Gazeta Transilvaniei, septembrie 1908 (Anul 71, nr. 192-215)
1908-09-19 / nr. 206
REDACŢIUNEA, Admnistraţiunea şi Tipografia Braşov, piaţa mare ar. 30. TELEFON Nr. 226. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. Inserate se primesc la Administraţiune Braşov şi la următoarele BIROURI de ANUNŢURI : în Viena la M. Dukes Nachf.. Nux. Augenfeld & Emeric Leaner, Heinrich Schalek, A. Oppelik Nachf., Anton Oppelik, în Budapesta la A. W. Glolberger. Ekstein Bernat, Iuliu Leopold (VII Erzsébet-körút). Preţul Inserţiunilor: o serie garmond pe o coloană 10 ban! pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. — RECLAME pe pagina 8 a o serie 20 bani. Nr. 206 - Anul LXXI. (Număr de Duminecă 38.) Telefon: Nr. 226. Brașov, Vineri 13 Septemvrie (2 octomvrie). GAZETA apare în fiecare zi Aționamente pentru Austro-Ditaria. Pe un an 24 cor., pe șase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. ftrui de Duminecă 4 cor. pe an Pentru Rumania şi simulate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rll de Dumineca 8 fr. pe an. Se prenumeră la toate oficiile poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Aliniamentul pentru Braşov, Administraţiunea, Piaţa mare târgul Inului Nr. 30, Stagiu I. Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul acasă . Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un eseraplar 10 bani. — Atât abonamentele, cât şi incerţiunile oprit a se plăti înainte. 1908. Cine ’mparte parte-’şi face. Multă vorbă şi mult tărăboi s’a făcut cu reforma electorală în Ungaria. Şi în Austria a dat de lucru guvernului şi fărei cestiunea votului universal şi o luptă crâncenă a trebuit să poarte amicii dreptului egal din popor, dar acolo iute şi degrabă s’a hotărât soartea reformei, eşind învingător votul universal, egal şi secret. Numai aici la noi s’au trăgănat şi să trăgănează acum de ani de zile cestiunea, care dacă ar fi mers cu dreptate şi cu bună voinţă ar fi fost de mult deslegată spre mulţumirea tuturor. N’avem să ne mirăm zău de aceasta dacă vom asemăna stările din Austria cu stările dela noi. Acolo n’au ajuns nici odată lucrurile aşa de departe ca numai cei dela cârmă şi numai conducătorii partidului aceluia, care are majoritatea în dietă, să fie totul; ei să guverneze cum le place şi cum le vine mai bine la socoteală neţinând seamă de celelate popoare şi de interesele lor de viaţă. In parlamentul din Viena şi mai de mult erau reprezentaţi pe lângă Germanii dela putere, şi Cehii, Polonii, Slovenii, Italienii, Românii bucovineni; şi oricum dar totuşi se ţinea samă şi de cererile şi postulatele lor. In Ungaria însă cei ce au cuţitul şi pânea în mână sunt numai trimişii unei părţi a poporului maghiar care după legea electorală aveau drept să aleagă. Naţionalităţile nici c’au fost reprezentate şi dacă în anii din urmă au răzbit cu chiu cu vai câţiva deputaţi naţionalişti în dietă, aceasta s’a întâmplăt în contra dorinţei celor dela cârmă, cari până în ziua de azi să jăluesc că n’au putut să împiedece şi alegerea celor vr’o douzeci de Români, Slovaci şi Sârbi. Iar despre aceea cum sunt ei cinstiţi acolo în dietă şî cum se ţine samă de ei şi de dorinţele şi pretenziunile celor ce i au trimis acolo, ne putem convinge aproape zilnic din desbate- rile dietei. Pot vorbi de noroc dacă n’au fost până acum daţi afară pe fereastră. Iată cauza de ce merge