Gazeta Transilvaniei, octombrie 1906 (Anul 69, nr. 217-240)
1906-10-28 / nr. 238
Situaţia generală dinăuntru. Când după multe lupte se apropie ceva de deciziune Ungurul obişnueşte a zice „a ajuns lucrul la frontul pânei“. Intr’asta vom găsi acuma cheia situaţiunei in faţa încercărilor şi opintirilor kosuthismului din ţara ungurească de-a se pune faţă cu Austria şi Austriacii pe picior neatârnat sub cuvânt că aşa cere chiar spiritul adevărat al legei dualiste dela 1867 ce au ticluit-o atunci Deák, Andrássy cel bătrân şi soţi. Se petrec în adevăr pe la curte, pe faţă şi pe după culise, lucruri cari prevestesc o apropiată frântură a panei, dar nimeni nu poate şti şi credem că chiar mulţi din jurul domnitorului nu ştiu pe a cui parte va fi izbânda, pe a kosuthiştilor unguri, cari au poftă mare de a ajunge chiar diriguitorii politicei monarchiei, ori pe a austriacilor, adecă ţările şi naţiunile reprezentate în „Reichsrath“ — cari s’au săturat de-a mai juca un rol umilitor când ei sunt şi mai mulţi şi mai înaintaţi şi şi mai tarii rolul umilitor de-a fi chemaţi totdeauna numai la spartul târgului, dupâ ce coroana cu Ungurii au luat hotărîrile in cestiuni ale dreptului public, ce leagă ambele state şi pe baza căruia Austria contribue la cheltuelele comune ale monarchiei cu 70 la sută. Voi vreţi să maghiarizaţi armata, din Ungaria şi noi să contribuim pentru acesta cu 40 la sută mai mult decât voi, să vă susţinem armata maghiară şi fudulia maghiară. Pentru ce? Pentru ca astfel să se desbine armata ces. şi reg. în două şi să se slăbească puterea de apărare a monarchiei făcându-se sfârşit oricărei legături de comuniune? E prea mult ce cereţi dela noi. De acea noi nu vom mai da nici un ban dacă nu veţi înceta de a pretinde lucruri de acesta, ci mai bine preferim să ne rânduim noi casa noastră singuri să ne plătim armata, pe care noi suntem în stare să ni-o susţinem singuri, iar voi nu pe a voastră. Ungurii răspund mereu : Ceea ce avem noi cu Regele nostru pe voi nu vă priveşte. După legile şi constituţia noastră avem dreptul ca şi armata să fie condusă şi comandată în limba statului maghiar şi trebue să ne recunoaşteţi acel drept. De naţionalităţile din Ungaria nici că vor să ştie cei ce să ceartă astăzi şi au ajuns aproape de frontul panei. Trec peste ele ca şi când n-ar exista. Şi tocmai aceasta e buba bubelor aceasta e slăbiciunea de neînvins a celor ce luptă în jurul steagului kosuthist. Ei vor vedea şi se vor convinge în curând că ori cât de mult şi-ar fi apropiat coroana, ori cât de mult ar fi ajuns ei cei de la 1848 a se bucura azi de graţia ei, nu vor putea trece peste aceasta punte fără a-şi frânge gâtul. Atunci se poate întâmpla ca de la data aceasta Ungurii să întrebuinţeze zicala de mai sus schimbat, zicând în viitor: „Lucrurile au ajuns până la frontul gâtului“. Revista politică, Braşov, 27 Octomvrie. După vacanţa de cinci zile luată din cauza repatrierii osămintelor lui Rákóczi, dieta ungară şi-a reluat firul lucrărilor Sâmbătă în 3 Novembre. In această şedinţă s’au pertractrat mai multe cereri de a se extrada câţiva deputaţi urmăriţi pentru duel şi alte delicte, s’a înscenat şi o mică discuţie asupra stărilor sociale din ţară, asupra socialismului şi a relaţiunilor dintre stăpân şi lucrători.— Deputatul Kovács Ernő a interpelat pe ministrul de interne în chestia cununei care au depus-o Sârbii la Orşova pe coşciugul lui Rákóczi, anume că a Ie ce fiscigăbirăul de acolo n’a îr.i£jduit, ca din partea Sârbilor să se ţină un discurs. A răspuns ministrul preşedinte Lekerle, spunând că deputaţiunea, care a venit cu cununa, n’a fost autorizată să vorbească în numele Serbiei, cu toate acestea i s’a permis să pună cununa şi să se rostească cu acest prilegiu câteva cuvinte. O altă interpelaţie a fost cea a deputatului Vossonyi, in privinţa contingentului de recruţi. A răspuns iarăşi Wekerle, cam în doi peri, spunând, că guvernul nu s’a obligat să voteze înmulţirea recruţilor, dar că poate să aducă un proiect de lege în privinţa aceasta, dacă va crede de cuviinţă. Observăm aici că în sinul coaliţiei se află un grup de deputaţi, cari combat