Gazeta Transilvaniei, octombrie 1911 (Anul 74, nr. 215-238)

1911-10-26 / nr. 235

Braşov, Mercuri in 26 Octomvrie (8 Noemvrie) 1911 Nr. 231 Amd LXXIV. Apare în fiecare zi de lucru. Abonamntul: pentru Austro-Ungaria pe an 24 cor., pe V/ an 12 cor., pe 7 an 6 cor. Pentru România şi străinătate pe an 40 franci, pe 1/a an 20 franci., pe 1/4 an 10 franci. Număr de Duminecă 8 franci pe an. Redacţia, Tipografia şi Administraţia: BRAŞOV, PIAŢA MARE Nr. 30. Telefon: Nr. 226. Pentru Braşov cu dusul acasă pe an 24 cor., Fftm dus acasâ pe an 20 cor. pe Vi an 10 cor., pe */ an 6 cor. Un numâr 10 bani. Inserate : un şir petit 20 bani pentru o publicare. Publicâri mai dese după tarif şi învoiulit. — Reclame pe pagina a 3-a un şir 20 bani. Secolul democraţiei. Mulţi şi-au bătut şi-şi bat capul, cum să fie numit secolul XX, după cea mai mare creaţiune a lui, secolul cuceririi aerului sau al altor invenţiuni epocale, spre binele şi fericirea omenirii? Sau să fie numit după o idee ce triumfează din loc în loc, din ţară în ţară, ştergând opresiunea şi egalizând pe om cu om, aşa după cum i-a creat D-zeu şi i-a lăsat să-şi ducă traiul pe pământ? Să fie adecă numit după invenţiuni sau după o idee, care nu e nouă, dar în acest secol va ajunge la triumf poate pe întreg rotogolul pământului, după ideea democraţiei? E vorba, că din toate marile creaţiuni ale acestui secol, care face cel mai mare bine omenirii? La aceasta întrebare un singur răspuns să poate da: democraţia. Ea scoate din robia trupească şi sufletească milioanele de oameni, îi scoate din întunerec şi îi îndreaptă pe cărările muncii cinstite, a iubirii şi frăţietăţii adevărate, ridicând pe om la demnitatea ce li se cuvine. Secolul nostru, secolul democraţiei, secolul în care abia acum începe a se recunoaşte adevărata destinaţiune şi chemare a omului în lumea pământeană. Dovezile pentru aceasta ni se prezintă real înaintea ochilor. In ţări, unde despotismul dăinuia de secoli şi se părea trainic înrădăcinat, a fost clătinat şi scos din rădăcinile sale şi înlocuit cu constituţionalismul democratic, cu impunerea voinţei poporului. Acest proces şi-a făcut calea biruitoare în Turcia şi Perzia, ţări, cari erau prototipul sistemului despotic, unde se aducea ca argument contra liberalismului chiar şi religia — coranul —. In zilele noastre vedem un nou triumf al sistemului democratic şi surparea despotismului incarnat şi corupt până în măduvă. Ideile de libertate şi democratism şi-au făcut loc şi în „cea mai orientală“ ţară, în care poporul se părea împetrit în formele de stat vechi, retrograde şi despotice şi inaccesibil pentru idei liberale, salvatoare. Zilele acestea împăratul şi dinastia domnitoare a Chinei a trebuit să cedeze glasului şi dorinţei poporului, sprijinit de forţa armelor şi a acceptat constituţia, ce li s-a prezentat. China a întrat în şirul statelor constituţionale. Poporul chinez dedat la servitute şi la domnia absolută a birocraţiei, încet cu încetul s-a luminat, s-a deşteptat din letargie, şi-a cerut de la stăpânitori drepturile, ce-i compet, drepturile de-aşi croi el însuşi soartea. Şi denegândui-se aceasta justă pretenziune, a luat armele. Astfel s-a iscat revoluţia actuală, care ori se va sfârşi cu proclamarea republicei, ori cu constituţionalismul în frunte cu un împărat, înseamnă un mare triumf al democraţiei. Răscoala actuală chineză, s-a început în provincia Hupe şi înafară de dinastie, este îndreptată contra stăpânirii clasei de nemeşi, a Mangiuilor. In China trăiesc 380 milioane de Chinezi şi abia 16 milioane de Mangiulieni. Aceştia sunt cuceritorii, cari au luat cu armele stăpânirea asupra Chinezilor şi în locul dinastiei chineze Ming s-au aşezat în tronul din Peking împăraţi din dinastia mangiu-tătară