Gazeta Transilvaniei, decembrie 1905 (Anul 68, nr. 264-287)

1905-12-01 / nr. 264

Pagina 2, cintele acestui vot. Din causa absenţei re­gelui, resolvarea crisei va întârzia, mai cu sămă că din causa fortunei ce bântue pe marea Adriatică, yachtul care aduce pe regele George a fost­­silit să se oprăscă la Pola In cercurile vienese se crede, că re­tragerea lui Rhailis va contribui la apro­piata aplanare a conflictului româno-grec In adevăr, puterile şi mai cu sămă Austria atribue lui Khailis vina pentru ruperea raporturilor diplomatice între România şi Grecia. Noul cabinet englez s’a format defini­tiv în modul următor: Preşedinte al consiliului de miniştri, d-1 Campbell­ Bannerman; externe Edward Grey; lord-cancelar Robert Ride; finanţe Henry Asquith; Indii John Morley; marina de răsboiui lord Wedmouth; interne Herbert Gladstone; colonii lord Elgin; rasboie Hal­­dabe; Irlanda James Price. Partidul independist si votul universal. ■» Am amintit în numărul nostru de ero, că partidul independist a luat, în cele din urmă, poziție pentru votid universal în conferența, ce a ținut’o alaltă erî Luni. Conferența a primit unanim propunerea contelui Apponyi, ca partidul să insutăscă din toate puterile pentru realizarea votului universal, fără însă ca prin acesta să se renunţe la apărarea constituţiei, ori să urmeze de aici dismembrarea partidelor oposiţionate, adecă coaliţia, înainte de a­ se vota asupra moţiunei lui Apponyi, a luat cuvântul Contele Teodor Bathyanyi, care spune, că eluptarea independenţei Ungariei o aşteptă direct dela realisarea sufragiului universal. Reformele social-politice pretind milione dela stat. Milioanele aceste nu pot fi şterse dela popor prin dări. Vom ajunge aşadar acolo, că îndată ce am realisat su­fragiul universal, dieta ce se va forma pe basa acesta, va­­­ice:am dat poporului drep­turi, acum să-i dăm şi pâne. Unde să­ cău­­tăm însă pânea acesta, pe lângă militaris­mul de a­jî?­in zadar însă am conta la reducerea pretensiunilor armatei comune ; dar vor fi atunci aici naţionalităţile şi socialiştii şi împreună cu noi vor cere şi ele armata naţională, care să garanteze nivelul statului ungar. (Aplause furtu­­nose). Votul universal mai are un alt avantagiu mare. In momentul când aceia dintre naţionalităţi, cari asia nu sunt cu noi, se vor convinge că noi dăm popo­rului drepturi, se vor alătura la idea de stat maghiar. (Aprobări şi aplause ge­nerale.) Contele Apponyi are mare speranţă, că atunci când reforma sufragiului uni­versal va ajunge în stadiul reaf­sărei, şi partidele coaliate vor pută fi câştigate pentru primirea reformei. Cineva s’a pro­nunţat cu dispreţ despre schimbarea ce a urmat, că adecă coroana a recomandat ţării votul universal. Nu este însă aşa. Când stăm faţă cu masse, cari oftăză după drep­turi şi când acestor masse li­ se îmbie de sus dreptul după care oftăză, ar fi o ade­vărată sinucidere, dăcă partidul cel mai radical ar­­fice nu ! Noi stăm acii într’un mare conflict cu puterea regală. Să dăm ore acestei puteri posibilitatea de a mo­­bilisa massele contra năstră? pic şi eu, că la primul loc stau idealurile naţionale şi solidaritatea în lupta naţională, insă pentru cei cari n’au drepturi, cari nu sunt introduşi între barierile constituţiei, este o imposibilitate psichologică de a pricepe ceea­ ce stă in calea câştigărei acestor drepturi. Cei­ ce voesc serios să realizeze reforma, stiu că votul universal are forme şi moduri deosebite, cari dau prileju^de a căuta remedii față cu temerile că le au. După transformarea dela 48 rolul condu­cător a rămas în mâna classei mijlocii ma­ghiare, fiind­că transformarea a făcut’o