Gazeta Transilvaniei, iulie 1912 (Anul 75, nr. 144-168)

1912-07-22 / nr. 161

Pagina 2 de­ a disolva ori şi când camera din iniţiativă proprie şi fără consensul altor factori. Primirea urgenţei acestui pro­iect înseamnă înfrângerea Turci­lor tineri, cari neavând încă trăit, n-au cutezat să facă opoziţie. Votul de joi al camerei stă în acelaşi timp şi în strânsă legătură cu războiul italo-turc, pe care tur­cii tineri voiau să-l poarte până la extrem. Noul cabinet din con­tra e gata să accepteze o pace onorabilă şi în privinţa aceasta sunt în decurger­e şi dem­ersuri, cari probabil vor fi încoronate cu succes. Situaţia în Albania e încă tot ameninţătoare, dar se crede că marelui vizir Ahmed Muktar îi va succede prin lărgirea auto­nomiei Albanezilor, să-i liniştească şi pe aceştia. Externe. După informaţiunile ziarului „ Times“ între Rusia şi Franţa sunt în cur­gere tratative pentru realizarea unei con­­venţiuni maritime. — Socialiştii din oraşul Brescia (Italia) au aranjat alaltaeri un mare meeting în care au protestat în contra războiului italo-turc. — Telegrame din Tokio semnalează o mişcare serioasă revoluţionară în im­periul japonez ca urmare a morţii lui Mikado. In fruntea acestei mişcări stau radicalii şi socialiştii, cari întreţin le­gături intime cu republicanii chinezi. In jurul Episcopiei unite maghiare. Bucureşti, 18 Iulie v. 1912. Credem că-i ceasul al 11-lea în desfăşurarea dramei politice bi­­sericeşti, poreclită „Episcopia u­­nită maghiară“. E timpul să se treacă imediat la fapte, părăsind vorbele, discursurile şi chiar medtin­­gurile. Jam­ardei Ucalegon ! Duşma­nul se prepară să între cu alaiu pe porţile cetaţei noastre, care se chiamă biserică. Să i­ se opună o ultimă dar desperată rezistenţă—re­zistenţa masselor poporului! „încă nu este totul pierdut... Primejdia este abia la început şi ea se poate înlătura“ — se declară un glas autorizat din preajma arhiepiscopului catolic din Bucureşti... „ Ultimul cuvânt n’a fost încă zis în privinţa promulgării Bulei“ declară ziarul francez „L’Italie în Nr. 197, ce apare în Roma şi este adeseori inspirat de cercurile înalte clericale. Iată, în întregime, aceste două declaraţiuni, făcute în afară de Ungaria, declaraţiuni pe care Un­gurii nu pot sa le acuze a fi efec­tele agitatorilor dacoromâni. „U Italie“ publică sub titlu­: „A propos du diecese grecs e magyar« ur­mătoarea critică : »Ziarele maghiare s’au grăbit să aclame cu entuziasm publica­rea Bulei, prin care se înfiinţa noua die­ceză de rit grec în Ungaria. Cei mai fervenţi în aplause la adresa Curiei Ro­mane sunt calvini­ştii din Regatul apos­­olic al Sf. Ştefan. Această ardoare exu­berantă este cel puţin suspectă şi ar trebui să invite Curia Romană, să facă reflexii serioase, căci ultimul cuvânt nu a fost încă zis in privinţa promulgării acestui document pontifical, acuzat de a­l subrepticiu şi anticintat. Rămâne de ştiut apoi... dacă parohiile designate în Bulă, ca fiind supuse jurisdicţiunei nou­lui episcop, vor voi să abdice toate la naţionalitatea lor şi să se preteze la jo­cul Maghiarilor ? Prin creearea acestui nou episcopat unguresc Sf. Scaun a deschis în mod larg porţile la o viitoare schismă. Viitorul va dovedi că noi a­­vem dreptate şi că încă odată s’a lucrat *motu proprio«, dar «sine certa scientia*, cei în drept lăsându-se atraşi de câteva promisiuni înşelătoare. Şi totuş, aceia care au semnat în grabă Bula ar trebui să-şi amintească de Banffy, ale cărui afaceri postume ei le fac acum.