Gazeta Transilvaniei, octombrie 1906 (Anul 69, nr. 217-240)

1906-10-28 / nr. 238

Situaţia generală dinăuntru. Când după multe lupte se apro­pie ceva de deciziune Ungurul obiş­­nueşte a zice „a ajuns lucrul la fron­tul pânei“. Intr’asta vom găsi acuma cheia situaţiunei in faţa încercărilor şi opin­tirilor kosuthismului din ţara ungu­rească de-a se pune faţă cu Austria şi Austriacii pe picior neatârnat sub cuvânt că aşa cere chiar spiritul ade­vărat al legei dualiste dela 1867 ce au ticluit-o atunci Deák, Andrássy cel bătrân şi soţi. Se petrec în adevăr pe la curte, pe faţă şi pe după culise, lucruri cari prevestesc o apropiată frântură a pa­nei, dar nimeni nu poate şti şi cre­dem că chiar mulţi din jurul domni­torului nu ştiu pe a cui parte va fi izbânda, pe a kosuthiştilor unguri, cari au poftă mare de a ajunge chiar diriguitorii politicei monarchiei, ori pe a austriacilor, adecă ţările şi naţiunile reprezentate în „Reichsrath“ — cari s’au săturat de-a mai juca un rol umilitor când ei sunt şi mai mulţi şi mai înaintaţi şi şi mai tarii rolul umilitor de-a fi chemaţi totdeauna numai la spartul târgului, dupâ ce coroana cu Ungurii au luat hotărîrile in cestiuni ale dreptului public, ce leagă ambele state şi pe baza căruia Austria contribue la cheltuelele co­mune ale m­onarchiei cu 70 la sută. Voi vreţi să maghiarizaţi armata, din Ungaria şi noi să contribuim pentru acesta cu 40 la sută mai mult decât voi, să vă susţinem ar­mata maghiară şi fudulia maghiară. Pentru ce? Pentru ca astfel să se desbine armata ces. şi reg. în două şi să se slăbească puterea de apă­rare a m­onarchiei făcându-se sfârşit ori­cărei legături de comuniune? E prea mult ce cereţi dela noi. De acea noi nu vom mai da nici un ban dacă nu veţi înceta de a pretinde lucruri de acesta, ci mai bine preferim să ne rânduim noi casa noastră singuri să ne plătim armata, pe care noi suntem în stare să ni-o susţinem singuri, iar voi nu pe a voastră. Ungurii răspund mereu : Ceea­ ce avem noi cu Regele nostru pe voi nu vă priveşte. După legile şi con­stituţia noastră avem dreptul ca şi armata să fie condusă şi comandată în limba statului maghiar şi trebue să ne recunoaşteţi acel drept. De naţionalităţile din Ungaria nici că vor să ştie cei ce să ceartă astăzi şi au ajuns aproape de frontul panei. Trec peste ele ca şi când n-ar exista. Şi tocmai aceasta e buba bu­belor aceasta e slăbiciunea de neîn­vins a celor ce luptă în jurul stea­gului kosuthist. Ei vor vedea şi se vor convinge în curând că ori cât de mult şi-ar fi apropiat coroana, ori cât de mult ar fi ajuns ei cei de la 1848 a se bucura azi de graţia ei, nu vor putea trece peste aceasta punte fără a-şi frânge gâtul. Atunci se poate întâmpla ca de la data aceasta Ungurii să între­buinţeze zicala de mai sus schimbat, zicând în viitor: „Lucrurile au ajuns până la frontul gâtului“. Revista politică, Braşov, 27 Octomvrie­­. După vacanţa de cinci zile luată din cauza repatrierii osămintelor lui Rákóczi, dieta ungară şi-a reluat firul lucrărilor Sâmbătă în 3 No­vembre. In această şedinţă s’au pertrac­­trat mai multe cereri de a se extrad­a câţi­va deputaţi urmăriţi pentru duel şi alte delicte, s’a înscenat şi o mică discuţie asupra stărilor sociale din ţară, asupra socialismului şi a rela­­ţiunilor dintre stăpân şi lucrători.