Gazeta Transilvaniei, iulie 1914 (Anul 77, nr. 142-168)
1914-07-01 / nr. 142
Mişcarea sportivă -O problemă actuală şcolară. Discurs rostit la încheierea anului şco- lar 1913/914 (29 Iuniu v. 1914) In sala fstivă a gimn. român din Braşov de directorul gimn. VIRGIL ONIŢIU. Domnilor şi Doamnelor! Iubită tinerime şcolară! Am impresia, că problemele în jurul creşterii tinerimii au început în anii din urmă să preocupe opinia publică într’o măsură ceva mai mare ca până acum. Faptul acesta trebue să ne înbucure, nu numai pe noi bărbaţii de şcoală, ci pe toţi oamenii de bine. Căci ce avem noi mai scump şi mai drag în lume decât pe copiii noştri? A ne interesă de buna lor creştere trupească, sufletească şi morală este datorinţa noastră cea mai elementară, cea mai însemnată, cea mai frumoasă şi cea mai plăcută. Şi când zic: „a noastră", Înţeleg pe toţi oamenii intraţi în lupta vieţii: bărbaţi şi femei, tineri şi bătrâni ! Acest interes mai viu al publicului mare pentru problemele de creştere a tinerimei mă îndeamnă şi mă îndreptăţesc să discut aci în faţa D-v. a tuturor: părinţi, amici ai şcoalei şi ai tinerimii şi în faţa şcolarilor noştri una dintre multele probleme de creştere a tinerimii — o problemă actuală, care pare a fi ieşit la noi de-odată în primul plan de preocupaţiune al cercurilor celor mai largi. Voiu să vorbesc de astădată despre mişcarea sportivă în raport cu tinerimea noastră şcolară. Leagănul sporturilor este Anglia. De la Englezi a importat Europa întreagă sporturile, împrumutând tot de la ei şi numele lor. Sporturile sunt îndeletniciri, lipsite de scopuri utilitare practice, cari pe lângă nota distractivă au şi un rost fizicigienic. Astfel sporturile în general angajează la o armonică şi plăcută cooperare sufletul şi trupul şi produc în om o plăcere senină, o mărire a energiei de vieaţă, un echilibru sănătos între forţele sufleteşti şi trupeşti, o înviorare sufletească, o potenţare a conştiinţei de sine şi a simţului de onoare şi de demnitate şi mai cu seamă o fortificare fizică; ele ne ac corpul uşor, elastic şi supus la orice poruncă ce-i vine de la suflet. Pe lângă aceste preţioase foloase cele mai multe sporturi contribue la desvoltarea sentimentului social în noi, a simţului de disciplină în împreună-lucrarea socială. Un tînăr agenit prin sporturi Ştie să comande, dar ştie şi să se supună, lăsat singur, avizat la puterile proprii în situaţii grele, — el nu-şi pierde capul aşa de uşor, ca unul lipsit de educaţia sportivă, iar în tovărăşie cu alţii el nu sparge legăturile sociale, ci le strânge şi le încheagă. Iată dar că şcoala şi casa părintească nu pot să-şi închidă uşile în faţa mişcării sportive, ale cărei valuri abia acum au ajuns până la noi,ci din potrivă trebue să dea cea mai mare atenţiune acestei mişcări şi s-o utilizeze cu chibzuinţă pentru completarea şi desăvârşirea creşterii tinerimii noastre. Interesul pentru sporturi a crescut în toată Europa în raport direct cu înţelegerea tot mai adâncită a rostului Igienei în creşterea tinerimii. Igiena pedagogică este azi un ram special de ştiinţă şi putem zice, că nu este chestiune pedagogică în zilele noastre, a cărei lămurire să nu se întemeieze în prima linie pe legile igienei. Astfel nu e de loc exagerată vorba, că igiena a luat în stăpânire pedagogia zilelor noastre. De aceea şi sporturile întrucât e vorba de tinerimea şcolară trebue să le judecăm mai întâiu din punct de vedere igienic şi în urmă din celelalte puncte de vedere sufleteşti şi morale. Vom enunţă deci de la început ca principiu, că trebue să înlesnim în prima linie răspândirea acelor sporturi în sinul tinerimei noastre şcolare, cari reprezintă o valoare igienică mai mare pentru desvoltarea lor. Şi dată fiind valoarea igienică a unui anumit sport, îl vom judecă în urmă şi din punctul de vedere al profitului sufletesc şi moral pentru tinerimea şcolară şi numai după aceea-i vom stabili locul ce i se cuvine între factorii de educaţie a tinerimii. Sporturile cele mai potrivite din aceste puncte de vedere sunt acela, cari a) nu istovesc organismul fraged