Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1905 (Anul 68, nr. 1-23)

1905-01-01 / nr. 1

Pagina 2.­ ele politice actuale, elice între al­ele: „N’avem de a face cu inimicii patriei; nu nepatriotismul seu reaua voință sgudue atil porțile libertății noastre. Comoara comună o aperăm­ atil în contra Maghiarilor, în contra acelor Maghiari, cari vreau binele, înse fac reul, în contra acelor Ma­ghiari, cari din doctrinarism şi pa­timă fac spărturi în bastionele de apărare ale naţiunei, de cari se vor servi altă­dată alţii spre alte sco­puri. Maghiari sunt aceia, cari cu mijloacele forţei brute se încercă a suprima consciinţa de drept a Ma­ghiarului. Maghiari sunt aceia, cari vreau se arate, că cu forţa, presiu­nea, cu puterea brachiului se poate guverna atât în Ungaria...“ Din scrisoarea contelui Andrassy resuflă o mare îngrijire pentru viitor. * Foile oposiţionale maghiare ţipă ca din gura şarpelui împotriva stă­­pânirei pentru că a lăsat şi a permis, ca naţionalităţile să ţină adunări e­lectorale. Foia partidului poporal maghiar crice că deşi activitatea naţionalităţilor nu poate fi de condamnat, din contră din punct de vedere maghiar e mai bună decât pasivitatea, totuşi intra­rea unei părţi a Românilor şi a Şer­bilor în activitate o pune în cârca guvernului, învinuindu-l, că a trac­tat totdeauna cestiunea naţionalităţi­lor ca pe o carte de joc. Guvernul,­­jice, a „început acum să pacteze eră şl cu Românii, dar şi-a greşit încât­va socoteala, căci Românii au un pro­gram, pe basa căruia guvernul Tisza nu poate sta de vorbă cu ei“. Tot aşa stă lucrul şi cu Serbii, cjice foata ma­ghiară. Faţă cu aceste învinuiri gaze­tele, cari stau în serviciul guvernu­lui, se bat în piept şi strigă, că a­­ceasta mişcare a naţionalităţilor ar fi devenit fatală, deci contele Tisza n’ar fi luat înainte măsurile nece­sare, ca s’o facă inofensivă. Tisza n’a vrut să implinescă cererea opo­­siţiei de a lărgi dreptul electoral mai înainte de ce s’ar revizui regulamen­tul camerei. Deci ar fi ascultat de oposiţie şi ar fi lărgit dreptul elec­toral, ar fi întărit posiţia naţionali­tăţilor şi le-ar fi lăsat se intre în dietă întărite, or în dietă deputaţii lor, urmând exemplul oposiţiei, ar fi făcut obstrucţie. * In ultimele cjile telegraful a adus spirea despre un mare eveniment politic. Se cjice anume, că împăratul Wilhelm al Germaniei ar afla sosit timpul de a­ se face mijlocitor de pace între Rusia și Japonia. Imperatul Wil-­­helm să fi primit cjilele aceste în audiență pe ambasadorul rusesc din Berlin, or a doua cji a primit pe ambasadorul Japoniei. Primul pas în interesul păcii, l’a făcut împăratul Germaniei prin decorarea genera - ralilor Stössel şi Nogi, viend se cjlcă prin acesta, că eroismul părţilor be­ligerante e mai pe sus de orî­ce în­doială şi se se mulţumesca cu văr­sările de sânge de pănă acum şi se pună capăt răsboiului. Intr’aceea se anunţă din Peters­burg, că în cercurile guvernamentale de acolo se miră, cum de în foile din străinătate se poate scrie despre încetarea răsboiului. Acestor scrii se dă cea mai categorică desminţire. Nu este adevărat, că flota din Bal­tica a primit ordin de a­ se intoarce. Rusia se aştepta, ca Japonesii să atace Vladivostok­ul şi pentru acest cas e nevoie absolută, ca flota din Baltica să mărgă la Vladivostok. FOILETONUL »GAZ. TRANS.