ ! De aci înainte ţin’te pânză se nu te rupi; începură certurile şi pe urmă jude­căţile, şi aceşti doi bătrâni, cari trăiseră din copilărie împreună, iubindu-se şi înţe­­legându-se, nu mai isprăviau judecăţile. De doi ani erau pe drumuri şi cheltuiseră bieţii omeni tot ce agonisiseră în tinereţe, pănă rămăseseră în sapă de lemn bieţii, plătind la citaţii peste citaţii şi advocaţi, cari lu loc să-i împace, mai rău îl învrăjbeau. * — Nicolae Rădăcină şi Dinu Mun­teanu ! striga aprodu de trei ori din foi­şorul tribunalului. Şi amin doi moşnegii, tre­murând de mânie şi de bătrâneţe, suiau cine mai scie de a câtea oră scările drep­­tăţei. Etă-i iu sfîrşit înaintea judecătorilor, asefiat î­n spatele advocaţilor, care îşi su­­rîdeau unul altuia înainte de a începe să vorbască. Şi când au început, au vorbit mult şi unul şi altul, ca să arate, că nu sunt plătiţi de­geaba, dar în vorbire mai mult se certau între ei, de cât se apere dreptul moşnegilor, cari îl plătiseră, căci dreptul lor era pacea în care trăiseră din copilărie. După ce osteniră advocaţii vorbind, şi judecătorii ascultându-i, preşedintele ceti cu glas tare sentinţa prin care se respinge cererea lui Nicolae ca ne­fondată, obli­­gându-l şi la cheltueli de judecată. Oftară amândoi bătrânii, unul de du­rere şi necaz, altul că scăpase de o grija­­ ce-i stătuse pe inimă ca o petră de moră. Şi când au eşit afară din sala tribunalului, plângea moş Nicolae de ţi se rupea sufle­tul de milă, şi văriându-l Dinu plângând, a început să plângă şi el şi se fiică : — Nu mai plânge, Nicolae! Să-ţi porte păcatul cine te a scos din minte la vreme de bătrâneţe, de ne-a sărăcit pe amândoi. Am trăit cinstiţi la tinereţe, am muncit, ne-am crescut copii, cu frica lui Dumnefieu, și déca a rîs dracul de noi, acum la bă­trânețe n’om muri de foame , om găsi la copii o bucată de mămăligă. Ei păment vom găsi destul, ca să ne încapă pe amîn­­doi în cimitirul satului, că sciu bine că n’o scmai ne judecăm pentru el, căci destul ne-am judecat pentru cel care l-am cheltuit cu judecăţile. Ce mai fi ascultat tu pe mine de la început când ţi-am fu­s : „Nico­­lae, de­cât o judecată drăptă, mai bine o pace strâmbă“, n’am fi rămas acum la bă­trâneţe să trăim pe capul copiilor noştri. Şi bătrânii, ştergându-şi la grămiie, coborau tremurând scările tribunalului şi mulţi împricinaţi, cari aveau judecată în fiina aceea, le-au urmat sfatul, încredinţân­­du-se câ „de cât o judecată dreapt, mai bine o pace strâmbă(„Cartea Săt.“) Proiectul de respuns al senatului român la mesagiul tronului. Eră proiectul de răspuns al se­natului român la mesagiul tronului, Nr. 262—1904. SCIRILE DUEL­E — 25 Noemvrie v. Moar­tea fratelui Regelui Carol. Vi­nerea trecută a încetat din vieță în cas­telul din Neuwitelsbach (Bavaria) Prin­cipele Frideric de Hohenzollern, fratele mai mic al Regelui Carol al României în etate de 61 ani. La înmormântarea, care s’a făcut Marţi, Regele României a fost re­­presentat prin Principele Ferdinand şi Principesa Maria a României, cari pleca­seră Sâmbătă sera din Bucuresc, în străi­nătate. La înmormântare a luat parte o mulţime mare de public şi popor din Sig­­maringen şi împrejurime. Sicriul a fost urmat de: Principele de Gorena german Wilhelm ca representant al împăratului Germaniei, Carola, văduva regina Saxoniei sora răposatului, contesa de Flandra, prin­cipii de Belgia, părechea princiară m­oşte­­nitoare a României, principele de Thurn şi Taxis cu soţia, cumnatul defunctului prin­cipe, marea ducesă de Baden, prinţul ere­ditar de Baden, ducele Francisc Iosif şi ducele Siegfried de Bavaria, principele Arnulf de Bavaria ca representant al re­gentului şi numeroşi dignitari înalţi. Doliul care a încercat dinastia română e împăr­tășit de intreaga România. Numărase tele­grame de condolență s’au trimis din Ro­mânia la Neuwitelsbach, or senatul și ca­

Next