*) Glasul autorizat din anturajul ar­hiepiscopului catolic din Bucureşti vor­beşte despre nestatornicia lucrurilor, dar mai ales a Bulelor care uneori »au importanţa ir­adelelor turceşti« şi că » Bula, aşa cum este, nu­­ decât un document până acuma*. Primejdia este abia la început şi ea se poate înlătură, dacă atât în ţară cât şi dincolo se va conti­nua agitaţia. De­sigur că la Roma, unde România n'are nici un reprezen­tant pe lângă Vatican, care să apere interesele ei, se vă şti atunci cât de mult au fost atinse drepturile conaţio­nalilor d-voastră... Trebue dar pornită o mişcare şi de vorbit cât mai puţin de tratativele dinaintea publicărei Bulei, tratări care tocmai în interesul cestiu­­nei, trebue să rămână taină — scrie »Minerva« din 18 a­­. c. Ce-i de făcut! La predarea actelor-inventare despre averea şi arhivele parohiilor ce figurează în „Bula“ ca trecă­toare la episcopia maghiară, pre­dare, ce desigur va trebui sa ur­meze. Veneraţii arhierei vor putea să delege câte un canonic, care împreună cu protopopii şi preoţii interesaţi direct în chestie, sa fie înscris în fiecare parohie declara­ţiile poporenilor noştri în faţa de­legaţilor guvernului întru­cât do­resc a fi despărţiţi de eparhiile româneşti şi dacă vor să abdice la limba românească în biserica lor11. Cu aceste declaraţii sau pro­cese verbale să se prezinte, fără amânare, la Roma o deputăţie monstru, constătătoare din câte un reprezentant al fiecărui capitlu, din vicarii foranei, din protopopi, din câte un delegat preot, al tractelor respective, din reprezentanţi mi­reni, inteligenţă, deputaţi şi săteni deştepţi in frunte cu I. P. Sf. Me­tropolit şi S. S. Episcopul Gherlei (Episcopul Orăzii a fost în rândul trecut) fiind „soartea arhiereilor legată de soartea turmei, iar soar­tea turmei de soartea arhiereilor11 cum foarte bine spuse la Blaj I. P. Sf. mitropolitul loan Meţian. La Roma cu graiul viu, să apeleze de la Sf. Scaun rău informat la Sf. Părinte bine informat. In de­putata aceasta ar fi să între acei aleşi ai neamului, cari sunt gata a lăpăda toată grija cea lumească în faţa grijei superioare : apărarea sf. biserici prin care se mijloceşte mântuirea sufletelor. Salus animarum suprema lex este. Gracciyus. *) Ziarul „Ordinea din 12 iulie a. c. Lucrul principal e să găsim vor­bele de valoare din anumite texte şi să întrebuinţăm la vreme şi la loc ac­centul ionic. Observarea punctuaţiilor asemenea are importanţa sa deosebită, e anume punctuaţia vorbită şi subînţâli­asă. Cea vorbită o întrebuinţăm când avem o frază din care o vorbă vrem să­ o valorăm. Exemple : »Vodă, a dat poruncă« (apăsăm cuv. Vodă) sau »Re­gina, mi-a dat o floare«,* (apăsăm vorba »Regină«). Respirarea la vreme face să se ajungă deplina reuşită a unui dis­curs perfect, observând şi celelalte pus­tuiate. Sunt trei feluri da oratorii 1) la tribună, unde mai mult se bolboroseşte decât se face oratorie. 