Gazeta Transilvaniei, februarie 1906 (Anul 69, nr. 24-46)

1906-02-19 / nr. 39

GAZETA TRANSILVANIEI. Pagina 2. Nr. 39.—1906. făsare adecă o mare acţiune in intrega ţără in interesul partidului progresist. Lo­­cul ministrului de culte şi instrucţie pu­blică Lukacs, îl va ocupa consilierul minis­terial löszt, actual director al fundaţiuni­­lor publice. Portofoliul ministeriului de fi­nanţe se va da lui Francisc Hegedűs, fost consilier de secţie în ministeriul de interne. Se mai zice, că ministrul de justiţie Lányi va­­ numit preşedinte al Curiei, el în lo­cul lui va veni procurorul de cortină Fran­cisc Székely. Administraţia în resortul statului. „Esti Újsag“ anunţă, că guvernul a aflat un nou mijloc pentru înfrângerea re­­sistenţei comitatelor. El are de gând să trecă administraţia in resortul statului pe basa art. de lege 33 din 1891. Cu ocazia ultimei sale audienţe br. Fejervary să fi raportat monarchului asupra acestei mă­suri şi se fi obţinut deja aprobarea Maj. Sale. Scriea fetei maghiare nu credem să aibă temei­i. Adaugem însă, că după o in­formaţie mai nouă, guvernul ar voi se trecă in resortul statului numai acele ramuri ale administraţiei, cari esecută lucrările nece­sare la întregirea armatei, împăratul Wilhelm şi crisa. Am amintit, că «ziarul »Petit Pari­sien«, pe basa unei informaţiuni din Copen­haga, a scris, că împăratul Wilhelm a dat se cunoscă Majestăţii Sale monarchului nostru, prin archiducele Salvator, că îl va sprijini în lupta contra coaliţiei. Apoi a adaus, că şefii coaliţiei, aflând despre acesta, au devenit de atunci adversari declaraţi ai triplei alianţe, ţirarele coaliţiunei maghiare die, că scriea fetei parisiene o fantastică. »Alkot­mány« elice, că pe basa visitor împăratului Wilhelm la Budapesta, esta cu desăvîrşire esclusă acostă procedere, care ar trebui înfierată de o perfidie, dacă n’ar fi vorba de un cap încoronat. Urmărirea baronului Pronay. La ordinul procuraturei s’a deschis cercetare poliţienăscă contra baronului De­­sideriu Pronay pe motivul, că a agitat pe funcţionarii comitatului Pesta se-şî dea de­­misiunea. Pronay a fost citat alaltăeri la poliţie şi ascultat. El a protestat mai în­tâii­ contra procedurei dicând, că prin a­­cesta i­ se violăză imunitatea. Procesul ver­bal, ce s’a luat despre ascultarea lui la poliţie, n’a vrut să-l subscrie. Şedinţa comitetului coaliţiei. Comitetul diriguitor al coaliţiei a ţi­nut alaltăeri şedinţă. Au participat aproape toţi membrii. Discusiunile au durat timp de trei ore, dar nu s’a luat nici o deci­­siune. Comitetul s’a ocupat cu situaţia ge­­nerală politică şi s'a vorbit despre măsu­rile poliţienesc­ luate de guvern în timpul din urmă contra funcţionarilor renitenţî din comitate. Unul din membrii comitetului a spus, că după informaţiile, ce ie are, Maj. Sa va fixa în curând terminul alegerilor. Asupra acestei comunicări s’a încins discuţie, dar nu s’a luat nici o decisiune. Comitetul se va întruni din nou as­­tăzi seara. Linişte. Pentru­­filele proxime se prevede o stare de linişte. Se aşteptă numai scriso­rile deschise, ce le vor adresa alegătorilor lor lor. Banffy, Francisc Kossuth şi contele Apponyi. După aceasta cei mai mulţi şefi ai coaliţiei vor părăsi Budapesta. Ministrul de interne Kristófig a ple­cat cu familia sa la Abbazia, unde va pe­trece opt zile, spre a­ se restabili deplin în urma influenţei, ce a avut-o în Decemvrie. In timpul absenţei sale va fi înlocuit de Sel­ley. Contele Apponyi va merge dilele a­­ceste la Paris, unde va participa la confe­­renţa interparlamentară. Se­­Jice, că va merge şi în Anglia. Francisc Kossuth se va duce la l’♦*­­tele său în Neapole. Unele diare spun, că cu ocasia pe­­trecerei lor în streinătate, cei doi din urmă şefi vor porni o mare campanie diaristică pentru a »lumina« streinătatea asupra si­­tuaţiunei din Ungaria. Crivăţ ajunse din urmă pe doi trecători zgribuliţi în hainele lor subţiri. Nerăb­dător de a-i cunosce, îşi strînse tote pu­terile şi se năpusti asupra lor, învălindu-i în vestmântul lui de ghiaţă. Drumeţii se alipiră mai strîns unul de altul,­­aruncând priviri îngrijitore : »Ce frige­­re, şi mama bolnavă... şi nu ştiu ce-om face.