tocmai classa de mijloc. Nu mă tem deci, că votul universal va periclita rolul con­ducător al clasei mijlocii maghiare. Deşi partidul independist îmbrățişeză causa vo­tului universal, el totuşi nu-l va pune înaintea pretensiunilor naționale, cum face guvernul, ci vrea să garanteze înainte de toată prioritatea pretensiunilor naționale. * „Alkotmány“ de la 12 Decemvrie vor­bind despre hotărîrea partidului indepen­dist dice, că după mai multe eşecuri i-a succes lui Francisc Kossuth a face să se primescă moţiunea amintită cu privire la votul universal. Moţiunea acesta primită unanim e proprie a deştepta cele mai mari îndoelî în sinceritatea partidului indepen­dist. Domnii aceştia — dice »A—nu« — său nu sciu ce este votul universal, său sciu forte bine, că ceea­ ce au hotărît în condiţii forte bănuitore, nu este votul uni­versal, ci numai o lărgire până la ore-care graniţă a dreptului electoral, — prin ur­mare n’au făcut altceva, decât un om de cuvinte, ce sămănă mult, cu înşelătoria. Sunt mulţi — adauge »A—•ny« — cari califică drept o desarmare hotărîrea partidului independist şi o sancţionare a unui pact secret, care l’ar pune în şea pe I Coloman Szell. Sunt însă numai combinaţii despre temeinicia cărora vor da lămuriri eveni­mentele viitoare, de la hotărîrile guvernului: va amâna ca­mera, va închide sesiunea dietală, ori va disolva dieta? Se crede, că dieta va fi amânată până la mijlocul lunei Februarie, în care timp se vor urma tratările, cari dăcă vor avă bun resultat, cabinetul Fejervary va face loc probabil unui cabinet din sînul coali­ţiunei. Ministrul preşedinte Fejervary a ple­cat ori după amiaţii la Viena însoţit de secretarul său. A­jî înainte de amiaiji a fost primit în audienţă de Maj. Sa, înainte de plecarea lui Fejervary s’a ţinut un con­siliu de miniştri, în care se­­tice, că s’a vorbit despre tratările intime ale singura­ticilor politiciani cu şefii coaliţiunei. Se remarcă mult în cercurile politice visita ce a făcut’o alaltăerî Coloman Szell la fostul ministru de finanţe Lukacs, cu care a convorbit timp de mai bine de două ore. Lukacs este considerat de cercurile coaliţiunei ca iniţiatorul acţiunei de pace. Lukacs, care a conferit deja cu Kossuth, Apponyi şi Andrassy, va face dilele aceste o visită şi lui Banffy, lăuză de voiaj, şi cu care a făcut călătorii în Elveţia, Italia (fiind de faţă în Roma cu ocasiunea visitei preşedintelui republi­­blicei francese Loubet), Franţa şi Belgia. De acolo a mers în sfîrşit la St. Louis, sosind în August 1904. In St. Louis fu aplicat, după cum mi-a scris, ca director la satul liliputan din exposiţia universală, şi după­ ce expo­­siţia s’a închis, s’a dus ca săpător de aur în munţii Manitoba, Canada de nord. Aici a avut nenorocirea să-şi frângă un braţ, în urma cărui accident a trebuit se stea timp mai îndelungat în spital. Ultima scrie sosită de la dănsul la Bucurescî, este datată din Montreal (oraş mare în Ca­nada de jos), unde după cum spune, scrie la foi engleze, însă tot nu şi-a găsit un post stabil. Sper că şi pe viitor va rămână credincios principiilor bune, ce şi-a propus de a urma. Memoriile şi le-a scris în limba fran­ceză, din care apoi fură traduse mai târ­ziu în nemţesce. Temperamentul viu al lui Manolescu­­‘­i, ispitit de câteva ori în scrierea aminti­rilor sale, de a zugrăvi scene detailate în sti­lul lui Casanova. Editorul german a şters total ori a atenuat esenţial acele pasage. Cu toate limitările însă, memoriile ne pre­sent! un tablou nu se poate mai captivant din viaţa unui escroc internaţional, viaţă plină de episodele cele mai variate, cum nici fantasia cea mai îndrăzneţă nu