Gazeta Transilvaniei, septembrie 1908 (Anul 71, nr. 192-215)

1908-09-19 / nr. 206

REDACŢIUNEA, Admnistraţiun­ea şi Tipografia Braşov, piaţa mare ar. 30. TELEFON Nr. 226. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. Inserate se primesc la Administraţiune Braşov şi la următoarele BIROURI de ANUNŢURI : în Viena la M. Dukes Nachf.. Nux. Augenfeld & Emeric Lea­ner, Heinrich Schalek, A. Op­­pelik Nachf., Anton Oppelik, în Budapesta la A. W. Glolber­­ger. Ekstein Bernat, Iuliu Le­opold (VII Erzsébet-körút). Preţul Inserţiunilor: o serie garmond pe o coloană 10 ban! pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învo­ială. — RECLAME pe pagina 8­ a o serie 20 bani. Nr. 206 - Anul LXXI. (Număr de Duminecă 38.) Telefon: Nr. 226. Brașov, Vineri 13 Septemvrie (2 octomvrie). GAZETA apare în fiecare zi Aționamente pentru Austro-Ditaria. Pe un an 24 cor., pe șase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. ft­rui de Duminecă 4 cor. pe an Pentru Rumania şi simulate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rll de Dumineca 8 fr. pe an. Se prenumeră la toate ofi­ciile poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Aliniamentul pentru Braşov, Administraţiunea, Piaţa mare târgul Inului Nr. 30, Stagiu I. Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul acasă . Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esera­­plar 10 bani. — Atât abona­mentele, cât şi incerţiunile oprit a se plăti înainte. 1908. Cine ’mparte parte-’şi face. Multă vorbă şi mult tărăboi s’a făcut cu reforma electorală în Un­garia. Şi în Austria a dat de lucru gu­vernului şi fărei cestiunea votului uni­versal şi o luptă crâncenă a trebuit să poarte amicii dreptului egal din popor, dar acolo iute şi degrabă s’a hotărât soartea reformei, eşind învin­gător votul universal, egal şi secret. Numai aici la noi s’au trăgănat şi să trăgănează acum de ani de zile ces­tiunea, care dacă ar fi mers cu drep­tate şi cu bună voinţă ar fi fost de mult deslegată spre mulţumirea tu­turor. N’avem să ne mirăm­ zău de aceasta dacă vom asemăna stările din Austria cu stările dela noi. Acolo n’au ajuns nici odată lucrurile aşa de de­parte ca numai cei dela cârmă şi nu­mai conducătorii partidului aceluia, care are majoritatea în dietă, să fie totul; ei să guverneze cum le place şi cum le vine mai bine la socoteală neţinând seamă de celelate popoare şi de interesele lor de viaţă. In par­lamentul din Viena şi mai de mult erau reprezentaţi pe lângă Germanii dela putere, şi Cehii, Polonii, Slovenii, Italienii, Românii bucovineni; şi ori­cum dar totuşi se ţinea samă şi de cererile şi postulatele lor. In Ungaria însă cei ce au cuţitul şi pânea în mână sunt numai trimi­şii unei părţi a poporului maghiar care după legea electorală aveau drept să aleagă. Naţionalităţile nici c’au fost reprezentate şi dacă în anii din urmă au răzbit cu chiu cu vai câţi­va deputaţi naţionalişti în dietă, aceasta s’a întâmplăt în contra do­rinţei celor dela cârmă, cari până în ziua de azi să jăluesc că n’au putut să împiedece şi alegerea celor vr’o dou­­zeci de Români, Slovaci şi Sârbi. Iar despre aceea cum sunt ei cinstiţi acolo în dietă şî cum se ţine samă de ei şi de dorinţele şi pretenziunile celor ce i au trimis acolo, ne putem convinge aproape zilnic din desbate-­ rile dietei. Pot vorbi de noroc dacă n’au fost până acum daţi afară pe fereastră. Iată cauza de ce