Gazeta Transilvaniei, octombrie 1910 (Anul 73, nr. 215-239)

1910-10-28 / nr. 236

T REDACŢHUNEA, *•» Tipografia şi Admlnlrtra­­■ țianea "~ BRAŞOV, Piaţa-mare SO. Bsrisori ■•frsnost« ■« m proui. _ MAauMripte bis •• retrimit — INSERATE; M primesc la Administra*­ţiune Braşov şi la birou­­rile următoare: Warm 1* K. Duke* Nachf., Heinrich tettelek. Rudolf Mohs«.­­ In B*4*­­IMWt* 1» Kok«leiu ttomat, lulia» Lee* ttoUi, Blocknor I. PREȚUL INSERATELOR. Un sir petit 20 bani pen­­ten o publicare. Publicări uttei (lupii ttevit'â pi Învoite li, B*clauie pe pag. a 0-a 1 Sir 20 bani ANUL LXXIII. Telefon: Hr. 226. fc. „GAZETA* apare ZILNIC. I Abonament® ptntr® Austro-U«c«r. |­t»e un an : I 24 cor. pe 6 Luni 12 cor. pe trei­­ luni 6 cop- —N-rlI de Duminecă , patru cor. pe an. Pf-fitro Româflia si străiaăiaie: un an 40 franci, po ta*« luni »0 fnsnei, pe trai luni 10 franci. N-rii ile U«mlneca 8 ir. an. p'îtete pcflnnnia.ra la lost«» oficiiL« pojtule jjwum si Ui i’.­uii ccjlod­orL Ateiaiiiaiinil neutru Brașov: L» „GAZETEI­, p» 1 an 20 C. Pe 6 Ioni 10C. pe trei 1 tini5 C. Cn das-jl aciwi . Pe un an 04 Cor. Pe 6 luni 19 Cor. Pe r,rta i Inni 6 Cor. Cn m­o.­ții».- io Uanî •• A 'îi ii*)onnm«i.ii­i* l 'em*«*** Nr. 238 Brașov. Mercuri-Joi, 28 Octomvrie (10 Noemvrie) 1910. Obrăznicia ia culme. Să pare, că ar fi să se întoarcă vremurile de acum câteva sute de ani, vremurile din evul de mijloc. Cel puţin unii din compatrioţii noştri să dedau la obiceiuri, cari ne aduc a­­minte de acele vremuri, marcate ca barbare în analele ţării noastre. Căci ce însemnează alta, cele ce s-au spus cu ocaz­unea inaugurării noului edifeiu al liceului reformat din Orăştie, decât întoarcerea la acele timpuri, când unele popoare din Ar­deal au făcut o uniune, ca cu puteri unite să prigonească şi să ţie în o­­presiune pe un alt popor, pe poporul român ? Aceleaşi popoare o spun azi pe faţă că vreau să facă o falangă con­tra noastră. La serbarea din Orăştie, cum ştim, au luat parte şi câţiva re­prezentanţi de-ai Saşilor, şi preotul să­sesc din Orăştie în un toast a ac­centuat necesitatea unei procederi solidare dintre U­nguri şi Saşi. Depu­tatul Cserny înfiripă mai departe a­­ceastă idee, şi provoacă pe Saşi în un articol din „Bud. Hirl.“ la o for­mală alianţă cu Maghiarii, contra­r Valahilor. Deputatul şi fruntaşul sas, Neugeboren răspunde la ofertul lui Cserny tot în „Bud. Hirl.“ în n­rul de eri, zicând că e de dorit o înfră­ţire a acestor două popoare „ca să se rentoarcă în formă modernă acea epocă neuitată, când poporul săsesc a făcut alianţă fidelă şi solidă cu no­bilimea maghiară şi cu Săcuii, unio trium nationum...* Neugeboren con­­sideră şi el ziua de la Orăştie de o rază strălucitoare, care îi îndreaptă spre acest scop măreţ... Va să zică, e vorba de o uniune şi fiindcă a treia naţiune—Săcuii — acum sunt una cu Maghiarii, ca „e­­poca neuitată“ a lui Neugeboren să fie cât de fidel copiată, se poate lua ca a treia naţiune — Jidovimea. Ast­fel unio trium nationum modernă se va alcătui din: soviciştii maghiari, Saşi şi Jidani şi conţi a noastră, spre a ne împiedeca în progres cultural­­economic şi a ne apăsa politiceşte. Adecă a­ provoca zizanie şi luptă de rassă