« Femeia credinciosa. Poveste. Intr’un oraş, trăiau doi negustori foarte bogaţî. Erau buni pretini între den­­ii şi trăiau mai bine ca fraţii. Şi, cum erau însuraţi, într’una din oiile vorbind ei ba de una ba de alta, ajunseră cu vorba şi despre credinţa femeii. Unul dicea că fe­meia e credincios?.. celălalt dicea că nu e. Şi unul şi altul aduceau fel de fel de probe. Cel care­­zicea că femeia e necre­­dinciosă, la fotă urma începu: — Dragă prietine!... Eu, voesc se prind rămăşag cu tine, că femeia ta, care o cretiî aș& de credinciosă, te va înșela. Hei ce­­fiel?... — Ce să dici... Sciu că femeia mea nu-i așa uşdră cum cred! tu, și prin ur­mare, mă prind pe ce vrei. — Bine.... Etă ce­­fie eu! Dacă te-oiu rămânea, să-mî dai totă averea ta; deci nu, să-țî dau eu, pe a mea. — Fie așa, cum dicî. — Bun!... va să zi că ne-am înțeles. Atunci tu să pleci vr’o două zile de acasă și în timpul acesta, am se-ți aduc probe, ce fel de femeie ai. — Bine!... A doua­­fi, des de dimineță, spuind nevestei că are interese la alt oraș pentru vr’o două, trei­­file, plecă de acasă. In urma lui, veni pretând său, îm­brăcat cu hainele cele mai bune, bărbierit şi pomăduit, ca toţi ştrengarii şi cu o mul­ţime de lucruri care de care mai bune şi mai frumose. Începu cu fel de fel de vorbe măgulitor, a lua femeia pe departe şi a-i spune că tare-i frumosă şi că-i sfâ­râie inima când se gândeşte că a lui e o slă­­bitură şi o urîciune. Apoi începu a să în­tinde cu şaga şi a-i arunca câte o vorbă prin care îi dedea a înţelege că o iubesce şi că-i dragă. Femeia, pricepându-i gân­dul şi ca una ce păstra credinţă bărbatu­lui, să supără tare. Aruncându i o căută­tură urîtă începu la dânsul: — Eşti un obrasnic, domnule! Eşti un mişel şi un ticălos!... Est! un coş­­eogemite măgar!... Eşî afară!.. eşî?... că strig la servitor! şi-ţ! rup urechile, netreb­nicule!... N’ai femeie acasă?... nu ţî-e ru­şine să-ţî fie !... Şi svîr cu lucrurile ce-i adusese în ochi. Nu ţî-ai găsit omul. Te-ai înşelat când te-ai gândit că sunt dintre femeile uşore­­. Să îngălbeni ca ceara bietul om şi de frică şi de ruşine i­ se în­­cleştă gura şi nu mai putu­­face un cuvânt; muţi şi nu alt-ceva. Eşi din casă, întocmai ca un câne plouat. Mergând aşa pe drum începu a-şî­­fice: — Măi!... ce dracu-i de făcut! am păţit’o!... o să mă rămână pretând meu; s’o mântuit, că am să pierd averea. Şi, cum vorbia aşa singur îşî aduse aminte că în satul vecin este o babă forte meşteră de înduplecat inimile tari. Fără să mai stea mult pe gânduri, plecă la babă. Spuind babei tata pătărania, dânsa îi zise: — Fii liniştit!... Las’ că ştie tu, baba, ce-i de făcut. Ceea­ ce spui d-ta, e o ni­mica pentru mine; am scăpat eu pe alţii de alte belele mai mari; numai să faci aşa cum te-oiu învăţa eu. — Voia face tot ce­­fice mătuşă şi-ţî voia plăti cât îi vrea. — Bine!... Pune un lemnar să-ţî facă o ladă mare şi frumosă, cu două răsuflă­­tori mici. Să-ţî închipui şi un car cu doi boi şi pe urmă îţî voiu mai spune, ce voiu mai face. Făcând lada o puse în car şi veni la babă. — A!... a!... bun!...­­zise baba cura îl vădii. Ai să te pui în ladă şi eu, ducând boii de funie ara să merg cu carul până la pofta acelei femei. So potrivim așa cam pe însărate. Am se încep a mă căina, că sunt străină, că n’am­ gazdă și că m­i-i frică să nu-mi ia cine­va lada. La totă urma am s’o înduplec­­ă-mi până lada chiar în odaia unde dorme ea. Când s’o culca dânsa și s’o dasbrăca, d-ta din ladă să iai seama, ce semne are pe trup şi după ce o adormi bine să eşî din ladă şi să-i iai ceva din lucruri. Du­când acele lucruri şi spunendu-­ şi semnele de pe trup bărbatului său, te va crede î­n adevăr că femeia lui, îi necredinciosa. Când audi densul despre aşa ceva, părul