Cing. Mangiurienii şi-au susţinut dominaţiunea cu armele şi au impus Chinezilor unele datine şi obiceiuri, ţinându-i în dependenţă. Dar ei, ca stăpâni au ocupat şi poziţiile cele mai principale în statul civil şi la oaste, şi au subordonat lor pe ceialalţi oficiali — mandarini — chinezi. Ei sunt poporul privilegiat şi favorizat întru toate, care se răsfaţă în umbra tronului despotic. Aceasta stare durează de doi secoli şi jumătate, de când au cucerit Chine Mangiurienii. De atunci Mangiurienii, poporul domnitor s-a susţinut în toate privilegiile lui excepţionale, pe contul Chinezilor, dar ura acestora din urmă contra lor încă n-a încetat de la cucerire şi până azi. Şi în timpul mai nou această ură se potenţa şi era îndreptată şi contra sistemului despotic de guvernament introdus de dinastia Mangiuliană, şi care nu vedea cu ochi buni, ba chiar împedeca luminarea poporului şi cerea a-l izola de curentele moderne. Aceasta însă n-a succes. Ideile moderne, liberale şi democratice şi-au făcut calea şi preste mulii chinezi şi urmarea este transformarea Chinei în un stat constituţional, fie monarhic, fie republican. Schimbarea aceasta din China este un eveniment epocal istoric în evoluţia secolului democratic al XX-lea. Ea este cea mai puternică dovadă, că oligarhismul, feudalismul şi privilegiile de clasă şi-au trăit traiul şi vor trebui să facă loc în curând adevăratei egalităţi între oameni. Se va face şi trebue să se facă aceasta transformare şi în Europa, unde tot mai este, şi în epoca deşteptării Chinei împietrite, câte un stat, cu stăpânitori, cu clasă oligarhică îngrădită per abusum cu privilegii. Spiritul timpului nu se poate opri în calea lui triumfală! Să sperăm în viitor!... ■ __________ nat încă din postul de prezident al camerei, iar Kossuth — spre variaţie — a prezentat o propunere pentru alegerea unei comisiuni parlamentare de 24 deputaţi, jumătate guvernamentali, jumătate opoziţionali, cari să se ocupe cu modalităţile restabilirei păcii parlamentare. Cu atât mai vioaie şi mai agitată a fost ori viaţa în culoarele camerei, în care s-au discutat şansele unei păci parlamentare. Tisza pleda cu voce aprinsă pentru înăsprirea regulamentului intern al camerei. Andraasy îl combătea fâcându-l atent la urmările unei astfel de înăspriri. De-aici ciorovăială mare între cei doi matadori, care era să se încheie cât pe ei cu inzulte personale. Lui Justh îi s-a prezentat ori în culoare un nou proiect de descurcare a situaţiei : opoziţia să nu facă greutăţi votării budgetului până la 1 ianuarie 1912, în schimb proiectele militare să se desbată tot numai a o zi, lăsându-se opoziţiei dreptul nelimitat de a le obstrua cu orice mijloace. Justh, luând act de această propunere, să fi zis, că pe baza aceasta s-ar putea încheia pacea... De altfel pe azi sau mâne se aşteaptă demersuri definitive in chestia păcii. Acordul la chestiunea Marocului. Acordul dintre Francia şi Germania privitor la Maroc a fost semnat ori de miniştrii de externe ai Franciei şi Germaniei, rămânând ca să fie ratificat şi de parlamentele celor două state. In înţelesul acordului Germania primeşte de alungul coloniei din Camerun, pământuri importante ca întindere şi ca fertilitate precum şi două întinderi de pământ până la ţărmurile fluviului Congo şi râului Ubanghi; astfel Germania obţine accesul pe aceste ape, pe cari va putea să organizeze serviciul de navigaţiune. Pe de altă parte, Germania cedează Franţei un mic delta între râurile Logoni şi Şari până la lacul Ciad. Acest tratat mai conţine între altele articole privitoare la reciprocitatea libertăţei comerciale şi la dreptul de continuare a căilor ferate. FOILETONUL «GAZ. TRANS.» Fragment. Dacă-n nopţile senine, bat cărările tăcute, Scormonesc