între popoarele patriei — căci proiectata alianţă acolo duce — este, după Neugeboren, un scop măreţ... In adevăr idei medievale retrograde, prin cari vor provoca duşmănii, fără a-şi putea ajunge scopul de-a ne opri în mersul nostru pe calea progre­sului. Dar pe când la Orăştie s’a ac­centuat necesitatea alianţei împo­triva noastră şi aceasta să discută publice, din Cluj vine ştirea unei alte obrăznicii, având acel­aş scop de­ a lovi în noi, în special în inte­resele noastre materiale. Districtul bisericesc ardelean al bisericii refor­mate şi-a ţinut adunarea generală zilele acestea în Cluj. In şedinţa de Luni, 7 Nov. c. preotul reformat din Ocna Sibiiului Incze Lajos face o propunere de felul, ca districtul bi­­sericesc reformat să insuiască, ca să răscumpere moşiile maghiare, ajunse pe mâni streine, dar înde­osebi pe mânile Românilor. Aşa îşi esprimă preotul Incze voinţa, pe care vrea să­ o traducă în faptă, condus vezi bine şi stăpânit de iubirea de aproapelui şi a păcii pe pământ! Să ridică îndată un altul, fai­mosul baron Bánffy, prezidentul adunării, şi declară, că nu există vre­un ungur mai şovinist ca el, dar cu toate aceste consideră de neesecutabilă propunerea lui Incze. Districtul bisericesc nici nu are pu­­terea materială de lipsă pentru a­­cest scop. Dar nu are nimic contra, dacă propunerea să va da consiliu­­lui direcţional spe studiare. Va să zică în contra noastră în Orăştie, în Cluj şi eroii acestei »FOILETONUL GAZ. TARNS.« E toamnă. E toamnă-acum copila mea din ploi şi bate vânt, Privighitorile-au pornit Cu jalnicul lor cânt. Dar una care-şi are cuib In bolnavul meu piept Nu mai porneşte, nu, şi-i mult De când eu tot aştept. A. Cotruş. Capitala naţională a unui stat poliglot. Notiţe de călătorie de Ioan Gorun. Adevărata raritate, în Budapesta, sunt Ungurii. Abia ici-colo, întâlneşti câte un „magyar-ember« veritabil, în hainele lui cu ciaprazuri multe, cu pălărioara cu pană, cu pipa lungă în gură, păşind tac­ticos... Şi dacă te-ai informa m­ai de a­­proape, ai afla poate, că şi acesta e un , provincial, venit nu atâta cu afaceri, cât ba să-şi mai admire Capitala, să petreacă, să-şi cheltuiască, în câte­va zile, creiţarii, adunaţi tot anul, prin localurile scumpe ale „oraşului de reşedinţă“. El singur, de altfel, rosteşte cu oare­care ironie cuvân­tul acesta de reşedinţă, fiind ştiut, că în realitate foarte arare ori »regele« o cins­teşte cu prezenţa lui, lucru care face nu puţin sânge rău patrioţilor maghiari. E bătător la ochi ce mare e numă­rul provincialilor în Capitala ungară. Chiar şi un strein îi recunoaşte numai­decât, după felul, în care nu prea se găsesc la ei acasă, prin restaurante sau prin localu­rile de spectacol. Aşa n’ai mai avea ne­voie să citeşti cifrele statisticei, cari in adevăr confirmă, că dacă circulaţia străi­nilor în Budapesta e cu totul neînsemna­tă, in schimb aceea a provincialilor se so­coteşte la mii de persoane zilnic. Iar pe toţi aceştia ii întâlneşti, fireşte, mai ales prin centru, pe larga şi bine clădită stra­dă principală Andrăssy, pe bulevardele noui şi tot atât, dacă nu chiar mai mult animate, în vasta şi bine îngrijită grădină publică, prin încântătoarea insula