începu a i se face măciucă în cap, faţa i­ se îngălbini şi mai tare şi tot tru­pul îi tremura ca varga; se temea să nu ! GAZETA TRANSILVANIEI. Mişcarea electorală. De lângă Biaşm ni­ se scrie : Pe la noi bâjbăe activiştii. In 26 ian. vor fi alegerile la Vinţul-de-jos, Aiud şi Ighiu. Un prietin, care a avut o convor­bire cu un funcţionar administrativ, mi-a spus, că acesta a dis, că n’are să iese nici un deputat naţionalist. El a mai dis — du­pă­ cu­m mi­ se spune — că cei­ ce con­duc alegerile vor sei ce să facă, deci va fi de lipsă, ca alegătorii să nici nu poată merge la votare. Vor strica podurile, vor tine mulțimea în drum cu jandarmii, pănă ce va trece terminul legal pentru încheie­rea alegerii, apoi le vor da drumul. Cu un cuvânt, părerea celor de la putere este, că sunt destule căi pentru a zădărnici mer­gerea la urnă a alegătorilor. Printre guvernamentalii de pe aici se mai vorbesce, că Dr. Vlad n’are să iese deputat la nici un cas.­­ După­ cum aflăm, mişcarea electorală în Săcuime a luat proporţii ameninţătore. Se prevede, că alegerile în Săcuime vor fi foarte sângeroase. Companiile 7 şi 8 din re­gimentul 50 din Braşov au fost trimise la Szekelykeresztur, ci companiile 5 şi 6 la Homorod-Okland. Va mai fi trimis­­filele aceste batalionul 3, tot în Săcuime. Răsboiul ruso-japonas. Agenţia »Reuter« află de la cartierul generalului Rogi, că în ziua de 6 ianuarie au sosit în lungi coloane resturile de la Port-Arthur, 5000 oameni, în gara de la Ciaulintson, din lagărul de lângă baia Pi­geon. Ei au fost transportaţi cu calea fe­rată la Danny, de unde cu vaporele vor fi duşi în Japonia. Aspectul colonelor era mişcător. Mai întâi, au sosit ofiţerii din Ofiţerii de marină rusă din Citu spun, că cifra de 50,000 japonesi scoşi din luptă la asediul Portului­ Arthur, pe care o dau depeşile censurate ale corespondenţilor din armata generalului Nogi, nu e exactă. După evaluarea lor cea mai moderată, basată pe observaţia personală şi după spusele pri­­sonierilor, Japonezii au pierdut 80,000 de oameni.* Un raport oficial din cartierul gene­ral al generalului Nogi are o cifră mult mai mare a numărului oamenilor garnisoanei care a capitulat. Efectivul trupelor ar fi de 32,000, afară de 15 sau 16,000 bolnavi sau răniți, ceea­ ce dă un total aproximativ pe 48,000 de oameni. Raportul adauge, că printre neluptători figurăză majoritatea voluntarilor. Mai sunt încă 15 sau 16,000 bolnavi şi răniţi în spitale. * Corespondentul ziarului »Daily Mail« la City telegrafieză. »Am avut un inter­view cu baronul von Kleist, din marina rusescă sosit la Citu cu contratorpitorii, cari au scăpat din Port-Arthur. El mi-a spus, că generalul Stössel perduse ori­ce speranţă de a fi ajutat, când la 24 De­cemvrie, primi o telegramă de la Ţar anun­­ţându-i, că escadra a 2-a a Pacificului nu va pute să sosească la Port-Arthur înainte statul major. Ofiţerii de front mergeau alături cu soldaţii. Aceştia păreau sănă­toşi, dar cu urme de suferinţe şi de obo­­sală. Japonesii li-au oferit bere şi ţigări. * In cercurile diplomatice din Berlin se vorbesce, că Ţarul Nicolae a primit scarea capitulărei Port-Arthurului ca o liniște rară. Ţarul a dis, că de mult era pregătit la acest trist eveniment. Ţarul a telegrafiat generalului Stössel asigurându-l de deplina sa încredere. * Societatea literară și artistică din Moscva a dat­­filele trecute un banchet, la care au asistat număroşi scriitori şi ar­tişti. S’a vorbit despre situaţiunea gravă a Rusiei şi s’a făcut urări, ca serele li­bertăţii şi