Gazeta Transilvaniei, martie 1914 (Anul 77, nr. 48-72)
1914-03-01 / nr. 48
Pagina 2, şi arătat punctul de vedere al naţio- nalităţilor. Discursul lui Bethlen. Contele Bethlen, unul din oligarhii ramoliţi ai Ardealului şi-a început vorbirea atrăgând atenţia primului ministru asupra declaraţiilor făcute de Colonean Tisza în chestia naţionalităţilor. Acesta spusese că faţă de cei ce vor să distrugă caracterul naţional al statului, guvernul trebue să pocedeze cu toată severitatea. Cu alt prilej a spus că de câte ori se văd sciziuni şi neînţelegeri în partid, naţionalităţile încearcă întotdeauna să profite. Eşuarea tratativelor e cea mai reuşită soluţie. Faptul că primul ministru a intrat în tratative cu o grupare de cetăţeni, nu se împacă cu suveranitatea statului ungar. Atrage atenţia primului ministru asupra teoriei ce iese în evidenţă cu atitudinea intelectualilor din România şi a celor din Ungaria, anume că monarhia va fi incapabilă de acţiune câtă vreme existenţa naţionalităţilor din punct de vedere politic nu va fi recunoscută. In dosul acestei teorii se ascunde gândul de a încorpora Ardealul la România. Oratorul arată apoi mai multe exemple a raporturilor, dintre statul ungar şi român. In trecut dacă Românii aveau nevoe de ceva, se adresau Vienei, iar acum se adresează la Bucureşti, căci de acolo li se dau sfaturile. întregul pact ar fi fost un cadou făcut românilor în paguba ungurilor. Atitudinea comitetului român e firească, deoarece primeşte tot ce cere fără a fi obligat să dea ceva în schimb. Primul ministru nu a cerut părerea ungurilor ardeleni asupra acestei chestiuni ; la schimb a favorizat partidul revoluţionar al românilor care a desfăşurat până în ultimul moment o activitate condamnabilă. Aderenţii ideei de uniune nu se aşteptau la aceasta ci sperau că unirea Ardealului are să întărească elementul unguresc din Ungaria. Şi nimeni nu şi-ar fi putut închipui că primul ministru ar putea începe tratative cu românii fără a cere părerea ungurilor ardeleni, a căror existenţă e în joc. Contra acestui fapt protestez cu toată energia. Oratorul arată apoi că activitatea românilor din Ardeal a urmărit înfrângerea supremaţiei ungureşti, iar pentru a’şi ajunge scopul nu s’au sfiit chiar să trădeze dinastia. Focul contra ungurimei e alimentat din Viena cu concursul României şi a actualei constelaţiuni europene. Vorbeşte apoi despre marea adunare, ţinută la 48 pe Câmpul libertăţii când cererile românilor au fost cuprinse in 16 puncte. Dintre acestea neamul unguresc împlinise 12 chiar de mai înainte deoarece ele erau şi ale lui, 4 însă nu pot fi împlinite, deoarece acestea sânt specific naţionaliste, ca de pildă autonomia Ardealului. Programul partidului român naţional a fost dictat de o importanţă şi puternică acţiune istorică, de forţă şi energie şi nu va putea fi desfiinţată decât cu ajutorul acestora. Tendinţele naţionaliştilor au de multă vreme nuanţa iredentistă. Tratativele cu românii au fost o mare greşală deoarece prin aceasta primul ministru a luat impresia că nu e vorba de controverse grave şi de neînţelegeri şi că ar avea dreptate cei ce calomniază Ungaria. Acest procedeu se va răzbuna prin atitudinea românilor faţă de ungurii ardeleni. E necesar să organizăm ţara din acest punct de vedere, dar aceasta nu se poate decât încetând situaţia c care a împărţit în două poporul maghiar, întreabă pe primul ministru dacă naţionalităţile i-au dat garanţii că ura contra ungurilor va înceta în toate instituţiunile înfiinţate de partidul naţional şi cari au de scop separarea culturală a românilor, căreia ii va urma şi separarea politică. Oratorul încheie spunând că este mare nevoe de munca de decenii pentru a înlătura primejdia chestiunei naţionalităţilor dar pentru aceasta e lipsă de două condiţii: întâia de guvernare cinstită, degajată de politica de partid, iar a doua condiţie e să nu se facă nici un pas în direcţia de a strica intereselor maghiarimii în partea estică a ţării. Tisza este