«—»Mare pedepsă a mai venit şi pe capul nostru.« Moşul urmă mai departe drumul lui nere­gulat prin uliţele nemeţite şi pustii. Când oşi la câmp deschis, o porni vijelios­ în­­tr’un hohot de plâns, îndurerat de cele ce veduse. In urmă-i pacea îşi întinse aripele asupra firii. Stradele tăcute aveau înfăţi­şarea unor ruine peste cari a nins uitarea vremnei. Fulgi de zăpadă, din ce în ce mai mari, se cerneau domol şi candenţat ca paşii unor prietini după un convo­at mor­tuar... („Viaţa Literară“.) M. Sorel, „Statele unite ale Marei­ Austrie“. Sub titlul de mai sus a apărut — după cum ni­ s’a fost anunţat şi nouă — opul ce conţine studii politice pentru so­­luţiunea cestiunilor naţionale şi a crişelor de drept public în Austro-Ungaria, de Aurel C. Popovici. Opul e scris în limba ger­mană, conţinând peste 400 pagini, cu o hartă represented o mare Austrie fede­rală arondată după naţionalităţi. A apărut în Lipsea 1906 (Verlag von B. Elischer Nachfolger) sub titlul original: „D­ie ve­reinigten Sta­aten von Gross-Österreich. Po­litische Studien zur Lösung den nationa­len Fragen und staatsrechtlichen Krisen în Oesterreich Ungarn, von Aurel C. Po­­povici­. Aceste studii politice sunt împărţite în două părţi: cea dintâini analizând situa­ţia creată de la 1867 din punctul de vedere al cestiunei naţionalităţilor şi al politicei interiore şi exteriore , cea de a doua ocu­­pându-se de cestiunea unei­­nouă forma­ţiuni interiore a monarchiei ca stat fede­rativ sub dinastia habsburgică. Omul voluminos cuprinde intrega li­teratură politică a timpului nostru, ce stă în legătură cu cestiunile de care se­ ocupă, şi este mult remarcat de o parte mare a pressei germane şi de alte foi străine. Încât pentru foile unguresc­­ele în­­tîmpină studiile politice ale d-lui Popovici cu ameninţări şi strigăte după procurori. Găsesc cea mai mare crimă în faptul, că acăstă carte nemţescă are de autor pe un Român. Dar se lăsăm se vorbăscă aceste foi însăşi din care reproducem următărele : „Pesti Hirlap“ dia 2 Martie scrie: »Gross-Oesterreich« din vechime a fost idea idioţilor austriaci. Asupra sco­purilor şi mijloacelor lor »Pesti Hirlap« şi-a informat cetitorii în suplimentele sale." O nouă isbucnire a acestei secte politice este cartea, care a apărut acum în Lipsea sub titlul : „Die Vereinigten Staaten von Gros- Oestereich.“. Autorul ei este Aurel C. Po­­povici, fost membru în comitetul central al partidului naţional valah din Ungaria şi Transilvania, aşa­dăr un duşman de morte al Maghiarilor...« Spune apoi, că inimicilor Ungariei li stau la disposiţie mulţime de mijloce, căci studiul d-lui Popovici se estinde pe 427 pag. şi a apărut într’o frumăsă şi cortisttere ediţie, ca operele lui Arany, Petőfi şi Jókai, ba s’a alăturat cărţii şi o hartă în care se arată teritoril Marei Austrii ce trăesce în închipuirea autorului, cucerind firesce jumătate din Ungaria. — 1.Marul banfist continuă apoi aşa : d In prima parte a cărţii Maghiarii sunt calomniaţi, că asupresc cu forţa na­ţionalităţile şi că acestora le merge aici mai rău ca ori­unde în lume. Vréa se aţîţe publicul german cu aceea, că noi asuprim pe Germani; cetitorul atent german însă va afla, că d-l Popovici agită numai în interesul Valahilor, or pe Germanii din Un­garia şi pe Saşii din Ardeal vrea simpla­­mente să-i contopescă în »statul valah ar­delenesc« plănuit de ei. »Autorul nu agită numai în contra integrității teritoriale a statului ungar, ci vrea să suspendeze şi constituția actuală a statului austriac şi propune o nouă îm­părțire teritorială. Vrea simplamente să destrame forma actuală