Gazeta Transilvaniei, iulie 1912 (Anul 75, nr. 144-168)
1912-07-22 / nr. 161
Pagina 2 de a disolva ori şi când camera din iniţiativă proprie şi fără consensul altor factori. Primirea urgenţei acestui proiect înseamnă înfrângerea Turcilor tineri, cari neavând încă trăit, n-au cutezat să facă opoziţie. Votul de joi al camerei stă în acelaşi timp şi în strânsă legătură cu războiul italo-turc, pe care turcii tineri voiau să-l poarte până la extrem. Noul cabinet din contra e gata să accepteze o pace onorabilă şi în privinţa aceasta sunt în decurgere şi demersuri, cari probabil vor fi încoronate cu succes. Situaţia în Albania e încă tot ameninţătoare, dar se crede că marelui vizir Ahmed Muktar îi va succede prin lărgirea autonomiei Albanezilor, să-i liniştească şi pe aceştia. Externe. După informaţiunile ziarului „ Times“ între Rusia şi Franţa sunt în curgere tratative pentru realizarea unei convenţiuni maritime. — Socialiştii din oraşul Brescia (Italia) au aranjat alaltaeri un mare meeting în care au protestat în contra războiului italo-turc. — Telegrame din Tokio semnalează o mişcare serioasă revoluţionară în imperiul japonez ca urmare a morţii lui Mikado. In fruntea acestei mişcări stau radicalii şi socialiştii, cari întreţin legături intime cu republicanii chinezi. In jurul Episcopiei unite maghiare. Bucureşti, 18 Iulie v. 1912. Credem că-i ceasul al 11-lea în desfăşurarea dramei politice bisericeşti, poreclită „Episcopia unită maghiară“. E timpul să se treacă imediat la fapte, părăsind vorbele, discursurile şi chiar medtingurile. Jamardei Ucalegon ! Duşmanul se prepară să între cu alaiu pe porţile cetaţei noastre, care se chiamă biserică. Să i se opună o ultimă dar desperată rezistenţă—rezistenţa masselor poporului! „încă nu este totul pierdut... Primejdia este abia la început şi ea se poate înlătura“ — se declară un glas autorizat din preajma arhiepiscopului catolic din Bucureşti... „ Ultimul cuvânt n’a fost încă zis în privinţa promulgării Bulei“ declară ziarul francez „L’Italie în Nr. 197, ce apare în Roma şi este adeseori inspirat de cercurile înalte clericale. Iată, în întregime, aceste două declaraţiuni, făcute în afară de Ungaria, declaraţiuni pe care Ungurii nu pot sa le acuze a fi efectele agitatorilor dacoromâni. „U Italie“ publică sub titlu: „A propos du diecese grecs e magyar« următoarea critică : »Ziarele maghiare s’au grăbit să aclame cu entuziasm publicarea Bulei, prin care se înfiinţa noua dieceză de rit grec în Ungaria. Cei mai fervenţi în aplause la adresa Curiei Romane sunt calviniştii din Regatul aposolic al Sf. Ştefan. Această ardoare exuberantă este cel puţin suspectă şi ar trebui să invite Curia Romană, să facă reflexii serioase, căci ultimul cuvânt nu a fost încă zis in privinţa promulgării acestui document pontifical, acuzat de al subrepticiu şi anticintat. Rămâne de ştiut apoi... dacă parohiile designate în Bulă, ca fiind supuse jurisdicţiunei noului episcop, vor voi să abdice toate la naţionalitatea lor şi să se preteze la jocul Maghiarilor ? Prin creearea acestui nou episcopat unguresc Sf. Scaun a deschis în mod larg porţile la o viitoare schismă. Viitorul va dovedi că noi avem dreptate şi că încă odată s’a lucrat *motu proprio«, dar «sine certa scientia*, cei în drept lăsându-se atraşi de câteva promisiuni înşelătoare. Şi totuş, aceia care au semnat în grabă Bula ar trebui să-şi amintească de Banffy, ale cărui afaceri postume ei le fac acum.