aşa de grozav de greu aici în Ungaria să se realizeze dorinţa Majestaţei Sale de a se da drept electoral şi acelora cari până acum nu s’au bucurat de el. Cei ce au fost stăpâni pănă acuma peste toate şi au fâcut în dietă ce au voit şi ce le-au venit mai bine la socoteală, s’au văzut deodată obligaţi, prin condiţiunea ce ie-au pus’o coroana la încheierea pactului cu coaliţia, să împartă dreptul cu cei pănă acuma nedreptăţiţi. Mare şi grea problemă, căci le lipseşte cu totul simţul de dreptate şi bunăvoinţă la împărţeală. De aceea firea lucrurilor a adus cu sine ca dânşii să caute să-şi facă parte la alcătuirea reformei electorale şi încă parte aşa de mare încât ceilalţi să nu se aleagă aproapecu nimic. Aceasta ese la lumină din proiectul de reformă al lui Andrassy, pe care socialiştii au reuşit să pună mâna şi să-l dea publicităţii, cu toate că Andrassy păzea ca un cerber secretul lui. Chiar şi o foaie maghiară a trebuit să mărturisească, că numai furtului actelor de reformă dela oficiul statistic se poate mulţămi, că ţara şi cu populaţia ei a aflat cu câteva săptămâni mai nainte ce se făureşte şi ce soarte i se pregăteşte de cătră guvernul coaliţiei maghiare. Şi ce-au aflat ţara şi popoarele ei din actele destăinuite ? Mai rău decât s’au temut şi au bănuit vre odată. De votul universal nici vorbă, de vot egal şi mai puţin şi, încât pentru votare, vreau să fie tot publică ca să ştie solgăbirăul, care ţăran a votat contra candidatului lui şi al guvernului, ca apoi să-i poarte Sâmbetele. Iar încât pentru voturi Maghiarii cu ajutorul votului plural au relativ mai multe voturi după proiectul de lege nou, decât aveau după legea cea nedreaptă de mai nainte. Din datele, ce le aducem mai jos, se va putea convinge fiecare cum stăm cu dreptatea ungurească chiar şi în ziua de azi, când regele Ungariei însuşi ne-a promis introducerea votului universal. FOILETONUL »GAZ. TRANS.« Poveste din Peru de Multatuli. Niţu şi Linuţa stăteau de poveşti — Ascultă Niţule, înţepă Linuţa, tu nu ceteşti acasă cărţi de poveşti ? — »Cum nu ! Ştiu atâtea poveşti care de care mai frumoasă şi mai interesantă.« Şi văzând că Linuţa e gata să-l asculte, începu a povesti. Povestirea lui mergea la început cam prost, se încurca mereu şi mereu repetă cuvintele. încetul cu încetul se aprinse, se transpuse in locul eroilor povestei sale şi povestea cu mult mai viciu şi mai însufleţit decât cum era în fleacul acela de carte, de unde îşi scoase povestea. Ori de câte ori era vorba de o faptă vitejească, sărea în sus de pe troaca, pe care şedea cu Lenuţa, şi gesticula aprins. Biata copilă se spăria de-a binele. Cu toate acestea când Niţu sfârşi povestea, dacă ar fi avut o luntriţă, ar fi fost gata, să plece îndată spre Italia, ca să ieie şi ei parte la atâtea jocuri primejdioase, la atâtea aventuri şi la atâtea dragosti. — Mai şti ceva? întrebă copila la urmă. — Ştiu, răspunse Niţu, aprins de focul cu care povestise. Ştiu, şi încă o poveste frumoasă, am cetit-o într’o carte, căreia îi ziceam, mi se pare, almanah. Şi începu povestea. — Ascultă Linuţă! A fost odată ca niciodată, a fost odată un împărat în o ţară mare. La împărat îi ziceauJuka. Şi la toţi împăraţii din ţara aceea aşa ie ziceau, tot numai Juka. — Aşa ca la noi Oranje. — Aşa da! Dar în ţara aceea, pe care o chema Peru, împăraţii se trăgeau din soare şi când mureau iar se