e în stare să-şi imagineze. Aci îl vedem pe Ma­nolescu la înălţimea vieţii sociale, fre­­quentatul ca este bine vătjut cercurile cele mai esclusiviste, aci trajeşce în dosul zi­durilor întunecate ale temniţelor, tovarăş cu criminalii cei mai abjecţi, nu tote fa­sele acestei vieţi vijeliose însă, Manolescu manifestă o energie, o putere de voinţă şi o stăpânire a situaţiunei cari, atinisate la alt loc, l’ar fi cualificat pentru fapte glo­riose. Doresc ca bogatele calităţi cu cari i’a înzestrat natura, vastele sale cunoscinţe de limbi şi manierele lui alese se şi­ le pună de acum neclintit în serviciul oame­­nilor morali, ci pe de altă parte să intim­­­pine pretutindenea indulgenţa şi lipsa de prejudiţii, la care este avisat. Delaletca. GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 264.—1905. Cri­sa. Spre descurcare? După scirile dinelor budapestane în­tre politicianii influenţi în afară de par­tide şi între şefii coaliţiunei se urmăză încă tratări cu privire la un compromis. Resultatul acestor tratări atârnă, firesce, Fispan insultat. Din Bollassa-Gyarmat se anunţă, că noul fişpan Arthur Berthold s’a dus eri la casa comitatului cu escortă de 80 gen­­darmi şi printr’un armurier dela miliţie a deschis sala adunării comitatense. Când se petreceau acestea, o uriaşă mulţime se adună demonstrând sgomotos contra fişpa­­nului. Pe casa comitatului s’a arborat un steag negru. După amiatt fişpanul Berthold voia să se reintorcă la Budapesta. Când mergea spre gară, mulţimea înfuriată l’a atacat cu pietrii. O piatră l’a nimerit la picior. A trebuit să intervină miliţia, ca să împrăş­­cie pe tulburători şi să facă ordine. Br. Kaas şi coaliţiunea. Br. Ivor Kaas, care făcea parte în calitate de membru al partidului poporal din comitetul diriguitor al coaliţiunei, a făcut cunoscut contelui Aladar Zichy, pre­şedintele partidului poporal, că depăşeste din comitet, doarece prin hotărîrea parti­dului independist privitoare la votul uni­versal, s’a călcat pactul coaliţiei. Fantoma. Nici ţjiua, nici nóaptea cei dela pressa şovinistă maghiară n’au linişte şi pace. Ti gonesce o fantomă înspăimentătore : miş­carea revoluţionară a »Valahilor« din Ar­deal. Văzurăm ce bazaconii a­sciut se spună în privinţa acesta »Hazank«, organul marilor proprietari maghiari, şi cum scirile lui fantastice şi-au aflat resunet şi în cealaltă pressa şovinistă orbită şi zăpăcită. Noi am desminţit aceste sciii şi le-a desminţit chiar şi diarul »Magyar Szo« dela 12 De­cemvrie, care ţjice, că din locul cel mai competent din Ardeal a primit informa­­ţiunî deplin liniştitor©, căci —­­face »M. Sz.« — „poporul român din Ardeal stă cu totul departe de a prinde arma contra maghiarim­ei“. Cu toate acestea, „Budapesti Hírlapu dela 12 i. c. nu se astîmpără, ci dă loc unor nouă »informaţiunî« pătimaşe în care ătă ce spune : — Dela Arad până la Deva şi dea­­lungul Mureşului şi in valea Crişului alb, nu este miliţie nicăiri. Dăcă ar isbucni resvrătirea valahă, despre ceea­ ce acum trebue se vorbim mult mai serios decât gândesc mulţi. Valahii uşor vor pută ataca pe Maghiarii pe cari sartea i-a silit, să locuiăscă aici. Argumentul cel mai prin­cipal al agitatorilor valahi este, că de mi­liţie n’au să se tămă, deoarece ea este de­parte. Ministrul de honveeji să dispună,­ca în valea Crişului, unde situaţia e mai bă­­nuitoare, căci fără resvrătirea pornesce de aici, să se trimită fără întârziere cel puţin la 3—4 locuri câte o companie de soldaţi pe timpul până când vor urma vremuri mai liniştite. La scutul gendarmeriei nu se poate conta, decât în parte neînsemnată. Numărul ei e mic şi e plasată rău. Dar chiar