­­— Deputatul Kovács Ernő a interpelat pe ministrul de interne în chestia cu­­nunei care au depus-o Sârbii la Or­şova pe coşciugul lui Rákóczi, anume că a Ie ce fiscigăbirăul de acolo n’a îr.i£­jduit, ca din partea Sârbilor să se ţină un discurs. A răspuns mini­strul preşedinte L­ekerle, spunând că deputaţiunea, care a venit cu cununa, n’a fost autorizată să vorbească în numele Serbiei, cu toate acestea i s’a permis să pună cununa şi să se ro­stească cu acest prilegiu câte­va cu­vinte. O altă interpelaţie a fost cea a deputatului Vossonyi, in privinţa con­tingentului de recruţi. A răspuns ia­răşi Wekerle, cam în doi peri, spu­nând, că guvernul nu s’a obligat să voteze înmulţirea recruţilor, dar că poate să aducă un proiect de lege în privinţa aceasta, dacă va crede de cuviinţă. Observăm aici că în sinul coali­ţiei se află un grup de deputaţi, cari combat aspru guvernul pentru gân­dul ce se svuneşte că-l are de a vota mai mulţi recruţi. In fruntea acestor opozanţi se află deputatul Lengyel Zoltán, care scrie vehement în zia­rul „A Nap“ şi e ajutat de Nagy György şi de Barabás. Aceştia vreau să facă iarăşi obstrucţie în caz, dacă guvernul ar prezentă dietei un ase­menea­ proiect. Ziarul „Az Újság“, care este or­ganul lui Tisza face de asemenea a­­spră critică guvernului zicând: Ve­deţi, voi când eraţi in opoziţie aţi făcut obstrucţie proiectului de a se vota mai mulţi recruţi, iar acuma că aţi intrat la oalele cu carne, v’aţi fă­cut şi voi slugile Vienei. Luni în 5 Noemvrie s’a continuat în dietă desbaterea specială a cuno­scutului proiect de lege despre pro­movarea industriei. Cu ocazia aceasta deputatul Simonyi­ Semadam a vorbit despre firma Groedel, despre care să ştie că pustieşte pădurile săcuieşti şi sărăceşte poporul. * Miercuri în 7 Noemvrie s-a con­tinuat desbaterea proiectului industrial. Deputatul croat Pinterovics a prezen­tat un amendament cerând ca în noua lege industrială să se acorde favoruri şi industriei din Croaţia. Pinterovics a vorbit în limba croată. Kossuth a răspuns, că el sprijineşte industria Croaţiei, dar amendamentul nu-l pri­meşte. Atunci Pinterovics şi-a retras amendamentul. Discusiunea s’a întins, aşa că timpul fiind înaintat, deputa­tul român Dr. Aurel Vlad a cerut, ca să-şi desvolte interpelaţia anunţată Sâmbătă, în 10 Noemvrie. Tot în şedinţa aceasta înainte de a se fi intrat în desbaterea proiectu­lui, preşedintele a raportat despre cer­cetarea, ce se ordonase în chestia ale­gerii din 26 Ianuarie 1905 la Baia de Criș, când a fost ales deputatul Va­sile Damian. Deputatul Barabas a fă­cut cercetarea, dar raportul său nu l’a putut prezenta dietei din cauza disolvării dietei, ce a urmat. Ra­portul acum nu mai e actual, iar ce­rerea d-lui Damian în chestia resti­­tuirei cheltuielilor avute s’a hotărît a se înainta comisiunei de justiţie. * •Joi, în 8 Noemvrie, dieta a con­tinuat cu desbaterea proiectului indu­strial, luând cuvântul deputaţii Pild­­ner, Nagy György, Mesesy şi alţii. S’a primit amendamentul, ca indu­striaşii, cari agită contra ideei de stat maghiar să nu poată căpăta su­bvenţie de stat. Cu aceasta s’a ter­minat desbaterea proiectului industrial, punând coroana „patriotică“ prin a­­doptarea amendamentului de mai sus. Deputaţii coaliţioniştî au aclamat pe Kossuth, iar după aceea s’a început desbaterea proiectului despre naviga­­ţiunea liberă. 