contra acestor condiţii De aceea el nu ia la cunoştinţă răspunsul lui Tisza. Discursul lui Iuriga. Iuriga arată marea importanţă a chestiunii de naţionalitate. De la rezolvirea ei corectă depinde soarta ţării şi a monarhiei întregi, vorbirea contelui Bethlen e în contrarietate cu dreptul de egalitate pentru naţionalităţi, deoarece nu asigură drepturi egale naţionalităţilor române, maghiare, slovace etc. — Prezidentul Szász Károly face atent pe orator, că în Ungaria nu există decât naţiune maghiară, iar nu naţionalitate maghiară. — Iuriga continuă. După discursul contelui Ştefan Bethlen, nu ne-ar rămâne alta de făcut decât să ascuţim săbiile şi să umplem armele. Mi-ar fi părut mai bine dacă contele Bethlen ar fi adoptat atitudinea calmă a deputatului Richter. Vina cea mare este că cuvântul «naţionalitate» a fost greşit interpretat şi explicat. Oratorul arată apoi deosebirea între »naţiune» şi »naţionalitate» şi ilustrează cu exemple istorice, că marii bărbaţi de stat maghiari din trecut, ca Széchenyi şi Kossuth au numit naţionalităţile, naţiuni, şi nu odată au zis despre unguri că sunt o naţionalitate, aşa că acestea două denumiri au aceeaşi însemnătate, acelaşi sens. Azi — continuă oratorul — am ajuns acolo, că avem un partid naţional român cu program bine definit. Naţiunea se bazează pe limbă. Naţiunea şi statul sunt două concepte deosebite. O naţiune poate avea mai multe state şi un stat poate avea mai multe naţiuni. Vieţii unei naţiuni aparţine limba naţiunii. Dacă nu se neagă dreptul de existenţă a unui popor, trebue să se recunoască şi limba lui. La noi este altcum. Cât de departe stau şoviniştii de dreptul natural, să vede de acolo, că sunt contra validitării limbei materne până şi în instrucţia religiunii. Acesta e un punct de vedere retrograd, este o chestie superată. Chiar şi popoare mari, cum sunt Englezii şiGermanii au abzis de-a desnaţionaliza pe alte popoare. Vorbind despre slovaci, Juriga spune că ei au fost propagatorii de cultură şi că au aceleaşi interese cu ungurii, adecă menţinerea patriei comune. Ungaria va putea fi distrusă, dar slovacii vor trăi chiar cu riscul să se contopească între cehi sau poloni. Naţionalităţile sunt iobagi, cari trebuesc liberaţi. Primul pas în direcţiunea aceasta l-a făcut contele Tisza, pe care îl roagă să-şi continue opera cu aceeaşi energie, ca până acum. Oratorul roagă apoi partidele politice să aibă o altă atitudine faţă de români şi să nu provoace mai mult naţionaltăţile cari sunt decise a lupta până la extrem. Lozinca tuturor să fie: »Leben und leben lassen«. Şedinţa de ori. In şedinţa de eri s’a continuat discuţia asupra chestiunii române. Au vorbit mai mulţi corifei şovinişti. Primul a fost Sághy Gyula, care a declarat dela început, că acceptă întru toate părerile lui Apponyi. (No, ke tare minunat ! — Red.) Pacea nu se poate face, decât executând legea şcolară a lui Apponyi. Dispoziţiile lui Tisza sunt în detrimentul culturei naţionale. Atacă apoi vehement pe Tisza pentru folosirea terminului »îngeraş«, despre care am scris eri. Zice că Tisza a vătămat emblemele statului şi ar trebui alungat din postul său. Sághy revine la Ungurii din România, la ultraiştii români cari vor trada Ungaria în cazul unei conflagraţii europene. Şi alte imbecilităţi de felul acesta. A mai vorbit de p. Berzeviczy, care a aprobat politica lui Tisza, îndeosebi politica culturală a lui. Apoi şi-au ridicat cuvântul Désy Zoltán şi Vertan Endre opoziţionali şi Mán Lajos (şi nu Mangra cum au descifrat greşit depeşea la oficiul telegrafic) din partidul muncii. Désy a combătut pe Tisza şi a dat expresiune convingerii, că chestiunea de naţionalitate nu se poate rezolvi decât pe calea sufragiului universal. Discuţiile continuă, partidul muncii, n’a făcut acest pas din interese personale. El a avut în vedere interesul neamului şi bisericei sale. Regretăm, că o astfel de scuză de renegatism a apărut zilele trecute în «Telegraful Român». Acum îşi publică aceeaş scuză în ziarul «Világ», afirmând, că el e jertfa răuvoitorilor să. Încearcă a dovedi nevinovăţia sa, cu nişte aserţiuni dubii şi fără valoare. Dar în afară de aceste Mangra se foloseşte şi de o perfidie. Zice, că prin Intrarea lui în partidul muncii a indicat singurul program politic posibil, care va fi chemat a deschide o cale rodnică pentru Românii din Ungaria. Aşa înţelegem. Scuze în jos, la poporul românesc şi în sinuaţie în sus, la guvern, că el a deschis calea pentru Români spre a-şi face intrarea în partidul muncii. Asta e meseria tuturor renegaţilor, cari cred că pot amăgi opinia publică. Prea s’a înfundat Mangra în noroiu, ca să mai poată eşi cu faţa curată, şi »Tiefsee-Hornschwämme» se ocupă cu coelenteratele adunate de această expediţie. Zece ani lucrează la radiolariile Challengerului. Opul acesta — ca multe altele de el, — e epocal. In 1877 erau cunoscute numai 810 specii; în 1887 Haeckel descrie 3508 specii, grupate în 85 familii! Singur opul acesta de 2750 fete cu 140 planșe, cu sistemul său grandios ar fi ajuns să-l ridice pe Haeckel la rangul unui zoolog de prima forţă. Un om, care nici când nu se mulţumea de-a se adânci în un singur problem special, obicinuit de-a trage şi ultimile consecinţe din scrutările sale, Haekel ajunge la concluziuni teoretice de cea mai mare valoare. Cât de mare e scrutătorul meduzelor şi-a radiolariilor, el e întrecut de făuritorul teorii asupra gastreei, a legii biogenetice, de autorul filogeniei şi a antropogeniei, — toate teorii, menite să amplifice şi să dea baze sigure teoriei evoluţioniste a lui Darwin. In 1859 apare «Originea speciilor» de Darwin, în care se stabileşte teoria descendenţei. Organizmele de azi nu sunt forme stabile, create odată pentru totdeauna, ci forme evoluate din altele mai simple. Toate organizmele au facultatea de a varia şi de-a eredită aceste variaţiuni; în lupta pentru existenţă cauzată de supraproducţiune, acele forme au şansele mai mari de învingere, cari, variând, se acomodează mai perfect împrejurărilor sub cari trăiesc. Ereditându-se variaţiunile cele mai favorabile prin selecţiunea naturală, se nasc specii nouă, înzestrate cu aceste calităţi favorabile. Cari nu se pot acomoda, trebuiesc să piară. La organizmele cultivate de om se înlocuieşte selectiunea naturală prin selectiunea artificială. La formarea speciilor mai joacă un rol important şi selectiunea sexuală. Astfel de exemplu : animalul mai tare, mai inteligent, care are culoarea mai asemănătoare solului, pe care trăeşte, după toată probabilitatea are mai mari şanse pentru susţinerea vieţii sale şi pentru înmulţire. Din urmaşii săi iarăşi cei cari îi seamănă, cari deci au ereditat calităţile sale, au acelaş favor. Afar de aceea, — înter caeteris paribus, — acel bărbătuş câştigă femela, care va învinge pe ceialalţi rivali. Aceasta e selecţiunea naturală şi sexuală. — Selecţiunea artificială o face omul. Cultivând grâne, omul alege acele forme, cari au boabe mai mari, cari îi dau deci mai multă făină. Rămânând încontinuu tot boabele mai mari şi încrucişând generaţiile următoare întreolaltă, cu timpul se nasc specii nouă de grâne, cu caractere diferite de-ale ierburilor sălbatice. Haeckel citeşte în 1861 cartea «englezului nebun». Din acest moment este cel mai înfocat aderent al darwinizmului. Prin lucrările sale aprofundează problema şi aduce o sumedenie de argumente pentru ea; porneşte o luptă viguroasă pentru recunoaşterea ei; graţie acestor opinteli, cercurile ştienţifice germane sunt cele dintâi cari se declară pentru Darwin. încă în «Generelle Morphologie» caută să sistemizeze lumea organizmelor întreagă după teoriile lui Darwin Prin anatomia comparată, prin ontogeneză (desvoltarea embrionară a individului) și filogeneză (desvoltarea istorică a speciilor, familiilor, claselor și tipurilor), documentează transformizmul. Mai departe stabileşte principiul biogenetic, enunţând, că desvoltarea individului e o recapitulare prescurtată a desvoltării întregii specii. Chiar