Gazeta Transilvaniei, iunie 1908 (Anul 71, nr. 120-142)

1908-06-01 / nr. 120

Pagina 2. GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 12­ —1908. Papa Piu X şi Românii. »Romeni sono doppiamente Romani.“ P. P. Piu X. Ţin să completez, conform promi­­siunei mele, raportul fugitiv ce vi­ l’am fă­cut despre pelerinagiul Românilor uniţi la Roma. Şi o fac în primul loc, în ce pri­veşte discursul sfinţiei Sale Papa Piu al X, cu care a răspuns la salutul şi omagiul Românilor, esprimat atât de bărbăteşte, şi trebue să adaug, atât de româneşte, prin ilustrul Episcop al Crăzii mari. Credeam că acest memorabil cuvânt al Papei se va publica întreg în vr’un organ roman, de aceea în raportul meu m’am fost restrâns a atinge numai câteva idei. Faptul nu s’a întâmplat, fiindcă Sfinţia Sa a vorbit „im­­proviso“, şi cum ni­ s’a spus nu e obiceiul să se publice enunciaţiunile de caracter aşa familiar. Cu toate acestea am fost mai mulţi cari nu ne-am putut mulţămi cu es­­plicarea, şi după notele ce am reuşit să ne facem am încercat a reconstrui în în­tregime aceasta enunciaţiune pentru noi atât de importantă. Papa Piu­s a vorbit italieneşte, dar a vorbit aşa de rar, respicat declamatorie, încât ori­cine, care ar fi putut să abzică de plăcerea de a gusta cu ochii pe vene­rabilul părinte, care vorbia cu atâta dra­goste părintească, ar fi reuşit uşor să co­pieze fiecare­­cuvânt. Abnegaţiunea acea­sta, care după împrejurări era mare, nu şi-a impus-o însă nime. Fiecare, chiar şi cei ce aveau ambiţiunea să fie note, ră­mâneau uimiţi, cu creionul în mână, la re­­velaţiunea unei afecţiuni părinteşti aşa de dulce, pe care ne-o arăta, ne-o manifesta, Părintele cel de 73 ani, pe tronul rmă­­rirei sale. O împrejurare, tot aşa de delicată, ca şi celelalte a contribuit însă mult ca să ne întipărim bine în minte şi în inimă cuvintele atât de cuceritoare ale Papei. Anume sfârşind cuvântul său Fericitul Pă­rinte, cu un gest de amabilitate, şi cu un cuvânt tot aşa de dulce, ca şi celelalte, a rugat pe Episcopul Hossu, ca să tălmă­cească­. Era interesant pentru noi — nu să ascultăm interpretarea, că toţi am fost înţeles ce a zis Papa, — ci să vedem ce impresie face Sfântului Părinte graiul nostru românesc . Papa Piu­al X asculta cu viu interes cuvântarea Episcopului Dr. Hossu. Asculta mai cu atenţiune decât noi ; părea că vrea să străbată in tainele limbei acestui popor românesc. Şi când se po­trivea câte o frasă de o latinitate mai cu­rată, de un înţeles mai străveziu pe faţa Sfinţiei Sale, se vedea o adieră de lumină, o rază de mulţumire, şi cu un fin gest sublinia aprobător traducerea făcută. Pe lângă plăcerea aceasta, aşa de măgulitoare pentru noi, episodul traduce­­rei ne-a fost şi un prilej de reculegere,, de repeţire în noi înşine a cuvintelor adresate nouă de P. Piu al X. periş de olane cenuşii şi înapoi grădina închisă cu gard viu pe care rufele spălate se uscau în soare, — după care nu ne mai rămânea nimic de văzut. Trecând din nou prin strada mare, în faţa casei pot­covarului, la picioarele unei prispe înalte, unde o mulţime mare de copii se vedea roată, ne regăsirăm ţiganii ocupaţi cu pu­nerea unei potcoave la unul din picoarele măgarului. Bieţii oameni! Ei profitaseră de pie­sele noastre albe ca să-şi îngăduie această mare chieltuială, ocolită poate de luni de zile. De multe ori, fără îndoială, sara, când se opriau să sălăşluiască în vre­un şanţ, şi-ar fi zis: »Când vom da de un chilipir bun, să potcovim măgarul«... Şi chilipirul sosi în sfârşit. — Măgarul clă­tina din urechi şi svârb­a, ţinut cu mare greutate de bărbat. Ursul, răm­ă slobod o clipă, se folosea de aceasta cercând des­coperiri printr’o grămadă de colibe; cel mai mare dintre copii suna din ciur; fe­­meia îşi ajuta bărbatul să ţină pe măgar, apoi alergă din când în când spre noul născut, care se rostogolia în desaga lui aşezată pe pământ şi scâncea încetişor... Când ne urcarăm în trăsură, ne-au trimis un ultim