merge aşa de gro­zav de greu aici în Ungaria să se re­alizeze dorinţa Majestaţei Sale de a se da drept electoral şi acelora cari până acum nu s’au bucurat de el. Cei ce au fost stăpâni pănă acu­ma peste toate şi au fâcut în dietă ce au voit şi ce le-au venit mai bine la socoteală, s’au văzut deodată obli­gaţi, prin condiţiunea ce ie-au pus’o coroana la încheierea pactului cu co­aliţia, să împartă dreptul cu cei pănă acuma nedreptăţiţi. Mare şi grea pro­blemă, căci le lipseşte cu totul sim­ţul de dreptate şi bunăvoinţă la îm­părţeală. De aceea firea lucrurilor a adus cu sine ca dânşii să caute să-şi facă parte la alcătuirea reformei elec­torale şi încă parte aşa de mare încât ceilalţi să nu se aleagă aproape­­cu nimic. Aceasta ese la lumină din pro­iectul de reformă al lui Andrassy, pe care socialiştii au reuşit să pună mâna şi să-l dea publicităţii, cu toate că Andrassy păzea ca un cerber secretul lui. Chiar şi o foaie maghiară a tre­buit să mărturisească, că numai fur­tului actelor de reformă dela oficiul statistic se poate mulţămi, că ţara şi cu populaţia ei a aflat cu câteva săp­tămâni mai nainte ce se făureşte şi ce soarte i­ se pregăteşte de cătră gu­vernul coaliţiei maghiare. Şi ce-au aflat ţara şi popoarele ei din actele destăinuite ? Mai rău de­cât s’au temut şi au bănuit vre­ odată. De votul universal nici vorbă, de vot egal şi mai puţin şi, încât pentru vo­tare, vreau să fie tot publică ca să ştie solgăbirăul, care ţăran a votat contra candidatului lui şi al guvernu­lui, ca apoi să-i poarte Sâmbetele. Iar încât pentru voturi Maghiarii cu ajutorul votului plural au relativ mai multe voturi după proiectul de lege nou, decât aveau după legea cea nedreaptă de mai na­inte. Din datele, ce le aducem mai­­ jos, se va putea convinge fie­care cum stăm cu dreptatea ungurească chiar şi în ziua de azi, când regele Un­gariei însuşi ne-a promis introducerea votului universal. FOILETONUL »GAZ. TRANS.« Poveste din Peru de Multatuli. Niţu şi Linuţa stăteau de poveşti — Ascultă Niţule, înţepă Linuţa, tu nu ce­teşti acasă cărţi de poveşti ? — »Cum nu ! Ştiu atâtea poveşti care de care mai frumoasă şi mai interesantă.« Şi văzând că Linuţa e gata să-l asculte, începu­ a povesti. Povestirea lui mergea la început cam prost, se încurca mereu şi mereu re­petă cuvintele. încetul cu încetul se aprinse, se transpuse in locul eroilor povestei sale şi povestea cu mult mai viciu şi mai însufleţit decât cum era în fleacul acela de carte, de unde îşi scoase povestea. Ori de câte ori era vorba de o faptă vitejească, sărea în sus de pe troaca, pe care şedea cu Lenuţa, şi gesticula aprins. Biata copilă se spăria de-a binele. Cu toate acestea când Niţu sfârşi povestea, dacă ar fi avut o luntriţă, ar fi fost gata, să plece îndată spre Italia, ca să ieie şi ei parte la atâtea jocuri primejdioase, la atâtea aventuri şi la atâtea dragosti. — Mai şti ceva? întrebă copila la urmă. — Ştiu, răspunse Niţu, aprins de fo­cul cu care povestise. Ştiu, şi încă o po­­­veste frumoasă, am cetit-o într’o carte,­­ căreia îi ziceam, mi­ se pare, almanah. Şi începu povestea. — Ascultă Linuţă! A fost odată ca nici­odată, a fost odată un împărat în o ţară mare. La împărat îi ziceau­­Juka. Şi la toţi împăraţii din ţara aceea aşa ie zi­ceau, tot numai Juka. — Aşa ca la noi Oranje. — Aşa da! Dar în ţara aceea, pe care o chema Peru, împăraţii se trăgeau din soare şi când