Gazeta Transilvaniei, octombrie 1905 (Anul 68, nr. 216-239)
1905-10-14 / nr. 227
Pagina 2. a fumei va fi în curând satisfăcută, căci o deputăţie a alegătorilor liberali dintr-un cerc al Budapestei va merge la Fejervary şi-i va oferi candidatura de deputat, rugându-l să-şi desfăşure programul. După o ultimă serie din Budapesta, e definitiv stabilit, că Sâmbătă în 28 Octomvrie n. d. a. În Fejervary va primi deputaţiunea amintitului cerc electoral, cu care prilej îşî va desfăşura programul. „ Nou numitul guvern mişcă acum tote pietrile, ca se-şi întărască posiţiunea şi să-şi creeze un partid în dietă. Noul partid guvernamental va purta, sedice, numirea de „constituţional“. Constituirea definitivă a partidului se va face săptămâna viitoare, organizându-se apoi pe baza programului ce-l va desfăşura Sâmbătă ministrul preşedinte Fejervary. Se afirmă, că membrii noului partid guvernamental vor fi recrutaţi mai ales din partidul liberal, or Fejérvary crede, că după desfăşurarea programului său partidul nou se va spori cu disidenţi şi cu alţi aderenţi ai guvernului, cari pănă acum nu şi-au manifestat încă dorinţele. După o telegramă din Oradea-mare, Tissa nu va sprijini programul lui Fejérvary, despre care ar fi dis, că nu e decât o amăgire. Cu 20—30 aderenţi ai săi Tisza va trece în oposiţie. * Noua eră fejervaristă s’a inaugurat deja prin numirea a patru fişpani noi în comitatele Pesta, Arad, Coşocna şi Sătmariu. O altă numire, care a produs oarecare sensaţie în cercurile politice, este aceea a lui Veszi (Weiss) de consilier în presidiul ministerial, în care calitate el va fi şeful biroului de pressă, cu misiunea de a conduce campania publicistică şi diaristică în interesul programului guvernului. Veszi a fost deputat şi redactor al unui ziar de frunte din Budapesta. „Budapesti Hirlap“ vorbind despre acest rol al lui Vészi, scrie în- ntre altele: „Cel ce nu de mult voia să urce pe baricade pentru libertate, aiii se pune în serviciul unui guvern, care cu tote ispitele se pregătesce de luptă în contra libertăţii şi independenței... Nu de mult Vészi a luat parte la detronarea solemnă a lui Dumnedeu în congresul liber-cugetătorilor în Paris și în societatea celor mai neînfrânați liber-cugetători a declarat răsboia instituției armatei. Acum însé vom audi de la el apărarea puterei impératesci, din mila lui Dumnedeu, şi a armatei, contra pretensiunilor naţionale. Aici e noua eră. Vin oameni noi...“ Noua eră o vestesc gm^Bul şi printr’un ordin, ce 1 . ministrul preşedinte Fejervary cu municipale. Ministrul tişeză şi ameninţă. Ellie, UH--' ! tele, că nădăjduesce, ■ ..e :: municipale se împlin ^ ordinele legale ale gu , cas contrar va proced • igore legei împotriva celor ce nu s vor sa- l pune poruncilor de sus. * Marţi, la 24 Octo chis dieta Bucovinei de citiră r • : şalul ţării, baronul Vatsul seu de deschidere atins şi relaţiunile din Austria, dicend, că di protesteze energic contra ori cărei ncercări de a sdruneimunitatea armatei şi de a desfiinţa insdtul unfii comune. Arată apoi grijile mari ale Maj. Sale în aceste n .te şi apelezâ la deputaţi, 1 îrum- jure certele naţionale idee se se unescă la omul Deputaţii Nicolai Vasilko (rutén) Straucher (evreu) şi soţi presentă o moţiune pentru introducerea votului universal, egal şi direct. Urgenţa propunerei se respinge cu 17 contra 11 voturi. Contra propunerei au votat Românii, Armenopolonii, Germanii şi rectorul universităţii. * Duminecă s’a ţinut în Brăila un mare meeting de protestare in contra barbariilor sevîrşite bandele grecescî din Macmu, şi o adunare de protestare resci în contra patriarchui stantinopol, care a cerut ut sere, adresată mitropoliti primai român, pedepsirea archie! Sofr«nie, fiind-că presidase în v meetingul antigrecesc din . La aceste întruniri au luat de cetăţeni rOi continuarei er aptuit patriarchia din C ■ . in ! cu guvernul st • amestecului pa ■ ■ interne ale bist lin I, Prinţul Mirko al Muntenegrului, fiind întrebat de un redactor de la diarul frances „Gil Blas“, ce gândesce de cestiunea macedoneană, a răspuns sub reservă de diplomat, că nu îndrăsnesce încă se spere, că se va face acolo pace şi linişte. Acesta nenorocită provincie atât de interesantă, atât de bogată, cu un trecut istoric atât de mare, e vrednică să obţină după atâtea conflicte depline drepturi şi independenţă, însă pentru acesta ar trebui o intervenţie seriosă, care prin nimic nu se anunţă încă. Redactorul a mai întrebat încă pe prinţ asupra conflictului grecorofan. ÎPrinţul Mirko a zis: „După părerea mea, nimic nu fi mai dezastruos pentru Grecia, tote punctele de vevedere, decât conflict. Grecii, perdend un aşa iseu ca România, pentru produ- ■ industriei lor, îşi pricinuesc mari ule. In curând denşii vor simţi rele efecte ale acestui conflict, atât punct de vedere politic, cât şi din cel comercial.