Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1906 (Anul 69, nr. 1-23)
1906-01-15 / nr. 11
aiîDAOTmBA, AABliisinaimei ji TiBogMa Brasov, piața mare nr. 30. SoiiBori noiT»aoa-4o *it* primoae. Mft»u»cnpte nu ao retxitoit.. INSERATE primesc la Administrstlwne Sn araifov ru la urmatoarele BIROUm (ie ÂÎ8UNTURI: In Viena, la M. Dukes Nacht., Nux. Angenfela & Emano Leaner.. Heinrich Schalek, A. Op-Eclik Nachf., Anton Oppelik. Budapesta la A. V. Goldberger, Ekstein Bernat, Iuliu Leopold (VII Erzaébet-körnt). PREȚUL INSERȚIUNILOR : o serie germond pe o colon* 10 bani pentru o publicare. }Pub lie ari mai dese după tarifa și învoială. — &RCLAM.K pe pagina B& o seria 20 bani Nr. 11. Braşov, Duminecă 15 (28) Ianuarie. ANUL LXIX. „CAZ3TA“ iese 10 îie-GaT'B vi Andaissaie pern iasnH'îgarii Pe un an 24 cor., pe sea8 luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. HrlI de Duminecă 4 cor. pe an. ?8Mu Romta şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şese luni 20 h., pe trei luni 10 fr. M-nil de Duminecă 8 fr. pe an. Se prenumera la tote oficiele poştale din Intru şi din afară şi la d-ni colectori. Ataamemi neutru Braşov Administraţiunea, Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 30, stagiu I.. .Pe un an 20 cor., pe şese luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă. Pe un an 24 cor., pe şaso luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un escruplar 10 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Andrassy la Viena. Chemarea contelui Andrassy la Viena poate fi pre un semn, că este în ajun a se opera o întorsătură pentru un desnodăment normal parlamentar al crişei ungare? Acesta este marea întrebare a momentului. Ceea ce am susţinut despre mergerea lui Andrassy la Viena, se adeveresce acum. Contele Andrassy a fost primit ori în audienţă la palat şi ce a comunicat el, după audienţă, într’o convorbire avută cu un redactor al lui „Fremdenblatt“, arată că calea spre împăciuire nu este nicidecum netedă şi că e rândul coaliţiei or nu al coronei se cedeze. „Causa noistră — dise Andrassy — nu stă bine. Cele ce se petrec, nu sunt favorabile coaliţiei“. El mai adause, că s’a tratat în primul rând de cestiunile militare şi că în fond coroana nu şi-a schimbat punctul său de vedere în aceste cestiuni, din cari mai multe puncte încă nici nu sunt lămurite. Era dinainte vădit, că contele Andrassy, şeful partidului constituţional, nu va putea isbuti la Monarchul, deca se va presenta exclusiv ca mandatar al coaliţiunei, deorece acesta stă morţiş pe punctul că nu ea ci corona trebue se cedeze, ca se se potă face pacea. De fapt pană în momentul de faţă nu s’a aflat nimic şi nu s’a pronunţat nimeni privitor la propunerile de pace ale coaliţiei. De aceea s’a lățit părerea, pe care o susține tare foia lui Tisza, că pe față coaliția se arată neînduplecată, el pe sub mână Andrassy a mers să se tocmeascâ în numele ei. Poate fi, ba e chiar mai mult ca probabil, că Kossuth cu ai săi se tem de a da ocasiune publicului se crede, că ei ar fi cei ce se dau îndărăt. Acesta înse n’a esebis, ca pe Andrassy să-l declare de omul lor cel mai de încredere şi se se bucure, că a primit orasi de la cancelaria curţii o invitare la audienţă. După lungi sfătuiri cu corifeii coaliţiei a plecat Andrassy la Viena, de unde urmeză, că a mers acolo se ajute causei coaliției, ceea ce o mărturisesce și el. Der cum? Deca Andrassy n’ar fi ajuns a se solidarisa așa de mult întru toate cu