Gazeta Transilvaniei, octombrie 1905 (Anul 68, nr. 216-239)

1905-10-14 / nr. 227

Pagina 2. a fumei va fi în curând satisfăcută, căci o deputăţie a alegătorilor liberali dintr-un cerc al Budapestei va merge la Fejervary şi-i va oferi candidatura de deputat, rugându-l să-şi desfăşure programul. După o ultimă serie din Budapesta, e definitiv stabilit, că Sâmbătă în 28 Octomvrie n. d. a. În Fejervary va primi deputaţiunea amin­titului cerc electoral, cu care prilej îşî va desfăşura programul. „ Nou numitul guvern mişcă acum tote pietrile, ca se-şi întărască posi­­ţiunea şi să-şi creeze un partid în dietă. Noul partid guvernamental va purta, se­dice, numirea de „consti­tuţional“. Constituirea definitivă a partidului se va face săptămâna vii­­toare, organizându-se apoi pe baza programului ce-l va desfăşura Sâm­bătă ministrul preşedinte Fejervary. Se afirmă, că membrii noului partid guvernamental vor fi recrutaţi mai ales din partidul liberal, or Fejérvary crede, că după desfăşurarea progra­mului său partidul nou se va spori cu disidenţi şi cu alţi aderenţi ai gu­vernului, cari pănă acum nu şi-au ma­nifestat încă dorinţele. După o tele­gramă din Oradea-mare, Tissa nu va sprijini programul lui Fejérvary, des­pre care ar fi dis, că nu e decât o amăgire. Cu 20—30 aderenţi ai săi Tisza va trece în oposiţie. * Noua eră fejervaristă s’a inau­gurat deja prin numirea a patru fiş­­pani noi în comitatele Pesta, Arad, Coşocna şi Sătmariu. O altă numire, care a produs oare­care sensaţie în cercurile politice, este aceea a lui Veszi (Weiss) de consilier în presidiul mi­nisterial, în care calitate el va fi şeful biroului de pressă, cu misiu­nea de a conduce campania publicis­tică şi diaristică în interesul progra­mului guvernului. Veszi a fost depu­tat şi redactor al unui ziar de frunte din Budapesta. „Budapesti Hirlap“ vorbind des­­­pre acest rol al lui Vészi, scrie în- ntre altele: „Cel ce nu de mult voia să urce pe baricade pentru libertate, aiii se pune în serviciul unui guvern, care cu tote ispitele se pregătesce de luptă în contra libertăţii şi indepen­denței... Nu de mult Vészi a luat parte la detronarea solemnă a lui Dumnedeu în congresul liber-cugetă­­torilor în Paris și în societatea celor mai neînfrânați liber-cugetători a de­clarat răsboia instituției armatei. Acum însé vom audi de la el apărarea pu­­terei impératesci, din mila lui Dum­nedeu, şi a armatei, contra pretensiu­­nilor naţionale. Aici e noua eră. Vin oameni noi...“ Noua eră o vestesc gm^Bul şi printr’un ordin, ce 1 . ministrul preşedinte Fejervary c­u municipale. Ministrul tişeză şi ameninţă. El­lie, UH--' ! tele, că nădăjduesce, ■ ..e :: municipale se împlin ^ ordinele legale ale gu , cas contrar va proced • igore le­gei împotriva celor ce nu s vor sa- l pune poruncilor de sus. * Marţi, la 24 Octo chis dieta Bucovinei de citiră r • : şalul ţării, baronul Vat­sul seu de deschidere atins şi relaţiunile din Austria, dicend, că di protesteze energic contra ori cărei n­cercări de a sdruneim­unitat­ea ar­matei şi de a desfiinţa insdtu­l unfii comune. Arată apoi grijile mari ale Maj. Sale în aceste n .