2) In justiţie, unde advocaţii pierd atâtea procese din cauza pledoariilor plictisitoare şi’n bise­rică... ba­ pardon! la noi nu se face — s’a renunţat chiar de tot la acest escelent mijloc pentru refacerea mora­vurilor, pentru lăţirea ideii creştinis­­mului — până când catolicismul prin­ oratoria bisericească face minuni de progrese! E bine a şti ceti o bucată de li­teratură frumoasă aşa că să placă tu­turor. Românul însă mai mult ceteşte pentru sine decât pentru alţii. In sfâr­şit tot actorului îi rămâne să se dega­jeze şi de aceasta sarcină frumoasă cum se cade. Când ţinem să facem o lecţiune, o cetire să se iă in seamă volumul şi tăria­­păreţilor numitei ca­mere designate pentru acest scop, ca să nu ne facem ridicoli prin nişte sbie­­rături şi ţipaturi nostime, ori de-a nu fi îaţâieşi la teatru de individul din ul­­timul loc, căci şi ăla plăteşte taxa de intrare. Să se ţină oricând înaintea o­­chilor firescul, pentru a goni pentru totdeauna presupunerea nedeamnă la adresa actorilor *aş se vorbeşte ca la teatru bre*. «Cred însă — zice dl L’vescu — că această nemeritată aluzie s’a ’ngro­­pat deodată cu neuitatul nostru frate de visuri Liciu, (când aminteşte nu­mele fericitului Liciu publicul în semn de reverinţă faţă de memoria lui se ridică în picioare) regele Thaliei ro­mane, care în scurta lui trecere pe pă­mânt a ştiut ridica aşa de sus scena românească şi a ştiut să înţeleagă miş­carea pornită din această şcoală a nea­mului din Văleni, ca puţini alţii». Cetirea poeziilor diferă după spe­­ţia lor. Li sunt rezervate accentele me­lodice dar nu trebue căutate. Dl Li­­vescu ne dă două exemple frumoase de cetire recitând «Steluţa» de Alexan­dri «Tu care e.­.ti perdutâ’n neagra vecinicie»... «Venera şi Madona» de Eminescu şi «ideal perdut în noap­tea unei lumi, ce nu mai este»... Numai o recitare perfectă — ne­greşit ca cea a d-lui Livescu — asi­gură efectele, scopul, şi folosul unei poezii. Cetirea poveştilor — a literaturei frumoase peste tot — implică regulete de atitudine, gest şi fizionomie. Atitu­dinea să fie doamnă, gesturile la locul lor când indicative, imitative sau a­­fective. Fizionomia să fie in­ermorde cu gesturile, vorba şi ochii Cei ce schi­monosesc limba noastră in forupă sa­crilegă, să ia aminte o frumoasă — jal­nică poveste a florilor. Nişte oameni răi fără sentiment, adevărate firi de mitocani nu purtau grija florilor din grădiniţă. Florile su­părate nu mai creapă bobocei primă­vara — trandafirul, crinul nu mai par­fumează împrejurimile cu mirosurile lor delicioasa şi nici liliacii nu mai dau floricele în mânnie amanţilor să facă surprize iubitelor lor. ... Doi îndrăgos­tiţi cer iertare fiorilor pentru disconsi­­derarea, de care s’au împărtăşit şi ia­răşi e pământul rai legendar pentru cei cari se îndreptaseră. Aşa să facem şi noi, să îngrijim cu sfinţenie dulcea noastră limbă stră­moşească căci şi ea se înbolnăveşte când e îngânată de fii săi — şi să nu ne batem joc de această mândrie a nea­mului. Corespondent. S­zékiély şi fabricanţi de mobile in Marosvásárhely, cu prima OTCOM­VRIE, magazin de mobile modern aranjat, Braşov, strada Porţii Nr. 50. TWT* Celor ce se interesează îi putem servi de acum cu preliminare de spese si desenuri GAZETA TRANSILVANIEI. Mai multă energie. Când am cetit în acest ziar, îmbă­trânit în lupta cinstită de apărare a nea­mului, trista ştire de confirmare a bi­­sericei gr. cat. maghiare, un moment am rămas înărmurit, ca mai apoi să mi se scrie deodată năvalnic tot sân­gele în faţă. Aşa­dar scaunul papal, pe care-l credem apărător al legii sfinte, a trecut peste ori­ce simţ de dreptate şi într’un chip, atât de păgân, svârle dela sine mii de suflete călcând în pi­cioare legi şi oşuri sfinţite de cătră alţi înaintaşi mari, de pre memoria. Aşa dar credinţa, pe care noi o ţineam de sfântă şi care singură ne mângâia, şi ne-a mângâiat in veacurile triste de su­ferinţe fără păreche, credinţa, nu este lucru capital, ci