vederile comitetului executiv al coaliției, din care face parte, ar fi cel puțin acum, deca n’a fost pană acum, omul situațiunei. Der ar trebui se aibă hotărârea şi energia, ca se ia lucrurile cum sunt şi se n’aibă capriciul de a le face tuturor pe voie, şi extremilor din partidul independist. Cu speranţa aceasta au întempinat şi cei dela curtea din Viena sosirea lui Andrassy acolo. Ei şi-au dis: Ii vom arăta tot ce se poate face precum şi ceea ce nu se poate şi-i vom dice: poți ori şi când se iai frânele guvernului în mână, să ne garantezi numai că vei fi în stare a-ţî câştiga o majoritate, cu care se poți face destul tuturor cerințelor urgente pentru mersul normal al maşinei statului. E vorba acum, de e ori nu făcut Andrassy din acel aluat, ca se merga înainte, după cum îi dicteaza împrejurările și ținta ce o urmăresce, fără ca se-și mai bată capul, deca Barabașii și Lengyelii il vor aplauda ori nu? Francisc Kossuth într’un articol apărut aseră în „Magyarország“ pare a-i veni în ajutor lui Andrassy în privința aceasta, declarând că el numai pe răspunderea sa personală s’a dus la Viena și că din partea coalițiunei n’a dus cu sine nici un fel de propunere de descurcare. Dar — dice el—într’o situațiune atât de grea, n’ar fi fost bine asta morțiș numai pe un punct de vedere. Aceasta greşală n’a putut s'o facă coaliția. Dar în numele ei nu se va face nici o propunere. Cu un cuvânt, dacă Andrassy va reuşi, va fi bine şi pentru coaliţie, deci nu, coaliţia declină dela sine orice răspundere şi se face că nu stie nimic. După declaraţia lui Andrassy în urma audienţei trebue se credem în eventualitatea din urmă. Andrassy se simte prea apăsat de răspunderea faţă cu coaliţia. De aceea nu va cuteza a face un pas decisiv şi din propriul său îndemn. El crede că va mai fi încă odată ascultat de Majestatea Sa. Fi-va a doua era mai norocos ? Respursul clubului naţionalist la invitarea lui Kossuth- Sesole, că pe ziua de 26 ianuarie st. n. Francisc Kossuth a convocat o conferenţă în afacerea ajutorării familiilor reserviştilor de a doua chemare (de întregire). La acesta conferenţă el a invitat, în calitatea sa de preşedinte al comitetului esecutiv al partidelor aliate şi pe preşedintele partidului dietat al deputaţilor naţionalişti nemaghiari, Dr. Teodor Mihali. In scrisarea sa Kossuth dice între altele: »Scopul conferenţei nu este de a desbate cestiunea reserviştilor din punctul de vedere politic şi ai dreptului public, ci numai şi numai consideraţia, că în urma chemării sub arme a reserviştilor, se se iniţieze o acţiune de ajutorare a număroselor familii lipsite ale acestora.« La încheiere Kossuth se ruga să i se dea un răspuns urgent, daci e posibil, telegrafic. Unele foi maghiare afirmă, că d-l Mihali n’ar fi dat nici un răspuns lui Kossuth. Acesta nu este adevărat, ci deca răspunsul celui dintâiu n’a urmat pe cale telegrafică şi poate nici urgent, causa a fost alta. D-l Mihali a convocat pe deputaţii din club şi a supus invitarea lui Kossuth mai întâiu hotărîrei lor. Acesta hotărîre a împărtăşit’o apoi într’o scrisoare adresată lui Francisc Kossuth, drept răspuns la invitarea sa. Primind pe cale privată, textul maghiar al acestui răspuns dat de clubul naţionalist din dietă la invitarea lui Kossuth, ca să fie representaţi la conferenţă conchiemată de el pe diua de 26 i. c., îl lăsăm să urmeze act în traducere verbală românescă: »Partidul deputaţilor dietali naţionalişti nemaghiari cu regret se