*) Glasul autorizat din anturajul arhiepiscopului catolic din Bucureşti vorbeşte despre nestatornicia lucrurilor, dar mai ales a Bulelor care uneori »au importanţa iradelelor turceşti« şi că » Bula, aşa cum este, nu decât un document până acuma*. Primejdia este abia la început şi ea se poate înlătură, dacă atât în ţară cât şi dincolo se va continua agitaţia. Desigur că la Roma, unde România n'are nici un reprezentant pe lângă Vatican, care să apere interesele ei, se vă şti atunci cât de mult au fost atinse drepturile conaţionalilor d-voastră... Trebue dar pornită o mişcare şi de vorbit cât mai puţin de tratativele dinaintea publicărei Bulei, tratări care tocmai în interesul cestiunei, trebue să rămână taină — scrie »Minerva« din 18 a. c. Ce-i de făcut! La predarea actelor-inventare despre averea şi arhivele parohiilor ce figurează în „Bula“ ca trecătoare la episcopia maghiară, predare, ce desigur va trebui sa urmeze. Veneraţii arhierei vor putea să delege câte un canonic, care împreună cu protopopii şi preoţii interesaţi direct în chestie, sa fie înscris în fiecare parohie declaraţiile poporenilor noştri în faţa delegaţilor guvernului întrucât doresc a fi despărţiţi de eparhiile româneşti şi dacă vor să abdice la limba românească în biserica lor11. Cu aceste declaraţii sau procese verbale să se prezinte, fără amânare, la Roma o deputăţie monstru, constătătoare din câte un reprezentant al fiecărui capitlu, din vicarii foranei, din protopopi, din câte un delegat preot, al tractelor respective, din reprezentanţi mireni, inteligenţă, deputaţi şi săteni deştepţi in frunte cu I. P. Sf. Metropolit şi S. S. Episcopul Gherlei (Episcopul Orăzii a fost în rândul trecut) fiind „soartea arhiereilor legată de soartea turmei, iar soartea turmei de soartea arhiereilor11 cum foarte bine spuse la Blaj I. P. Sf. mitropolitul loan Meţian. La Roma cu graiul viu, să apeleze de la Sf. Scaun rău informat la Sf. Părinte bine informat. In deputata aceasta ar fi să între acei aleşi ai neamului, cari sunt gata a lăpăda toată grija cea lumească în faţa grijei superioare : apărarea sf. biserici prin care se mijloceşte mântuirea sufletelor. Salus animarum suprema lex este. Gracciyus. *) Ziarul „Ordinea din 12 iulie a. c. Lucrul principal e să găsim vorbele de valoare din anumite texte şi să întrebuinţăm la vreme şi la loc accentul ionic. Observarea punctuaţiilor asemenea are importanţa sa deosebită, e anume punctuaţia vorbită şi subînţâliasă. Cea vorbită o întrebuinţăm când avem o frază din care o vorbă vrem să o valorăm. Exemple : »Vodă, a dat poruncă« (apăsăm cuv. Vodă) sau »Regina, mi-a dat o floare«,* (apăsăm vorba »Regină«). Respirarea la vreme face să se ajungă deplina reuşită a unui discurs perfect, observând şi celelalte pustuiate. Sunt trei feluri da oratorii 1) la tribună, unde mai mult se bolboroseşte decât se face oratorie. 