o nimica, care se poate vinde cu bani şi pe care Papa, chemat să o apere o nimiceşte de hatârul unor oameni fără credinţă. Aşa dară acesta este preţul, pentru care neamul româ­nesc s’a destinat în două, aiergând o parte cu atâta însufleţire la legea ma­mei Rome ; acesta este preţul pentru statornicia noastră faţă da Biserica ca­tolică şi capul ei văzut? Amarnică răs­plată a ştiut Sfinţia Sa să deia neamu­lui românesc pentru devotamentul şi credinţa cu care totdeauna l a încon­­jurat. Ce tristă figură are sa rămână în sufletul neamului nostru acest papă Pius al X-lea! Ce dureroasă pildă da slăbiciune morală de la păzitorul turmei credincioase, pentru care Christ şi-a pus şi sufletul, iar urmaşul său o împrăştie cu băţul răutăţii. De-acum te vom cunoaşte Sfinţia Ta şi vom şti să te preţuim, după cum meriţi! Răsplata meritată poate nu vom fi în stare să ţi-o dăm, acest lucru îl "ncredem Celui de sus... Bulla »Christifideles . ..« atârna deasupra capetelor noastre ca sabia lui Damocles. Dela noi atârnă cum va că­dea aceea sabie. Va cădea ea crea drep­­tul în inima noastră, pierzând cele câ­teva zeci de sate, ori va cădea ca o nimica deoparte, nepierzând nici măca­r un singur suflet?!... Nu-i iertat să lă­săm nimic nimic din ce-i da facto şi de jure al nostru! N­u-i iertat să lăsăm nici ca să se înstăpânească în sufletul mult mei povara credinţii, că noi nu putem face nimica. Ar fi din cale afară dureros, să stăm cu mânile în sân în acest moment de o capitală însăm­­nătate, pentru asistenţa neamului nostru dintre Tisa şi Car­păţi. Avem trei ani la dispoziţie, dar să nu credem că a­­ceşti ani sunt destul de lungi pentru ca să ne putem cugeta, pe îndelete, la planul de apărare. Anii trec şi se duc şi ceea ce nu facem azi, nu vom mai putea face niciodată. Să ne aducem a­­minte de cei 3 ani ce ni s’au dat pentru asigurarea şcolilor. Au trecut pe ne­simţite şi acum ne am convins că n’am­ fâcut ce ar fi trebuit şi ce am fi putut face. Căci pe lângă că am pierdut ne­numărate şcoli — tot atâtea lum­ni stânse pentru noi — încă nici azi nu este regulată chestia pretutindeni! Să nu facem ca cu memorandul ce era să ajungă la Roma şi care azi zace cine ştie pe ce masă, ca o hârtie fără preţ, care însă arată crasa apatie în care cei chemaţi şi cei ce pot zac, pe când neamul nostru se pierde în valurile noroioase ale potopului duşman. Pentru ce au alergat mii­e de oameni la A.­Iulia lăsându-şi lucrul baltă? Nu­mai pentru ca se facem spese zadar­nice şi pentru ca se aducem hotărâri pe cari, m­are nu le îndeplineşte ? Ori­ce scuză adusă contra acestei slăbiciuni, nu ai de valoare, pentru­ că ori­ce scuză cât de ponderoasă din partea celor puşi în frunte, în faţa noastră este nimica pe lângă intere­sele superioare ale neamului. Aceste nu le zic ca o învinuire adusă fruntaşilor noştri — nici nu e timpul să ne sfă­­şiem în toiul luptei — ci numai şi nu­mai, ca să conving pe toată obştea ro­mânească, că a sta în nelucrare când neamul este în primejdie, este o tră­dare ; că a fi în frunte înseamnă, a­pară lovitura duşmanului cu atât mai energic, cu cât ea e mai cumplită şi ca să hotărăsc o cât mai grabnică şi efi­cace semă de spălare. Timpul e scurt şi se apropie cea­sul ispitei şi al luptei decisive. Toţi cei ce simt în sufletul lor dorul şi chema­rea de luptă, să se înşiruie subt steagul apărărei într’un gând şi într’o simţire. Ostaşi sunt, avem lipsă numai de planul acţiunii, fără de care