“ * Presidentul republicei francese Imbet este de trei dile ospeţe rege- Alfonso al Spaniei. In onoarea lui Bet, care e însoţit de ministrul edinte frances Rouvier, s’au arann Madrid mari serbări. La prânz de gală dat alaltăeri în palatul gal, atât regele Alfonso, cât şi predăntul Loubet au rostit toasturi în cari s’au relevat relaţiunile cordiale ale Spaniei cu Franţa, cari slujesc intereselor aceste două ţări şi promovâză causa păcei universale. im Lot căci altfel de câte ori nu s’ar fi certat I se părea că vede pornind din curte, aprindendu-şî ţigara, îl vedea cum trece pe la biserică, apoi pe la îngropătorea din marginea satului, şi-’l vedea într’un târziu urcând grindul morii.... Aici gândul i se opri deodată şi chipul lui Avram îi veni el în minte. îşi făcu cruce ca de uoigal-tâca. Şi se mai linişti. Şî-apoi de-atâta mar’ de ani îi mai trecuse și lui necazul. Că de mult a fost... ■de mult... Deca l’ar fi prins atuncia, i-ar fi dat una în cap, şi atâta era. Dar n-a avut parte, că gendarraii au pus mâna pe Avram şi l’au dus... şi... a scăpat şi el de păcat. A fost mai bine aşa — îșî gândi Ion — da, da... mai bine. Prăpădit cura era, i s’a făcut părintelui milă și l’a băgat slugă. Și éce... sunt mai patru-steci de ani de când o duce. Ion al popii în sus, Ion al popii în jos, tot satul îl cunoasce. Dér déca n’ar fi omorât pe Ana, cum ar fi fost?.... He... ce bine-ar fi fost atunci... .atunci altfel ar fi fost... altfel — îșî răspunse Ion, și sufletul i se înduioșa, de era gata să-l pornească plânsul, când deodată rostine din deal glasul lui Florea: — „Uiu mea Ioane măăi“. La chiotul acesta tote gândurile i se spulberară. Se scula și se duse de mai aduse un braț de ramuri uscate de pe marginea râului, mai puse pe foc, se uită odată la cai, cari păsceau liniştiţi în apropiere, şi-apoi se aşeza inrăşî. Auzia în depărtare tropotul cailor lui Florea, care se apropia.... Gât ce sosi şi dădu drumul cailor, Ion îl întreba: — Da unde-aţi fost acii, Florea, de vii aşa târdiu? — In pădure, răspunse acesta cam năcăjit. — Am muncit ca un câne, sciî drumu ăla rău de la calea roșie? Acolo. Mi-a întrat o rotă într’un văgaș și-am ridicat, de gândeai că-mi ese ochii. Noroc cu nenea Ilie, că tocmai trecea cu carul pe drumul de lângă luncă. I-ara cerut caii și i-am pus înainte. Altfel acolo mă bătea Dumnezeu. — Hei, bine o ai scăpat şi nu te mai năcăji. — Cum să nu te năcăjesci, mă! d’apoi asta-i viaţă, artjă-o-ar facu s’o artjă, asta-i viaţă?Da de nu era nenea Ilie, ce mă făceam, mă? Acolo mă lua dracu, acolo clău. Ion nu mai avea oaragiul săjică ceva. Ii era târnă să nu-l supere cu vre-o vorbă, cura era năcăjit, p’apoi nu mai scăpa de Florea păn’ la diuă. — Şi când am venit acasă — continuă Florea — ce creţii că mi-am aucfit ? Vorbe bune, ce? Aşaa... Mi-a strigat din uşe stăpânu : Ticălosule, acuma se vine? Ai să-rai prăpădesci vitele, beţivule ! Audi mă Ioane? Autil? Imi venia mai să mă dau cu capul de-un zid și s’o isprăvesc. Dăcă a fost drumul tău eu sunt de vină? — Stăpâne... — încercaiu eu să-l descobăluesc. — Taci, nerușinatule, să nu fuci o vorbă că-ți crep capul!... — Ce era să mai die? Am tăcut și rai-am vStlut de trebă. După ce rai-ara descărcat lemnele, m’a chemat să mănânc. N’am vrut să mă duc. Prea eram otrăvit. Mi-am luat caii şi am plecat. Ion asculta cu ochii pierduţi în foc, înlemnit. Tot ce-i spunea Florea nu era ceva nou pentru el. Le sciea el bine! Mai de mult, când era mai tînăr, aşa era şi el, îi cădea rău vorba de dojană. Da încet, încet s’a învăţat. He, de câte orî nu s’a culcat şi el nemâncat! Da la urma urmii cine era flămându? Tot el. Amândoi stăteau tăcuţi unul lângă altul, duşi pe gânduri. Pe feţele lor se juca para focului. Florea era tinăr şi voinic, dar era amărît tău feciorul, să vedea după fruntea ce i se încreția a necaz şi după privirea lui încruntată. Au stat aşa o bucată bună de vreme Florea tot aştepta să maifică şi Ion ceva dor de geba. Lui Ion îî era frică să-și ridice și capul. — „Asta nu mai e viață!