Gazeta Transilvaniei, august 1910 (Anul 73, nr. 177-190)
1910-08-15 / nr. 177
Pagina 2. Conceptul juridic de naţiune—naţionalitate în Ungaria. Cu acest titlu a apărut un studiu politic, semnalat de mai ’nainte de d-1 Iosif Popu, jude de Curie î. p. In afară de prefaţă, d-1 Popu să ocupă în 5 capitole cu tot ce să referă la chestiunea de naţionalitate şi rezolvarea ei. Relevează între altele : Ideia de stat maghiar. Legea despre egala îndreptăţire a naţionalităţilor. Dacoromânismul, Partidul moderat român etc. cu un aparat de date suficient. Să e spun diferitele păreri privitoare la acţiunea de împăciuire dintre Români şi Maghiari, cum şi acţiunea pornită de guvernul Khuen în direcţia aceasta. Dăm din studiul d-lui Popu ultimul capitol, în care se accentuiază în deosebi, că Românii nu vor a abzice nici când de fiinţa lor etnică. Iată ce zice d-l Popu în acest capitol, care are titlul: »Guvernul şi chestiunea naţională. Patriotismul. Românii«. Din cele premerse Românii îşi vor face conclusiunile lor, că ce soluţiune pot aştepta ei de la guvernul Khuen Héderváry pentru chestiunea naţionalistă în Ungaria Eu însă, care sunt omul păcii, deşi nu fără de oarecare pesimism, vreau să cred vorbelor guvernului Khuen, că el şi-a făcut de o problemă serioasă a programului său de guvernament, şi regularea mulţumitoare a chestiunei naţionaliste, în Ungaria. Venit la acest punct însă, trebue să accentuez, că experienţele de până acum probează în destul, că chestiunea politică a naţionalităţilor în Ungaria, îndeosebi încât ea priveşte pe Români, nu se poate sugruma, ori amuţi cu forţa puterii publice de stat, şi existenţa ei nici nu se poate ascunde cu mijloace paliative, ci ea, după cum am zis-o în alt loc al acestei scrieri numai aşa se va putea bine rezolva, dacă la regularea ei se va ţinea cont pe lângă interesele cele mari ale statului, şi de interesele tuturor neamurilor de oameni, cari împreună compun statul ungar. Suum cuique! Iar procedura trebue să fie condusă de principiul depus în proverbul francez: »Plus fait douceur que violence«. In deosebi ce priveşte pe Români, chiar după natura lor ei sunt iubitori de pace. Chiar şi proverbul lor e: »cu binele o duci mai departe decât cu sila«. Pacea ei o consideră şi ca o virtute creştinească, cântând in bisericile lor : »Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu, pe pământ pace şi între oameni bună învoire«. Ei, după cum îi cunosc de aproape, căci între ei am crescut şi funcţionat ca judecător mulţi ani, nici nu doresc alta, decât o stare pacinică politică în Ungaria, în care şi ei să se simtă bine, după cum o promite şi contele Khuen în programul său de guvernament. Ei doresc, ca Ungaria să devină o mamă dulce pentru toţi cetăţenii săi, pe cari ea să-i strângă cu asemenea iubire la pieptul său, şi cu o egală dreptate să-şi împartă bunătăţile sale între cetăţenii săi, fără de a-i întreba că din ce părinţii s’au născut, ori că în ce limbă laudă pe Dumnezeu ! Ei nu vor să se rupă de materna lor patrie, de pământul, pe care s’au născut, care i-a nutrit şi crescut, şi de care îi leagă cel mai curat patriotism, ei sunt supuşi loiali şi credincioşi ţării, care Ie dă lor drepturi cetăţeneşti, ei ca buni patrioţi se bucură de toate ce servesc spre bunăstarea, înflorirea şi gloria patriei şi a locuitorilor ei. Ei cunosc înşişi adevărul, că un bun patriot, în înţeles nobil, e acela, care stă să profereze binele public celui privat, pentru care nu e nici o jertfă prea mare pusă pe altarul patriei, care iubirea cătră patria sa şi-o manifestează prin cuvânt şi fapte, care în