Gazeta Transilvaniei, octombrie 1912 (Anul 75, nr. 216-240)

1912-10-28 / nr. 238

Anul LXXV , Nr. 238. Braşov, Sâmbătă- Du­mineca în 28 Octomvrie (10 Noemvrie) 1912. Apare în fiecare zi de lucru. Abonamentul : pentru Austro-Ungaria pe an 24 cor., pe 1/i an 12 cor., pe 1/4 an 6 cor. Pentru România şi streinătate pe an 40 franci, pe 1/, an 20 franci, pe 1/i an 10 franci. REDACŢIA, TIPOGRAFIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BRAŞOV, PIAŢA MARE Nr. 30. Telefon: Nr. 226. Pentru Braşov cu dusul acasă pe an 24 coroane. Fără dus acasă pe an 20 coroane, pe 1/1 an 10 coroane, pe 1/4 an 5 coroane. Un număr 10 bani. Inserate: un şir petit 20 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarif şi învoială. — Reclame pe pagina a 3-a un şir 20 bani. Compensaţii. Războiul dintre cele patru state Balcanice şi Turcia să poate con­sidera ca terminat. Cu o repezi­ciune uimitoare aliaţii au cuprins cetăţi şi teritorii considerabile din posesiunile turceşti, îndeosebi Bul­garii, cărora le stă acum deschisă Acadea spre Constantinopol. Vor o­­­­cupa Bulgarii şi capitala turcească, sau la presiunea marilor puteri, îşi vor opri armele biruitoare în faţa oraşului, — pentru soartea războ­iului aceasta e aproape indiferent. Turcia e învinsă, e îngenun­cheată! Turcia trebue să se plece! Mersul triumfător al aliaţilor şi învingerile lor una după alta, a surprins lumea şi chiar cercurile diplomatice şi politice. Nimenea nu se aştepta la o astfel de derută a Turciei şi în un timp aşa de scurt. Din contră, cei mai mulţi credeau, că Turcia, cu armata ei considera­bilă şi cu tradiţii vechi, va spulbera oştirile tinere ale celor patru state , şi ea va impune pacea, în Sofia sau Belgrad. Aceasta supoziţie a provenit din cunoaşterea superficială a stă­rilor actuale din Turcia. Singur sta­tele aliate au studiat şi au petrecut cu atenţiune desvoltarea Turciei şi s’au convins că Turcia acum este mai sleită la puteri şi mai incapabilă de o rezistenţă se­rioasă cu arma. La aceasta au con­tribuit între altele dominaţiunea nefericiţilor Turci tineri, detronarea Sultanului şi schimbarea de tron, marile discordii interne, caii s’au strecurat şi în armată şi în fine războiul din Tripolitania. Statele aliate cunoscând bine stările din Turcia, au început răz­boiul cu mari şanse de isbândă, în cari nu s’au înşelat. Aceasta e se­cretul triumfului aliaţilor, la care a contribuit şi entuziasmul pentru cauză şi o pregătire serioasă răz­boinică. Armele şi-au ajuns scopul şi în curând zângănitul lor va înceta. O altă luptă se începe, tot aseme­­nea grea, lupta pe calea diploma­tică. Diplomaţia va avea se pres­teze o muncă uriaşă, pentru a mul­ţumi toate dorinţele, toate preten­­siunile şi a creia astfel stări pacinice durabile şi în Orientul european. E vorbă de compensaţii. E vorba că diplomaţia să afle moda­litatea potrivită, prin care să mul­ţumească şi pe unii şi pe alţii, şi statele beligerante şi pe acele, cari au interese deosebite în Balcani. Toate statele europene sunt mai mult sau mai puţin interesate în Orient, toate au legături comerciale, dar direct interesate sunt în deo­sebi monarhia noastră şi România, nu numai în privinţa comercială, ci şi în privinţa teritorială. Statele aliate cer mari com­pensaţii teritoriale. Aproape întreagă Turcia ar urma să fie împărţită intre ele. Negreşit compensaţii te­ritoriale li se cuvin. Diplomaţia a părăsit ideia statului quo şi a re­cunoscut îndreptăţirea statelor aliate de a-şi augmenta teritoriile. Diplo­maţia însă trebue să fie cu consi­derare la interesele şi a celorlalte state şi aşa se vede, că pretensiunile statelor aliate numai întru atâta se vor împlini, întru­cât ele nu jic­nesc interesele altora şi nu sunt apte să tulbure în Orient echilibrul de forţe, care trebue stabilit acum pe cele mai solide baze. Faţă de pretensiunile Sârbiei, mai interesată este monarhia noa­stră. S-a dat lozinca, că monarhia Austro-Ungară nu va admite nici­odată în apropierea frontierelor ei înfiinţarea unei Lombardii sârbeşti, din care să răsară şi să se dezvoalte o mare Sârbie. Ca o confirmare a acestei devize, semioficioasa „Bud. Tud.