surâs şi o ultimă mulţă­­mire. Îi pierdurăm din ochi la un cot al drumului, îşi reluară şi ei, de bună samă, drumul spre ţara »de unde vine soare«, dar această întâlnire din întâmplare, în satul acesta pierdut, aruncase între noi o sămânţă de prieteşug. Ei duceau amintirea pieselor noastre albe, noi pe a chipurilor lor pitoreşti. Din această atingere de su­flete, săvârşită în trecere întâmplătoare, e făurit parfumul vieţii. După toate acestea, fără a ne măguli că am fi reconstruit în toată frumseţa sa cuvântul Papei, pot zice, că textul care vi-l pun la dispoziţie conţine, în esenţă, aproape fidel, întreg discursul Sfinţitului Părinte. Iată acest cuvânt : Discursul Sfinţiei Sale Papa Piu­s. — După notele luate de mai mulţi. ...• Mă bucur şi vă felicit, că vă văd într’un număr aşa de frumos, adunaţi aici în numele poporului român din prilejul jubileului meu sacerdotal, ve­nind din mare depărtare pentru a arăta alipirea poporului vostru faţă de acest sfânt scaun apostolic. Nu m’am îndoit un singur mo­ment, că din şirul celor ce îmi vor aduce bunele lor urări din ocaziunea acestui pentru mine atât de fericit moment, nu vor lipsi bunii Români, cari şi în trecut au dat dovezi nume­roase despre alipirea lor credincioasă către scaunul Romei. Adevărat este ceea ce a accen­tuat veneratul nostru frate, despre legaturile, cari pe voi vă­­ agă de Roma, prea bine fiindu ne nouă cu­noscut, că Românii sunt de două­ ori Romani, Romani prin originea lor şi Romani prin credinţa mărturisită în botez. Străbunii voştri de aici din Roma au adus cu sine in noua lor patrie sămânţa credinţei lui Petru, pe care au păstrat’o părinţii voştri şi despre care chiar eri aţi dat la altarul ca­tedrei aceluiaşi sfânt Petru o strălu­cită dovadă, edificând cu pilda evla­viei voastre pe Romanii de azi. (Alu­zie la sf. liturgie celebrată în basilica Satului Petru, sub care mai toţi pere­grinii s’au împărtăşit. Red ) Drept aceea încă odată vă feli­cit, mă bucur şi vă mulţumesc, că făcând însemnate jertfe aţi venit aici, ca venerând leagănul neamului vostru să mărturisiţi, ca nişte fii evlavioşi ai părinţilor, şi despre credinţa voa­stră, şi rog pe Dumnezeu, ca să vă păstreze şi să vă întărească întru mărturisirea acestei credinţe străbune. Ştiu prea bine, că precum peste tot viaţa creştinului aici pe pământ este o viaţă de neîncetată luptă, aşa şi viaţa voastră se petrece între mari greutăţi; fie-vă însă de întărire reve­derea urmelor gloriosului vostru tre­cut, iar de altă parte ocrotirea, care totdeauna aţi avut-o la scaunul apos­tolic şi care ocrotire nici pe viitor nu vă va lipsi, să vă fie isvor de cele mai bune mângâieri, şi ajutor întru ajungerea isbândei dorite. Ca o chezăşie despre aceasta Vă împărtăşesc cu mulţumitoare inimă binecuvântarea mea apostolească. Bi­necuvântat să fie episcopatul biseri­­cei voastre, în frunte cu veneratul vostru Metropolit, despre care ştim, cât de mult străduieşte întru binele Românilor. Binecuvântat să fie episcopatul catolic de ritul latin al patriei voa­stre, care credem cu tărie, că vă ajută pe voi. Binecuvântat să fie Maiestatea Sa gloriosul împărat al Austriei, al vostru apostolic rege, părinte iubitor şi ocrotitor al tuturor popoarelor sale. Binecuvântat să fie moştenitorul tronului său, archiducele Francisc Fer­dinand, pe carele într’o zi oarecând îl veţi saluta ca părintele vostru. Binecuvântate să fie capitlurile bisericilor voastre catedrale, binecu­vântat să fie clerul pus în păstorirea sufletelor şi mai ales purtătorii oficii­lor parochiale, ca să poată vesti cu tărie cuvântul evangeliei lui Christos poporului încredinţat lor. Binecuvântaţi să fie toţi părinţii, ca pe fii lor dăruiţi de Dumnezeu să-i poată creşte în credinţa creşti­nească , şi binecuvântaţi să fie toţi pruncii, ca să cinstească cununa bă­­trâneţelor, cu care se încununează ca­pul tuturor părinţilor lor. Binecuvântaţi să fiţi voi toţi, cei de aici, şi toţi ai voştri, cari vă