caz de pericol umăr la umăr cu concetăţenii săi de orice limbă sare în ajutorul patriei, şi e gata de a-şi jertfi avutul şi sângele pentru apărarea ei în contra ori şicărui inimic. Acest patriotism cu drept cuvântul şi poate cere Ungaria de la cetăţenii săi de naţionalitatea românească şi aceştia nici nu îi vor denega. Aceea însă ca ei din un patriotism imaginariu, în interesul maghiarimei să se lapede de fiinţa lor etnică şi să se contopească în rassa maghiară spre a o întări pe aceasta, ca pe un ce, care e in contra legilor naturei, cu drept şi cu succes politicianii maghiari cei conduşi de un şovinism orb nu o pot cere. Aceasta nici ideia de stat maghiar unitar bine înţeleasă nu o pretinde. Ungaria a putut vieţui cu locuitorii ei de limbi diverse, ca stat maghiar a cărui firmă o şi poartă numindu-sa »ţara ungurească« (Magyarország) secole întregi glorioşi şi în vremuri mai grele, când era împresurată de inimici puternici, cari îi ameninţau existenţa, chiar şi când politica ei de rassă era condusă de devisa: »Regnum unius linguae est fragile et inbecile«. Astăzi ea este atât de tare în constelaţiunea ei politică externă şi în lăuntru fermă în puterea sa de viaţă cât nimeni nu poate să-şi facă griji serioase, că popoarele ei de altă limbă prin alipirea de individualitatea lor naţională i-ar putea periclita existenţa, ori ar putea desbrăca statul unguresc de timbrul său naţional, aceasta e şi părerea politicianilor maghiari cumpăniţi şi neconduşi de boala şovinismului, trează faţă de dinastia sa şi pe care le împărtăşeşte şi întreaga Europă. Sentimentele de prietenie, pe cari le resimţim şi mai mult faţă de înălţimea Voastră şi interesul, care leagă Ţara Inălţimei Voastre cu monarchia Austro-Ungară, deşteaptă în inimă dorinţa, ca să fiu între primii, cari prezintă Inălţimei Tale felicitările cu prilejul jubileului de 50 ani dela urcarea pe tron. Să dea Dumnezeu să aibă parte înălţimea Voastră încă de o domnie lungă şi norocoasă şi de toată bunăvoinţa, pe care dragostea poporului o poate da inimei unui domnitor şi de asemenea să aibă parte de înflorirea ţării. Cu bucurie mă folosesc de ocazie să esprim Inălţimei Tale sentimentele de amiciţie şi stimă ce le păstrez faţă de înălţimea Voastră şi rămân bunul prietin al Inălţimei Voastre. Francisc Iosif 1. Asemenea e scrisă în termini foarte prietineşti şi scrisoarea împăratului Wilhelm.* »Fremdenblatt« anunţă, că proclamarea Muntenegrului de regat se va face mâne, Duminecă, în 28 i. c. Va urma apoi o altă serie de serbări, cari vor dura trei zile, dar nu-şi putea închipui, să nu-i mai recunoască nici măcar fiinţa, care era atât de scumpă odată. Fetişcana din aşternut îi apăru deodată, în lumina roşietică a zorilor. — Da, zise el într’un târziu, seamănă aşa de bine cu mamă-sa, aşa de mult... Se gândea la femeia cea voinică şi rumenă, care i-ar fi putut înviora rostul vieţii, la vieaţa tihnită, ce ar fi putut-o trăi alături de ea. Un orizont mai strâmt, ce e drept, dar o viaţă de îndestulire şi de echilibru sufletesc, cum nu mai întâlnise, de când trecuse peste marginile vieţi de sătean. La răsărit, soarele arunca suliţe lungi de aur prin vălmăşala duşmănoasă a norilor. Vârfurile pădurii străluceau încununate de un nimb, ca acela al sfinţilor, din cadre. Şi păsărelele începuseră să ciripească din ramii înmuguriţi... El întrebă deodată pe cărăuş. — Ia ascultă, baciule, a cui e moara, unde m’acu dat eu jos? — A lui Petrea Paltin, domnişorule, gazdă mare și om de cinste. — Da nevasta lui de undi ? — Dela noi. D’apoi domnişorii nu o cunoaşte ?.. — Nu. — Apoi mă mir, că era