aspru guvernul pentru gândul ce se svuneşte că-l are de a vota mai mulţi recruţi. In fruntea acestor opozanţi se află deputatul Lengyel Zoltán, care scrie vehement în ziarul „A Nap“ şi e ajutat de Nagy György şi de Barabás. Aceştia vreau să facă iarăşi obstrucţie în caz, dacă guvernul ar prezentă dietei un asemenea proiect. Ziarul „Az Újság“, care este organul lui Tisza face de asemenea aspră critică guvernului zicând: Vedeţi, voi când eraţi in opoziţie aţi făcut obstrucţie proiectului de a se vota mai mulţi recruţi, iar acuma că aţi intrat la oalele cu carne, v’aţi făcut şi voi slugile Vienei. Luni în 5 Noemvrie s’a continuat în dietă desbaterea specială a cunoscutului proiect de lege despre promovarea industriei. Cu ocazia aceasta deputatul Simonyi Semadam a vorbit despre firma Groedel, despre care să ştie că pustieşte pădurile săcuieşti şi sărăceşte poporul. * Miercuri în 7 Noemvrie s-a continuat desbaterea proiectului industrial. Deputatul croat Pinterovics a prezentat un amendament cerând ca în noua lege industrială să se acorde favoruri şi industriei din Croaţia. Pinterovics a vorbit în limba croată. Kossuth a răspuns, că el sprijineşte industria Croaţiei, dar amendamentul nu-l primeşte. Atunci Pinterovics şi-a retras amendamentul. Discusiunea s’a întins, aşa că timpul fiind înaintat, deputatul român Dr. Aurel Vlad a cerut, ca să-şi desvolte interpelaţia anunţată Sâmbătă, în 10 Noemvrie. Tot în şedinţa aceasta înainte de a se fi intrat în desbaterea proiectului, preşedintele a raportat despre cercetarea, ce se ordonase în chestia alegerii din 26 Ianuarie 1905 la Baia de Criș, când a fost ales deputatul Vasile Damian. Deputatul Barabas a făcut cercetarea, dar raportul său nu l’a putut prezenta dietei din cauza disolvării dietei, ce a urmat. Raportul acum nu mai e actual, iar cererea d-lui Damian în chestia restituirei cheltuielilor avute s’a hotărît a se înainta comisiunei de justiţie. * •Joi, în 8 Noemvrie, dieta a continuat cu desbaterea proiectului industrial, luând cuvântul deputaţii Pildner, Nagy György, Mesesy şi alţii. S’a primit amendamentul, ca industriaşii, cari agită contra ideei de stat maghiar să nu poată căpăta subvenţie de stat. Cu aceasta s’a terminat desbaterea proiectului industrial, punând coroana „patriotică“ prin adoptarea amendamentului de mai sus. Deputaţii coaliţioniştî au aclamat pe Kossuth, iar după aceea s’a început desbaterea proiectului despre navigaţiunea liberă. 4« FOILETONUL »GAZ. TRANS.« Din memoriile unui preot român. Nistor Socaciu, paroch greco răsăritean din comuna românească Biscaria, despre anul 1848. — Urmare. — întreg manuscriptul cuprinde 10 „părţi* — o parte are 400 — 500 versuri,— aproximativ — rimate, precedată fieştecare de o scurtă „predoslovie“, îa proză, un fel de încopciare a întâmplărilor povestite în versuri, ori adesea un scurt resumat al lor. Partea întâia — despre cum a fost ales în Biscaria şi cum îi răposa soţia — are în loc de predoslovie, genealogia schiţată. Nu voia cita nimic din ea, cu toate că se găsesc acolo amănunte caracteristice despre chipul cum se însura un preot şi oura se aşeza în parochie. In predoslovia şi partea a doua se găsesc înduioşătoare şi arareori chiar poetice tânguiri asupra nenorocirii ce l’a ajuns. Din a treia predoslovie îmi pare cu folos a cita câteva rânduri, ce spun despre relaţiile unui preot român de pe acele vremuri cu „nemeşul“ proprietar din sat, gr. Kaun László. Acesta căuta mult, să ajungă în sat un preot, care ştie ungureşte, dar în sfârşit totuş se împăcă şi cu părintele Socaciu, care nu împlinea această condiţie, şi-l chemă la curte într’una din zile. Şi ascultă milos jeluirile şi-l mângăia în soartea-i, că: „las au mai rămas văduvi mulţi alţi preoţi şi pentru aceia tot au putut şi pot trăi“. Ba părintele îi câştigă într’atâta simpatia, de groful îi mărturisi odată, pe semne româneşte „că a avut spion, care i-a spus cum mă port în popor, în slujbă şi în biserică şi e şi dânsul prea îndestulat şi îmi zicea, că totdeauna să mă duc la dânsul (să nu mai fie nevoit a-şi ţinea alt spion?!) să mai vorbim, când voi avea vreme, ....căci aflase despre învăţătură mea cătră popor şi înţelese, că nu-i împotriva dânsului propovăduirea şi îndreptarea mea“. Cu toate astea când se făcu o „comasare“ a hotarului şi popa se rugă, ca „măria sa“ să se milostivească şi să facă ceva repartiţie şi pe seama eclesiei, groful „i-a zis în faţă, că dacă ar avea şi pruncii grofului noroc de un preot în satul Biscaria, cu care să se poată înţelege precum dânsul cu mine, ar avea mare bucurie. Dară are frică, precum mulţi în multe sate se află, că se dau uniţi şi apoi atunci eclesia rămâne unită şi curtea nu mai are putere peste pământul acela, (aci-i buba milei!) ....