Gazeta Transilvaniei, octombrie 1910 (Anul 73, nr. 215-239)
1910-10-28 / nr. 236
T REDACŢHUNEA, *•» Tipografia şi Admlnlrtra■ țianea "~ BRAŞOV, Piaţa-mare SO. Bsrisori ■•frsnost« ■« m proui. _ MAauMripte bis •• retrimit — INSERATE; M primesc la Administra*ţiune Braşov şi la birourile următoare: Warm 1* K. Duke* Nachf., Heinrich tettelek. Rudolf Mohs«. In B*4*IMWt* 1» Kok«leiu ttomat, lulia» Lee* ttoUi, Blocknor I. PREȚUL INSERATELOR. Un sir petit 20 bani penten o publicare. Publicări uttei (lupii ttevit'â pi Învoite li, B*clauie pe pag. a 0-a 1 Sir 20 bani ANUL LXXIII. Telefon: Hr. 226. fc. „GAZETA* apare ZILNIC. I Abonament® ptntr® Austro-U«c«r. |t»e un an : I 24 cor. pe 6 Luni 12 cor. pe trei luni 6 cop- —N-rlI de Duminecă , patru cor. pe an. Pf-fitro Româflia si străiaăiaie: un an 40 franci, po ta*« luni »0 fnsnei, pe trai luni 10 franci. N-rii ile U«mlneca 8 ir. an. p'îtete pcflnnnia.ra la lost«» oficiiL« pojtule jjwum si Ui i’.uii ccjlodorL Ateiaiiiaiinil neutru Brașov: L» „GAZETEI, p» 1 an 20 C. Pe 6 Ioni 10C. pe trei 1 tini5 C. Cn das-jl aciwi . Pe un an 04 Cor. Pe 6 luni 19 Cor. Pe r,rta i Inni 6 Cor. Cn mo.ții».- io Uanî •• A 'îi ii*)onnm«i.iii* l 'em*«*** Nr. 238 Brașov. Mercuri-Joi, 28 Octomvrie (10 Noemvrie) 1910. Obrăznicia ia culme. Să pare, că ar fi să se întoarcă vremurile de acum câteva sute de ani, vremurile din evul de mijloc. Cel puţin unii din compatrioţii noştri să dedau la obiceiuri, cari ne aduc aminte de acele vremuri, marcate ca barbare în analele ţării noastre. Căci ce însemnează alta, cele ce s-au spus cu ocazunea inaugurării noului edifeiu al liceului reformat din Orăştie, decât întoarcerea la acele timpuri, când unele popoare din Ardeal au făcut o uniune, ca cu puteri unite să prigonească şi să ţie în opresiune pe un alt popor, pe poporul român ? Aceleaşi popoare o spun azi pe faţă că vreau să facă o falangă contra noastră. La serbarea din Orăştie, cum ştim, au luat parte şi câţiva reprezentanţi de-ai Saşilor, şi preotul săsesc din Orăştie în un toast a accentuat necesitatea unei procederi solidare dintre Unguri şi Saşi. Deputatul Cserny înfiripă mai departe această idee, şi provoacă pe Saşi în un articol din „Bud. Hirl.“ la o formală alianţă cu Maghiarii, contrar Valahilor. Deputatul şi fruntaşul sas, Neugeboren răspunde la ofertul lui Cserny tot în „Bud. Hirl.“ în nrul de eri, zicând că e de dorit o înfrăţire a acestor două popoare „ca să se rentoarcă în formă modernă acea epocă neuitată, când poporul săsesc a făcut alianţă fidelă şi solidă cu nobilimea maghiară şi cu Săcuii, unio trium nationum...* Neugeboren consideră şi el ziua de la Orăştie de o rază strălucitoare, care îi îndreaptă spre acest scop măreţ... Va să zică, e vorba de o uniune şi fiindcă a treia naţiune—Săcuii — acum sunt una cu Maghiarii, ca „epoca neuitată“ a lui Neugeboren să fie cât de fidel copiată, se poate lua ca a treia naţiune — Jidovimea. Astfel unio trium nationum modernă se va alcătui din: soviciştii maghiari, Saşi şi Jidani şi conţi a noastră, spre a ne împiedeca în progres culturaleconomic şi a ne apăsa politiceşte. Adecă a provoca zizanie şi luptă de rassă între popoarele patriei — căci proiectata alianţă acolo duce — este, după Neugeboren, un scop măreţ... In adevăr idei medievale retrograde, prin cari vor provoca duşmănii, fără a-şi putea ajunge scopul de-a ne opri în mersul nostru pe calea progresului. Dar pe când la Orăştie s’a accentuat necesitatea alianţei împotriva noastră şi aceasta să discută publice, din Cluj vine ştirea unei alte obrăznicii, având acelaş scop de a lovi în noi, în special în interesele noastre materiale. Districtul bisericesc ardelean al bisericii reformate şi-a ţinut adunarea generală zilele acestea în Cluj. In şedinţa de Luni, 7 Nov. c. preotul reformat din Ocna Sibiiului Incze Lajos face o propunere de felul, ca districtul bisericesc reformat să insuiască, ca să răscumpere moşiile maghiare, ajunse pe mâni streine, dar îndeosebi pe mânile Românilor. Aşa îşi esprimă preotul Incze voinţa, pe care vrea să o traducă în faptă, condus vezi bine şi stăpânit de iubirea de aproapelui şi a păcii pe pământ! Să ridică îndată un altul, faimosul baron Bánffy, prezidentul adunării, şi declară, că nu există vreun ungur mai şovinist ca el, dar cu toate aceste consideră de neesecutabilă propunerea lui Incze. Districtul bisericesc nici nu are puterea materială de lipsă pentru acest scop. Dar nu are nimic contra, dacă propunerea să va da consiliului direcţional spe studiare. Va să zică în contra noastră în Orăştie, în Cluj şi eroii acestei »FOILETONUL GAZ. TARNS.