Gazeta Transilvaniei, octombrie 1907 (Anul 70, nr. 216-240)

1907-10-28 / nr. 238

I GAZETA apare in fiecare zi AlMâiMBti pentru Austro-Uitariu: Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rli de Duminecă 4 cor. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rli de Dumineca 8 fr. pe an. Se prenumeră la toate ofi­ciile poştale din întru şi­­îin afară şi la d-nii colectori. An­onameatul pentru Braşov, Administraţiunea, Piaţa mare târgul Inului Nr. 30, Stagiu. I. Pe un an 20 cor., pe­ şase luni 10 cor., pe trei luni 6 cor. Cu dusul acasă . Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esem­­plar 10 bani. — Atât abona­mentele, cât şi inserţiunile sut­­ a se plăti înainte. REIUCŢIUNEA, ilmMstiţima şi Tipografia Braşov, piaţa mare nr. 30. TELEFON Nr. 2126. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. Inserate se primesc la Administraţiune Braşov şi la următoarele BIROURI de ANUNŢURI : In Viena la M. Dukes Nachf., Nur. Augenteld & Emevic Lea­ner, Heinrich Schalek, A. Op­­nelik Nachi.f-Anton Oppelik. In Budapesta la A. V. (íolber­­ger, Ekstein Bemat, Iuliu Le­opold (Vü Erzsóbet-körut). Preţul triserţiunilor: o serie germond pe o coloană 10­­ ani pentru o publicare. Publicări ntai dese după tarifă şi învo­ială. — RECLAME pe pagina i­ a o serie 20 bani. Nr. 238. Braşov. Sâmbătă-Duminecă 28 octomme III Noemvrie 11107. Reconstruirea cabinetului austriac.­ ­ Când a ţinut Dr. Lueger discursul său remarcabil în camera din Viena relativ la pactul economic, am fost de părere că el vrea să salveze punc­tul său de vedere principial dar şi-a lăsat portiţe deschise pentru­ ca ade­renţii săi din partidul creştin-social să-şi poată salva conştiinţa dacă prin „forţa împrejurărilor“ se vor vedea constrânşi a da ajutor baronului Beck ca să-şi câştige majoritatea de lipsă pentru primirea proiectului ce l-a stabilit în înţelegere cu ministru pre­şedinte Wekerle. Adevărat că Dr. Lueger şeful partidului a voit să evite ca membrii din acest partid să între în cabinetul Beck înainte de a se hotărî asupra pactului în parlament. Scopul­­ a fost ca partidul său să aibă mână liberă faţă cu pactul, dar dorinţa nu i­ s’a rea­lizat. Partidul creştin-social văzând că în cele din urmă totuşi va trebui să-şi dea concursul său pentru pri­mirea pactului, şi-a zis : dacă­­ aşa de ce să nu ne folosim de ocaziune spre a fi şi noi reprezentaţi în guvern şi a ne exercita astfel influenţa ce ni se cuvine ca unui partid care poate pune în cumpănă 98 de voturi. Au mai contribuit la sprijinirea acestui curent „practic“, cum s’ar zice la noi, şi faptul că însuşi ministru-preşedinte br. Beck a stăruit din răsputeri ca creştinii­ sociali să între în cabine­tul său. Aceasta o aflase de lipsă cu atât mai vârtos cu cât isbucnise din cauza pretenziunilor agrarianilor cehi o criză ministerială care putea să aducă după sine mari neajunsuri dacă nu se fă­cea tot posibilul pentru a o rezolva fără sguduiri, cai i ar fi periclitat chiar pactul. S’a văzut silit baronul Beck de a ceda postulatelor Cehilor agrariani, tot­odată însă a căutat să creeze un equilibru prin primirea în minister și a unui german agrarian. Ministeriul de comerciu l-a dat unui ceh tinăr şi acum trebuia să afle o contrabalanţă prin numirea celor doi conducători distinşi sociali Ebenhoch şi Gessmann. Celui dintâiu dându-i ministeriul de agricultură, iar pe cel din urmă fă­­cându-l ministru fără portofoliu şi de­­stinându-l, pentru a ocupa resortul noului ministeriu al lucrărilor publice, pe care vor să-l creeze acuma. Aşa s’a reconstruit cabinetul