de stat a monar­chiei, dualismul, și să pună în locul ei fe­deralismul, alianța statelor. Adauge, că »statele unite ale Marei­ Austrii« ar sta sub suveranitatea Habsburgilor, însă vrea să confisce numerose titule ale regelui Ungariei, dorind să vadă în locul acestuia numai pe »împăratul« »statelor naţionale« formate de naţionalităţile şi rassele ac­tuale. »Constituţiile tuturor statelor monar­chiei ar trebui, după autor, să fie suspen­date şi în locul lor să se înfiinţeze o nouă formă de stat după modelul Elveţiei sau al Statelor Unite americane. Deci, dualis­mul, peste care domnesce a dl Francisc Iosif I, trebue desfiinţat şi treime împărţit atât teritorul Austriei, cât şi al Ungariei, după cum adecă e locuit de naţionalităţi. Cu alte cuvinte, în locul dualismului ar veni alianţa a cincispre dece­state naţio­nale autonome. »Acestea ar fi: 1. Austria-germană. 2. Boemia-germană. 3. Moravia-germană. 4. Boemia. 5. Galiţia-apusenă (Polonii­) 6. Galiţia răsări­te­nă (Rutenii). 7. Ardealul (stat naţional valah) 8. Croaţia (Dalmaţia, Fiume şi Istria, incorporate) 9. Carniolia (Slovenii.) 10. Ţara slovăcăscă. 11. Voivo­­dina (serbescă). 12. Ungaria (O mică parte a Ungariei de adî). 13. Secuimea. 14. Trento (Trient şi provincia) 15. Triest (Cele două din urmă ca mici state ita­lienesc!.) »Ungaria proprie s’ar estindo dela Jaurin (Győr) pană la Dobriţin. Aradul şi Oradea-mare s’ar alătura la noul stat naţional valach. Fie­care stat mic ar avă dietă deosebită şi guvern deosebit, dar toate ar trimite representanţi în consiliul federal sau imperial, in locul celor două limbi esclusive ale statelor dualiste ce compun adl monarhia, maghiară şi ger­mană, s’ar introduce 15 limbi ale naţio­nalităţilor, or limba germană ar 11 limbă mijiocitere«.... „PestiHirlap“ adauge, că ministeriul de interne unguresc a oprit cartea d-lui Popovicî pe teritoriul Ungariei şi a rugat pe ministrul de comerciu se-i detragă de­bitul poştal. „Magyarország“ de la 2 Martie se ocupă de asemenea cu studiul politic al d-lui A. D. Popovici. După­ ce spune, că procurorul ar trebui mai ales să se ocupe cu conţinutul acestei cărţi, reproduce în resumat mai lung capitolul întitulat „Punctul de vedere al Marei Austrii“. In acest capitol se duce între altele : »Imperiul nu sufere nici pe departe aşa de mult din causa mişcărilor naţio­naliste, cât mai mult de raportul dualist. Intrega forţă a imperiului se aplică pen­tru m­aghiarizarea naţionalităţilor... Nici constituţia ungară, nici cea austriacă, nici dualismul nu mai corespund exigenţelor şi aspiraţiunilor popoarelor din imperiul habsburgic. Pretensiunile maghiare nu mai cunosc margini. An de an au stors mari jertfe în paguba unităţii imperiului. Şi acum din nou pretind nu mai puţin, de­cât desfacerea alianţei vamale, maghiari­­sarea unei părţi a armatei comune şi ru­perea de Austria cu uniune personală, sau mai bucuros fără de acesta. De 38 ani mo­­narchia e sfâşiată în două state, trăind fie­care pentru scopurie proprii, or ideia unităţii s’a întunecat, şi politica maghiară faţă cu naţionalităţile cuprinde un mare perient pentru imperiu... »In tot imperiul nimeni nu este mul­ţumit. Nici chiar Maghiarii, pe cari de alt­fel ele 40 ani i-au îngrămădit cu tote bu­nătăţile, cu tot felul de concesiuni, de dra­gul cărora s’a tolerat, ca să se nască si­tuaţia actuală, bellum omnium contra om­­nes. Cel ce numai din audite cunosce evenimentele dela 48 şi vede aciî, de ce privilegii se bucură Maghiarii faţă cu na­ţionalităţile, acela necesarmente trebue să credă, că naţionalităţile s’au fost resculat contra dinastiei şi regimentele maghiare au suprimat revoluţiunea...