în vârsta dumitale, când umblaţi la şcoala din sat... Harnică muere, şi frumoasă, domnişorule, frumoasă. — Se poate, baciule, dar nu-mi aduc aminte... Ajunşi în vârful dealului, se pomeni deodată zimbind. Amintirile din copilărie 51 împrejmuiau din ce în ce mai luminoase. De aci încolo cunoştea drumul aşa de bine, îşi amintea de crucea de lemn din vârful dealului, în care îşi săpase iniţialele cu briceagul, într’o după amează de toamnă, când mergea la şcoală. Ce bine îşi aduce aminte de după ameaza aceea rmpede când poposeau în vârful dealului şi căluşeii păşteau alături, ciulindu-şi urechile. Mergea atunci pentru întâia oară la universitate, după ce promisese Anuţei, că n’are s’o uite niciodată. Cunoştea ţiraele, din cari bea aşa de lacom când se întorcea spre casă; era aşa de minunată apa de munte, după clociturile ce le înghiţise prin streini. De la o vreme cunoştea chiar fagii... cel din colţul văii prăbuşit de jumătate, avea să se răstoarne în curând... Femeile eşiau să mulgă vacile, fetiţe cu ochii plini de visurile nopţii încă, mânau câte o văcuţă la păşune. El le privia lung, ca pentru a recunoaşte vechi cunoştinţe, trecute în împărăţia uitării. Se simţea iarăşi tânăr sub stăpânirea de vrajă a celor doi ochi frumoşi, cari îi erau atât de scumpi odată ! IV. După două săptămâni de premenire sufletească se înapoia la vieaţa lui de muncă, la vieaţa lui de oraş mare, la goana de pâne.. Cerul abia începuse a se rumeni pe de margini, în vreme ce luceafărul își tre- ’ mura cele din urmă fâlfâiri argintate, ca o candelă, care se stinge. La moară, se întrezărea lumina slabă a unui opaiț. Privi înduioșat pâlpâirea aceea, mijitul slab al revărsării de zi, părându-i un simbol, care înfăţişa moartea viselor din tinereţe şi începutul vieţii de muncă grea. Şi şopti, ca pentru sine: —Mi-ai fost dragă, Anuţo, tare miai fost dragă... Spre răsărit cerul se aprindea tot mai tare, în vreme ce luceafărul pâlpâia din ce în ce mai palid, în slavă. Aldura. GAZETA TRANSILVANIEI E s t e r n e. La serbările din Muntenegru. Miniştrii Austro-Ungariei, Germaniei Franţei, Angliei şi Graeciei au înmânat Miercuri, în 24 dintr-o audienţă solemnă scrisorile de felicitare, trimise de guvernele respective. Scrisoarea regelui şi împăratului nostru este de următorul cuprins: Puternice şi Înălţate principe, Stimate amice, Muntenegrul se pregăteşte să serbeze jubileul de 50 ani de zile, de când înălţimea Voastră princiară în urma sorţii aţi luat conducerea eroicului popor muntenegrean. Mulţumită îngrijirei Tale neobosite, sub domnia Ta Muntenegrul a progresat tot mai mult, atât pe terenul cultural cât şi pe cel politic şide aceea în aceste zile de sărbătoare poporul din Muntenegru dă glas sentimentelor de credinţă, ce le păs Anexarea Coreei. Referitor la anexarea Coreei de cătră Japonia, ce s’a anunţat deja, din Viena se scrie, că ministrul plenipotenţiar japonez de acolo a adus la cunoştinţa ministrului de externe austriac, că Japonia şi Coreea au încheiat o convenţie la 22 August, prin care Coreea se anexează de Japonia. Anexarea se va notifica la 29 August cu toate acele puteri, cari au stat in legături cu Coreea. Japonia asigură statele, cari au avut legături cu Coreea, că va avea în vedere acele legături şi în viitor. Cu privire la anexare se mai anunţă din Tokio următoarele: După dorinţa ministrului de interne toate organele de publicitate s’au învoit să nu mai publice ştiri neoficiale referitoare la anexarea Coreei, până la înfăptuirea acesteia şi până la publicarea convenţiunei, care se va face la 29 sau 80 August st. n. Convenţia dintre Coreea şi Japonia, datată la 22 August st. n. s’a comunicat delegaţilor puterilor. Prin ea se declară, că dinastia din Coreea renunţă la tron. După informaţiile agenţiei Reuter, guvernele Rusiei şi Angliei, ca cele mai interesate în ostromul Orient, nu vor face contra anexiunii nici un fel de obiecţiuni politice. Nr. 177. 