2) In justiţie, unde advocaţii pierd atâtea procese din cauza pledoariilor plictisitoare şi’n biserică... ba pardon! la noi nu se face — s’a renunţat chiar de tot la acest escelent mijloc pentru refacerea moravurilor, pentru lăţirea ideii creştinismului — până când catolicismul prin oratoria bisericească face minuni de progrese! E bine a şti ceti o bucată de literatură frumoasă aşa că să placă tuturor. Românul însă mai mult ceteşte pentru sine decât pentru alţii. In sfârşit tot actorului îi rămâne să se degajeze şi de aceasta sarcină frumoasă cum se cade. Când ţinem să facem o lecţiune, o cetire să se iă in seamă volumul şi tăriapăreţilor numitei camere designate pentru acest scop, ca să nu ne facem ridicoli prin nişte sbierături şi ţipaturi nostime, ori de-a nu fi îaţâieşi la teatru de individul din ultimul loc, căci şi ăla plăteşte taxa de intrare. Să se ţină oricând înaintea ochilor firescul, pentru a goni pentru totdeauna presupunerea nedeamnă la adresa actorilor *aş se vorbeşte ca la teatru bre*. «Cred însă — zice dl L’vescu — că această nemeritată aluzie s’a ’ngropat deodată cu neuitatul nostru frate de visuri Liciu, (când aminteşte numele fericitului Liciu publicul în semn de reverinţă faţă de memoria lui se ridică în picioare) regele Thaliei romane, care în scurta lui trecere pe pământ a ştiut ridica aşa de sus scena românească şi a ştiut să înţeleagă mişcarea pornită din această şcoală a neamului din Văleni, ca puţini alţii». Cetirea poeziilor diferă după speţia lor. Li sunt rezervate accentele melodice dar nu trebue căutate. Dl Livescu ne dă două exemple frumoase de cetire recitând «Steluţa» de Alexandri «Tu care e..ti perdutâ’n neagra vecinicie»... «Venera şi Madona» de Eminescu şi «ideal perdut în noaptea unei lumi, ce nu mai este»... Numai o recitare perfectă — negreşit ca cea a d-lui Livescu — asigură efectele, scopul, şi folosul unei poezii. Cetirea poveştilor — a literaturei frumoase peste tot — implică regulete de atitudine, gest şi fizionomie. Atitudinea să fie doamnă, gesturile la locul lor când indicative, imitative sau afective. Fizionomia să fie inermorde cu gesturile, vorba şi ochii Cei ce schimonosesc limba noastră in forupă sacrilegă, să ia aminte o frumoasă — jalnică poveste a florilor. Nişte oameni răi fără sentiment, adevărate firi de mitocani nu purtau grija florilor din grădiniţă. Florile supărate nu mai creapă bobocei primăvara — trandafirul, crinul nu mai parfumează împrejurimile cu mirosurile lor delicioasa şi nici liliacii nu mai dau floricele în mânnie amanţilor să facă surprize iubitelor lor. ... Doi îndrăgostiţi cer iertare fiorilor pentru disconsiderarea, de care s’au împărtăşit şi iarăşi e pământul rai legendar pentru cei cari se îndreptaseră. Aşa să facem şi noi, să îngrijim cu sfinţenie dulcea noastră limbă strămoşească căci şi ea se înbolnăveşte când e îngânată de fii săi — şi să nu ne batem joc de această mândrie a neamului. Corespondent. Székiély şi fabricanţi de mobile in Marosvásárhely, cu prima OTCOMVRIE, magazin de mobile modern aranjat, Braşov, strada Porţii Nr. 50. TWT* Celor ce se interesează îi putem servi de acum cu preliminare de spese si desenuri GAZETA TRANSILVANIEI. Mai multă energie. Când am cetit în acest ziar, îmbătrânit în lupta cinstită de apărare a neamului, trista ştire de confirmare a bisericei gr. cat. maghiare, un moment am rămas înărmurit, ca mai apoi să mi se scrie deodată năvalnic tot sângele în faţă. Aşadar scaunul papal, pe care-l credem apărător al legii sfinte, a trecut peste orice simţ de dreptate şi într’un chip, atât de păgân, svârle dela sine mii de suflete călcând în picioare legi şi oşuri sfinţite de cătră alţi înaintaşi mari, de pre memoria. Aşa dar credinţa, pe care noi o ţineam de sfântă şi care singură ne mângâia, şi ne-a mângâiat in veacurile triste de suferinţe fără păreche, credinţa, nu este lucru capital, ci o nimica, care