Gazeta Transilvaniei, octombrie 1909 (Anul 72, nr. 211-235)
1909-10-14 / nr. 222
BEI. ACTIUNEA, WmisiîtnţiMeî si TitomlU 3sf&sev. piaţa mar» ar. 80. TELEFON Nr. 286. jiS^risori netranoat-« wu s*o primuse. /: arm» imp te nu ce ^trimit. înserați* do piisncBo la Adminîfttratîssns Bragov si la xmnătoar©!© 3IPOURI de ABUHTURI . In Vlansi la ii. Duksa Naehf. Nu..'5'.. Augentold & Emslio Lossner. Heinrich Sohaiek. A. Openik Nacht’.. Ariton Oppelik. în Budapesta la A. V Golberter, KristoinBernat, Iuliu Leopold (VII Krzoebet-korcit Preţul Incerţiunilor: o serie prinqnd pe o coloană »0 bani pentru o publicare. publicări med done după tarifă și Invoială. — RECLAME pe pacin» 8a o aerie 20 bani. ANUL LXXII Telefon: Nr. 226. GAZETA apare în «soare ti itioiamsaw pentru iustra-niMtor pe un an 21 cor., n* sosa hi&t 12 cor., pe trei luni 6 oo2. BrlI de Dumbeoft 4 cor po **, Perna Romaia și atrilxitiRS. Pe un an 40 tronc!, pe şas® luni 20 ir., pe trei lun! 10 îr K rul de Dumineca Sfr. pa an. Se prenumera la toate dexile poştale din întru şi din piață şi la d-nii colectori. iboiaaaiul pentru Braşov: Adminittraţiunoft, Piaţa max« (sârgul Inului Nr. 80, et&giu I. Pe un an 20 cor., pe şor® luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul acasă . Pe un an tiA cor., pe şase luni 12 cor., petrei luni 6 cor. — Un eaerp plar 10 bani. — At At abona» montele. cSt şi insorţiunide »on.r a no pl&fti inat f.a re. Miercuri 14 {11) octomvrie 1909. Din causa sfintei sărbători de mâne, Miercuri, ziarul nu va apare pănă joi sara. Un interview. In „Viitorul“ din Bucureşti şi „Reichspost“ din Viena se publică în acelaş timp, un lung interview cu deputatul Dr. V. Lucaciu. Luăm din el aceste pasaje şi resumate . Sub domnia egalităţii naţionalităţilor desvoltarea culturală a Austriei a făcut progrese cam cu acelea din Ungaria nici nu se pot compara. In Ungaria s-a introdus însă sistemul fatal al feudalităţii ca în evul mediu şi acest sistem a fost continuat pănă la extrem, şi sub masca unui constituţionalism inconştient a dus la hegemonia maghiară. Acest fals constituţionalism serveşte numai la orbirea străinătăţii şi la satisfacerea dorinţelor Ungurilor. Numai într-un singur caz iau Ungurii în serios constituţionalismul lor, când fac dintrânsul o amtă spre a căpăta de la Coroană concesii sau spre a micşora drepturile suveranului. Prin acest mijloc reuşeşte dualismul nesincer al Maghiarilor, care e socotit ca un contract între Coroană şi totalitatea popoarelor, nu numai spre a-şi atinge scopul lor, ci şi spre a-i transforma într-o armă contra Suveranului şi a guvernului austriac. Maghiarii caută prin purtarea lor să silească Coroana să încheie în fiecare an noui compromisuri. Unde duce această atitudine a lor? La realizarea idealului lor kossuthist, la uniunea personală. Cercurile dirigente ar trebui să se îngrijească cât mai e timp, să fae aceşti copaci crescuţi până la cer. * Intre împrejurările actuale ar fi de dorit, ca noi Românii să ţinem o conferinţă naţională, a cărei hotărâri să fie prezintate Majestăţii Sale în forma unui memorand, în care să se arate adevărata stare a lucrărilor din Ungaria D-voastră zâmbiţi? Da. Guvernul un- gar va grăbi să interzică ţinerea unei atarii conferenţe. Se putea să nu mă gândesc la aceasta chiar eu ? Dar nu mai sunt în Europa azile nepângărite pe sama prigoniţilor politici ? Dacă vom fi siliţi, nu vom hesita a ne ţinea conferenţele la Geneva, de pildă, sau rând pe rând în diferite centre ale Europei, pentru a dovedi ad oculos cât preţ se poate pune pe mult trâmbiţata libertate maghiară! Un comunicat. »Arad 23 Oct. Şefii partidelor de naţionalitate s’au întrunit aici la o consfătuire, în care s’a luat hotărârea cu unanimitate, de a desaproba cu asprime apropierea Sârbilor de partidul kossuthist. S’a fixat apoi principiul, că naţionalităţile ţin şi mai departe la postulatele lor şi protestează împotriva tuturor nizuinţelor, cari pot să ameninţe comunitatea economică şi militară«. Acest comunicat îl primeşte »Reichspost« din Viena. Noi n’am fost învredniciţi să ni se trimită. FOILPgrONUL »GAZ. TRANS.