egalităţii sociale să pără în sfîrşit să lucescă asupra Rusiei. * țfiatul »Standard« află din Peters­burg, că la sfatul ţinut în consiliul de mi­niştri rusesc după întorcerea Ţarului la Petersburg, s’a hotărît urmarea răsboiului cu mai mare energie. Europatkin va primi pană la sfîrşitul lunei Februarie 200.000 oameni, este nouă. Puterea de transport a căii ferate transiberiane se va spori prin întrebuinţarea unui tip nou de vagoane. Ţarul şi sffetnicii lui cred, că orî­ce tra­tări pentru încheiarea păcii acuma, ar fi în contra demnităţii Rusiei. Guvernul e hotărît să urmeze înainte cu resboiul pană va câştiga biruinţa desăvîrşită şi hotă­­rîtoare.* de sfîrşitul lui Februarie şi relevându-şî promisia solemnă de a resista pănă la moarte. Ţarul lăsa generalului tota liber­tatea de acţiune în ceea­ ce privea capitu­larea fortăreţei. La începutul lui Noemvrie, generalul Stössel telegrafiază Ţarului, că nu poate resista mai mult decât pănă la sfîrşitul lunei. Ţarul răspunse anunţându-i plecarea escadrei a doua şi poruncind ge­neralului de a lupta cu ori­ce preţ pănă la ultima extremitate, adăugând, că poate se spereze că va fi ajutat pe la mijlocul lui Decemvrie. Toate telegramele Ţarului au fost primite cu oare­care întârziere, afară de una: o telegramă trimisă la 24 De­cemvrie exprimând încrederea, că fortăreța va fi în curând liberată și cerând gene­ralului să facă tot posibilul de a prelungi resistența sa. Toate telegramele lui Kuropat­kin erau de asemenea pline de speranță, afară de ultimul.« Nr. 1.—190 SCIJ?îLE BILEI — 31 Decemvrie v. Răscumpărarea felicitărilor de anul ROU. In loc de felicitări de anul nou au plătit la fondul mesei studenților de la scoalele din Blasifl: l. M. Moldovan 10 cor., î­r. Aug. Bunea 5 cor., Gavril Pop 2 cor., Stefan Pop 4 cor., 1. Br. Hodoşiu 10 cor., loan Maior 2 cor., Pop Nicolae 1 cor., Da­vid Radeş 2 cor., George Muntean 2 cor., Dr. Eugen Solomon 2 cor., Eugen Pantea 2 cor., Aug. Caliani 2 cor., loan Fodor 2 cor., Gavril Precup 2 cor., Iacob Domşa 2 cor., Victor Muntean 2 cor., Aurelia F. n. Solomon 3 cor., Leontina Măcelăriţi 2 cor., Dr. loan Raţiu 2 cor. Birşiu, la 11/­ 1905. Gavril Precup, profesor. Din Alba-Iulia, şi-au răscumpărat »fe­licitările de anul nou« în favorul »Casi­­nei române« din A.­Iulia următorii domni: Dr. Camil Velican, Ignat Borza, Ştefan Crişan şi Valeriu Velican cu câte 2 cor.; Ioan Pampu, Ioan Bota, A. Cimburea, Vic­tor Pop, George Cricovean, Teodosiu Lo­­bonţiu, Simion Micu, Dr. loan Marciac, loan Teculescu, George Groza, Angh­el Roşea, Antonie Cricovean, Teofil Crico­­vean şi Iosif Debreczenyi cu câte 1 cor.­ Danii Lupu cu 50 bani. A.­Iulia în 12 Ian. 1905 n. loan Pampu, secretariat Renn. Pentru masa studenţilor români din Braşov au intrat: a) pe lista de colectă nr. 30 1904—1905 a elevului de la masa studenţilor Lăpădat Vasilescu, din cl. 1. comerc dela d-nii: V. Segerd­an, 2 cor., I­­lie Lalescu 20 b., lancu Vasilescu 20 b. Sam. Vlăducea, 20 b. Fekete János, 1 cor. Z. Popovicî 50 b., Iosif Adames, 20 b. Al. Nutan, 20 b. I. Zepenig, 20 b. I. Sosoi, 20 b. G. Kristecki, 20 b. N. Gulerian, 20 b. I. Valucescu, 10 b. Mih. Spurza, 10 b. Mih. Belba, 20 b. Flinkner, 20 b. G Tomescu, 10 b. I. Kapusa, 20 b. Lipot Forschner, 10 b. I. Căpușă, 30 b. (??) 10 b. Branek (?) 10 b. Perl (?) 20 b. Joh. Weissmüller, 10 b. Kar. Ronica, 10 b. Mih. Trapşa, 10 b. Ef­­tim Kapuşa, 20 b. Lăpădat Feneşan, 40 b. — cu totul 7 col. 90 b. — b) In loc de felicitări de anul nou : dela d-l loan Strevoiu, paroclon Zerneştî

Next