“ inspirată din loc competent, face următorul comentar la expo­zeul lui Berchtold asupra situaţiei din Orient, în special faţă de Sârbia: «Ministrul de externe înainte de isbucnirea crizei Balcanice, a declarat în şedinţele delegaţiimnilor din Viena, că trebue apărate interesele Balcanice ale monarhiei. Acum după înfrângerea Turciei s-a ivit întrebarea: cum să ne apărăm interesele? Nu ştim încă, ce atitudine va lua Sârbia faţă de politica noastră de interese, noi în tot cazul ne vom da «fiinţa, ca să se încunjure tulburările. Dar cu vorbe frumoase nu vom ajunge la nimic. Monarhia a dat garanţii, că vrea să stea în bune relaţii cu statele Balcanice. Dar ca să dăm concesii fără sfârşit, despre aceasta nu poate fi vorba. In nici o împrejurare noi nu putem să părăsim apărarea in­tereselor noastre.» Acest scurt comentar ne in­dică felul, cum va proceda diplo­maţia, respective conferenţa euro­peană faţă de pretensiunile state­lor Balcanice. Procedeul just şi cuminte trebue să aducă şi Ro­mâniei compensaţii teritoriale. Dacă statul vecin cu România va adnexa nouă teritorii, trebue şi România să primească garanţii reale pentru asigurarea sa în viitor. Trebue să primească compensaţii în regiunea Silistriei, la sudul Dobrogei, până înspre Varna. Aceasta ştire o dă în vileag zilele aceste ziarul „Le Temps“, ca o dorinţă, care tre­bue să se realizeze, căci, după cum zice „Le Temps“, Rusia nu se va opune faţă cu recompensele, ce le primesc statele slave. Dar România nu s-a jertfit în războiu — zic duşmanii. Cum să li se dea recompense? Da, aşa este, dar cazuri ana­­loage s-au mai văzut. Austro-Un­­garia a primit Bosnia, fără a scoate sabia din teacă. Iar în cazul de faţă, prin atitudinea sa neutrală România a făcut un serviciu mai mare şi mai preţios Europei şi păcii universale, decât să-şi fi tre­cut regimentele peste Dunăre. Prin aceasta atitudine calmă România a contribuit mult la susţinerea păcii europene. Acest serviciu al României, făcut în interesul bine­lui obştesc european, a fost recu­noscut unanim în cercurile diplo­matice şi în ziaristica mondială. Mai nou l-a marcat contele Berch­told în expozeul său din dele­ga­ţiuni. Conferenţa europeană va lua şi trebue să ia în considerare jus­tele pretensiuni ale României. A­­ceasta se vede şi de acolo, că prim-ministrul francez Poincaré — cum anunţă o depeşă — a însăr­cinat pe ministrul rezident al Fran­ciei la Bucureşti, să avizeze gu­vernul român, că la conferenţa e­­uropeană, ce se va întruni spre a codifica pacea, România va fi in­vitată oficios, în şirul celorlalte puteri europene. Serviciul şi meritele reale ale României sunt recunoscute şi tre­bue să fie remunerate. In acest sens s-a exprimat zilele aceste o „înaltă personalitate română“ din Bucureşti, corespon­dentului lui „Figaro“ din Paris. „Ori­ce schimbare în configu­raţia statelor balcanice — a zis acest personaj — nu poate să se facă decât cu cuvântul Europei, şi noi pretindem să avem şi noi cu­vântul nostru. Nu-i vorba de vre­o cucerire din partea noastră, e vorba numai de siguranţa României şi de in­teresele sale primordiale. Atitudinea pe care România a avut-o fără ezitare şi gânduri ascunse de la începutul conflictului balcanic, constitue cea mai mare asistenţă pentru statele balcanice. O armată de 300.000 de oameni susţinută de un popor omogen de mai mult de 7 milioane de locui­tori, dispunând de resurse însem­nate reprezintă o forţă în stare să hotărască cursul lucrurilor“.­ ­ Din lupta de la Lu­le Burgas. Ziarul «Daily Chronicle» publică de la corespondentul său o descriere amănunţită a luptei de la Lule­ Burgas, din care dăm următoarele: O înfrângere îngrozitoare, căreia i-a urmat fuga şi debandada a suferit-o armata turcească. Cele 4 corpuri de armată conduse de Abdulah paşa şi cari constituiau armata lui, au fost în­frânte şi decimate. 