­­te şi apelezâ la deputaţi, 1 îru­­m-­ jure certele naţionale idee se se unescă la o­mul Deputaţii Nicolai Vasilko (rutén) Straucher (evreu) şi soţi presentă o moţiune pentru introducerea votu­lui universal, egal şi direct. Urgenţa propunerei se respinge cu 17 contra 11 voturi. Contra propunerei au vo­tat Românii, Armeno­polonii, Germanii şi rectorul universităţii. * Duminecă s’a ţinut în Brăila un mare meeting de protestare in contra barbariilor sevîrşit­­e bandele grecescî din Mac­­­mu, şi o adunare de protestare resci în contra patriarchu­­i stantinopol, care a cerut ut sere, adresată mitropoliti primai român, pedepsirea archie! So­fr«­­nie, fiind-că presidase în v meetingul antigrecesc din . La aceste întruniri au luat de cetăţeni rOi continuarei er aptuit pa­triarchia din C ■ . in ! cu guvernul st •­­ amestecului pa ■ ■ interne ale bist lin I, Prinţul Mirko al Muntenegrului, fiind întrebat de un redactor de la diarul frances „Gil Blas“, ce gândesce de cestiunea macedoneană, a răspuns sub reservă de diplomat, că nu în­­drăsnesce încă se spere, că se va face acolo pace şi linişte. Acesta nenoro­cită provincie atât de interesantă, atât de bogată, cu un trecut istoric atât de mare, e vrednică să obţină după atâtea conflicte depline drep­turi şi independenţă, însă pentru a­­cesta ar trebui o intervenţie seriosă, care prin nimic nu se anunţă încă. Redactorul a mai întrebat încă pe prinţ asupra conflictului greco­­rof­an. ÎPrinţul Mirko a zis: „După părerea mea, nimic nu fi mai dezastruos pentru Grecia, tote punctele de vevedere, decât­­ conflict. Grecii, perdend un aşa iseu ca România, pentru produ-­­ ■ industriei lor, îşi pricinuesc mari ule. In curând denşii vor simţi rele efecte ale acestui conflict, atât punct de vedere politic, cât şi din cel comercial.“ * Presidentul republicei francese Imbet este de trei dile ospeţe rege- Alfonso al Spaniei. In onoarea lui Bet, care e însoţit de ministrul edinte frances Rouvier, s’au aran­­n Madrid mari serbări. La prân­­z de gală dat alaltăeri în palatul g­al, atât regele Alfonso, cât şi pre­dă­ntul Loubet au rostit toasturi în cari s’au relevat relaţiunile cordiale ale Spaniei cu Franţa, cari slujesc intereselor aceste două ţări şi pro­­movâză causa păcei universale. im Lot căci altfel de câte ori nu s’ar fi certat I­ se părea că­­ vede pornind din curte, aprindendu-şî ţigara, îl vedea cum trece pe la biserică, apoi pe la îngropăto­rea din marginea satului, şi-’l vedea într’un târziu urcând grindul morii.... Aici gândul i­ se opri de­odată şi chipul lui Avram îi veni el în minte. îşi făcu cruce ca de uoiga­l-tâca. Şi se mai linişti. Şî-apoi de-atâta mar’ de ani îi mai trecuse și lui necazul. Că de mult a fost... ■de mult... Deca l’ar fi prins atuncia, i-ar fi dat una în cap, şi atâta era. Dar n-a avut parte, că gendarraii au pus mâna pe Avram şi l’au dus... şi... a scăpat şi el de păcat. A fost mai bine aşa — îșî gândi Ion — da, da... mai bine. Prăpădit cura era, i­ s’a făcut părintelui milă și l’a băgat slugă. Și éce... sunt mai patru-steci de ani de când o duce. Ion al popii în sus, Ion al popii în jos, tot satul îl cunoasce. Dér déca n’ar fi omorât pe Ana, cum ar fi fost?.... He... ce bine-ar fi fost atunci... .atunci altfel ar fi fost... altfel — îșî răs­punse Ion, și sufletul i­ se înduioșa, de era gata să-l pornească plânsul, când de­odată rostine din deal