« Cesare Lombroso. Moartea lui. — Lucrarea sa principală „Uomo delicvente— Crima e un fenomen natural. încă un mare observator şi adânc cugetător, care a întemeiat o întreagă şcoală, a dispărut. Cesare Lombroso—moare in plină glorie şi renume; mai mult, moare după ce a văzut că o parte din ideile şi teoriile lui au găsit răsunet şi s-au înrădăcinat în domeniul în care el lucrase cu atâta energie. Lucrarea lui principală Omul delicvent, în raport cu antropologia şi jurisprudenţa, apărută în 1876 a determinat o nouă orientare în dreptul penal şi începe o eră glorioasă pentru ştiinţa italiană, făcând ca un centru vast de mişcare ştienţifică în câmpul tuturor cercetărilor biologice şi juridice. Publicaţiunile cari au urmat în ultimul pătrar de veac, şi cari au îmbrăţişat tot din punctul de vedere anatome şi fisiologic, pe omul de geniu, pe nebunul criminal, pe prostituata şi pe atentatorii politici au dat foc la atâtea discuţii încât s ar putea forma o întreagă bibliotecă. Graţie elevilor săi în antropologia criminală, ca Ferri şi Garofaio, graţie ta-lentului lui Max Nordau care a pus în critica literară principiile de antropologie şi fisiologie ale lui Lombroso, numele său a străbătut în toate straturile culturale. A fost, e drept, criticat şi combătut cu înverşunare, există şcoli care îi sunt cu totul opuse ca şcoala ilustrului legist şi medic Lacassagne de la Lyon, dar nu i se poate nega de a fi stabilit câteva adevăruri în antropologie, cari vor fi întru câtva modificate, dar cari vor rămânea fără îndoială unele din adevărurile cele mai fecunde în discuţiune. După Lombroso, şi acesta e unul din adevărurile constatate de el, »delictul este un fenomen natural şi nu numai în societatea umană, dar şi în regnul uman şi vegetal«. La sălbatici, representanţii în prezent ai raselor primitive ancestrale, delictul nu numai era o excepţie, era o regulă; la popoarele vechi se găseşte demonstrată că nu e nici o diferenţă între delict şi acţiune. De aici rezultă că delicventul nu poate fi decât un criminal născut sau un criminal pasionat. Primul se identifică cu nebunul moral, cu delicventul epileptic, cel cit e un delicvent de ocaziune. La acesta se mai adaugă încă un delicvent, delicventul din obicei, care este linia de unire între ceilalţi doi. Pe fiecare din aceşti criminali —delicvenţi — Lombroso i-a studiat şi fisiologiceşte şi antropologiceşte. In marele muzeu de delicvenţi, pe cari i-a studiat, fie ca medicul închisoarei din Turin, fie ca directorul azilului de nebuni, a descris într-un chip magistral vicisitudinile funcţionale şi antropologice ale acestor criminali. Mai mult a găsit legăturile de înrudire între criminalitate şi nebunie, între prostituţie şi criminalitate, a făcut un studiu admirabil între omul de talent şi geniu şi nebunie. Pentru fiecare din aceşti delicvenţi Lombroso ne-a dat anumite caractere cari îi pot face distinşi. Delicventul născut e caracterizat prin o lipsă congenitală a sentimentului moral. De aci nesensibilitatea lui la durerea lui şi la durerea victimilor sale, cinismul, apatia în timpul închisorii şi al judecăţei, etc. etc. Delicventul pasionat prezintă din potrivă o exagerare a sensabilităţii. La el sentimentul moral dispare numai în clipa delictului. Delicventul de ocazie e caracterizat prin o slăbiciune a sentimentului moral, dar cu timpul acesta se pierde cu desăvârşire în contact cu ceilalţi delicvenţi. Delicventul nebun e identic antropologiceşte cu delicventul născut, el e atins mai totdeauna de nebunie morală, de imbecilitate morală şi epilepsie. Ceea ce Lombroso a mai stabilit, sunt diferitele caractere anatomice pentru fiecare din aceşti delicvenţi în parte, anume indice cefatice şi proeminente ale craniului, cum de asemeni o sumă de anomalii anatomice ale întregului schelet. Observator nu numai al individului luat în sine dar în complexul relaţiilor sale cu semenii săi, Lombroso a ajuns la concluzia că delicvenţa e produsul cauzelor externe şi interne ale organismului Prin cauze externe el înţelege condiţiile sociale, influenţele climaterice, dietetice ; în ordinea cauzelor sociale proletariatul ocupă primul loc. Intre cauzele climaterice temperatura e cea mai de seamă, între cele dietetice : alcoolismul. Cauzele interne sunt inăscute și dobândite. Intre primele sunt în cea mai mare parte alcoolismul cronic, leziunile cerebrale din cauza tuturor boalelor mintale și cari fac din criminali epileptici, nebuni şi nevropaţi în general. Un capitol mare in antropologie a fost scris de dânsul în privinţa caracterelor de degenerescenţă şi cari au unele din ele puterea unor adevărate legi. Aceste caractere de degenerescenţe nu numai că sunt de ordin anatomic, ele sunt şi de ordin fisiologic. Şi Lombroso a studiat toate funcţiunile şi a putut stabili degenerescenţa lor : chipul de a gândi, de a privi, de a râde, de a vorbi, expresiile Congresul gr. crt. pentru frăţia CU Uniţii. La ultima şedinţă a congresului, când comisia pentru organizarea serbărilor centenare a dat seamă despre lucrările ei, d-l Dr. V Branişte a fâcut următoarele propuneri : 1. Congresul esprimă dorinţa, ca pe viitor la asemenea serbări să se invite şi biserica românească unită. 