40.000 din cei mai buni soldaţi turci au căzut pe câmpul de bătaie. Abdulah însuși a scăpat ca prin minune ca să nu fie făcut prizo­nier ; 75 la sută din artileria turcă a căzut în mânile bulgarilor. Armata lui Abdulah pașa s’a topit ca zăpada sub razele calde ale soarelui. Fuga trupe­lor a fost generală. Demoralizarea a fost complectă. Companie după com­panie, în grupuri, au luat-o la fugă. O parte a armatei lui Abdulah paşa a luat-o spre Ciprlu.­­ Şi in timp ce turcii fugeau, arti­v­leria bulgară continua focul care de­cima mii de soldaţi. Lupta pe aripa de vest. Să amintesc poziţiunea pe care o avea armata turcească după lupta de la Kirkilisse Turcii se retrăseseră spre sud­­vest şi ocupară o nouă poziţiune. Aripa stângă compusă din corpul IV condus de Abrik paşa şi care se afla în Baba Eski pe nişte înălţimi la vest de Liile Burgas şi corpul pus sub comanda lui Frare paşa. Linia turcească se întindea până la Bunar Hisar, unde se afla corpul al 11-lea sub comanda lui Nazim paşa. Pe flancul extrem din dreapta se afla, cu baza la Viza, corpul al IlI-lea pus sub comanda lui Muktar paşa. Marţi se angajase in luptă cu duşmanul corpul IV-lea la aripa extremă din stânga. Turcii ocupau înălţimile de la vest de Liile-Burgas, iar bulgarii înaintau susţinuţi de artilerie până ce reuşiră să împingă pe turci în direcţia Liile- Burgasului. In timpul luptei acesteia s’a putut constata din capul locului superioritatea artileriei bulgare asupra artileriei turceşti. Aceasta nu putea să se opună focului ucigător al artileriei bulgare şi fu silită să se retragă. Cei mai mulţi cai erau omorâţi aşa că ar­tileria a trebuit să părăsească nume­roase tunuri. Bulgarii plini de energie înaintau mereu. In cele din urmă cei reuşiră să res­pingă pe turci din Lale-Burgas. Populaţia de aici fugise din vreme aşa că victimile bombardărei printre civili n-au fost nu­meroase. După ce focul turcesc amuţise, in­fanteria bulgară năvăli în oraş şi cu a­­jutorul baionetelor ea desăvârşi opera cucerirei Lale-Burgasului. Cea mai mare parte din garnizoana turcească se retrăsese şi partea care a mai rămas a căzut în mâna cucerito­rilor . Un atac al cavaleriei turce. O parte din diviziunea cavaleriei, pusă sub comanda lui Salih paşa şi Fuad Paşa, sta gata de luptă în direc­ţia în care înaintau bulgarii. Aceştia după ce-şi arboraseră steagul lor pe moscheea din Lyle-Burgas îşi conti­­nuară marşul. Când bulgarii ajunseră aproape de staţie bateriile turceşti aşezate pe înăl­ţimi deschiseră un foc viu contra bul­garilor. Aceştia surprinşi de atacul tur­cilor erau dezorientaţi. Şrapnelele uci­gătoare decimau pe soldaţii până acum triumfători. Când debandada din trupele bul­gare era mai mare, cavaleria turcească eşi din ascunzătoarea ei şi in strigăte de «Alah i Alah» s® aruncă asupra infanteriei duşmane. Aceasta grăbi retragerea dar cavaleria turcă o ur­mări şi sub copitele căilor îşi găsiră moartea sute de infanterişti bul­gari, încurajaţi de acest succes turcii înaintează. Marşul acesta însă le este fatal. Artileria bulgară deschide un foc energic. Din ceea ce a fost cavaleria turcă n’a mai rămas decât o massă in­formă de cadavre şi răniţi. Muriseră cei mai mulţi ca nişte eroi. Bulgarii se reculeseră curând de contra­atacul suferit şi aduseră din nou artileria lor grea. Supravieţuitorii dintre turci se re­trăseseră în fugă la staţia de lângă Lüle-Burgas. De aici artileria turcească deschide un foc viu contra oraşului în care nu mai rămăseseră decât prea puţini locuitori turci şi care era ocupat acum de bulgari. In ploaia de gloanţe şi şrapnele cădeau unii după alţii bul­garii. Mulţi cari scăpaseră de locul uci­gător, au fost omorâţi sub povara zidu­rilor prăbuşite. Contra-atacu bulgar. In acest interval artileria bulgară n-a rămas în neactivitate. Poziţiunea artileriei turceşti era rău aleasă