4« FOILETONUL »GAZ. TRANS.« Din memoriile unui preot român. Nistor Socaciu, paroch greco răsăritean din comuna româ­nească Biscaria, despre anul 1848. — U­rmar­e. — întreg manuscriptul cuprinde 10 „părţi* — o parte are 400 — 500 versuri,— aproximativ — rimate, precedată fieşte­care de o scurtă „predoslovie“, îa proză, un fel de încop­­ciare a întâmplărilor povestite în versuri, ori adesea un scurt resumat al lor. Partea întâia — despre cum a fost ales în Bis­caria şi cum îi răposa soţia — are în loc de predoslovie, genealogia schiţată. Nu voia cita nimic din ea, cu toate că se gă­sesc acolo amănunte caracteristice despre chipul cum se însura un preot şi oura se aşeza în parochie. In predoslovia şi partea a doua se găsesc înduioşătoare şi arareori chiar poetice tânguiri as­upra nenorocirii ce l’a ajuns. Din a treia predoslovie îmi pare cu folos a cita câteva rânduri, ce spun despre relaţiile unui preot român de pe acele vremuri cu „nemeşul“ proprietar din sat,­­ gr. Kaun László. Acesta căuta mult, să ajungă în sat un preot, care ştie ungureşte, dar în sfârşit totuş se împăcă şi cu părintele Socaciu, care nu îm­plinea această condiţie, şi-l chemă la curte într’una din zile. Şi ascultă milos jeluirile şi-l mângăia în soartea-i, că: „las au mai rămas văduvi mulţi alţi preoţi şi pentru aceia tot au putut şi pot trăi“. Ba părin­tele îi câştigă într’atâta simpatia, de gro­ful îi mărturisi odată, pe semne româneşte „că a avut spion, care i-a spus cum mă port în popor, în slujbă şi în biserică şi e şi dânsul prea îndestulat şi îmi zicea, că totdeauna să mă duc la dânsul (să nu mai fie nevoit a-şi ţinea alt spion?!) să mai vorbim, când voi avea vreme, ....căci aflase despre învăţătură mea cătră popor şi înţelese, că nu-i împotriva dânsului pro­­povăduirea şi îndreptarea mea“. Cu toate astea când se făcu o „comasare“ a hotaru­lui şi popa se rugă, ca „măria sa“ să se mi­­lostivească şi să facă ceva repartiţie şi pe seama eclesiei, groful „i-a zis în faţă, că dacă ar avea şi pruncii grofului noroc de un preot în satul Biscaria, cu care să se poată înţelege precum dânsul cu mine, ar avea mare bucurie. Dară are frică, precum mulţi în multe sate se află, că se dau uniţi şi apoi atunci eclesia rămâne unită şi curtea nu mai are putere peste pământul acela, (aci-i buba milei!) ....şi după multe rugări tot am dobândit ceva, nu mult, da de fo­los“. Putem fi curioşi, ce făgădueli a tre­buit să facă popa, pentru acest dar. — Urmează preamărirea grofului pentru fap­­ta-i creştinească — preamărire cu pilde din biblie. De una dintre ele nu prea cred că-i vor fi mulţămit urmaşii grofului, lată care: „Să i­ se înmulţească sămânţa ca a bunului şi primitorului de streini patriara Avraara...