în apul acesta aflăm exprimate toate ideile, pe cam apoi în «Natürliche Schöpfungsgeschichte», «Phylogenie» şi multe altele avea să le prelucreze mai pe larg. «Opul acesta, — scrie W. Bölsche — este pentru metodica ştiinţelor naturale o peatră de hotar, prin care se poate caracteriza şi aprecia întreaga muncă spirituală din a doua jumătate a veacului trecut». Iar Rich. Hertwig se exprimă : «Puţine lucrări au contribuit atâta la ridicarea nivelului zoologiei». Iar dacă azi unele amănunte din argumentarea lui Darwin şi Harkel au fost înlocuite prin altele, mai bune, lucrul se asplică chiar prin legea evoluţiunii : toate se desvoartâ, nimic nu stă pe loc. Dacă, după cum erau conduşi amândoi, — multe din ipotezele lor, în lipsa unei cunoaşteri mai amănunţite, erau numai provizorii, totuş ideea fundamentală a rămas şi va rămânea, şi meritul lor de-a o fi conceput, rămâne etern. — Sfârşitul In n rul viitor, — GAZETA TRANSILVANIEI. Renegatul. In un moment nefericit Tisza a adresat în cameră lui Mangra nişte cuvinte de «laudă». Aşa se tratează orice transfug din partea acelora în tabăra cărora a trecut. încurajat de aceasta, Mangra îşi ridică iarăş capul. Vine să arete prin ziare, că el nu e renegat, că el intrând în Externe. Alianţa greco-sârbomuntenegreană. Ziarele sârbeşti şi greceşti susţin, că între Serbia, Grecia şi Muntenegru s-a încheiat o alianţă cu privire la oudinea viitoare a celor 3 ţări. Alianţa stabileşte că, în timp de trei ani Serbia este obligată a organiza o armată de 550 mii oameni, Grecia afară de flotă o armată de 389 mii oameni, iar Muntenegru una de 60 mii oameni. In caz de război, cele trei armate vor opera împreună, iar faţă de Albania vor avea o atitudine egala. Bugetul războiului în Franţa. In raportul deputatului Benazet despre bugetul războiului, prezentat camerei, se spune că sporirea armatei germane a determinat votul legei serviciului de trei ani, care a ridicat cifra oamenilor sub armă pe timp de pace la 748.000. Această lege nu e propriu zis un răspuns la înarmările din ce în mai desvoltate, ci o simplă măsură de salvgardare în contra pericolelor de la graniţa de est. Raportorul zice că dacă se ţine socoteală de cele 400 milioane de cheltueli suplimentare ale Franţei pentru 1913, şi dacă se scad din bugetele germane cheltuielile neproductive, se constată că excedentul cheltuielilor extraordinare din Germania comparate cu cheltuelile extraordinare ale Franţei în cei zece ani din urmă poate fi evaluat la 1.200 de milioane. Raportorul a încheiat spunând : Trebue să avem un plan de ansamblu şi să-l urmăm fără şovăire spre a menţine pacea şi a rămâne stăpânii destinului nostru. Rezultatul alegerilor din Bulgaria. Ziarele din Belgrad publică următorul comunicat oficial: Preşedintele consiliului d. Radoslavov a fost primit în audienţă de Rege spre a-i raporta despre rezultatele alegerilor parlamentare. Cercurile guvernamentale privesc aceste rezultate ca foarte mulţumitoare şi de o mare însemnătate. Concentraţia liberală a obţinut majoritate şi poate să guverneze singură fără nici o combinaţie cu celelalte grupuri parlamentare. Sobrania va fi convocată pe la jumătatea lui Martie într’o sesiune extraordinară care se va ocupa cu verificarea mandatelor, expedierea bugetului şi ratificarea împrumutului, apoi Sobrania se va închide spre a se redeschide din nou în ziua de 28 Septemvrie, conform cu prescripţiunile constituţiei. Trebue relevat că alegerile în noile teritorii, cu tot mecanismul complex al representaţiei proporţionale, e cea mai bună probă că o admnistraţie bine organizată există actualmente în aceste teritorii. * Preşedintele consiliului a adresat organelor superioare ale administraţiei circulara următoare: Consider ca o datorie plăcuta de a vă înştiinţa că în alegerile care au avut loc în ziua de 8 Martie într-o ordine şi o libertate desăvârşită, pentru constituirea a 17-a a adunărei naţionale, cabinetul a obţinut o majoritate suficientă spre a putea guverna