« E toamnă. E toamnă-acum copila mea din ploi şi bate vânt, Privighitorile-au pornit Cu jalnicul lor cânt. Dar una care-şi are cuib In bolnavul meu piept Nu mai porneşte, nu, şi-i mult De când eu tot aştept. A. Cotruş. Capitala naţională a unui stat poliglot. Notiţe de călătorie de Ioan Gorun. Adevărata raritate, în Budapesta, sunt Ungurii. Abia ici-colo, întâlneşti câte un „magyar-ember« veritabil, în hainele lui cu ciaprazuri multe, cu pălărioara cu pană, cu pipa lungă în gură, păşind tacticos... Şi dacă te-ai informa mai de aproape, ai afla poate, că şi acesta e un , provincial, venit nu atâta cu afaceri, cât ba să-şi mai admire Capitala, să petreacă, să-şi cheltuiască, în câteva zile, creiţarii, adunaţi tot anul, prin localurile scumpe ale „oraşului de reşedinţă“. El singur, de altfel, rosteşte cu oarecare ironie cuvântul acesta de reşedinţă, fiind ştiut, că în realitate foarte arare ori »regele« o cinsteşte cu prezenţa lui, lucru care face nu puţin sânge rău patrioţilor maghiari. E bătător la ochi ce mare e numărul provincialilor în Capitala ungară. Chiar şi un strein îi recunoaşte numaidecât, după felul, în care nu prea se găsesc la ei acasă, prin restaurante sau prin localurile de spectacol. Aşa n’ai mai avea nevoie să citeşti cifrele statisticei, cari in adevăr confirmă, că dacă circulaţia străinilor în Budapesta e cu totul neînsemnată, in schimb aceea a provincialilor se socoteşte la mii de persoane zilnic. Iar pe toţi aceştia ii întâlneşti, fireşte, mai ales prin centru, pe larga şi bine clădită stradă principală Andrăssy, pe bulevardele noui şi tot atât, dacă nu chiar mai mult animate, în vasta şi bine îngrijită grădină publică, prin încântătoarea insula Margareta, cu isvoarele-i calde sulfuroase, o întinsă grădină şi ea, de la un cap până la celalt, — în sfârşit admirând monumentele publice, statuile marilor bărbaţi ai neamului, opere nu atât de remarcabile din punctul de vedere artistic, cât din acela al patriotismului, care le-a dat naştere şi al pietăţii cu care sunt păzite şi împodobite de jur împrejur. Încolo, prin Buda prevalează mai mult tipul şvăbesc, iar prin Pesta nasurile coroiate. Pe una din străzile principale, zărim un stol de fetişcane în nişte rodiii scurte şi înfoiate, de reamintesc vechea crinolină. — In sfârşit, ne zicem, iată şi ceva popor autentic maghiar... Deziluzie ! Fetele sunt popor... slovac. Au şi aceştia o mahala a lor în Capitala care e doar şi a lor, din moment ce sunt atâtea suflete şi ocupă un teritoriu atât de întins, între hotarele regalui ungar. Dar Românii? Ei nu iubesc Budapesta. Aceasta am constatat-o pretutindeni, — ba am auzit un glas tineresc afirmând cu multă tărie, că Bucureştii e un oraş mult mai frumos decât capitala Ungariei... Bietul nostru »mic Paris« al Orientului, — mai mult al Orientului, desigur, decât Paris! Prin ce farmec deosebit te-au văzut, în treacăt, ochii aceia... Era pe vremea expoziţiei, a înfrăţirilor din parcul Carol, de la Arenele romane... Desigur, erau frumoşi atunci Bucureştii, şi frumuseţile lui reale, şi durabile, apăreau mai altfel, în cadrul acela. Fericită tinereţe care nu vede frumuseţea numai în zidurile împodobite, fie ele palate, deasupra adâncimei apelor greoaie şi reci... Nu iubesc Românii Budapesta, şi au dreptate. Ei nu vin să locuiască aici, unde ar trebui să se desbrace de firea lor strămoşească, dacă ar vrea să trăiască în tihnă şi pace. Pentru aceasta sunt prea mândri: n-au nici maleabilitatea Şvabului, nici spiritul de speculă al Evreului, nici n-au ajuns la tacita nepăsare a Slovacului. — A! dacă acest mare şi frumos oraş ar fî ceea ce ar trebui să fie! Dacă el ar fi cu adevărat capitala, în care să se reoglindească ţara, cu întreg caracterul ei poliglot... Dacă ar fi cel puţin un oraş, în care măcar limbile culturale