se poate vinde cu bani şi pe care Papa, chemat să o apere o nimiceşte de hatârul unor oameni fără credinţă. Aşa dară acesta este preţul, pentru care neamul românesc s’a destinat în două, aiergând o parte cu atâta însufleţire la legea mamei Rome ; acesta este preţul pentru statornicia noastră faţă da Biserica catolică şi capul ei văzut? Amarnică răsplată a ştiut Sfinţia Sa să deia neamului românesc pentru devotamentul şi credinţa cu care totdeauna l a înconjurat. Ce tristă figură are sa rămână în sufletul neamului nostru acest papă Pius al X-lea! Ce dureroasă pildă da slăbiciune morală de la păzitorul turmei credincioase, pentru care Christ şi-a pus şi sufletul, iar urmaşul său o împrăştie cu băţul răutăţii. De-acum te vom cunoaşte Sfinţia Ta şi vom şti să te preţuim, după cum meriţi! Răsplata meritată poate nu vom fi în stare să ţi-o dăm, acest lucru îl "ncredem Celui de sus... Bulla »Christifideles . ..« atârna deasupra capetelor noastre ca sabia lui Damocles. Dela noi atârnă cum va cădea aceea sabie. Va cădea ea crea dreptul în inima noastră, pierzând cele câteva zeci de sate, ori va cădea ca o nimica deoparte, nepierzând nici măcar un singur suflet?!... Nu-i iertat să lăsăm nimic nimic din ce-i da facto şi de jure al nostru! Nu-i iertat să lăsăm nici ca să se înstăpânească în sufletul mult mei povara credinţii, că noi nu putem face nimica. Ar fi din cale afară dureros, să stăm cu mânile în sân în acest moment de o capitală însămnătate, pentru asistenţa neamului nostru dintre Tisa şi Carpăţi. Avem trei ani la dispoziţie, dar să nu credem că aceşti ani sunt destul de lungi pentru ca să ne putem cugeta, pe îndelete, la planul de apărare. Anii trec şi se duc şi ceea ce nu facem azi, nu vom mai putea face niciodată. Să ne aducem aminte de cei 3 ani ce ni s’au dat pentru asigurarea şcolilor. Au trecut pe nesimţite şi acum ne am convins că n’am fâcut ce ar fi trebuit şi ce am fi putut face. Căci pe lângă că am pierdut nenumărate şcoli — tot atâtea lumni stânse pentru noi — încă nici azi nu este regulată chestia pretutindeni! Să nu facem ca cu memorandul ce era să ajungă la Roma şi care azi zace cine ştie pe ce masă, ca o hârtie fără preţ, care însă arată crasa apatie în care cei chemaţi şi cei ce pot zac, pe când neamul nostru se pierde în valurile noroioase ale potopului duşman. Pentru ce au alergat miie de oameni la A.Iulia lăsându-şi lucrul baltă? Numai pentru ca se facem spese zadarnice şi pentru ca se aducem hotărâri pe cari, mare nu le îndeplineşte ? Orice scuză adusă contra acestei slăbiciuni, nu ai de valoare, pentru că orice scuză cât de ponderoasă din partea celor puşi în frunte, în faţa noastră este nimica pe lângă interesele superioare ale neamului. Aceste nu le zic ca o învinuire adusă fruntaşilor noştri — nici nu e timpul să ne sfăşiem în toiul luptei — ci numai şi numai, ca să conving pe toată obştea românească, că a sta în nelucrare când neamul este în primejdie, este o trădare ; că a fi în frunte înseamnă, apară lovitura duşmanului cu atât mai energic, cu cât ea e mai cumplită şi ca să hotărăsc o cât mai grabnică şi eficace semă de spălare. Timpul e scurt şi se apropie ceasul ispitei şi al luptei decisive. Toţi cei ce simt în sufletul lor dorul şi chemarea de luptă, să se înşiruie subt steagul apărărei într’un gând şi într’o simţire. Ostaşi sunt, avem lipsă numai de planul acţiunii, fără de care învingerea e cu