“ — Cu o purtare de s zmerenie, dragoste nefăţărită, credinţă, sîrguinţă şi dreptate, care cu acestea le-am păzit îna­intea măriţilor domni“, părintele mai în­duplecă pe groful şi mai ales pe „cucer­nica grofoaie“, să înzestreze şi biserica cu o avere de 2000 taleri, primind în schimb „tutoratul bisericei“. Altcineva poate n’ar fi izbutit să ostenească cu atâta rod pen­tru biserica sa (da, aşa), dar părintele So­caciu ştia foarte bine cum să se poarte „ca să nu cadă spre neplăcerea măriţilor domni, ba nici spre neplăcerea supuşilor săi, pre­cum erau diregătorii şi alţi mai mulţi su­puşi“ .­­ Din această poveste, istoricii noştri trebue să-şi îndrepte afirmaţia lor că a fost un timp, când noi eram numai slugi. Nu, eram slugile slugilor! Partea a treia este iarăş icoana nă­cazurilor familiare, de cari avusese în bel­şug bietul preot, nenorocit poate cu so­coteală. Pe urma soţiei mai muriseră încă trei copii dintre orfanii rămaşi în grija lui — tot de oftică. Ceilalţi bolnăvicioşi tru­peşte ori sufleteşte.­După putinţă, îi crescu pe toţi în cinste, mai pe la şcoală, mai pe la meşteşuguri ori pe la coarnele plu­gului. Soacra însă vecinie cu frica în spate că o să-i părăsească, însurându-se dea­­doilea, îi amărî zilele cu nerecunoştinţa-i bârfitoare, ce-i scoase nume rău. Bietul părinte n’avu decât „să zică cu David: cel ce mâncă pâinile mele, au mărit asu­pra mea vicleşug“. întocmirea gospodăriei sale, ce se mai eternizează în această parte para prozaică, poate fi cercetată cu folos de cine se interesează de viaţă socială a timpului. Predoslavia IV. Iară şi iară năcazuri cu casa cu masa şi cu gospodăria pană la anul 1846. Vre-o şase morţi în acest scurt restimp. Intre ei şi soru-sa, pe care o adusese la sine, ca să aibă ajutor mu- (N vi mor de Duminecă 44.) „gazeta«* iese îa fle-sare m AissiMü­ffii« Bffltn ABsîîO'iJaitai« Pe tm .uu 24 cor., jj» ses. luni 19 eo»v pe trei luni 8 cor. NorM de Dumin.oî 4 cor. pe an. Pilică Mâais. şi strimătats: Pe un an 40 franci, pe soac luni 20 fi*., pe trei luni 10 tr« K-ril de Duminecă 8 fr. pe an. Se prenumeră la tote pil­­dtele poştale din Intru şi din afară și la d-nii colectori. Abonamentul pentru Brasov Admmmratiunea, Piața mare. Târgul Inului Nr. 80. et&gm 1.: Pe un an 20 cor., pe eciae Inni 10 cor., pe trei luni & bor. Cu dusul In casă. Pe un an 26 cor., pe $ese luni 12 cor., pe trei Inni 8 cor. — Un esem­­plar 10 bani. — At&t abona­mentele oftt si insertiunile sunt a se plăti înainte. 'âEDAOTTOKBA, niaiilMuui si Tiyonli­brasov, piata mare ar. 30. ty&aivoTi neirttnottm« nu primesc. Manuscripte iro ae ratsteH. INSERATE E® pElraesc ia AdrolnlstrsttaBf to Sresov ?i la armator«*« BIROURI de AHUlTURi: Xn Vlsne: la M. Dukes Nacht., Kux. Ansenfeld & Emeric ii«8- zcz., Heinrich Sohalek. A-« Op­­»olik Nad­af., Anton Oppelik. In Budapeat« 3a A« Y. »*oid­­berger, Skstein Bexnati, Imin Leopold (YU J&iseebet-körut). CREŢUL IMGERTIUMÎLQR : a ié­rt® garsnond pe o epiona 10 bani pentru o publicare. Pu­blicări mai dese dupâ tarifă și învoială. — ILLEGLAME pa pagina 8-a o­aciia 20 bani Nr. 238. Brașov, Vineri-Sâmbătă 28 Octomvrie (10 Noemvrie) 1906.

Next