1910 „Asociaţiunea“ la Dej. »Asociaţiunea« pentru literatura română şi cultura poporului român« îşi va ţinea adunarea generală din ăst a d in oraşul Dej în zilele de 18 şi 19 Septemvrie n. a. c. Comitetul executiv constituit pentru toate agendele împreunate cu adunarea şi serbările, ce se vor aranja din acest prilej, aduce la cunoştinţa onoratului public românesc următoarele: In 17 Septemvrie la 8 ore sara va fi convenire de cunoştinţă in restaurantul otelului »Hungaria«. In ziua primă, 18 Septemvrie vor avea loc : La 8 oare dimineaţa serviciu divin în bisericile greco-catolică şi greco-orien- tală. In cea greco-catolică în decursul liturghiei va cânta corul mixt al reuniunei române de cântări din Năsăud. La 102 ore a. m. prima şedinţă a adunării generale în sala festivă a casei comitatului. La ora 1 p. m. banchet în restaurantul otelului »Hungaria«. După banchet prelegere şi serbare poporală in sala cea mare dela otelul »Englezul«. Seara la 8 ore reprezentaţie teatrală prin diletanţii cercului Dej al Societăţii pentru fond de teatru român, cu concursul d-lui Aurel P. Bănuţiu în sala festivă a casei comitatului. In ziua a doua, 19 Septemvrie, vor avea loc: La 10 ore a. m. a doua şedinţă a adunării generale, în acelaşi loc. La ora 1 p. m. prânz comun , la carte în restaurantele oţelelor »Hungaria« şi »Europa«. La 4 oare p. m. conferenţă în sala cea mare a otelului »Hngaria«. Sala la 8 ore concert cu cu concursul doamnelor Victoria Carşai şi Lucreţia Dr. Micşa, a d-lui Dr. Guilerm Şorban, eventual şi a d-lor Ştefan Mărcuş şi Ionel Crişan, a corului mixt al reuniunei române de cântări din Năsăud, sub conducerea d-lui Augustin Bena, şi a orchestrei militare din Bistriţa. După concert urmează dans. Apelăm cu toată dragostea la onoratul public românesc pentru a cerceta în număr mare adunarea prunei noastre instituţiuni culturale şi serbările împreunate cu ea. Pentru cuartir este a se adresa preşedintelui comisiunei de încuartirare Dr. Ioan Mezei advocat în Dej, cu indicarea timpului sosirei şi a numărului persoanelor (bărbaţi, dame). Tot la d-nul Dr. loan Mezei sunt a se înştiinţa doritorii de a participa la banchet. Adresăm onoratului public rugarea, ca aceste înştiinţări să binevoiască a le face cât de în grabă, pentru a ne putea orienta în privinţa cuartirelor şi a numărului celor ce vor participa la banchet. Programul detailat al serbărilor se va publica mai târziu. Din şedinţa comitetului executiv, ţinută în Dej la 24 August n. 1910. Ioan Vette, Dr. Ioan Cherecheş preşedinte. notar. — 14 August v. Spre Reghinul săsesc Cu trenul de azi dimineaţă au plecat spre Reghin membrii comitetului societăţii pentru fond de teatru român, stabiliţi în Braşov şi membrii corului mixt al bisericei Sf. Nicolae (12 dame şi 12 domni) sub conducerea d-lui prof. Gheorghe Dima. Distinsul cor al d-lui Dima va colabora, precum am anunţat, la petrecerea poporală de Duminecă după amiazi, iar seara va da un concert cu concursul d-lor Ştefan Mărcuş şi Ionel Crişan, bursierii societăţii noastre, teatrale. Dorim membrilor comitetului şi coriştilor cele mai frumoase succese în mijlocul fraţilor noştri din ţinutul Reghinului. Ziarul nostru va fi reprezintat la festivităţile de Duminecă şi Luni prin d-nii V. Branisce şi C. Muşlea.