reîntorceau în soare, şi lor nu Ie era iertat, să ieie de soţie, decât pe o fată, care iar se trage din soare. Asta era lege în Peru. — Auzi Niţule, s’a chiar întâmplat ce povesteşti tu? — Eu nu știu ! aşa stă în carte. In ţara aceasta era odată un împărat, care avea trei copii: doi feciori și o fată. Pe un fecior îl chema Telesco, iar pe celalalt Rusco. La fată i-am uitat numele. — Zi-i Maria! — Nu se poate nu cred că numele acesta să fie folosit in Peru. Poate Luiza, ar fi mai bine, sau poate Emma. Ori să-i zicem Linuţa? — Nu nu, zi-i Emma, că dacă îi zici Linuţa, nu ştii de care-i vorba, de mine, ori de fata de împărat. — Bine, să-i zicem dar Emma. Ea era unica fată în întreg Peru, care-şi trăgea orginea din soare. Şi era mare îngrijorarea poporului, că nu ştiau, că dacă va muri împăratul cine-i va urma, de oarece Telesco şi Rusco, erau de odată născuţi. — Erau adecă gemeni! — Aşa, da, erau gemeni! şi împăratul îşi tot frământa mintea, cine să-i fie urmaşul? El îi iubia într’o formă pe amândoi, şi poporul din Peru de asemenea s’ar fi bucurat, ca amândoi să ie fie Juka. Lucrul ăsta însă nu se putea, pentru că era lege, că nu poate fi niciodată mai mult de un Juka. Năcăjit, împăratul aduna pe toți popii pe un vârf de deal, ca să fie mai aproape de soare, căci soarele trebuia să hotărască, cine să fie împărat. — Dar ascultă, Niţule, asta nu poate fi drept ! — Ce să-ţi fac, aşa stă în carte ! Şi apoi nu-ţi uita Linuţă, că asta a fost odată, tare de mult, că doară Peru îi o ţară foarte veche.. La porunca împăratului dară, popii ridicară două ruguri, pe cari puseră o mulţime de cununi de flori şi nu le aprinseră, treaba asta avea s’o facă soarele. — Foarte ușor, cu o linte! — Nu cu linte, că doară pe vremea aceea nici nu era cunoscută lintea în Peru. Era vorbă aci, ca insuși soarele să se declare, pe care îl dorește din doi să fie împărat. De altcum coroanele așa erau aranjate pe ruguri cât unele formau litera T, adecă Telesco, celelalte litere K, adecă Rusko. Acum împăratul şi popii şi toţi cei de faţă înghenunchiară şi începură a se ruga soarelui. — Destul de rău, doar tu şti bine Niţule, că nu-i iertat să îngenunchi înaintea nimărui, nici să te rogi, că aceea îi idololatrie. — Ştiu, da ştiu, că aşa-i dar stă în carte, că Peruanii erau închinători la idoli. Dar nici tu nu trebue să te prinzi de toate lucrurile. .. că doar ţi-am spus, că asta era de mult, tare de mult... şi Peruanii erau altfel de oameni, nu ca noi ; de pildă în Franţa, la tată îi zic pere; poftim acum vezi, că fiecare popor îşi are datinele lui ! Linuţa făcea numai cu capul, ca şi cum ar înţelege. — Se rugau dară cu toţi şi Telesco şi Kusco şi Emma, şi încă ei cu mai multă evlavie, decât ceilalţi, căci dacă s’ar fi aprins mai întâiu rugul lui Kusho, avea să fie el Juka şi Telesco numai prinț, iar dacă flacăra ar fi început să consume mai întâiu rugul acestuia, el ar fi fost împărat. Și apoi Emma încă era interesată în afacere, ea trebuia să se mărite după noul Jukia și nu știa, care avea să fie acela. — Da, nu vorbi Nițule, că doar le era soră! — Ce să faci? nu se putea altfel, ţi-am spus că aşa era legea acolo, că îm- Pentru fondul jubilar al »Gazetei«. Au mai contribuit: D-l Dr. loan Mihályi din Sighetul- Marmaţiei suma de 6 (şase) coroane; Părintele I. Nistor din Arpătac 2 col.; Din incidentul întâlnirei lor la