neputinţă. Acest plan să fie cea mai capitală problemă cu care să se ocupe elita inteligenţii noastre dimpreună cu gregarii, aşa ca la începutul anului 1913 să ştim toţi ce şi cum avem să ne apărăm »sărăcia şi nevoile şi neamul«. Acum şi mai ales acum, avem lipsă de mai multă energie! (Nirastău). Emil Drăgan. Dela ordinea zilei. — 10 dare de seamă*. — Înrolări în armată. Din Ciava îi se scrie lui »Világ« următoarele: Contele Niczky Pal, deputat din partidul muncii, cercul Báránd şi-a ţinut Marţi în 30 Iulie c. »darea de seamă« în Ciava, un sat şvăbesc. Iacă cu o zi înainta. Luni seara, unii din fruntaşii comunei au fost rugaţi să se prezinte a doua zi la locuinţa primarului, ca să asculte darea de seamă. S’au şi prezentat vre o 50 de oameni, sub conducerea notarului. Din aceştia 10 erau membrii reprezentanţei. La 7 care a sosit d-l »dipotat« contele Niczky şi aici şi-a ţinut darea de seamă în odaia judelui, înaintea a vre-o 15—20 de alegători, căci mai mulţi nu încap în odaie. El a cuvântat despre proiectele militare, ale căror spese se plătesc din vămile urcate. Legea electorală se face acum. Unii din deputaţi au fost contra, dar aceştia au fost daţi afară. Un glas răsună : — Bine-au făcut ! Până când s’au petrecut aceste, cei din afară aşteptau darea de seamă. La 7'/* oră, au ieşit cu toţii din odaie, în frunte cu deputatul. Primarul le-a spus în taină oamenilor, că Duminecă să vie la crâşmă, unde fiecare alegător va primi câte o litră de vin. Deputatul a mai făcut vizite de câte 5 minute la preotul luteran şi catolic, apoi a plecat în grabă. Oamenii din curtea primarului s’au răzlăţit, clătinând din cap şi zicând : — E om cum se cade acest Niczky. Până acum deputaţii ce i-am avut nu plăteau vin decât la alegeri, acesta plăteşte şi în intervale. Iată seriozitatea patrioţilor părinţi ai patriei. Aşa sunt aproape toţi »vrednicii« deputaţi ai Ungariei. * A apărut ordinaţiunea ministrului de războiu, în care se arată cari feciori trebue înrolaţi in armată. Sporindu-se contingentul armatei, se vor lua la oaste şi feciorii mai puţin apţi şi chiar cu unele defecte. Spre acest scop ministrul a împărţit materialul de oameni în 4 clase. Astfel e potrivit ca soldat acela, care e pleşuv, care nu aude decât cu o ureche, care e miop, care îşi are capul strâmb etc. Apoi în altă clasă vin potriviţi aceia, cari au un picior sau o mână mai scurtă ca cealaltă, care are vre-un deget ţapăn şi sunt potriviţi şi cei cu picioarele gârbove, cei cu talpa plină etc. Nr. 161—1912. Se vor înrola şi de aceia, cari nu vor fi aplicaţi în serviciu de front, ci in cancelarii, ca meseriaşi, lucrători etc. Aceştia sunt soldaţi de rândul al doilea de surzii de amândouă urechile, cei miopi în mare măsură etc. In fine sunt cu totul nepotriviţi orbii, ciungii, surdo-muţii, cei lipsiţi de nas, alienaţii, gheboşii etc. înălţimea trebue să fie deja 150 cm. în sus. Cum vedem, este mare lipsă de oameni, spre a umplea nouele cadre. ŞTIRI. — 21 Iulie v. 1912. Pentru fondul ziariştilor români a mai contribuit d-nul Radu Moşoiu, comersant în Tărlungeni, suma de 2 cor. Trăiască! Din şicanele administraţiei ungureşti. Ni se scrie: In 15 iulie a. c. cunoscutul profesor V. Gr. Borgovan din Bucureşti trimite un mandat telegrafic pe adresa: Borgovan-Budapesta-Hotel Roma. Un fiu al său suferind se întorcea acasă de la Capri ( Ialia), unde fusese pentru căutarea sănătăţii. Funcţionarul