2. Congresul esprimă dorinţa ca pe viitor să se acorde un rol activ şi elementului mirean in asemenea serbări. In discuţia ce s’a iscat în jurul propunerii, d-nii I. Puşcariu şi V. Mangra au fost de părerea, că prin aceasta s’ar arăta nemulţumire faţă de felul cum au fost organizate serbările. N. Oncu cerea ca să nu se aducă hotărâre în direcţia aceasta, ci să se esprime o dorinţă generală. D-nul Branisce a retras propunerile sale, adăogând, că n’a voit decât ca pe viitor să se fixeze un caz de precedenţă şi biserica unită să nu se simtă înadins înlăturată. Saşii despre Şaguna. »Sieb D. Tag-blatt« din Sibiiu a publicat un articol ele- gios cu ocaziunea serbărilor centenare, din care scoatem următoarele : »Era de o concilianţă rară Şaguna faţă de toate naţiunile şi confesiunile, ale căror interese era în stare să le apere tot aşa de bine, ca interesele bisericii şi ale naţiunii sale. Dar când se amesteca cineva în sfera sa de activitate, ori nu respecta drepturile şi interesele bisericii şi ale naţiunii sale, era de o energie extraordinară întru apărarea neamului şi a bisericii. Şi noi, Saşii, ne purtăm cu mare stimă faţă de distinsul fiu al poporului român, şi cu bucurie aducem memoriei sale tributul recunoştinţei. Adevărata mărime omenească e internaţională. A te pleca în faţa ei, aparţină ea oricărei naţionalităţi, este o datorinţă, a cărei împlinire ne onorează pe noi înşine!« O hotărâre. (vii) Pătrunsă de sufletul cel mare al lui Şaguna, înţelegând desinteresul ce l-a avut acest aşchiereu pe tărâmul luptelor noastre naţionale, cucerită cu totul de uriaşa tărie de caracter şi de rodnica şi multilaterala muncă, pe care a desfăşurat-o acest apostol în viaţa sa — tinerimea adultă din Blaj*) într-o întrunire ţinută înainte cu câteva zile de serbările centenare ale lui Şaguna — a adus cu însufleţire unanimă hotărârea, ca să se reprezinte şi ea la aceste serbări. E de netăgăduit că această hotărâre e vrednică numai de o tinerime, care mai păstrează încă în sufletul său dragostea de ideale, iubirea curată de neam, simţământul sfânt al virtuţii străvechi. *) Autorul acestui articol face de asemenea parte din acea tinerime. — N. R. A dat dovadă tinerimea din Blaj prin această hotărâre, că ea pricepe îndeajuns glasul vremilor de azi, câ-şi ştie alege înţelepţeşte armele de luptă, că inima ei nu e tulburată de vederi strâmte, de patimi urâte, de prejudiţii stricăcioase — ci că curat e sufletul ei. In Şaguna această tinerime a văzut nu pe bărbatul care stă în slujba unor dogme învechite şi pricinuitoare de ceartă, ci pe luptătorul strădalnic şi neostenit, care viaţa sa întreagă şi-a trudit-o stând în slujba întregului neam românesc. Şi a vrut să arate această tinerime, că ea e fidelă convingerilor şi moştenirei lăsate de archiereul Şuluţiu. A vrut să dovedească faptice lumii, că oamenii de mâne vor rupe cu cei răi de azi şi se vor înfrăţi cu bărbaţii mari de eri, pentru a desăvârşi idealul, după care însetează toţi Românii înţelegători: libertatea deplină naţională. Prin această hotărâre tinerimea Blajului a arătat, că felul ei de a vedea e cu mult mai larg, orizonturile între cari se mişcă fiinţa sa sunt cu mult mai senine. Şi parcă din această hotărâre se desface şi un oarecare liberalism, care nici decât nu e egal cu abaterea de la simţul de solidaritate sau cu denegarea unei subordinaţiuni — ci din potrivă pare a fi mai curând stipularea stăpânirii minţii sănătoase peste anumite izbucniri sentimentale necontrolate. E şi ruperea cu felul lax de a vedea şi a tolera nepăsător încuibarea unor duşmani, cari priviţi prin prizma simţămintelor prea îngăduitoare — se par neprimejdioşi, dar cari apoi te scot afară din casă. Delegaţia de patru membri care a reprezentat tinerimea adultă (şi nu pe studenţii, cum s-a scris in ziare pe baza unor informaţii greşite) a Blajului, a prezentat la mormântul lui Şaguna nu cea mai frumoasă cu-