Marga­reta, cu isvoarele-i calde sulfuroase, o în­tinsă grădină şi ea, de la un cap până la celalt, — în sfârşit admirând monumen­tele publice, statuile marilor bărbaţi ai neamului, opere nu atât de remarcabile din punctul de vedere artistic, cât din a­­cela al patriotismului, care le-a dat naş­tere şi al pietăţii cu care sunt păzite şi împodobite de jur împrejur. Încolo, prin Buda prevalează mai mult tipul şvăbesc, iar prin Pesta nasu­rile coroiate. Pe una din străzile princi­pale, zărim un stol de fetişcane în nişte rodiii scurte şi înfoiate, de reamintesc ve­chea crinolină. — In sfârşit, ne zicem, iată şi ceva popor autentic maghiar... De­ziluzie ! Fetele sunt popor... slovac. Au şi aceştia o mahala a lor în Capitala care e doar şi a lor, din moment ce sunt atâtea suflete şi ocupă un teritoriu atât de în­tins, între hotarele regalui ungar. Dar Românii? Ei nu iubesc Buda­pesta. Aceasta am constatat-o pretutin­deni, — ba am auzit un glas tineresc a­­firmând cu multă tărie, că Bucureştii e un oraş mult mai frumos decât capitala Un­gariei... Bietul nostru »mic Paris« al Ori­entului, — mai mult al Orientului, de­si­gur, decât Paris! Prin ce farmec deosebit te-au văzut, în treacăt, ochii aceia... Era pe vremea expoziţiei, a înfrăţirilor din parcul Carol, de la Arenele romane... De­si­gur, erau frumoşi atunci Bucureştii, şi frumuseţile lui reale, şi durabile, apăreau mai altfel, în cadrul acela. Fericită tine­reţe care nu vede frumuseţea numai în zidurile împodobite, fie ele palate, de­asu­­pra adâncimei apelor greoaie şi reci... Nu iubesc Românii Budapesta, şi au dreptate. Ei nu vin să locuiască aici, unde ar trebui să se desbrace de firea lor stră­moşească, dacă ar vrea să trăiască în tihnă şi pace. Pentru aceasta sunt prea mândri: n-au nici maleabilitatea Şvabului, nici spi­ritul de speculă al Evreului, nici n-au ajuns la tacita nepăsare a Slovacului. — A! dacă acest mare şi frumos oraş ar fî ceea ce ar trebui să fie! Dacă el ar fi cu adevărat capitala, în care să se reoglin­­dească ţara, cu întreg caracterul ei po­liglot... Dacă ar fi cel puţin un oraş, în care măcar limbile culturale să fie ţinute în cinstea cuvenită.. Dar vezi numai­decât, că aicea to­tul este constrângere, pentru ca Budapesta să pară maghiară. Localnicii se tem să vorbească altă limbă, chiar şi dacă o ştiu. Se uită îngrijoraţi împrejur, ca sub apă­sarea unui vast spionagiu, înainte de a cuteza să rostească două vorbe nemţeşti. In tramvai, stăm cu planul oraşului în mână şi ne sfătuim, in ce loc ar fi mai cu cale să ne coborâm, ca să ajungem mai curând la locul unde ne ducem. Vorbim, bine­înţeles, româneşte. Conductorul ne-a cerut, într-o ungurească imperativă taxă, şi acuma stă un moment şi par­că ascultă. De­odată se pleacă la urechia unuia din noi şi şopteşte, într-o românească stricată indicaţia, pe care o căutăm ; apoi se în­dreaptă iar, în atitudinea severă de mai înainte, şi-şi strigă frazele stereotip**, în­tr-o răpăitoare ungurească, mişcări seamănă mai departe să­mânţa luptei de rassă între fii ace­­i lei!