vede in situaţia forţată, de a nu pute lua parte şi a nu trimite representanţî la conferenţă convocată pe diua de 26 i. c. de către preşedintele comitetului dirigent al partidelor coaliate în chestia ajutorării familiilor reserviştilor de întregire, cu toate că este vorba de o chestiune umanitară. »Partidul nostru având în vedere soartea cetăţenilor şi importanţa internaţională a Monarchiei comune, a luat deja posiţie în acestă chestiune, enunţând părerea şi sfuşu!, ca cei obligaţi la serviciul militar, să-şi îndeplinescă serviciul cu tot exlexul, şi să se presente de bunăvoie. Constatăm cu bucurie, că aceia cătră cari ne-am adresat glasul isvorît din îngrijire serioasa, în mare parte ne-au şi ascultat, aşa că printre naţionalităţile representate de noi prea puţine familii de ale reserviştilor de întregire sunt avizate la ajutor, căci partea cea mai mare a celor obligaţi la serviciul militar, atât Români, cât şi Slovaci şi Sârbi, s’au presentat de bună voie la regimentele lor, aşa că contingentul aşa decând peste tot a fost completat. Prin urmare noi nu luăm răspunderea pentru sartea amară provenită din atitudinea contrară a altor partide, deşi ca particulari suntem gata a alina miseria, întrucâtne va sta în putinţă, însă nu putem risca, ca sub pretextul alinării miseriei şi suferinţelor, ce au urmat, partidul nostru să se întovărăşescă cu partidele coaliate, cari în orice altă privinţă ni-au ignorat până acum cu desăvîrşire atât partidul, cât şi justele lui postulate. »Nu este anume în programul comun al partidelor coaliate nici un punct, care să aibă de scop asigurarea existenţei naţionale a naţionalităţilor nemaghiare din patrie, ba încă pe când faţă cu sartea familiilor puţine ale reserviştilor de întregire presidiul comitetului dirigent desfăşură un zel atât de straşnic, în acelaşi timp, nu ţine de vrednic a se ocupa de sartea milioanelor nemaghiarilor, nu dicem din punct de vedere politic, dar nici măcar din punct de vedere umanitar. încă şi mai mult, presidiul dă mână de ajutor guvernului de la putere la executarea unor ordine ministeriale ce violeză legi sancţionate şi cari atacă pe naţionalităţile nemaghiare în limba, cultura, autonomia lor bisericăscă şi şcolară, aşadar în existenţa lor naţională. »Cu toate acestea partidul nostru declară, ca ar vedea cu bucurie deca în convingerile politice ale partidelor coaliate s’ar cristalisa inştiinţe, cari ar ţinti la realisarea ideilor accentuate pănă acuma în zadar de d-l Mocsary Lajos, fostul preşedinte al partidului independist şi 48-ist. In caşul acesta partidul nostru ar fi cel puţin în situaţia norocasa, că ar putea să chibzuiescă asupra comunei conlucrări din cas în cas cu partidele coaliate.« In răspunsul de mai sus, prin care se motiveză de ce clubul deputaţilor naţionalişti nemaghiari nu poate lua parte şi nu se poate representa la conferenţă convocată de Kossuth, deşi se tracteză de un scop uman de ajutorare, se fac unele constatări corăspundetore faptelor petrecute şi în special atitudinea celor din coaliţie faţă cu naţionalităţile nemaghiare, şi se ajunge la conclusiunea, că numitul club nu poate, sub pretextul uşurării suferinţelor familiilor reserviştilor, să sedieze cu partidele coaliţiunei, cari pănă acuma l’au ignorat în toate privinţele. Partea întâiui şi a doua a răspunsului se ţine de obiect. Nu tot acesta o putem afirma faţă cu pasagiul ultim al lui, care nu numai că se depărtăză mult de obiect, dar după