respectiv de la poşta centrală din Budapesta refuză a înmâna mandatul, pe motiv că adresa ar fi insuficientă, cerând şi indicarea numelui de botez. Până să se înapoieze răspunsul, tânărul plecase din Pesta, cu bani împrumutaţi de la consulatul român de acolo, iar administraţia poştelor răspunde tot telegrafic abia în 26 iulie, va să zică după 11 zile că adresantul a plecat din Budapesta. La administraţia poştelor din Bucureşti s’a dat informaţia că depeşe espediate în Italia, Franţa, pe adresa simplă a unui nume se înmânează fără întârziere. Dela Capri s’a primit o depeşă pe adresa »Ionel—Bucureşti— Numa Pompiliu 19*. Apoi să nu se zică că funcţionarii unguri ne şicanează unde numai li se dă ocazie, pe când prin România, săcuii şi alţi unguri se plimbă în voia cea mai bună, cântând, vorbind şi înjurând ungureşte. Ba uneori se primesc aci grupuri şi societăţi ungureşti cu steaguri ungureşti... Quousque landen... Groaznice calduri în America, in întreaga Americă de Nord bântue călduri caniculare. La Cleveland termometrul arată 90—95 grade Fahrenheit. In acest oraş au murit 10 persoane de insolaţie. Populaţia din New-York abia mai poate suporta căldurile. Zeci de persoane cad pe străzi din cauza căldurilor. Termometrul arată 93 grade in locuinţi, iar pe străzi 100 grade. Şoapte persoane au murit, 40 s’au îmbolnăvit iar două au înebunit. Populaţia se refugiază în parcuri şi pe marginea marei. La Pittsburg căldura e de 101 grade, 8 persoane au murit. Dintre oraşele din statul Ohio suferă cel mai mult oraşul Akron. Aci au murit într-o zi 8 persoane. La Foadolfia căldura este de 95 grade. Au fost mai multe cazuri de insolaţie, dintre cam 11 mortale. Trei persoane au înebunit şi s-au sinucis. La Chicago numărul morţilor este foarte mare. La Boston căldura se menţine de o săptămână la 95 — 100 grade. Luni şi Marţi au murit 5 persoane. Spitalele sunt pline cu bolnavi. La Cleveland au murit în ultima săptămână peste 50 copii. Contramandarea marilor manevre ? Din Viena se anunţă : Autorităţile militare sunt foarte îngrijorate din cauza cazurilor de holeră, constatate la Mindszent , pentru faptul, că localitatea aceasta se află abia la o distanţă de 40 klua. de la locul unde se vor face manevrele armatei austro-ungare, la cari va asista şi arhiducele moştenitor Francisc Ferdinand. Zilele acestea va sosi aci comisia sanitară a armatei şi dacă situaţia la Mindszent constitue un pericol pentru armată, atunci anul acesta armata nu va mai face manevre. Un fioros act de răzbunare au comis Albii din comuna Rome (America). Ei au legat de şinele trenului pe doi Negrii, bănuiţi, că ar fi ucis pe un Alb. Trupurile nenorociţilor Negrii au fost rupte în bucăţi de un tren accelerat. Alţi cinci Negrii, bănuiţi de complicitate, au fost siliţi să privească supliciul celor doi tovarăşi şi apoi au fost ucişi şi ei de Albi. Aviz. Dl prof. V. Gr. Borgovan ne trimite spre publicare următorul comunicat: Se aduce la cunoştinţa celor interesaţi că in România, după ultimele dispoziţiuni — bazate In Constituţie — nici un învăţător, nici preot, nici alt funcţionar din Ungaria sau din alt stat, nu se primeşte în slujba de stat, până când nu-şi capătă recunoaşterea prin corpurile legiuitoare, şi nu se spune unui examen de stat, după ce i s-a echivalat (nostrificat) diploma. Cu deosebire rog pe fraţii învăţători, să ţie socoteală de această informaţie, pentru că de az