şi a­­proape fără acoperire. Infanteria care apăra artileria nu­ avea şanţuri. Aşa duelul artileriei s-a terminat în mod favorabil pentru bulgari. Pe de altă parte insă ei au trebuit să renunţe în mod temporar la staţiunea Late Burgas. Spre seară înaintarea bulgarilor a de­venit tot mai repede. Masse mari de infanterie, sprijinite de tunuri fură împinse înainte cu o repeziciune de necrezut. Spre uimirea statului­ majoc turcesc bulgarii ocupară cu tunurile lor poziţiuni cam­ evident fuseseră alese de mai înainte. Bateriile îşi ocupară pozi­­ţiunile lor cu un sânge rece, ca şi când ar fi fost în manevre şi când începură să tragă, se văzu că cunoşteau perfect distanţele înălţimilor din împrejurimi. Siguranţa tirului lor era ucigătoare. Comandantul suprem turc urmă­rise lupta de la Sad­zkidi spre est de Lüle Burgas şi când văzu artileria şi infanteria turcească secerată, faţa sa luă pentru întâiaşi dată expresia fricei. Artileria turcească avusese din capul locului puţine muniţiuni pe cari le e­­puizase încă dimineaţa. Acum mulţi tunari stăteau cu braţele încrucişate lângă furgoanele de muniţiuni goale şi nu puteau răspunde focului bulgăresc. Tot frontul turcesc era bântuit de p­ a­sm. — Miniştrii austriaci şi unguri s'au întrunit eri la Budapesta într’un consiliu deliberând asupra ches­tiei căilor ferate bosniace. Episcopul Hossu asupra expozeului lui Berchtold. In şedinţa de alaltaeri a delegaţiunii ungare deschizându-se o discuţie asupra expozeului lui Berchtold, P. Sa episcopul Hossu a rostit urmă­torul discurs : Expunerile contelui Berchtold şi îndeosebi pasajul referitor la România au făcut asupra mea o impresie foarte favorabilă. Nu e decât just, ca România care s’a purtat perfect de corect și care trăește cu noi în cele mai strânse legături de prietenie, drept recom­pensă a atitudinei sale, să nu su­fere nici o pagubă în interesele ei, ci aceste să fie luate in consi­derare în mod corăspunzător. Din situaţiunea de azi rezultă cu evi­denţă, cât de mult sunt avizaţi Ungurii şi Românii unii la alţii şi n’ar fi decât de dorit şi pentru ambele popoare de mare folos dacă şi în ţară ar domni ar­monie între ei. Atitudinea României. Din Constan­tinopol se anunţă: Cercurile diplomatice de aici ur­măresc cu un deosebit interes atitudi­nea României faţă de evenimentele din Balcani. Poarta înainte de a cere in­tervenţia marilor puteri pentru pace, a întrebat pe d-l Mişu, ministrul pleni­potenţiar român de aci, dacă România este dispusă să dea ajutor armatei Turciei. Numai după ce d-l Mişu a dat un răspuns negativ Poarta a solicitat intervenţia marilor puteri. De altfel d-l Mişu a dat asigurări Portei, că cu ocazia tratativelor de pace Ro­mânia va face tot posibilul să convingă statele balcanice, că trebue să-şi redu­că pretenţiile în ce priveşte compensa­ţiile teritoriale. Hilmi-paşa în audienţă la Maj. Sa. Noul ambasador al Turciei la Viena, Hilmi-paşa, a fost primit ori în audienţă de Maj. Sa. Concentrările Rusiei la frontiera Austriei. După ştiri din Iaşi guvernul rus a dat un ordin prin care se opreşte exportul cerealelor şi furajului în Aus­­tro-Ungaria şi România. Versiunea cu privire la mobilizarea trupelor ruseşti şi cone­ntrarea lor în Basarabia este neînte­meiată. In schimb Rusia a îngrămădit mari forţe militare la graniţa Austro- Ungariei spre Galiţia. Darea de seamă a lui Tisza — amânată. Darea de seamă a lui Tisza, ce se anunţase pe 16 1. c. la Arad s-a amânat. Cauza amânării ar­­fi serbările centenare ale preparandiei române. Tisza îşi va ţinea darea de seamă sau in 18 1. c. sau în o altă zi din No­emvrie c. Alegerile din Statele Unite- Tele­grame din Newyork anunţă, că noul president al Statelor Unite Wilson a întrunit 6.192.000 voturi, Roosevelt 4.194.000 şi Taft 3 537.000 voturi. Noua cameră americană se va compune din 287 democraţi, 122 republicani 16 pro­gresişti, iar senatul din 52 democrați, 35 republicani şi 6 progresişti.

Next