au­striac, cu vedită ţintă de a garanta primirea pactului prin aceea că în sânul lui sunt reprezentate toate par­tidele mari din parlament. Totuşi n’a fost uşor să se găsească soluţiu­­nea şi mulţi vor rămânea nemulţumiţi cu ea. Cehii agrariani cereau mini­steriul de agricultură pentru un om de încredere al lor. Contra aceasta se ridicaseră atât Germanii cât şi Cehii tineri cari voiau ca Prazek (agra­rianul) să fie numit ministru ceh fără portofoliu pentru ca unul de ai lor să poată deveni ministru de comerţ. Cehii tineri au reuşit fiindcă cererea lor era mai acceptabilă pentru ger­mani. Cei mai nemulţumiţi au rămas Germanii progresişti, fiindcă un ad­versar hotărât al lor Dr. Gessmann a intrat în minister. De acesta le ie teamă fiindcă îl consideră de mare clerical şi chiar reacţionar. Dar nu se tractează acuma de nizuinţele diver­gente ale diferitelor partide, ci de a se lua poziţie în chestiunea pactului. Din cauza aceasta liberalii sau pro­­gresiştii germani, deşi cu oarecare greutate, s’au decis a merge mână în mână cu creştini sociali în chestiunea pactului. S’a mai împlinit una din preve­derile noastre prin faptul că pănă acum pregătirile pentru primirea pac­tul au mers mai neted în Ungaria decât In Austria. Numai un singur caz ar putea să răstoarne toate com­binaţiile guvernului Wekerle, dacă adecă Croaţii şi naţionaliştii din dietă s’ar decide a face serioasă obstruc­­ţiune. Sufragiul universal şi revizuirea re­gulamentului. Trebue să punem lângă a­­lalte două articole din două ziare autori­zate. Andrassysm­­ »M­H « scrie în articol prim, despre sufragiul universal, a cărui realizare se apropie, dar nu trebue să se aştepte de­ la el nici un bine, căci în Au­­s­ria, unde a fost creat pentru încetarea certelor naţionale şi intrigelor paramen­­tare, n’a dovedit nici un rezultat pozitiv. Kossuthistul »Budapest« scrie în acelaş timp: »Să spunem verde: trebue să zădăr­nicim orice obstrucţie antipatriotică, însă obstrucţiei patriotice trebue lăsat cel mai larg tren!.. Sufragiul universal nu se poate în­chipui fără revizuirea regulamentului, în acest sens...« Mandatul lui Dr. V. Lucaciu, va »cer­cetat în şedinţa de 14 Nov. a comisiei de censulare. Socialiştii în contra pactului, şi în raiLCIUiNUL »GAZ. THAN».« Cel din urmă dintre Şerpii-Negrii. (Nuvelă). Toată lumea din Antilopa, orăşel aşe­zat pe gârla cu acelaşi nume, în Texas, se îndrepta zornic spre circ. Curiozitatea şi interesul locuitorilor erau trezite cu atât mai mult, cu cât acuma pentru întâia dată, de la fundarea oraşului, sosia un circ cu comedianţii săi, cu clovnii, cu ai săi ju­cători pe funie. Antilopa era în sfârşit un oraş cu totul nou. Cu cincisprezece ani înainte nu numai că nu era acolo o singură colibă, dar nici nu s’ar fi putut întt­âlni vre­un om alb în împrejurimi. La gura pârâului, in același loc unde fusese zidită Antilopa, nu era în vremea aceea decât un sat de Piei- Roșii, numit Shiawatta. Aceasta era capi­tala Șerpilor-Negrii, un trib care supăra mult coloniile germane din apropiere: Ber­lin, Grundenau şi Harmonia, şi care sfârşi prin a scoate din răbdări pe colonişti. Pieile-Roşii, e drept, nu făceau alta decât să-şi apere pământul lor; şi acest teritoriu îl ţineau ei în stăpânire de la gu­vernământul din Texas, prin tratate for­male. Dar ce putea să le pese, mă rog, coloniştilor din Berlin, Grundenau şi Har­monia? De­sigur, ei le luau Şerpilor-Negrii pământul, le luau apa, aerul, dar le adu­ceau, în schimb, civilizaţia. Sălbatecii mul­ţumiau Germanilor şi le arătau recuno­ştinţa,—într’un fel al lor anumit—trăgân­­du-Ie