şi delicat al tînărului în desvoltare, ci b) îl întăresc, îl desvoaltă, îl fac mai resistent şi mai elastic, c) cari se cultivă în plin aer şi plină lumină (aşadar nu în localuri închise) d) cari admit o participare numeroasă şi cooperativă a tinerilor, ceea ce iarăş numai aşă se poate, dacă e) nu sunt împreunate cu multă cheltuială, — o condiţie însemnată în relaţiile de avere a părinţilor elevilor noştri , f) în fine toate sporturile, cari au fost pentru tinerimea şcolară trebue să fie ferite de tendenţa de a desvoltă prestaţiuni individuale „bravuroase“. „Championat“ul şi „recordurile“ ar trebui să lipsească din dicţionarul sporturilor şcolare, căci aceste, — cari îşi au noima lor pentru cluburile speciale sportive ale celor ieşiţi din treapta educativă a şcoalelor medii, — impun şcolarilor încordări corporale enorme, stricăcioase şi zadarnice,—zic: zadarnice — căci din 100 de elevi 97 nu vor ajunge nici championi şi nici nu vor bate recorduri şi sunt astfel expuşi să se disguste şi să se lase de orice sport. Nu trebue să uităm, că şcolarii nu au să facă sport pentru sport, ei fac sport pentru ca să-şi completeze creşterea trupească sufletească şi morală. Prin urmare sportul şcolar nu poate fi privilegiul celor puţini înzestraţi de la natură cu muşchi mai tari şi cu abilitate mai deosebită (candidaţii championatelor), ci un mijloc de creştere al tuturor. Din aceste puncte de vedere trebue să apreciem diferitele sporturi, când e vorba să le stabilim valoarea lor pedagogică pentru tinerimea noastră şcolară: — rostul lor şcolar, întemeiaţi pe aceste premise nu vom recomandă pentru tinerimea şcolară : 1) aruncarea de greutăţi, fiindcă este împreunată cu încordări fizice direct stricăcioase corpului tînăr şi fiindcă este un sport individual, care nu admite participarea cooperativă a masselor de elevi, şi dezvoaltă direct acrobatismul, microbul cel rău al sporturilor şcolare; — 2) bicicleta, ca sport, este pentru partea cea mai mare a şcolarilor mai tineri prea istovitoare; prin atitudinea îngârjorată a corpului la pedalat se alterează funcţiunea normală a inimii şi a plămânilor; — afară de aceste bicicleta este un sport prea costisitor şi nesocial ; 3) scrima, trânta, boxul, ca sporturi sunt legate prea mult de localuri închise, nu sunt de natură cooperativă, au o notă mult puţin brutală şi direct cultivă „virtuozitatea“ individuală, potrivindu-se deci numai pentru „câţiva“ în anumite condiţii fizice mai tari, iar nu pentru mulţimea şcolarilor, deci ca sporturi generale pentru massele tinerimii şcolare nu pot să vină în consideraţiune. Dar să nu mai conţinu cu această analiză negativă, ci să vedem, cari dintre sporturi se recomandă mai ales pentru tinerimea şcolară? Toţi bărbaţii de şcoală, medici şi pedagogi sunt de acord, că dintre toate sporturile răspândite azi la naţiunile culte, sportul cel mai sănătos, mai potrivit pentru tinerimea şcolară, mai fortificator trupeşte şi mai înseminător de suflet este: „aus wandern“, cum îi zic Germanii, adecă călătoria făcută pe jos şi cărându-şi cu sine fiecare şcolar toate lucrurile de neapărată trebuinţă la drum — cu indispenzabila raniţă de turist în spinare. Călătoriile aceste în forma aceasta încă nu s’au răspândit pe la noi. In Anglia, în Germania şi în Austria ele sunt foarte lăţite şi fac adevărata plăcere a tinerimii şcolare. Ele se deosebesc de ceea ce numim noi de obiceiu „excursiuni şcolare“ în genere prin aceea, că se fac aproape exclusiv pe jos, că nu se fac în vederea unui scop deosebit nici sportiv, nici afic, nu au deci nici o ţintă exfixă — fiind şi rămânând „pribegitul“, „das wandern", scopul propriu al excursiunii. Şcolarii, după împrejurări, sunt ţinuţi să doarmă în liber sub corturi făcute de ei (eventual în case ţărăneşti, în şuri, în fân etc.) şi să-şi pregătească ei înşişi mâncarea în liber, la focul tot de ei făcut cu lemne de ei adunate. Cu un cuvânt elevii sunt scoşi pentru 2—3 zile, chiar pentru 6—8 zile din mediul de vieaţă orăşenesc şi sunt transportaţi într’un’ mediu de vieaţă primitivă nomadă în mijlocul naturii. Farmecul