*şi patru­. Am fost dedaţi până acum a ne vedea neîndreptăţită şi prigonită limba noastră, am fost dedaţi a fi huliţi şi batjocuriţi de cavalerii şovinismului. Acum să des­chide o nouă eră de luptă contra noastră, cum să poate încredinţa ori şi cine din exemplele eclatante de mai sus. Nu e vorba, de astfel de planuri desch­erate nu ne spăriem, nu ne temem, dar e bine să luăm act de ele. Ici-colea şovinismul poate să ne strice, dar pe linia întreagă de pro­gres nu ne pot opri. „Cânii latră, caravana merge înainte!“ Alegerile congregaţionale din comita­tul Aradului. Fruntaşii partidului naţional român din comitatul Aradului au ţinut­eri şi alartăeri seara în localităţile ziarului »Tribuna« două consfătuiri intime, în ve­derea alegerilor la congregaţie, cari vor avea loc in 22 Noemvre ». Rezultatul acestor consfătuiri este, că s-a hotărât a se lua lupta în toate cercurile electorale cu candidaţi naţionali. Preşedinţii comitetelor cercuale vor primi zilele acestea lista candidaţilor împreună cu apelul, care se face cătră dânşii şi că­­tre toţi aderenţii partidului nostru naţio­nal, de a lupta din toate puterile pentru isbânda candidaţilor noştri. Nădăjduim, că comitatul Aradului, care a stat totdeauna în fruntea luptelor naţionale, gelos de această reputaţie, va lupta cu bărbăţie tot mai mare, pentru isbânda steagului na­ţional. — (»Trib.«) Creştinii-sociali şi reforma electorală. Duminecă, în 6­­. c. creştinii-sociali din Ungaria au avut o întrunire, la care au luat parte la 1200 de muncitori şi mici industriaşi. S’a vorbit între altele şi de scumpetea traiului. Referitor la aceasta, deputatul Riesswein în o vorbire mai lungă a zis, că scumpetea şi alte mizerii ce bântuie societatea nu se pot suna de­cât dacă legislaţiunea va lucra în spirit creştin şi democratic. In fine a stăruit pentru Introducerea votului universal, e­­gal şi secret, fără de care nu se poate face o politică adevărat socială şi de sal­vare a poporului. Congresul bisericesc al Sârbilor. Pa­triarhul din Carlovăţ, Lucian Bogdanoviciu soseşte zilele aceste în Budapesta, spre a se consulta cu primministrul Khuen asu­pra unor chestiuni de-ale bisericii sâr­beşti. Cu acest prilej probabil va veni în vorbă şi convocarea congresului bisericesc al Sârbilor, pe care îl argitează o parte din preoţime pentru regularea chestiunii de salarizare a preoţilor. Plăţile In numerar. »Bud. Tud.*­e in­format din Viena, că referenţii speciali es­­taişi de cele două guverne, au continuat tratativele în chestiunea plăţilor în nume­rar până Duminecă. Tratativele se fac cu frumoase rezultate şi vor dura încă câ­teva zile. După încheierea tratativelor, punctele stabilite vor fi în curând defini­tivate de cele două guverne şi din partea băncii austro-ungare. Anglia şi pacea mondială. »Daily Mail« publică un articol întitulat »Anglia şi pacea mondială«, al cărui autor este amiralul Mahau, scriitor american. In acest articol se spune între altele următoarele : »Germania este pământul şi Austria este luna. Aceste două puteri, dacă vor, pot impune orice pe continent. Europa va putea fi apărată contra Germaniei şi a aliaţilor ei, numai de flota engleză şi de aceasta se teme Germania. Dacă scânteia din Orient va face să se aprindă focul, Tripla alianță va merge cu pași repezi spre realizarea planuri­lor sale.

Next