“...zise într’un târdiu Florea încet. „Ara se mai stai Nr. 227.—1905. GAZETATRANSILVANIEI. Ministrul de finanţe române despre situaţia României. ţiiarul »Neue Freie Presse« publică unu interview pe care d. Take Ionescu, ministrul român de finanţe, l-a acordat unui redactor al ziarului vienez. Ministrul finanţelor a declarat,că recolta Ţarei Românesc din acest an şi, în special, recolta grâului, orzului şi oraşului, este escelentă; exportaţiunile sunt satisfacetore. Vorbind de crescerea vitelor, minisa deplâns oprirea importaţiunei Mistria a vitelor din România şi, în special, a porcilor. Cestiunea tratatului de comerciu cu Austro-Ungaria nu este încă dinea dilei, ais d-l Take Ionescu, exprim dorinţa întregei Românii, de‘ ■ "*›pertur’ile economice şi comercia* state se ia o desvoltare aţiunea geografică a am- V.ă , • ›1 ca necesară elevat apoi buna stare iniei care de şase ani de direndă mereu remarcabile excedente budgetare. Ministrul a constatat deplinul succes obţinut cu conversiunea rentei române, adăugând, că România nu are actualmente intenţiunea de a contracta un nou împrumut, totuşi ar fi cu putinţă, ca cerinţele militare să oblige statul ca mai târziu să facă apel la târgul financiar internaţional. D-l Take Ionescu a arătat apoi, care este situaţiunea industriei petrolifere române şi cât de mare importanţă este pentru România desvoltarea acestei industrii. Ministrul a constatat, că România se află în general într’o stare de desvoltare lentă, astfel că asigură capitalului străin și pe viitor o exploatare favorabilă. In special, capitalurile austriace ar fi bine venite în România, care este inspirată totdeauna de cele mai mari simpatii pentru Austro-Ungaria. Dorim deci o desvoltare tot mai mare a raporturilor comerciale reciproce şi sperăm, ca Austria se facă primele păsuri. Ministrul a încheiat făcând o alusiune la ruperea raporturilor greco-române. Grecia, a dis d-l Take Ionescu, voind să întindă sfera influenţei sale, se teme că Românii să nu aibă aspiraţiuni politice în Macedonia, ceea ce este ridicol. Deci urmăm în Macedonia o politică agresivă, este numai pentru a apăra interesele numeroşilor noştri conaţionali şi pentru a veghia, ca să nu piardă caracterul lor naţional. Receala politică dintre România şi Grecia nu poate avea consecinţe decât pe terenul economic şi comercial; orice eventualitate de resboiu este exclusă. In orice caz, Grecia are mai mari interese decât noi a menţine raporturi amicale cu România, căci putem uşor lipsi pe numeroşii Greci, cari locuesc în ţara nostră, de un mijloc de trai. Evident că nu voim se agravăm situaţiunea actuală dintre cele două state prin astfel de măsuri, dar în situaţiunea de faţă, Grecia trebue să facă primul pas pentru îmbunătăţirea relaţiunilor dintre cele două state. Ca la noi la nimeni, nu. (Sfî rşit.) Deşi erau mari nedumeririle ce le aveau toţi omenii cu judecată şi cu oarecare prevedere din sînul partidului nostru naţional faţă cu cele puse la cale astă iarnă de aşadişti activişti, li-a venit totuşi ca un trăsnet din senin proiectul de adresă al clubului naţionalist nemaghiar subscris de toţi cei opt deputaţi români, precum şi vorbirile câtorva dintre aceştia. Totă lumea romaneasca a fost uimită de ce a vedut şi a audit, şi aceia cari se încreeduseră aşa de mult , „noua direcţie“, nu mai scieau cum se tălmăcăscă schimbarea la faţă, ce a suferit’o deodată politica nostră naţională prin purtarea nebărbătescă şi umilită a noilor deputaţi. In faţa faptului, că deputaţii noştri activişti, în adresa ce au presentat’o camerei nu numai că au părăsit cu totul principiile cuprinse în programul nostru naţional dela 1881, dar au mers un pas şi mai departe, au primit şi au declarat de-ale lor principiile pe cari adversarii neamului nostru îşî întemeiază lucrarea lor de distrugere şi sugrumare a limbei şi naţionalităţii noastre, primind de bună basa legilor din 1848 şi 1867/8, cari legi au fost aduse în contra nostră