pielea de pe cap. Aşa că,­­­e o lună frumoasă, coloniştii din Berlin, Grundenau şi Harmonia, se strânseră şi, aretăţi de Mexicanii din Flora — în total mai multe sute de oameni — atacară Shiowatta adormită. Reuşita a fost întreagă. Shiowatta fu arsă şi locuitorii săi, fără deosebire de sex ori vârstă, mă­celăriţi; numai doară câteva grupuri mici de luptători, plecaţi la vânătoare, scăpară cu viaţă. Dar nu se putea mântui nimeni, chiar nici la sat, căci acesta era aşezat pe un fel de peninsulă în dreptul unde gârla se desface în două braţe. Primăvara apele creşteau şi încingeau satul cu un cerc, peste care nu se putea trece. Starea a­­ceasta topografică, care pierduse pe Pieile- Roşii, plăcu Germanilor. Dacă cineva nu pu­tea scăpa de acolo, putea, în schimb, să se apere foarte bine. Şi iată cum începu nu­mai­decât o emigraţie din Berlin, Grunde­nau şi Harmonia la Furcă, unde în curând, în locul Shiowattei, se ridică noul oraş, Antilopa. După cinci ani oraşul şi număra cinci mii de locuitori. In decursul celui de al şaselea an Germanii descoperiră, pe malul celălalt al gârlei, mine de mercuriu, a căruia scoa­tere înzeci numărul locuitorilor Antilopei. In anul al şaptelea, în puterea regii lui Lynch, fură spânzuraţi cei din urmă no­uăsprezece răsboinici din tribul Şerpilor- Negri, descoperiţi în pădurea Morţilor. Nimic n’a mai împedecat, de atunci, înain­tarea şi siguranţa Antilopei, unde ieşiau, în vremea povestirei noastre, două Tag­­blatt's şi o Montagerevue. O cale ferată lega acest oraş cu Rio­ del­ Noste şi cu San- Antonio. In strada Opunţia erau trei şcoli, dintre cari una superioară In locul mrefe fură spânzuraţi odinioară cei din urmă sco­­borâtori din Şerpii negri, se înălţa un monument filantropic. In fiecare Duminecă preoţii, în biserici predicau iubirea de a­­proapelui, respectul pentru proprietatea altuia şi celelalte virtuţi neapărate unei societăţi civilizate. Odată o conferenţă, o însemnată conferenţă asupra »dreptului ginţitor«. In sfârşit chiar să şi vorbească în oraş de înfiinţarea unei facultăţi. Scurt, totul mergea de minune. Co­­merciul mercuriului, al lămâielor, şi al vi­nului, aduceau mult Germanilor cari, de altfel, erau cinstiţi, bărbaţi harnici şi cu rost în lucru. Omnia ar vedea pe bogaţii neguţători din Antilopa, ajunsă deja foarte populată, i-ar fi cu neputinţă să recunoască într’ânşii pe acei cuceritori crânceni, cari, cu cincisprezece ani mai înainte, nimici­seră Shiowatta. Ei îşi petreceau zilele în ateliere, în cancelarii, în prăvălii şi le sfâr­­şiau în cârciuma la Soarele de aur, în strada Şerpilor cu clopoţei. Să fi auzit vo­cile ac­ea groase, acele nepăsătoare Mal­­zeit­­ Maiseit! (Cină! Cină!) Sgomotul hal­belor şi al spumei de bere căzând pe po­deală, să fi văzut firea acea liniştită, acele feţe de rând şi grase, cu ochi de peşte, te-ai fi crezut în vre­o berărie din Berlin sau din Miinich şi nici de cum pe cenuşa Shia­mattei. Dar în oraş era linişte de multă vreme şi nimeni nu mai gândea la cenuşa aceia. Aşa­dar, toată lumea voia să vadă circul, mai întâi fiindcă peste tot după o zi de lucru şi de oboseală, o petrecere este tot aşa de folositoare pe cât e de plăcută; apoi, locuitorii erau mândri de venirea acestui circ ambulant; să ştie, în sfârşit, că circurile nu vin în oraşele mici, căci cheltuelile n’ar fi acoperite nici­odată de încasări. Antilopa se socotia deci, din faptul sosirei trupei d-lui Dean, un centru co­mercial şi industrial de însemnătate. In contra proiectelor reformei de dare,­­ au ţinut până acum în vreo 20 de oraşe