aş­teaptă acasă cu dor. Binecuvântate sunt toate obiec­tele sacre, cari le-aţi adus cu voi, iar parochii şi superiorii institutelor au facultatea de a împărtăşi în numele nostru binecuvântarea Apostolică îm­preună cu toate indulgenţele plenare pentru cei mărturisiţi şi cuminecaţi după cum se cuvine. Reîntorşi la vetrele voastre, du­ceţi tuturor salutul meu părintesc şi spuneţi iubiţilor mei Români, fraţilor voştri, că Papa ne iubeşte , şi vă ru­gaţi şi voi pentru Papa, ca să poată purta, nu zic crucea, ci întreg calva­rul, pe care Domnul Nostru Isus Chris­tos la încărcat pe slabii săi umeri, precum şi Papa zilnic se roagă pen­tru toţi şi îndeosebi pentru scumpii şi iubiţii săi fii Români. * * * Ori­cine poate vedea din acest cu­vânt, că Papa Piu nu numai a aprobat ideile înalte ale conştienţei noastre de rassă, espuse de ilustrul Episcop ale Orăzii, care a grăit din inima noastră a tuturor, ci a găsit şi o espresiune nouă pentru ca­­racterisarea acestei conştienţe latine a rro­­mânilor, care s’a relevat imediat. Dar în­cât pentru individualitatea noastră de drept public bisericesc, asemenea relevată, Papa ne asigură ca şi în trecut de toată ocro­tirea din partea sa. Aceste două idei sunt columnele ace­stui arc triumfal, sub care Papa a stat în faţa Românilor şi Românii în faţa Papii. Faţă cu acest fapt, ori­cât de înţelept şi indicat lucru ar fi precauţiunea, în situa­ţiile nebuloase politice bisericeşti de acum, totuşi mi­ se pare, că temerile trebue să fie eschise, şi păşirea bărbătească pe tere­nul solid al drepturilor noastre, ar fi mai de folos, decât zugrăvirea primejdiilor, cari nu-i permis să fee fiinţă, ori decât văică­­rirea asupra lor. După cuvântul clasic al sfântului părinte putem zice: — nu cu fu­dulie, ci cu mândrie, nu cu fală goală, ci cu conştienţă deplină: „Eu Român sunt în putere ! Şi Românii ’n veci nu piere“. Romanus. Premiile Academiei Române pentru 1908. B. Premii pentru lucrări puse la concurs cu subiecte date. III. Premiile Secţiunii ştiinţifice. — F i n e. — 18. Premiul Lasăr, de 5.000 lei, se va da, în sesiunea generală din 1939, celei mai bune lucrări scrise în limba română despre: Politica agrară a României şi în­râurirea ce­va a avut asupra stării eco­nomice şi sociale a poporaţiunii rurale. Terminul prezentării manuscriptelor este până la 31 Decemvrie 1908. 19. Premiul Adamacki, de 5.000 lei, divizibil, se va da, în sesiunea generală din 1909, celei mai bune lucrări scrise în limba română asupra subiectului: Studiul ţânţarilor din România, ca propagatori ai malariei, și cercetarea mijloacelor practice pentru stingerea acestei boale. Terminul prezentării manuscriptelor este până la 31 Decemvrie 1908. 20 Premiul Lasăr, de 5.000 lei, se va da, în sesiunea generală din 1911, celei mai bune lucrări scrise în limba română despre: Animalele domestice din România. Terminul prezentării manuscriptelor este până la 31 Decemvrie 1910. 21. Premiul Năsturel, de 5.000 lei, se va da în sesiunea generală din 1911, celei mai bune lucrări scrise în limba română asupra subiectului: Studiul culcușurilor de petrol din Moldova. Terminul prezentării manuscriptelor este până la 31 Decemvrie 1910. 22. Premiul Anastasie Puiu, de 3.000 lei, se va da, în sesiunea generală din 1911, celei mai bune lucrări scrise în limba română şi cuprinzând: Harta geologică a­­mănunţită a unuia din judeţele : Suceava, Tulcea sau Mehedinţi. Terminul prezentă­rii manuscriptelor este până la 31 Decem­vrie 1910. 23. Premiul Admnachi, de 5.000 lei, divizibil, se va da, în sesiunea generală din 1912, celei mai bune lucrări scrise în limba română asupra subiectului: Cercetări originare asupra pelagrei în vederea etio­logiei și combaterii boalei. Terminul prezen­tării manuscriptelor este până la 31 De­cemvrie 1911. 24. Premiul Lasăr, de 5­00 lei, se va da, în sesiunea generală din 1913, celei mai bune lucrări scrise în limba română despre : Starea ţăranului român din punc­­tul de vedere antropologic, biologic şi pato­logic. Terminul prezentării manuscriptelor este până la 31 Decemvrie 1912. 