ţara în pace şi linişte. Nr.48^4914. Organizaţiimni scanomice — Pine. — Recunoaştem bucuros că şcoala comercială din Braşov a scos până acum bani contabili pentru bănci şi diferite industrii mari, cari au ajuns uneori la frumoase situaţiuni materiale şi sociale până şi directori la Banca Naţională. Dar dacă de altă parte ne întrebăm câţi comersanţi mari şi mici a scos şcoala de cormerciu românească, fie în Transilvania, fie în România etc.? Aproape de loc. Ea are ca bază pentru punerea în aplicare a cunoştinţelor dobândite în şcoală fiinţa unei firme sau întreprinderi comerciale cu afaceri de la 100.000 coroane în sus, şi nouă tocmai aceste ne lipsesc cu desăvârşire. Unui absolvent de comerciale cu maturitate îi este foarte cu greu ca să se pună la tarabă şi tejghea, să adune para cu para, peste aceste el a trecut deja de mult. Noi am cetit cu multă atenţiune şi simpatie chiar apelul »Solidarităţii« în privinţa colectei organizate pentru clădirea unui nou local de şcoala comercială dotat cu toate cele necesare reclamate de timpul modern. Pentru aceasta este numai just, ca în prima linie băncile, căci ei au să-i mulţumească contingentul lor de funcţionari mai bine pregătit, ele să contribue cu toatele esclusiv la noua clădire, dacă se simte aşa mare nevoie de ea. In ceea ce priveşte înzestrarea şcoalei cu laboratoriile şi colecţiunile contemplate, scopul şcoalei e departe de a servi comerciului practic, comerciului mic esclusiv al nostru ea va servi şi mai puţin decât cea veche. Elevul care va fi ocupat cu analiza unei stofe ori materii 2—3—4 săptămâni în laborator, acela nu mai face de prăvălie. El poate fi specialist eventual dirigent în vreo fabrică, casă mare de comerciu etc., dar de începător la sate şi târguri nu face. Pentru aceste erau poate mai bune vechile şcoale de negoţ ale companiştilor. Tot aşa şi şcoala reală nu şi-a ajuns scopul ei, de a dirigea pe tineri cătră carierele practice, meserii şi comercii, ci ea este numai o şcoală pregătitoare pentru şcoala comercială superioară. Cum ar fi oare când clasele reale s’ar transforma în şcoală de comerciu inferioară cari să dea elementele necesare pentru micul negoţ şi micile întreprinderi dela sate şi oraşe?! Acestora le ar deschide un orizont de afaceri mult mai mare, şi lor şi poporului. Pentru aceştia s’ar putea face colecţiuni a tot felul de mărfuri produse ale soiului nostru, lanuri româneşti, produse ale industriei casnice, cereale, lemne, minerale etc. cu care vor avea ei a se deprinde. Saşii au desfiinţat seminarele iar, guvernul unguresc desfiinţează acum Academiile da agricultură din Keszthely şi Caşovia cari nu-şi mai atingeau scopul lor. România a desfiinţat atâtea gimnazii reale etc. şi a înfiinţat şcoalele medii. De ca să mai continuăm şi noi pe o cale greşită, ori în direcţie ce nu s’a dovedit de salutară. Va scădea nivelul cultural prin aceia ? Câtuşi de puţin. Poate îl vom ajunge mai uşor pe altă cale formându ne buni negustori. Braşovenii spun, că au preste 40 de ofiţeri în armată. Se poate, nu contestăm. Dar la 1867 majoritatea generalilor austriaci, erau de origine sudslavă şi totuşi alţii au tras foloasele dualismului, iar nu slavii deaud. Patruzeci de firme comerciale româneşti ar face mai mult decât 40 de ofiţeri. Firmele de comerciu ale ardelenilor din diverse oraşe şi târguri ale României au fost întemeiate de către băieţii de la sate absolvenţi de clasele primare ori cu şcoala sătească numai şi le-au dus la mare prosperare. Vechii noştri negustori de pe piaţa Braşovului au obţinut mulţi dinei dreptul de cetăţean de burgez ai Braşovului şi unii din ei aspirau chiar la ranguri aristocratice. Cine nu-şi aduce aminte despre rolul social ce aveau unii dintre fruntaşii comerciului braşovean cu toate că nu se bucurau cu toţii de drepturile civile şi politice ca saşii.P. Lipsa de negustori detailişti se vede şi din greutăţile, cu care luptă cele mai multe dintre consumuri şi cooperative, de multe din ele au tre