Gazeta Transilvaniei, octombrie 1907 (Anul 70, nr. 216-240)
1907-10-28 / nr. 238
I GAZETA apare in fiecare zi AlMâiMBti pentru Austro-Uitariu: Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rli de Duminecă 4 cor. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rli de Dumineca 8 fr. pe an. Se prenumeră la toate oficiile poştale din întru şiîin afară şi la d-nii colectori. Anonameatul pentru Braşov, Administraţiunea, Piaţa mare târgul Inului Nr. 30, Stagiu. I. Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 6 cor. Cu dusul acasă . Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esemplar 10 bani. — Atât abonamentele, cât şi inserţiunile sut a se plăti înainte. REIUCŢIUNEA, ilmMstiţima şi Tipografia Braşov, piaţa mare nr. 30. TELEFON Nr. 2126. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. Inserate se primesc la Administraţiune Braşov şi la următoarele BIROURI de ANUNŢURI : In Viena la M. Dukes Nachf., Nur. Augenteld & Emevic Leaner, Heinrich Schalek, A. Opnelik Nachi.f-Anton Oppelik. In Budapesta la A. V. (íolberger, Ekstein Bemat, Iuliu Leopold (Vü Erzsóbet-körut). Preţul triserţiunilor: o serie germond pe o coloană 10 ani pentru o publicare. Publicări ntai dese după tarifă şi învoială. — RECLAME pe pagina i a o serie 20 bani. Nr. 238. Braşov. Sâmbătă-Duminecă 28 octomme III Noemvrie 11107. Reconstruirea cabinetului austriac. Când a ţinut Dr. Lueger discursul său remarcabil în camera din Viena relativ la pactul economic, am fost de părere că el vrea să salveze punctul său de vedere principial dar şi-a lăsat portiţe deschise pentru ca aderenţii săi din partidul creştin-social să-şi poată salva conştiinţa dacă prin „forţa împrejurărilor“ se vor vedea constrânşi a da ajutor baronului Beck ca să-şi câştige majoritatea de lipsă pentru primirea proiectului ce l-a stabilit în înţelegere cu ministru preşedinte Wekerle. Adevărat că Dr. Lueger şeful partidului a voit să evite ca membrii din acest partid să între în cabinetul Beck înainte de a se hotărî asupra pactului în parlament. Scopul a fost ca partidul său să aibă mână liberă faţă cu pactul, dar dorinţa nu i s’a realizat. Partidul creştin-social văzând că în cele din urmă totuşi va trebui să-şi dea concursul său pentru primirea pactului, şi-a zis : dacă aşa de ce să nu ne folosim de ocaziune spre a fi şi noi reprezentaţi în guvern şi a ne exercita astfel influenţa ce ni se cuvine ca unui partid care poate pune în cumpănă 98 de voturi. Au mai contribuit la sprijinirea acestui curent „practic“, cum s’ar zice la noi, şi faptul că însuşi ministru-preşedinte br. Beck a stăruit din răsputeri ca creştinii sociali să între în cabinetul său. Aceasta o aflase de lipsă cu atât mai vârtos cu cât isbucnise din cauza pretenziunilor agrarianilor cehi o criză ministerială care putea să aducă după sine mari neajunsuri dacă nu se făcea tot posibilul pentru a o rezolva fără sguduiri, cai i ar fi periclitat chiar pactul. S’a văzut silit baronul Beck de a ceda postulatelor Cehilor agrariani, totodată însă a căutat să creeze un equilibru prin primirea în minister și a unui german agrarian. Ministeriul de comerciu l-a dat unui ceh tinăr şi acum trebuia să afle o contrabalanţă prin numirea celor doi conducători distinşi sociali Ebenhoch şi Gessmann. Celui dintâiu dându-i ministeriul de agricultură, iar pe cel din urmă făcându-l ministru fără portofoliu şi destinându-l, pentru a ocupa resortul noului ministeriu al lucrărilor publice, pe care vor să-l creeze acuma. Aşa s’a reconstruit cabinetul