glasul lui Florea: — „Uiu mea Ioane măăi“. La chiotul acesta tote gândurile i­ se spulberară. Se scula și se duse de mai aduse un braț de ramuri uscate de pe marginea râului, mai puse pe foc, se uită odată la cai, cari păsceau liniştiţi în apro­piere, şi-apoi se aşeza inrăşî. Auzia în de­părtare tropotul cailor lui Florea, care se apropia.... Gât ce sosi şi dădu drumul cailor, Ion îl întreba: — Da unde-aţi fost acii, Florea, de vii aşa târdiu? — In pădure, răspunse acesta cam năcăjit. — Am muncit ca un câne, sciî drumu ăla rău de la calea roșie? Acolo. Mi-a întrat o rotă într’un văgaș și-am ri­dicat, de gândeai că-mi ese ochii. Noroc cu nenea Ilie, că tocmai trecea cu carul pe drumul de lângă luncă. I-ara cerut caii și i-am pus înainte. Altfel acolo mă bătea Dumnezeu. — Hei, bine o­ ai scăpat şi nu te mai năcăji. — Cum să nu te năcăjesci, mă! d’a­­poi asta-i viaţă, artjă-o-ar facu s’o artjă, asta-i viaţă?­Da de nu era nenea Ilie, ce mă făceam, mă? Acolo mă lua dracu, acolo clău. Ion nu mai avea oaragiul să­­jică ceva. Ii era târnă să nu-l supere cu vre-o vorbă, cura era năcăjit, p’apoi nu mai scăpa de Florea păn’ la diuă. — Şi când am venit acasă — conti­nuă Florea — ce creţii că mi-am aucfit ? Vorbe bune, ce? Aşaa... Mi-a strigat din uşe stăpânu : Ticălosule, acuma se vine? Ai să-rai prăpădesci vitele, beţivule ! Audi mă Ioane? Autil? Imi venia mai să mă dau cu capul de-un zid și s’o isprăvesc. Dăcă a fost drumul tău eu sunt de vină? — Stăpâne... — încercaiu eu să-l des­­cobăluesc. — Taci, nerușinatule, să nu fu­ci o vorbă că-ți crep capul!... — Ce era să mai die? Am tăcut și rai-am vStlut de trebă. După­ ce rai-ara descărcat lemnele, m’a chemat să mănânc. N’am vrut să mă duc. Prea eram otrăvit. Mi-am luat caii şi am plecat. Ion asculta cu ochii pierduţi în foc, înlemnit. Tot ce-i spunea Florea nu era ceva nou pentru el. Le sciea el bine! Mai de mult, când era mai tînăr, aşa era şi el, îi cădea rău vorba de dojană. Da încet, încet s’a învăţat. He, de câte­ orî nu s’a culcat şi el nemâncat! Da la urma urmii cine era flămându? Tot el. Amândoi stăteau tăcuţi unul lângă altul, duşi pe gânduri. Pe feţele lor se juca para focului. Florea era tinăr şi voinic, dar era amărît tău feciorul, să vedea după frun­tea ce i­ se încreția a necaz şi după pri­virea lui încruntată. Au stat aşa o bucată bună de vreme Florea tot aştepta să mai­­fică şi Ion ceva dor de geba. Lui Ion îî era frică să-și ri­dice și capul. — „Asta nu mai e viață!“...­­zise în­tr’un târdiu Florea încet. „Ara se mai stai Nr. 227.—1905. GAZETATRA­N­SILVA­NIE­I. Ministrul de finanţe român­e despre situaţia României. ţiiarul »Neue Freie Presse« publică unu­ interview pe care d. Take Ionescu, mi­nistrul român de finanţe, l-a acordat unui redactor al ziarului vienez. Ministrul finanţelor a declarat,că re­colta Ţarei Românesc­ din acest an şi, în special, recolta grâului, orzului şi oraşului, este escelentă; exportaţiunile sunt satisfa­ce­tore. Vorbind de crescerea vitelor, minis­­a deplâns oprirea importaţiunei Mistria a vitelor din România şi, în special, a porcilor. Cestiunea tratatului de comerciu cu Austro-Ungaria nu este încă dinea dilei, a­­­is d-l Take Ionescu, exprim dorinţa întregei Românii, de­­‘ ■ "*›pertur’ile economice şi comercia* state se ia o desvoltare aţiunea geografică a am- V.