adunarea generală din Oraviţa, domnii Dr. Dionisie Stoica, Aurel P. Bănuţ, Alexandru Bojinca, Ştefan Mărcuş şi Ionel Crişianu, dăruiesc fondului jubilar al „Gazetei“ suma de col. 10. Satubmare, (Szatmar Középhegy) 24 Sept. 1908. — Pentru fondul jubilar al „Gazetei“ trimit şi eu 10 (zece) coroane — ca cetitor al „Gazetei“ de mulţi zeci de ani şi ca fost cantor-învăţător în Tătăreşti 47 de ani. Acuma sunt în viile Satului-mare pe proprietatea mea. Vener. D-le Director, ca om bătrân ce sunt, Vă doresc să Vă dea Dumnezeu încă mulţi ani şi să încoroneze cu succese nizuinţele D-Voastră. Al D-Voastră devotat Georgiu Pop, Lupta în contra votului plural. după declaraţiunile făcute de ministrul Andrassy în dietă şi după destăinuirile ziarului „Népszava,“ prin cari s’a dat pe faţă planul guvernului, s’a pornit în întreaga ţeară o întinsă agitaţiune în contra votului plural. Pe Dumineca trecută au fost convocate de cătră deputaţii slovaci de adunări poporale în ţinuturile locuite de Slovaci. Partea cea mai mare dintre aceste adunări au fost însă oprite în mod volnic. In câteva adunări, cari s’au putut ţinea deputaţii Hodzsa şi Ivanka şi împreună cu ei miile de alegători slovaci întruniţi au protestat cu energie în contra atentatului plănuit de Andrássy şi au trimis telegrame Maj. Sale Monarchului, implorând ajutorul sau în contra acelor, cari au de gând să pângărească promisiunea lor şi gândul curat al Maj. Sale. Socialiştii deasemenea s’au pus pe lucru. Aproape zilnic se ţin întruniri în toate oraşele ţării, în cari se decretează lupta pe întreaga linie în contra votului plural plănuit. Aderenţii fostului ministru Kristoffy, aşa numitul partid radical maghiar, au început deasemenea o întinsă agitaţie. Pe eri a fost convocată o nouă întrunire în oraşul Bacău. Autorităţile au oprit însă ţinerea adunării. In urma acestei oprelişti conducătorii partidului au rugat telegrafic pe Maj. Sa Monarchul, ca să nu îngădue guvernului să falsifice votul universal, şi să-i constrângă a introduce votul universal adevărat. Dumineca trecută s’a ţinut în Sibiiu o mare întrunire socialistă românească, la care a vorbit din partea Românilor d-l Dr. Comşa, iar pe Dumineca viitoare este convocată o adunare poporală românească la Sebeşul săsesc. O nouă declaraţiune a contelui Andrassy. Andrassy a declarat în conferinţa de ori a partidului independist, că votul e plural şi public. Dreptul de vot îl are numai cei ce sunt de 10 ani cetăţeni ungari şi sunt stabiliţi într’un loc de cel puţin 1 an. Proiectul reformei electorale. Destăinuirile ziarului socialist »Népszava« La trei zile după cunoscutul răspuns dat de ministrul Andrassy la interpelarea dep. Dr. A. Vlad în cestiunea reformei electorale, foaia socialistă „Népszava“ a surprins lumea, dar mai ales pe ministrul Andrassy, cu publicarea unor tabele statistice, cari conţin până în cele mai mici amănunte datele, cari au servit sau servesc ministrului de interne la compunerea proiectului reformei electorale atât de mult tăinuite. Cum a ajuns numita foaie să pună mâna pe aceste tabele oficioase, e treaba ei. Destul că datele sunt adevărate şi sau compus din partea oficiului de statistică la ordinul ministrului Andrassy. Din această statistică, care poartă data de 24 Sept. n. mai reiese, că proiectul ministrului Andrassy încă n’a putut fi sancţionat de Maj. Sa. Intr’un comunicat.