mureau iar se reîntor­ceau în soare, şi lor nu Ie era iertat, să ieie de soţie, de­cât pe o fată, care iar se trage din soare. Asta era lege în Peru. — Auzi Niţule, s’a chiar întâmplat ce povesteşti tu? — Eu nu știu ! aşa stă în carte. In ţara aceasta era odată un împărat, care avea trei copii: doi feciori și o fată. Pe un fecior îl chema Telesco, iar pe celalalt Rusco. La fată i-am uitat numele. — Zi-i Maria! — Nu se poate nu cred că numele acesta să fie folosit in Peru. Poate Luiza, ar fi mai bine, sau poate Emma. Ori să-i zicem Linuţa? — Nu nu, zi-i Emma, că dacă îi zici Linuţa, nu ştii de care-i vorba, de mine, ori de fata de împărat. — Bine, să-i zicem dar Emma. Ea era unica fată în întreg Peru, care-şi trăgea orginea din soare. Şi era mare în­grijorarea poporului, că nu ştiau, că dacă va muri împăratul cine-i va urma, de oare­ce Telesco şi Rusco, erau de odată născuţi. — Erau adecă gemeni! — Aşa, da, erau gemeni! şi împăra­tul î­şi tot frământa mintea, cine să-i fie urmaşul? El îi iubia într’o formă pe amândoi, şi poporul din Peru de asemenea s’ar fi bucurat, ca amândoi să ie fie Juka. Lucrul ăsta însă nu se putea, pentru că era lege, că nu poate fi nici­odată mai mult de un Juka. Năcăjit, împăratul aduna pe toți popii pe un vârf de deal, ca să fie mai aproape de soare, căci soarele trebuia să hotărască, cine să fie împărat. — Dar ascultă, Niţule, asta nu poate fi drept ! — Ce să-ţi fac, aşa stă în carte ! Şi apoi nu-ţi uita Linuţă, că asta a fost odată, tare de mult, că doară Peru îi o ţară foarte veche.. La porunca împăratu­lui dară, popii ridicară două ruguri, pe cari puseră o mulţime de cununi de flori şi nu le aprinseră, treaba asta avea s’o facă soarele. — Foarte ușor, cu o linte! — Nu cu linte, că doară pe vremea aceea nici nu era cunoscută lintea în Peru. Era vorbă aci, ca insuși soarele să se declare, pe care îl dorește din doi să fie împărat. De altcum coroanele așa erau aranjate pe ruguri cât unele formau litera T, adecă Telesco, cele­lalte litere K, adecă Rusko. Acum împăratul şi popii şi toţi cei de faţă înghenunchiară şi începură a se ruga soarelui. — Destul de rău, doar tu şti bine Niţule, că nu-i iertat să îngenunchi înain­tea nimărui, nici să te rogi, că aceea îi idololatrie. — Ştiu, da ştiu, că aşa-i dar stă în carte, că Peruanii erau închinători la idoli. Dar nici tu nu trebue să te prinzi de toate lucrurile. .. că doar ţi-am spus, că asta era de mult, tare de mult... şi Peruanii erau altfel de oameni, nu ca noi ; de pildă în Franţa, la tată îi zic pere; poftim acum vezi, că fiecare popor îşi are datinele lui ! Linuţa făcea numai cu capul, ca şi cum ar înţelege. — Se rugau dară cu toţi şi Telesco şi Kusco şi Emma, şi încă ei cu mai multă evlavie, decât ceilalţi, căci dacă s’ar fi aprins mai întâiu rugul lui Kusho, avea să fie el Juka şi Telesco numai prinț, iar dacă flacăra ar fi început să consume mai întâiu rugul acestuia, el ar fi fost împărat. Și apoi Emma încă era interesată în afa­cere, ea trebuia să se mărite după noul Jukia și nu știa, care avea să fie acela. — Da, nu vorbi Nițule, că doar le era soră! — Ce să faci? nu se putea altfel, ţi-am spus că aşa era legea acolo, că îm- Pentru fondul jubilar al »Gazetei«. Au mai contribuit: D-l Dr. loan Mihályi din Sighetul- Marmaţiei suma de 6 (şase) coroane; Părintele I. Nistor din Arpătac 2 col.; Din incidentul întâlnirei lor la adunarea generală din Oraviţa, domnii Dr. Dionisie Stoica, Aurel P.