şi după multe rugări tot am dobândit ceva, nu mult, da de folos“. Putem fi curioşi, ce făgădueli a trebuit să facă popa, pentru acest dar. — Urmează preamărirea grofului pentru fapta-i creştinească — preamărire cu pilde din biblie. De una dintre ele nu prea cred că-i vor fi mulţămit urmaşii grofului, lată care: „Să i se înmulţească sămânţa ca a bunului şi primitorului de streini patriara Avraara...“ — Cu o purtare de s zmerenie, dragoste nefăţărită, credinţă, sîrguinţă şi dreptate, care cu acestea le-am păzit înaintea măriţilor domni“, părintele mai înduplecă pe groful şi mai ales pe „cucernica grofoaie“, să înzestreze şi biserica cu o avere de 2000 taleri, primind în schimb „tutoratul bisericei“. Altcineva poate n’ar fi izbutit să ostenească cu atâta rod pentru biserica sa (da, aşa), dar părintele Socaciu ştia foarte bine cum să se poarte „ca să nu cadă spre neplăcerea măriţilor domni, ba nici spre neplăcerea supuşilor săi, precum erau diregătorii şi alţi mai mulţi supuşi“ . Din această poveste, istoricii noştri trebue să-şi îndrepte afirmaţia lor că a fost un timp, când noi eram numai slugi. Nu, eram slugile slugilor! Partea a treia este iarăş icoana năcazurilor familiare, de cari avusese în belşug bietul preot, nenorocit poate cu socoteală. Pe urma soţiei mai muriseră încă trei copii dintre orfanii rămaşi în grija lui — tot de oftică. Ceilalţi bolnăvicioşi trupeşte ori sufleteşte.După putinţă, îi crescu pe toţi în cinste, mai pe la şcoală, mai pe la meşteşuguri ori pe la coarnele plugului. Soacra însă vecinie cu frica în spate că o să-i părăsească, însurându-se deadoilea, îi amărî zilele cu nerecunoştinţa-i bârfitoare, ce-i scoase nume rău. Bietul părinte n’avu decât „să zică cu David: cel ce mâncă pâinile mele, au mărit asupra mea vicleşug“. întocmirea gospodăriei sale, ce se mai eternizează în această parte para prozaică, poate fi cercetată cu folos de cine se interesează de viaţă socială a timpului. Predoslavia IV. Iară şi iară năcazuri cu casa cu masa şi cu gospodăria pană la anul 1846. Vre-o şase morţi în acest scurt restimp. Intre ei şi soru-sa, pe care o adusese la sine, ca să aibă ajutor mu- (N vi mor de Duminecă 44.) „gazeta«* iese îa fle-sare m AissiMüffii« Bffltn ABsîîO'iJaitai« Pe tm .uu 24 cor., jj» ses. luni 19 eo»v pe trei luni 8 cor. NorM de Dumin.oî 4 cor. pe an. Pilică Mâais. şi strimătats: Pe un an 40 franci, pe soac luni 20 fi*., pe trei luni 10 tr« K-ril de Duminecă 8 fr. pe an. Se prenumeră la tote pildtele poştale din Intru şi din afară și la d-nii colectori. Abonamentul pentru Brasov Admmmratiunea, Piața mare. Târgul Inului Nr. 80. et&gm 1.: Pe un an 20 cor., pe eciae Inni 10 cor., pe trei luni & bor. Cu dusul In casă. Pe un an 26 cor., pe $ese luni 12 cor., pe trei Inni 8 cor. — Un esemplar 10 bani. — At&t abonamentele oftt si insertiunile sunt a se plăti înainte. 'âEDAOTTOKBA, niaiilMuui si Tiyonlibrasov, piata mare ar. 30. ty&aivoTi neirttnottm« nu primesc. Manuscripte iro ae ratsteH. INSERATE E® pElraesc ia AdrolnlstrsttaBf to Sresov ?i la armator«*« BIROURI de AHUlTURi: Xn Vlsne: la M. Dukes Nacht., Kux. Ansenfeld & Emeric ii«8- zcz., Heinrich Sohalek. A-« Op»olik Nadaf., Anton Oppelik. In Budapeat« 3a A« Y. »*oidberger, Skstein Bexnati, Imin Leopold (YU J&iseebet-körut). CREŢUL IMGERTIUMÎLQR : a iért® garsnond pe o epiona 10 bani pentru o publicare. Publicări mai dese dupâ tarifă și învoială. — ILLEGLAME pa pagina 8-a oaciia 20 bani Nr. 238. Brașov, Vineri-Sâmbătă 28 Octomvrie (10 Noemvrie) 1906.