să fie ţinute în cinstea cuvenită.. Dar vezi numaidecât, că aicea totul este constrângere, pentru ca Budapesta să pară maghiară. Localnicii se tem să vorbească altă limbă, chiar şi dacă o ştiu. Se uită îngrijoraţi împrejur, ca sub apăsarea unui vast spionagiu, înainte de a cuteza să rostească două vorbe nemţeşti. In tramvai, stăm cu planul oraşului în mână şi ne sfătuim, in ce loc ar fi mai cu cale să ne coborâm, ca să ajungem mai curând la locul unde ne ducem. Vorbim, bineînţeles, româneşte. Conductorul ne-a cerut, într-o ungurească imperativă taxă, şi acuma stă un moment şi parcă ascultă. Deodată se pleacă la urechia unuia din noi şi şopteşte, într-o românească stricată indicaţia, pe care o căutăm ; apoi se îndreaptă iar, în atitudinea severă de mai înainte, şi-şi strigă frazele stereotip**, într-o răpăitoare ungurească, mişcări seamănă mai departe sămânţa luptei de rassă între fii acei lei!*şi patru. Am fost dedaţi până acum a ne vedea neîndreptăţită şi prigonită limba noastră, am fost dedaţi a fi huliţi şi batjocuriţi de cavalerii şovinismului. Acum să deschide o nouă eră de luptă contra noastră, cum să poate încredinţa ori şi cine din exemplele eclatante de mai sus. Nu e vorba, de astfel de planuri descherate nu ne spăriem, nu ne temem, dar e bine să luăm act de ele. Ici-colea şovinismul poate să ne strice, dar pe linia întreagă de progres nu ne pot opri. „Cânii latră, caravana merge înainte!“ Alegerile congregaţionale din comitatul Aradului. Fruntaşii partidului naţional român din comitatul Aradului au ţinuteri şi alartăeri seara în localităţile ziarului »Tribuna« două consfătuiri intime, în vederea alegerilor la congregaţie, cari vor avea loc in 22 Noemvre ». Rezultatul acestor consfătuiri este, că s-a hotărât a se lua lupta în toate cercurile electorale cu candidaţi naţionali. Preşedinţii comitetelor cercuale vor primi zilele acestea lista candidaţilor împreună cu apelul, care se face cătră dânşii şi către toţi aderenţii partidului nostru naţional, de a lupta din toate puterile pentru isbânda candidaţilor noştri. Nădăjduim, că comitatul Aradului, care a stat totdeauna în fruntea luptelor naţionale, gelos de această reputaţie, va lupta cu bărbăţie tot mai mare, pentru isbânda steagului naţional. — (»Trib.«) Creştinii-sociali şi reforma electorală. Duminecă, în 6. c. creştinii-sociali din Ungaria au avut o întrunire, la care au luat parte la 1200 de muncitori şi mici industriaşi. S’a vorbit între altele şi de scumpetea traiului. Referitor la aceasta, deputatul Riesswein în o vorbire mai lungă a zis, că scumpetea şi alte mizerii ce bântuie societatea nu se pot suna decât dacă legislaţiunea va lucra în spirit creştin şi democratic. In fine a stăruit pentru Introducerea votului universal, egal şi secret, fără de care nu se poate face o politică adevărat socială şi de salvare a poporului. Congresul bisericesc al Sârbilor. Patriarhul din Carlovăţ, Lucian Bogdanoviciu soseşte zilele aceste în Budapesta, spre a se consulta cu primministrul Khuen asupra unor chestiuni de-ale bisericii sârbeşti. Cu acest prilej probabil va veni în vorbă şi convocarea congresului bisericesc al Sârbilor, pe care îl argitează o parte din preoţime pentru regularea chestiunii de salarizare a preoţilor. Plăţile In numerar. »Bud. Tud.*e informat din Viena, că referenţii speciali estaişi de cele două guverne, au continuat tratativele în chestiunea plăţilor în numerar până Duminecă. Tratativele se fac cu frumoase rezultate şi vor dura încă câteva zile. După încheierea tratativelor, punctele stabilite vor fi în curând definitivate de cele două guverne şi din partea băncii austro-ungare. Anglia şi pacea mondială. »Daily Mail« publică un articol întitulat »Anglia şi pacea mondială«, al cărui autor este amiralul Mahau, scriitor american. In acest articol se spune între altele următoarele : »Germania este pământul şi Austria este luna. Aceste două puteri, dacă vor, pot impune orice pe continent. Europa va putea fi apărată contra Germaniei şi a aliaţilor ei, numai de flota engleză şi de aceasta se teme Germania. Dacă scânteia din Orient va face să se aprindă focul, Tripla alianță va merge cu pași repezi spre realizarea planurilor sale.