părerea noastra conţine un ciei de captatio benevolentiae pentru viitor, care e greu a se pune în concordanţă cu constatările premergătoare şi dă numai prilegiu, ca Kossuth cu ai săi să credă, că pe basa legei naţionalităţilor, pentru a cărei respectare şi conscienţiasă esecutare s’a întrepus Mocsary aşa de mult, s’ar putea uşor aplana şi resolva conflictul dintre partidele maghiare şi naţionalităţi. Cât de departe sunt însă ideile şi principiile desfăşurate de Mocsary de adevăratele noastre postulate naţionale, am arătat nu numai odată şi acesta ar trebui să fie evident şi pentru cei din clubul deputaţilor naţionalişti, dacă ei din fatalitate nu s’ar fi pus în proiectul lor de adresă pe o basă, care după cum am mai constatat, nu este nici decum mai largă, dacă nu chiar mai strimtă, decât aceea, pe care s’a pus Mocsary pledând pentru o tratare mai umană şi mai echitabilă a naţionalităţilor. România şi cestiunea uniunei vamale sârbo-bilgare. Din Bucuresci se anunţă, că guvernul vienez s’a adresat guvernului român cu întrebarea, deci România s’a ataşat uniunei vamale sârbo-bulgare respective decă cumva intenţionăză să se ataşeze în viitor. Guvernul român a răspuns la ambele întrebări în mod negativ, a adaus însă, că trebue să se recunoscă fiecărui stat dreptul de a-şi regula după buna sa chibzuinţă afacerile comerciale, ceea ce pretinde şi pentru sine. Despre atitudinea României în conflictul vamal isbucnit între monarhia noastra şi regatul Serbiei, chiarul »Rumänischer Lloyd« scrie urmatoarele: »Uniunea vamală Sârbo-bulgară a provocat în cercurile naţionale ale României o neîncredere hotărâtă. Se scie în România, că uniunea vamală serbo-bulgară nu este altceva, decât premergătorea alianţei balcanice, prin care politicianii slavi speră să realizeze slavizarea peninsulei balcanice. E de sine înţeles, că toate aceste proiecte nu pot conta la concursul României şi că prin urmare nu poate fi nici vorba despre ataşarea României la aceasta uniune vamală. Din contră combinațiunile slave pot avea drept urmare, ca România să se împace cu Grecia şi să se opună prin o alianţă strînsă cu Austro-Ungaria tuturor instiinţelor de slavisare“. Guvernul grec şi conflictulgreco-român. »Conservatorul« află din isvor sigur, că guvernul elen a renunţat de a mai publica o »Carte albă« în cestiunea conflictului greco-român. Pe de altă parte presa grecescă a schimbat de câtva timp atitudinea ei ostilă Românilor din Macedonia. Conflictul vamal cu Serbia. Din Belgrad se anunţă ziarului „Vossische Zeitung«. Consiliul ministerial sârbesc a decis, să protesteze în contra închiderei graniţei de cătră guvernul ungar. Dacă protestul n’ar avea resultat, se vor lua represalii aspre. Mai ales interdicerea exportului rîmătorilor o consideră guvernul ca o violare a convenţiei din partea Austro-Ungariei. Guvernul sârbesc crede, că legaţiunea germană va protesta în contra faptului, că la Semlin au fost oprite şi înapoiate două vagoane încărcate cu carne pentru Germania. Ca primă măsură de retorsiune, guvernul sârbesc a oprit în Belgrad negoţul comercianţilor de legume şi verdeţuri din Semiin. Comercianţii sârbi boboteaza fabricele austro-ungare. Direcţiunea căilor ferate sârbesc a retras toate comandele făcute la fabricele din Austro-Ungaria. Se mai anunţă din Belgrad, că guvernul german a protestat energic la Viena contra faptului, că autoritățile ungare nu vreau să dea transit transporturilor de galițe pentru Germania.