ă , • ›1 ca necesară elevat apoi buna stare iniei care de şase ani de direndă mereu remarcabile excedente budgetare. Ministrul a constatat deplinul succes obţinut cu conversiunea rentei ro­mâne, adăugând, că România nu are actu­almente intenţiunea de a contracta un nou împrumut, totuşi ar fi cu putinţă, ca ce­rinţele militare să oblige statul ca mai târziu să facă apel la târgul financiar in­ternaţional. D-l Take Ionescu a arătat apoi, care este situaţiunea industriei petrolifere ro­mâne şi cât de mare importanţă este pen­tru România desvoltarea acestei industrii. Ministrul a constatat, că România se află în general într’o stare de desvoltare lentă, ast­fel că asigură capitalului străin și pe viitor o exploatare favorabilă. In special, capitalurile austriace ar fi bine venite în România, care este inspirată totdeauna de cele mai mari simpatii pentru Austro-Un­garia. Dorim deci o desvoltare tot mai mare a raporturilor comerciale reciproce şi sperăm, ca Austria se facă primele păsuri. Ministrul a încheiat făcând o alusiu­­ne la ruperea raporturilor greco-române. Grecia, a dis d-l Take Ionescu, voind să întindă sfera influenţei sale, se teme că Românii să nu aibă aspiraţiuni politice în Macedonia, ceea ce este ridicol. Deci ur­măm în Macedonia o politică agresivă, este numai pentru a apăra interesele numero­şilor noştri conaţionali şi pentru a veghia, ca să nu piardă caracterul lor naţional. Receala politică dintre România şi Grecia nu poate avea consecinţe de­cât pe terenul economic şi comercial; ori­ce even­tualitate de resboiu este exclusă. In ori­ce caz, Grecia are mai mari interese de­cât noi a menţine raporturi amicale cu Ro­mânia, căci putem uşor lipsi pe numero­şii Greci, cari locuesc în ţara nostră, de un mijloc de trai­. Evident că nu voim se agravăm situaţiunea actuală dintre cele două state prin ast­fel de măsuri, dar în situa­ţiunea de faţă, Grecia trebue să facă pri­mul pas pentru îmbunătăţirea relaţiunilor dintre cele două state. Ca la noi la nimeni, nu. (S­f­î r­­ş­i­t.) Deşi erau mari nedumeririle ce le aveau toţi omenii cu judecată şi cu oare­care prevedere din sînul par­tidului nostru naţional faţă cu cele puse la cale astă iarnă de aşa­dişti activişti, li-a venit totuşi ca un trăs­net din senin proiectul de adresă al clubului naţionalist nemaghiar sub­scris de toţi cei opt deputaţi români, precum şi vorbirile câtorva dintre a­­ceştia. Totă lumea romaneasca a fost uimită de ce a vedut şi a audit, şi aceia cari se încreeduseră aşa de mult , „noua direcţie“, nu mai scieau cum se tălmăcăscă schimbarea la faţă, ce a suferit’o de­odată politica nostră naţională prin purtarea nebărbătescă şi umilită a noilor deputaţi. In faţa faptului, că deputaţii noştri activişti, în adresa ce au pre­­sentat’o camerei nu numai că au pă­răsit cu totul principiile cuprinse în programul nostru naţional dela 1881, dar au mers un pas şi mai departe, au primit şi au declarat de-ale lor principiile pe cari adversarii neamului nostru îşî întemeiază lucrarea lor de distrugere şi sugrumare a limbei şi naţionalităţii noastre, primind de bună basa legilor din 1848 şi 1867/8, cari legi au fost aduse în contra nostră

Next