dacă ar fi în număr suficient, ea ar * Archiepiscopul Samassa este acum în etate de 77 ani şi de 32 ani şăde în sca­unul din Agria. Sub Leo XIII a căz­ut în disgraţia Vaticanului încă de pe timpul faimoaselor legi bisericesci, când fu trimis de guvernul ungar în misiune la Roma. Samassa, deşi părtă nume strein şi este slovac de origine, este un prelat cu sentimente intransigente maghiare. Carac­teristice sunt cuvintele, ce le-a rostit în camera Magnaţilor la 1893: »Dăcă ar veni în Ungaria o epocă, pe care o ţin impo­sibilă, şi dăcă aşi trăi,"ceea­ ce însă nu-mi doresc: când împlinir­ea datoriei faţă cu tron şi patrie ar fi identică cu disgraţia la tron, eu nici atunci n’aş şovăi a-mi împlini datoriile faţă de tron şi patrie«. A fost în tinereţe profesor la facul­tatea teologică din Budapesta. Se crede, că ar fi om învăţat fără să fi desvoltat însă activitate intensivă pe texmenul literar-bi­­sericesc, ori al oratoriei sacr­e. Om de o mândrie suverană, care pe cât seim noi, faţă cu biserica unită nutresce sentimente ostile, căutând din toate puterile a-i anihila independenţa şi a-i contopi organisaţia în biserica latină, fi incapabilă de a apăra pe Maghiari, car­i locuesc în districtul ei, silită fiind a face serviciu în 8—10—15—20 comune. Gen­­darmii ar pută să apere cel mult pe Ma­ghiarii dir. comuna in care sunt stabiliţi. »Amicul« lui »B. H.« cei de apoi, ca în părţile ameninţate să se creeze garde de gendarmi provisorii pentru câte 3—4 comune. Apoi încheie (jicând : »Trebue ajutat grabnic, căci cine scie, dăcă uiâne nu va fi prea târ­jiu.­ Ne-am ocupat şi în numerele prece­dente cu aceste calomnii şi insinua­­ţiunî miserabile, ce-şî fac vânt prin coloaneie prossei maghiare. Adiţinem a con­stata din nou, că mare poate fi lipsa de consciinţă a acelora, cari nu se ruşină dă a alarma lumea cu astfel de scornituri păcătose şi criminale, de a căror netemei­­nicie ei înşişi vor fi convinşi. Consistoriu papal. In diua de 11 Decemvrie s’a ţinut în Vatican un consistoriu papal, în care sf Părinte a rostit o alocuţiune. »Aşi dori — dise papa — să fac în faţa colegiului cardinalilor enunciaţiuni plăcute şi mângâitore despre guverna­­mentul bisericei, dar timpările aceste triste nu ne ofer mângâiere. Credinţa catolică se răspândesce şi bogate sunt rudele ce se adună în ţările, ce s’au rupt de cato­licism, precum şi la popoarele păgâne. Adâncă întristare trebue să ne cuprindă, când privim la naţiunile catolice. Mari în­grijiri ne inspiră cu deosebire naţiunea, numită pănă acuma fiica mai mare a bi­sericei. Avem de gând a supune legile promulgate acolo contra ori­cărei reguli a dreptăţii, conform datoriei nostre aposto­lice, unei cercetări seriose şi grave. Ca să nu ne pierdem curagiul, trebue să ne gândim, că Christos a spus-o de repeţite ori in evanghelie, că aşa va fi sartea bi­sericii şi ucenicii vor fi goniţi pentru dumneadoiescul lor învăţător. Să ne rugăm şi dobândim prin fapte bune harul divin, având în vedere, că Domnul a dat po­­poarelor putinţa îndreptării.« Cu acăsta ocasiune papa a creat urmă­torii cardinali : Gagiano de Azevede, major­domul Vaticanului; Arcoverde del Albu­querque Cavalcanti, archiepiscopul de Rio de Janeiro; Samassa, archiepiscopul de Agria, şi Spinola, archiepiscopul de Sevila. Tot­odată s’au numit numeroşi epis­copi şi archiepiscopi, între cari şi Varosy archhiepiscop de Calocea, Balaş episcop de Rozsnyó, contele Zichy de Cinci-Biserici, Mayer de Sătmar şi Prohaska de Alba- Regală. Tot­odată au fost confirmaţi câţi­va archierei numiţi deja prin breve. Intre­ a­­ceştia şi Monsignorul Netzhammer, ar­­chiepiscop în Bucuresci.

Next