din vreme apusă stoluri lungi de amintiri, Mă ’mpresoară-al vieţei farmec, tot ce-i bun, ce e virtute Şi mă ’ndeamnă să dau haine răzleţitelor gândiri. Parcă văd in colţul mesei, îndesate de volume înainte cu ud sfeşnic, cu o bolnavă lumină, Cum notam idei frumoase, culegeam câte un nume Căruia un neam, o lume, şi azi încă i se ’nchină. Fericit eram atuncea şi visam ca trandafirul, Ca un murmur din izvorul unei ape călătoare, Ca un foşnet de crenguţe, când le flutură zefirul, Şi mă înălţăm cu mintea’n regiuni încântătoare. Par’ c-aud şi-acum oftatul undelor de-odinioară Cari brăzdau în şopot rece Oltul. Şi aşa de bine Mă simţeam în faptul sălii, de credeam că orice oară E prevestitoarea vremii, ce ne-aduce-un pic de bine. ....Şi cum stăm pe malul neted un fior de răzbunare Mi-a oprit în loc gândirea ....iară undele cărunte îngânau în şoapte blânde: »Sus flăcăi,,la luptă mare! Noi din jalea seculară, batem drum de fer şi punte Ca să treceţi şi să ’nvingeţi toate cetele barbare«. Fericit eram atuncea şi credeam în zile bune Când vom răzbuna cu toţii nedreptăţile străbune. Vom zdrobi în ţăndări jugul veacurilor blăstâmate Şi vom rezidi cetatea visurilor sfărâmate. Ş . n a. Vasile Stoicaneci. Adunarea generală a universităţii săseşti este convocată pe ziua de 17 Nov. De la Sibiiu. Din această importantă corporaţiune fac parte, precum ştim, şi doi membrii români, d-nii Dr. Liviu de Lemenyi şi Dr. A. Vlad Din cameră şi din culoare Vacanţa parlamentară de cinci zile, menită să contribue la realizarea mult doritei păci parlamentare, n-a schimbat întru nimic fiziognomia camerei. Votările nominale s-au continuat şi eri. Berzeviczy n-a demisio nat «le ffiaupaasfmt. Protectorul. Lui St. B. Nu visase niciodată un noroc aşa de mare! Fiul unui uşier din provincie, Jean Marin venise ca atâţia alţii să-şi facă dreptul in cartierul latin, in diferite berării, pe cari le-a frecventat în mod succesiv, devenise amicul multor studenţi limbuţi, cari discutau politică, bând bere. Simţi un fel de admiraţie pentru ei, şi îi urma cu încăpăţinare, din cafenea în cafenea, plătind chiar consumaţiile lor, când avea parale. Apoi se făcu advocat şi pledă procese, pe cari ie pierdu. Dar, într-o bună dimineaţă, ceti in gazete, că unul din vechii lui camarazi ai cartierului fusese ales deputat. El, îi fu din nou căţeluşul credincios, amicul care făcea corvadele, demersurile, pe care îl trimeţi oriunde când ai nevoie de el, şi cu care nu te sfiieşti întru nimic. Dar se întâmplă, printr-o lovitură parlamentară, că deputatul să devie ministru. 6 luni în urmă, Jean Marin era numit consilierul statului. De bucurie era mai-mai să-şi piardă capul. Mergea pe străzi din plăcerea de-a se arăta, ca să-i fie ghicită poziţia socială numai văzându-L Găsia prilej de-a spune negustorilor, la cari intra, vânzătorilor de jurnale, chiar birjarilor, aproape la lucrurile cele mai neînsemnate: — Eu... care sunt consilier al statului... Apoi găsia, în mod foarte natural, ca o urmare a demnităţii sale, printr-o necesitate profesională, din datoria omului puternic şi generos, o trebuinţă imperioasă de-a proteja. Oferia sprijin la toată lumea, nn toate ocaziile, cu o generozitate nemărginită. Când întâlnia pe bulevard o figură cunoscută, înainta cu un aier încântat, îi lua mânile, le strângea, îl întreba de sănătate, apoi, fără să-i audă cele ce-1 întreba, zicea: — Ştii că sunt consilier al statului, şi cu totul gata de-a te ajuta. Dacă pot să-ţi fiu de vreun folos în vre-o împrejurare, fără să fi stinghirit, vino la mine. In poziția mea pot face atâta lucru. Apoi intra într-o cafenea, cu prietinul, ca să ceară toc, cerneală și o foaie de hârtie — »una singură, băiete, ca să scriu o scrisoare de recomandare«. ini v.