25. Premiul Neuschols, de 2.000 lei, se va da, în sesiunea generală din 1913, celei mai bune lucrări scrise în limba română despre: Cromatica poporului român, adică: modul de a vopsi (boi) ţesăturile de lână, mătase, bumbac, etc., precum şi pieile, lem­nele, casele, ouăle de Paşti sulimanurile sau substanţele alimentare. Terminul pre­zentării manuscriptelor este pân­ă la 31 Decemvrie 1912. IV. Comisiune specială. 26. Marele Premiu militar General Ioan Carp şi Maria Carp, de 7.000 lei, se va da, în sesiunea generală din 1912, celei mai bune lucrări scrise în limba ro­mână asupra subiectului: Cum a fost şi ce a fost armata pentru naţiunea română de la colonizarea Daciei şi până la desfiin­ţarea oştirilor pământene. Terminul pre­zentării manuscriptelor este până la 31 Decemvrie 1911. ŞTIRILE ZILEI. — 31 Maiu­s. Comisar la examenul de maturitate la gimnaziul din Braşov a fost numit în lo­cul d-lui Moldovan G., care a demisionat, d-l Ssentimrey István, directorul gimnaziu­lui de stat din Sibiiu. Serbările societăţii »Junimea«. Marţi, ziua a 2-a a serbărilor jubileului societă­­ţei academice române din Cernăuţi, s’a ce­lebrat la orele 9 dim., în biserica cate­drală, un serviciu divin şi un parastas în amintirea membrilor »Junimei«. Au asistat oaspeţii şi multă lume aleasă din Cernăuţi. La orele 10, publicul din biserică s’a dus la sediul societăţei ».Junimea« unde s’a făcut di­svălirea portretului întâiului pre­şedinte al societăţei, d-l Onciul, profesor universitar în Bucureşti. înainte de dezvă­­lire, corul »Junimei« a intonat un imn festiv, după care d-l Corn°anu, preşedintele societăţei, a rostit o cuvântare ocazională, arătând meritele prof. Onciul. După cuvân­tarea preşedintelui a vorbit profesorul Ni­­stor, arătând desvoltarea poporului român sub oamenii lui învăţaţi şi relevând meri­tele profesorilor Onciul şi Iorga. D-l Onciul a luat după aceea cuvântul, mulţumind pentru omagiile aduse şi urând »Junimei« viaţă lungă şi rodnică. La orele 11 s’a ţinut în sala filarmo­nică o mare şezătoare literară, deschisă printr'un discurs ţinut de preşedintele Cor­­neanu. După ce a mai vorbit şi d-l lor­ga, care-şi exprimă dorinţa de a vedea toată studenţimea bucovineană unită şi apreciază calităţile d-lui dr. Onciul, s’au citit unele nuvele şi poiezii de cătră d-nii Sadoveanu, Sandu-Aldea, St. O. Iosif, Anghel, Bârsan. La ora 2 d. a., a avut loc în grădina palatului naţional un prânz de 50 tacâ­muri, iar seara o reprezentaţie teatrală şi declamări. S’a jucat »Zorile« de Iosif, căruia în actul li i s’a oferit de cătră preşedin­tele »Junimei« o cunună de lauri. Mercuri, oaspeţii şi un mare număr de membrii ai »Junimei« s’au dus la Putna şi-au depus o cunună pe mormântul lui Ştefăn-cel-Mare. Vienezii in memoria lui C. Porumbescu. Din Viena ni se scrie: »Duminecă, în 7 l. c., a făcut .soc. acad. »România Jună« din Viena în capela gr.-or. română din loc pentru neuitatul Ciprian Porumbescu un parastas, celebrat de zelosul preot militar, d-1 Dr. V. Cioban. A participat întreagă colonia română din loc, iar societatea s’a prezintat în corpore. In una din zdele pro­xime va aranja »România Jună« în amin­tirea marelui compozitor o convenire so­cială festivă. Participant­ul. Şease Români macedoneni ucişi de an­tarţi. Din Bucureşti se anunţă că în ziua de 17 Mai au fost asasinaţi în apropriere de com. Nevestea (Macedonia) 4 români păstori din serviciul d-lui Gachi. De ase­menea alţi două români din comuna Vlaho- Clisura, au fost găsiţi asasinaţi pe drumul dintre Clisura şi Seahova. O reformă a ministrului de războiu austro-ungar. Ministrul de războiu a intro­dus o reformă în modul de reclamaţie în armată. Reclamata nu se va face pe cale ierarhică ca până acum, ci soldatul se va adresa direct căpitanului, sau, dacă va avea de reclamat contra acestuia, direct coman-

Next