învingerea e cu neputinţă. Acest plan să fie cea mai capitală problemă cu care să se ocupe elita inteligenţii noastre dimpreună cu gregarii, aşa ca la începutul anului 1913 să ştim toţi ce şi cum avem să ne apă­răm »sărăcia şi nevoile şi neamul«. Acum şi mai ales acum, avem lipsă de mai multă energie! (Nirastău). Emil Drăgan. Dela ordinea zilei. — 10 dare de seamă*. — Înrolări în armată. Din Ciava îi se scrie lui »Világ« următoarele: Contele Niczky Pal, deputat din partidul muncii, cercul Báránd şi-a ţi­nut Marţi în 30 Iulie c. »darea de seamă« în Ciava, un sat şvăbesc. Iacă cu o zi înainta. Luni seara, unii din fruntaşii comunei au fost rugaţi să se prezinte a doua zi la locuinţa prima­rului, ca să asculte darea de seamă. S’au şi prezentat vre­ o 50 de oameni, sub conducerea notarului. Din aceştia 10 erau membrii reprezentanţei. La 7 care a sosit d-l »dipotat« contele Niczky şi aici şi-a ţinut darea de seamă în odaia judelui, înaintea a vre-o 15—20 de ale­gători, căci mai mulţi nu încap în odaie. El a cuvântat despre proiectele mili­tare, ale căror spese se plătesc din­­ vămile urcate. Legea electorală se face acum. Unii din deputaţi au fost con­tra, dar aceştia au fost daţi afară. Un glas răsună : — Bine-au făcut ! Până când s’au petrecut aceste, cei din afară aşteptau darea de seamă. La 7'/* oră, au ieşit cu toţii din odaie, în frunte cu deputatul. Primarul le-a spus în taină oamenilor, că Duminecă să vie la crâşmă, unde fiecare alegător va primi câte o litră de vin. Deputatul a mai făcut vizite de câte 5 minute la preotul luteran şi catolic, apoi a plecat în grabă. Oamenii din curtea primaru­lui s’au răzlăţit, clătinând din cap şi zicând : — E om cum se cade acest Niczky. Până acum deputaţii ce i-am avut nu plăteau vin decât la alegeri, acesta plăteşte şi în intervale. Iată seriozitatea patrioţilor pă­rinţi ai patriei. Aşa sunt aproape toţi »vrednicii« deputaţi ai Ungariei. * A apărut ordinaţiunea ministrului de războiu, în care se arată cari feciori trebue înrolaţi in armată. Sporindu-se contingentul armatei, se vor lua la oaste şi feciorii mai puţin apţi şi chiar cu unele defecte. Spre acest scop mi­nistrul a împărţit materialul de oameni în 4 clase. Astfel e potrivit ca soldat acela, care e pleşuv, care nu aude de­cât cu o ureche, care e miop, care îşi are capul strâmb etc. Apoi în altă clasă vin potriviţi aceia, cari au un picior sau o mână mai scurtă ca cealaltă, care are vre-un deget ţapăn şi sunt potriviţi şi cei cu picioarele gârbove, cei cu talpa plină etc. Nr. 161—1912. Se vor înrola şi de aceia, cari nu vor fi aplicaţi în serviciu de front, ci in cancelarii, ca meseriaşi, lucrători etc. Aceştia sunt soldaţi de rândul al doilea d­­e­ surzii de amândouă ure­chile, cei miopi în mare măsură etc. In fine sunt cu totul nepotriviţi orbii, ciungii, surdo-muţii, cei lipsiţi de nas, alienaţii, gheboşii etc. înălţimea trebue să fie deja 150 cm. în sus. Cum vedem, este mare lipsă de oameni, spre a umplea nouele cadre. ŞTIRI. — 21 Iulie v. 1912. Pentru fondul ziariştilor ro­mâni a mai contribuit d-nul Radu Moşoiu, comersant în Tărlungeni, suma de 2 cor. Trăiască! Din şicanele administraţiei ungu­reşti. Ni se scrie: In 15 iulie a. c. cu­noscutul profesor V. Gr. Borgovan din Bucureşti trimite un mandat telegrafic pe adresa: Borgovan-Budapesta-Hotel Roma. Un fiu al său suferind se întor­cea acasă de la Capri ( Ialia), unde fusese pentru căutarea sănătăţii. Funcţionarul