austriac, cu vedită ţintă de a garanta primirea pactului prin aceea că în sânul lui sunt reprezentate toate partidele mari din parlament. Totuşi n’a fost uşor să se găsească soluţiunea şi mulţi vor rămânea nemulţumiţi cu ea. Cehii agrariani cereau ministeriul de agricultură pentru un om de încredere al lor. Contra aceasta se ridicaseră atât Germanii cât şi Cehii tineri cari voiau ca Prazek (agrarianul) să fie numit ministru ceh fără portofoliu pentru ca unul de ai lor să poată deveni ministru de comerţ. Cehii tineri au reuşit fiindcă cererea lor era mai acceptabilă pentru germani. Cei mai nemulţumiţi au rămas Germanii progresişti, fiindcă un adversar hotărât al lor Dr. Gessmann a intrat în minister. De acesta le ie teamă fiindcă îl consideră de mare clerical şi chiar reacţionar. Dar nu se tractează acuma de nizuinţele divergente ale diferitelor partide, ci de a se lua poziţie în chestiunea pactului. Din cauza aceasta liberalii sau progresiştii germani, deşi cu oarecare greutate, s’au decis a merge mână în mână cu creştini sociali în chestiunea pactului. S’a mai împlinit una din prevederile noastre prin faptul că pănă acum pregătirile pentru primirea pactul au mers mai neted în Ungaria decât In Austria. Numai un singur caz ar putea să răstoarne toate combinaţiile guvernului Wekerle, dacă adecă Croaţii şi naţionaliştii din dietă s’ar decide a face serioasă obstrucţiune. Sufragiul universal şi revizuirea regulamentului. Trebue să punem lângă alalte două articole din două ziare autorizate. Andrassysm »MH « scrie în articol prim, despre sufragiul universal, a cărui realizare se apropie, dar nu trebue să se aştepte de la el nici un bine, căci în Ausria, unde a fost creat pentru încetarea certelor naţionale şi intrigelor paramentare, n’a dovedit nici un rezultat pozitiv. Kossuthistul »Budapest« scrie în acelaş timp: »Să spunem verde: trebue să zădărnicim orice obstrucţie antipatriotică, însă obstrucţiei patriotice trebue lăsat cel mai larg tren!.. Sufragiul universal nu se poate închipui fără revizuirea regulamentului, în acest sens...« Mandatul lui Dr. V. Lucaciu, va »cercetat în şedinţa de 14 Nov. a comisiei de censulare. Socialiştii în contra pactului, şi în raiLCIUiNUL »GAZ. THAN».« Cel din urmă dintre Şerpii-Negrii. (Nuvelă). Toată lumea din Antilopa, orăşel aşezat pe gârla cu acelaşi nume, în Texas, se îndrepta zornic spre circ. Curiozitatea şi interesul locuitorilor erau trezite cu atât mai mult, cu cât acuma pentru întâia dată, de la fundarea oraşului, sosia un circ cu comedianţii săi, cu clovnii, cu ai săi jucători pe funie. Antilopa era în sfârşit un oraş cu totul nou. Cu cincisprezece ani înainte nu numai că nu era acolo o singură colibă, dar nici nu s’ar fi putut înttâlni vreun om alb în împrejurimi. La gura pârâului, in același loc unde fusese zidită Antilopa, nu era în vremea aceea decât un sat de Piei- Roșii, numit Shiawatta. Aceasta era capitala Șerpilor-Negrii, un trib care supăra mult coloniile germane din apropiere: Berlin, Grundenau şi Harmonia, şi care sfârşi prin a scoate din răbdări pe colonişti. Pieile-Roşii, e drept, nu făceau alta decât să-şi apere pământul lor; şi acest teritoriu îl ţineau ei în stăpânire de la guvernământul din Texas, prin tratate formale. Dar ce putea să le pese, mă rog, coloniştilor din Berlin, Grundenau şi Harmonia? Desigur, ei le luau Şerpilor-Negrii pământul, le luau apa, aerul, dar le aduceau, în schimb, civilizaţia. Sălbatecii mulţumiau Germanilor şi le arătau recunoştinţa,—într’un fel al lor