« »Magyarorszag« încheie resumatul seu din care am reprodus în traducere părţile de mai sus, dând următorul pasagiu, cu care autorul îşi sfîrşesce capitolul amintit: »Actualei stări periculose i­ se păre face capăt numai aşa, decă conducătorii imperiului vor scoate din vigoare dualismul şi în locul lui vor pune imediat o consti­tuţie a imperiului din state aliate, pe baza delimitărei de naţionalitate­. O convorbire cu Apponyi. Un­­jiarist din Germania a avut zi­lele acestea o convorbire cu Apponyi a­­supra situaţiunei actuale din Ungaria. In privinţa convenţiilor comerciale Apponyi a dis, că sunt ilegale şi nu pot obliga dieta viitore la nimica. Ce va face dieta din motive practice, treaba ei. Măsu­rile estra-ordinare, la cari a recurs gu­vernul, deşi Ungaria n’are §-ul 14, ca Austria, s’ar pute justifica numai atunci, când corpurile legislative prin forţa ma­­majoră ar fi împiedecate a funcţiona, ori ar refusa colaborarea lor fără vina guver­nului. Gasurile acestea însă n’au fost la noi. Din contră numai guvernul a pus piedecî. Duşmanii ţării — dice mai departe Apponyi — cari au acum guvernul în mână, vor face tot posibilul spre a ne muta. Se va încătuşa dreptul de întrunire şi libertatea pressei, firesce numai in ce privesce pressa adversară, — amicii lor, socialdemocraţii şi alţi acoliţi ai guvernu­lui se vor bucura de libertate. Contele Ap­ponyi crede, că guvernul va aranja cu socialdemocraţii greve generale şi că scrisa va fi de lungă durată. Intervieweri! s’a mirat, că un bata­lion de infanterie a fost de ajuns pentru a sparge parlamentul cel mai vechii­ şi mai tare din Europa. Contele Apponyi răspunde, că cu a­­celeaşi mijloce ar fi putut sparge şi parla­mentul englez, de altmintrea au fost mai multe batalione. Un asemenea guvern, care duce batalionul contra parlamentului, va vedea, că în momentul când va fi se apere ţara, nu va ave nici un batalion. Biruinţa ultimă va fi a nostră. Cea dintâi tot­ deuna e a guvernelor. In chestia militară a dis Apponyi, că ar fi fost mai bine, decă chestia militară nu s’ar fi atins de loc. Acesta pute se mai dormi câțî-va ani. Guvernul a [fost însă acela, care ne-a provocat în două rânduri la acesta. întâii! a fost Szell, care a cerut urcarea contingentului. Era firesc, că opo­­ziţia nu putea primi nouele sarcini, decât pe lângă compensaţiuni naţionale. A doua provocare a fost făcută de Tisza, care a vrut se schimbe regulamentul pentru a putea stoarce pretensiunile militare. — Am întrebat pe Apponyi, ce părere are despre discursul lui Tisza. El a răs­puns că încercarea lui Tisza de a pune vina pe coaliţie, este ridicolă. Numai­ Tisza singur este de vină la toate. Tisza nu este adevăratul representant al politicei dea­­kiste. Cu noi este Andrassy, fiul acelui bărbat, care cu Deak împreună a făcut pactul. Regular­ea chestiei economice cu Aus­tria va fi forte grea. Spre a pune capăt emigraţiunilor, Ungaria trebue să-şi creeze industrie proprie, ceea ce nu se poate de cât cu teritor vamal independent. — Un consul austriac, care ar trebui să fie şi ungar, într’o conferenţă recentă a sa a zis că Austria este în fericita situaţie de a se lipsi de colonii transmarine, pe cât timp ea işi are colonia sa în Ungaria. Acel con­sul a nimerit forte bine raportul intre Austria şi Ungaria, care este raportul din­tre ţăra-mamă şi ţara­ colonială. Noi însă suntem adî destul de tari spre a umbla pe picioarele proprii. Cronica externă. Conferenţa de la Algeciras. »Neue Freie Presse« află din Algeciras, că adî (Sâmbătă) se ţine o şedinţă. Răspunsul Germaniei la ultima notă francesă în ches­tia poliţiei marocane este tot negativ. De­legatul austriac, în înţelegere cu cel ita­lian, Visconti Venosta, va face o nouă pro­­­punere în cestiunea poliţiei Presidentul con­­­siliului de miniştri Moret, declară că con­­­ferinţa de la Algeciras se va sfârşi cu va înţelegere. Ducele de Almodovar se in­duce la 12 Martie la Madrid pe­n­tru a fi faţă la visita părechei regahiu­ şi Portugaliei. In caşul când conferinţa r vor va termina lucrările pănă atunci, eleconti fi suspendate sau presidate de d-lVis

Next