adunări de protestare. Liberalii învie. La alegerile congre­­gaţionale din Mureş-Turda, au fost aleşi 20 membri noi, din partea liberalilor. In alte comitate iarăşi câţiva. In ajutorul emigranţilor întorşi, mini­strul de interne a dispus înfiinţarea unui birou, in Fiume, cu începerea lui 1 Ia­nuarie. De almintrea, săptămâna trecută au sosit în America 1300 de emigranţi din Ungaria. Din autonomia bisericii sârbeşti. Sub conducerea deputatului Teleky Arvéd, s-a înfăţişat înaintea premierului Wi­kerle, o deputăţie din mai mulţi deputaţi kossu­­thişti, cerându-i­­ ca resplată pentru ser­viciile de prietenie, ce au dovedit sârbii radicali, faţă de coaliţie, în comune, cer­curi electorale — să aprobe cât mai cu­rând decisiunile congresului bisericesc al sârbilor, aduse cu vreo 9 luni înainte. Trebue dat o pildă a răsplătirei pentru simpatii adevărate, tocmai acuma când Croaţii dau pe faţă cele mai duşmănoase sentimente — spunea conducătorul depu­tăţiei. Wekerle a promis să rezolve che­stia în câteva zile. Nu s’a putut face mai curând, din cauza grelelor probleme ce luaseră tot timpul guvernului. Apponyi a spus deputăţiei, că decisiunile congresului vor fi respectate. Congresul partidului Starcevici Mier­curi a avut loc în Agram congresul parti­dului Starcevici. S-a făcut mai întâi o pro­cesiune la care au luat parte mulţi ţărani. Preşedintele Iosef Frank a rostit o cuvân­tare arătând programul partidului. Starce­vici, vice-preşedintele parlamentului croat, a vorbit despre principiile partizanilor săi. Blegovici a spus că e speranţă că la vii­toarele alegeri partidul să obţie un nu­măr dublu de scaune în parlament. Corespondenţa din Budapesta. Obstrucţia croată şi conspiraţiile croate. — Revizuirea regulamentului sau aşa ceva. — Cum se desfăşoară şedinţele. — Semnalitatea prezi­denţilor. — 7 Noembrie. Ceia ce pasionează acum spiriteie este­­»obstrucţia croată, în parlamentul maghiar«. Cităm în ghilemele aceste cu­vinte ca aluzie la ziarul maghiar, care zicea mâhnit: »Că dacă ar fi numai ob­strucţie ! Dar să-ţi facă aci obstrucţie în limba croată, asta n’o putem suferi. Facă­­o ungureşte dacă li-e arde chiar s’o facă!« Chestia se biuroî, aşadară — cum s’ar zice. Deoparte nelinişteşte pe maghiari faptul, că în parlament Croaţii vorbesc a­­proape exclusiv croăţeşte. Cei mai mulţi nu ştiu ungureşte, alţii iarăşi nu vreau. Deputaţii maghiari sunt nespus de indig­naţi pentru asta. Ei află o explicare gre­şită în generalizarea unei concesii, ce face legea deputaţilor croaţi, dându-le dreptul de a vorbi şi croăţeşte. Cuvînţelul acesta ,şî«, este cu pricina. Din parte maghiară el s’ar interpreta bucuros aşa: pot să vor­bească croăţeşte, dacă nu ştiu ungureşte. Din parte croată, după uzul vechi, nu se primeşte aceasta restricţie, iar toate gu­vernele de până acum erau, implicite, de aceiaş părere. Acuma vin deputaţii maghiari şi striga: dacă vreţi să ne »capacităţi«, de ce vorbiţi în o limbă neînţeleasă de noi ? Croaţii însă ştiu foarte bine cât de puţin­­ poate fi scopul unei vorbiri în parlament de*a convinge pe »ceilalţi«, şi să gândesc mai mult să poată avea vorbirile lor în original, numai­decât, — cei de acasă. A­­poi, n’avem să facem taină, în o limbă ne­înţeleasă poţi să vorbeşti mai mult şi mai liber. Conflictul acesta pentru limbă, care în rate, în strigătele injurioase ale kossu­­thiştilor, îşi face vânt adesa — ieri a is­­bucnit chiar pe tribuna prezidenţială. No­­vay a declarat de acolo, că numai la de­­sbateri se poate vorbi croăţeşte, în discuţii de regulament şi alte discuţii însă nu !

Next