anumit—trăgându-Ie pielea de pe cap. Aşa că,e o lună frumoasă, coloniştii din Berlin, Grundenau şi Harmonia, se strânseră şi, aretăţi de Mexicanii din Flora — în total mai multe sute de oameni — atacară Shiowatta adormită. Reuşita a fost întreagă. Shiowatta fu arsă şi locuitorii săi, fără deosebire de sex ori vârstă, măcelăriţi; numai doară câteva grupuri mici de luptători, plecaţi la vânătoare, scăpară cu viaţă. Dar nu se putea mântui nimeni, chiar nici la sat, căci acesta era aşezat pe un fel de peninsulă în dreptul unde gârla se desface în două braţe. Primăvara apele creşteau şi încingeau satul cu un cerc, peste care nu se putea trece. Starea aceasta topografică, care pierduse pe Pieile- Roşii, plăcu Germanilor. Dacă cineva nu putea scăpa de acolo, putea, în schimb, să se apere foarte bine. Şi iată cum începu numaidecât o emigraţie din Berlin, Grundenau şi Harmonia la Furcă, unde în curând, în locul Shiowattei, se ridică noul oraş, Antilopa. După cinci ani oraşul şi număra cinci mii de locuitori. In decursul celui de al şaselea an Germanii descoperiră, pe malul celălalt al gârlei, mine de mercuriu, a căruia scoatere înzeci numărul locuitorilor Antilopei. In anul al şaptelea, în puterea regii lui Lynch, fură spânzuraţi cei din urmă nouăsprezece răsboinici din tribul Şerpilor- Negri, descoperiţi în pădurea Morţilor. Nimic n’a mai împedecat, de atunci, înaintarea şi siguranţa Antilopei, unde ieşiau, în vremea povestirei noastre, două Tagblatt's şi o Montagerevue. O cale ferată lega acest oraş cu Rio del Noste şi cu San- Antonio. In strada Opunţia erau trei şcoli, dintre cari una superioară In locul mrefe fură spânzuraţi odinioară cei din urmă scoborâtori din Şerpii negri, se înălţa un monument filantropic. In fiecare Duminecă preoţii, în biserici predicau iubirea de aproapelui, respectul pentru proprietatea altuia şi celelalte virtuţi neapărate unei societăţi civilizate. Odată o conferenţă, o însemnată conferenţă asupra »dreptului ginţitor«. In sfârşit chiar să şi vorbească în oraş de înfiinţarea unei facultăţi. Scurt, totul mergea de minune. Comerciul mercuriului, al lămâielor, şi al vinului, aduceau mult Germanilor cari, de altfel, erau cinstiţi, bărbaţi harnici şi cu rost în lucru. Omnia ar vedea pe bogaţii neguţători din Antilopa, ajunsă deja foarte populată, i-ar fi cu neputinţă să recunoască într’ânşii pe acei cuceritori crânceni, cari, cu cincisprezece ani mai înainte, nimiciseră Shiowatta. Ei îşi petreceau zilele în ateliere, în cancelarii, în prăvălii şi le sfârşiau în cârciuma la Soarele de aur, în strada Şerpilor cu clopoţei. Să fi auzit vocile acea groase, acele nepăsătoare Malzeit Maiseit! (Cină! Cină!) Sgomotul halbelor şi al spumei de bere căzând pe podeală, să fi văzut firea acea liniştită, acele feţe de rând şi grase, cu ochi de peşte, te-ai fi crezut în vreo berărie din Berlin sau din Miinich şi nici de cum pe cenuşa Shiamattei. Dar în oraş era linişte de multă vreme şi nimeni nu mai gândea la cenuşa aceia. Aşadar, toată lumea voia să vadă circul, mai întâi fiindcă peste tot după o zi de lucru şi de oboseală, o petrecere este tot aşa de folositoare pe cât e de plăcută; apoi, locuitorii erau mândri de venirea acestui circ ambulant; să ştie, în sfârşit, că circurile nu vin în oraşele mici, căci cheltuelile n’ar fi acoperite niciodată de încasări. Antilopa se socotia deci, din faptul sosirei trupei d-lui Dean, un centru comercial şi industrial de însemnătate. In contra proiectelor reformei de dare, au ţinut până acum în vreo 20 de