respectiv de la poşta centrală din Bu­dapesta refuză a înmâna mandatul, pe motiv că adresa ar fi insuficientă, ce­rând şi indicarea numelui de botez. Până să se înapoieze răspunsul, tânărul ple­case din Pesta, cu bani împrumutaţi de la consulatul român de acolo, iar administraţia poştelor răspunde tot te­legrafic abia în 26 iulie, va să zică după 11 zile că adresantul a plecat din Budapesta. La administraţia poştelor din Bucureşti s’a dat informaţia că de­peşe espediate în Italia, Franţa, pe a­­dresa simplă a unui nume se înmânează fără întârziere. Dela Capri s’a primit o depeşă pe adresa »Ionel—Bucureşti— Numa Pompiliu 19*. Apoi să nu se zică că funcţionarii unguri ne şicanează unde numai li se dă ocazie, pe când prin România, săcuii şi alţi unguri se plimbă în voia cea mai bună, cântând, vorbind şi înjurând ungureşte. Ba uneori se primesc aci grupuri şi societăţi ungureşti cu stea­guri ungureşti... Quousque landen... Groaznice calduri în America, in întreaga Americă de Nord bântue călduri caniculare. La Cleveland termo­metrul arată 90—95 grade Fahrenheit. In acest oraş au murit 10 persoane de insolaţie. Populaţia din New-York abia mai poate suporta căldurile. Zeci de persoane cad pe străzi din cauza căldu­rilor. Termometrul arată 93 grade in locuinţi, iar pe străzi 100 grade. Şoapte persoane au murit, 40 s’au îmbolnăvit iar două au înebunit. Populaţia se re­fugiază în parcuri şi pe marginea ma­rei. La Pittsburg căldura e de 101 grade, 8 persoane au murit. Dintre o­­raşele din statul Ohio suferă cel mai mult oraşul Akron. Aci au murit în­­tr-o zi 8 persoane. La Foadolfia căldura este de 95 grade. Au fost mai multe cazuri de insolaţie, dintre cam 11 mor­tale. Trei persoane au înebunit şi s-au sinucis. La Chicago numărul morţilor este foarte mare. La Boston căldura se menţine de o săptămână la 95 — 100 grade. Luni şi Marţi au murit 5 per­soane. Spitalele sunt pline cu bolnavi. La Cleveland au murit în ultima săp­tămână peste 50 copii. Contramandarea marilor manevre ? Din Viena se anunţă : Autorităţile mi­litare sunt foarte îngrijorate din cauza cazurilor de holeră, constatate la Mind­szent , pentru faptul, că localitatea a­­ceasta se află abia la o distanţă de 40 klua. de la locul unde se vor face ma­nevrele armatei austro-ungare, la cari va asista şi arhiducele moştenitor Fran­­cisc Ferdinand. Zilele acestea va sosi aci comisia sanitară a armatei şi dacă situaţia la Mindszent constitue un pe­ricol pentru armată, atunci anul acesta armata nu va mai face manevre. Un fioros act de răzbunare au co­mis Albii din comuna Rome (America). Ei au legat de şinele trenului pe doi Negrii, bănuiţi, că ar fi ucis pe un Alb. Trupurile nenorociţilor Negrii au fost rupte în bucăţi de un tren acce­lerat. Alţi cinci Negrii, bănuiţi de com­plicitate, au fost siliţi să privească su­pliciul celor doi tovarăşi şi apoi au fost ucişi şi ei de Albi. Aviz. Dl prof. V. Gr. Borgovan ne trimite spre publicare următorul comu­nicat: Se aduce la cunoştinţa celor in­teresaţi că in România, după ultimele dispoziţiuni — bazate In Constituţie — nici un învăţător, nici preot, nici alt funcţionar din Ungaria sau din alt stat, nu se primeşte în slujba de stat, până când nu-şi capătă recunoaşterea prin corpurile legiuitoare, şi nu se spune unui examen de stat, după ce i s-a echi­valat (nostrificat) diploma. Cu deosebire rog pe fraţii învăţători, să ţie socoteală de această informaţie, pentru că de az

Next