­ Bănuţ, Ale­xandru Bojinca, Ştefan Mărcuş şi Ionel Crişianu, dăruiesc fondului jubilar al „Gazetei“ suma de col. 10. Satubmare, (Szatmar Középhegy) 24 Sept. 1908. — Pentru fondul ju­bilar al „Gazetei“ trimit şi eu 10 (zece) coroane — ca cetitor al „Ga­zetei“ de mulţi zeci de ani şi ca fost cantor-învăţător în Tătăreşti 47 de ani. Acuma sunt în viile Satului-mare pe proprietatea mea. Vener. D-le Di­rector, ca om bătrân ce sunt, Vă do­resc să Vă dea Dumnezeu încă mulţi ani şi să încoroneze cu succese ni­­zuinţele D-Voastră. Al D-Voastră de­votat Georgiu Pop, Lupta în contra votului plural. după declaraţiunile făcute de ministrul Andrassy în dietă şi după destăinuirile ziarului „Népszava,“ prin cari s’a dat pe faţă pla­nul guvernului, s’a pornit în întreaga ţeară o întinsă agitaţiune în contra votului plu­ral. Pe Dumineca trecută au fost convo­cate de cătră deputaţii slovaci de adunări poporale în ţinuturile locuite de Slovaci. Partea cea mai mare dintre aceste adu­nări au fost însă oprite în mod volnic. In câteva adunări, cari s’au putut ţinea de­putaţii Hodzsa şi Ivanka şi împreună cu ei miile de alegători slovaci întruniţi au protestat cu energie în contra atentatului plănuit de Andrássy şi au trimis telegrame Maj. Sale Monarchului, implorând ajuto­rul s­au în contra acelor, cari au de gând să pângărească promisiunea lor şi gândul curat al Maj. Sale. Socialiştii deasemenea s’au pus pe lucru. Aproape zilnic se ţin întruniri în toate oraşele ţării, în cari se decretează lupta pe întreaga linie în contra votului plural plănuit. Aderenţii fostului ministru Kristoffy, aşa numitul part­id radical maghiar, au în­ceput deasemenea o întinsă agitaţie. Pe eri a fost convocată o nouă întrunire în oraşul Bacău. Autorităţile au oprit însă ţinerea adunării. In urma acestei oprelişti conducătorii partidului au rugat telegrafic pe Maj. Sa Monarchul, ca să nu îngădue guvernului să falsifice votul universal, şi să-i constrângă a introduce votul univer­sal adevărat. Dumineca trecută s’a ţinut în Sibiiu o mare întrunire socialistă­ românească, la care a vorbit din partea Românilor d-l Dr. Comşa, iar pe Dumineca viitoare este convocată o adunare poporală românească la Sebeşul­ săsesc. O nouă declaraţiune a contelui An­drassy. Andrassy a declarat în conferinţa de ori a partidului independist, că votul e plural şi public. Dreptul de vot îl are numai cei ce sunt de 10 ani cetăţeni un­gari şi sunt stabiliţi într’un loc de cel pu­ţin 1 an. Proiectul reformei electorale. Destăinuirile ziarului socialist »Népszava« La trei zile după cunoscutul ră­spuns dat de ministrul Andrassy la interpelarea dep. Dr. A. Vlad în ce­stiunea reformei electorale, foaia so­cialistă „Népszava“ a surprins lumea, dar mai ales pe ministrul Andrassy, cu publicarea unor tabele statistice, cari conţin până în cele mai mici amănunte datele, cari au servit sau servesc ministrului de interne la com­punerea proiectului reformei electo­rale atât de mult tăinuite. Cum a ajuns numita foaie să pună mâna pe aceste tabele oficioase, e treaba ei. Destul că datele sunt adevărate şi sau compus din partea oficiului de statistică la or­dinul mi­nistrului Andrassy. Din această sta­tistică, care poartă data de 24 Sept. n. mai reiese, că proiectul ministru­lui Andrassy încă n’a putut fi sanc­ţionat de Maj. Sa. Intr’un comunicat.

Next