oraşe adunări de protestare. Liberalii învie. La alegerile congregaţionale din Mureş-Turda, au fost aleşi 20 membri noi, din partea liberalilor. In alte comitate iarăşi câţiva. In ajutorul emigranţilor întorşi, ministrul de interne a dispus înfiinţarea unui birou, in Fiume, cu începerea lui 1 Ianuarie. De almintrea, săptămâna trecută au sosit în America 1300 de emigranţi din Ungaria. Din autonomia bisericii sârbeşti. Sub conducerea deputatului Teleky Arvéd, s-a înfăţişat înaintea premierului Wikerle, o deputăţie din mai mulţi deputaţi kossuthişti, cerându-i ca resplată pentru serviciile de prietenie, ce au dovedit sârbii radicali, faţă de coaliţie, în comune, cercuri electorale — să aprobe cât mai curând decisiunile congresului bisericesc al sârbilor, aduse cu vreo 9 luni înainte. Trebue dat o pildă a răsplătirei pentru simpatii adevărate, tocmai acuma când Croaţii dau pe faţă cele mai duşmănoase sentimente — spunea conducătorul deputăţiei. Wekerle a promis să rezolve chestia în câteva zile. Nu s’a putut face mai curând, din cauza grelelor probleme ce luaseră tot timpul guvernului. Apponyi a spus deputăţiei, că decisiunile congresului vor fi respectate. Congresul partidului Starcevici Miercuri a avut loc în Agram congresul partidului Starcevici. S-a făcut mai întâi o procesiune la care au luat parte mulţi ţărani. Preşedintele Iosef Frank a rostit o cuvântare arătând programul partidului. Starcevici, vice-preşedintele parlamentului croat, a vorbit despre principiile partizanilor săi. Blegovici a spus că e speranţă că la viitoarele alegeri partidul să obţie un număr dublu de scaune în parlament. Corespondenţa din Budapesta. Obstrucţia croată şi conspiraţiile croate. — Revizuirea regulamentului sau aşa ceva. — Cum se desfăşoară şedinţele. — Semnalitatea prezidenţilor. — 7 Noembrie. Ceia ce pasionează acum spiriteie este»obstrucţia croată, în parlamentul maghiar«. Cităm în ghilemele aceste cuvinte ca aluzie la ziarul maghiar, care zicea mâhnit: »Că dacă ar fi numai obstrucţie ! Dar să-ţi facă aci obstrucţie în limba croată, asta n’o putem suferi. Facăo ungureşte dacă li-e arde chiar s’o facă!« Chestia se biuroî, aşadară — cum s’ar zice. Deoparte nelinişteşte pe maghiari faptul, că în parlament Croaţii vorbesc aproape exclusiv croăţeşte. Cei mai mulţi nu ştiu ungureşte, alţii iarăşi nu vreau. Deputaţii maghiari sunt nespus de indignaţi pentru asta. Ei află o explicare greşită în generalizarea unei concesii, ce face legea deputaţilor croaţi, dându-le dreptul de a vorbi şi croăţeşte. Cuvînţelul acesta ,şî«, este cu pricina. Din parte maghiară el s’ar interpreta bucuros aşa: pot să vorbească croăţeşte, dacă nu ştiu ungureşte. Din parte croată, după uzul vechi, nu se primeşte aceasta restricţie, iar toate guvernele de până acum erau, implicite, de aceiaş părere. Acuma vin deputaţii maghiari şi striga: dacă vreţi să ne »capacităţi«, de ce vorbiţi în o limbă neînţeleasă de noi ? Croaţii însă ştiu foarte bine cât de puţin poate fi scopul unei vorbiri în parlament de*a convinge pe »ceilalţi«, şi să gândesc mai mult să poată avea vorbirile lor în original, numaidecât, — cei de acasă. Apoi, n’avem să facem taină, în o limbă neînţeleasă poţi să vorbeşti mai mult şi mai liber. Conflictul acesta pentru limbă, care în rate, în strigătele injurioase ale kossuthiştilor, îşi face vânt adesa — ieri a isbucnit chiar pe tribuna prezidenţială. Novay a declarat de acolo, că numai la desbateri se poate vorbi croăţeşte, în discuţii de regulament şi alte discuţii însă nu !