naturii, nota romantică a acestui trai nomad, bogăţia de impresii în aerul liber şi curat, pe vânt şi pe soare, variaţia plăcută a locurilor, a drumurilor şi a regiunilor, oţelirea muşchilor şi a nervilor, agerirea tuturor senzorilor, pe lângă îmbogăţirea cunoştinţelor topo-,geo- şi etnografice, şi pe lângă cultivarea cameraderiei cu toate virtuţile ei sociale, desvoltarea spiritului de discipină şi a simţului practic, precum şi reducerea exigenţelor la un minim necesar, admiţând o participare numeroasă şi fără multă cheltuială. — iată o serie de factori igienici, morali, intelectuali, sociali şi practici, pe cari nu le ofere pentru tinerimea şcolară nici un alt sport în belşugul acesta. Nu e locul aci şi nu am nici timpul să fac o analiză amănunţită asupra însemnătăţii acestor excursiuni şcolare. Amintesc numai constatările făcute de profesorul Röder, care a condus mai multe excursiuni şcolare de acest fel şi a controlat cu cumpăna efectul lor fizic asupra şcolarilor. Röder a constatat că toţi elevii după o excursiune de 6 zile au crescut în fond şi înregistrează chiar un exemplu aproape de necrezut. O elevă, care la plecare avea 33 kgr., după vieaţa nomadă de 6 zile în excursiunea şcolară a ajuns la 37 kgr., iar o altă elevă în acelaş timp s’a ridicat dela 33 kgr. la 39 kgr., adecă a crescut în fond cu câte 1 kilogram pe fiecare zi. Hart, Magnus Werner, Hans Spitzy şi toţi igieniştii şcolari văd în aceste pribegiri cel mai minunat antidot al tuberculozei. Desvoltarea acestor pribegiri şi organizarea lor specifică este „boyscout“- ismul englezesc, „Jung Deutschland“-ul sau „Pfadfinder“-ul german, „pionierii“ francezi şi „cercetaşii“, pe calea se formă şi la noi Românii. Organizarea acestora, funcţionarea lor practică ar trebui studiată la faţa locului în străinătate, dacă e vorba să se facă răsădirea lor cu succes la noi. Şi poate că nu peste mult timp voi putea să prezint la locul său un proiect în privinţa aceasta şi să găsim şi modul de soluţiune a acestei chestiuni. Se înţelege, că sportul acesta, care nu este identic cu turistica modernă, îşi are rostul său în lunile calde de primăvară şi de toamnă şi în timpul verii. Pentru iarnă se recomandă ca cel mai sănătos şi mai plăcut sport, chiar şi pentru elevii cei mai slăbuţi de fire, — patinajul, — în rândul al doilea (fiind posibilitatea de afecţiune a organelor de respiraţie mai mare), şăniatul pe teren înclinat. Dintre jocurile sportive se recomandă toate acele jocuri de pilă (foothball, oină, lunga etc.), care sunt împreunate cu multă mişcare, admit o participare mai numeroasă şi nu reclamă cheltueli speciale de montare şi de unelte multe şi costisitoare. De aceea d. ex. jocul de tennis de altfel foarte igienic, nu are rost ca sport şcolar la noi... Dar nu vreau să mă mai obosesc cu expunerile aceste. Am ţinut numai să precizez posiţia şcoalei (nu am gândit îndeosebi la şcoalele medii) faţă cu mişcarea sportivă a tinerimii noastre, mişcare pornită de curând la noi şi salutată cu bucurie de toţi, — şi am voit să dau unele îndrumări pentru toţi cari se preocupă de tinerimea şcolară, rugându-i să sprijinească mişcarea sportivă a tinerimii şcolare şi înţelegându-i rostul, să o ţină în cadrele juste igienice-pedagogice, prevenind relele, cari în mod fatal se aciuesc în raza fiecărui lucru bun. Cu aceste salutând pe toţi, cari prin prezenţa lor au mărit frumseţa sărbătorii noastre şcolare de azi, le mulţămesc îndeosebi acelor foşti iubiţi elevi ai noştri, cari au absolvit acum 10 ani gimnaziul nostru şi s’au înfăţişat azi aci, ca să-şi aducă prinosul de dragoste şi veneraţiune şcoalei-mame, care i-a crescut şi l-a trimis în lume, ca să sporească şi să lumineze. Ii rog pe ei şi pe toţi iubiţii oaspeţi, părinţi şi amici ai şcoalelor noastre, întruniţi aci, ca să ne împărtăşească şi în viitor de dragostea lor caldă şi să ne sprijinească în silinţele noastre continue spre mai bine, iar iubiţilor noştri şcolari urându-le vacanţe plăcute cu recreaţiune completă trupească şi sufletească, — declar anul şcolar 1913/1914 încheiat. m AiUfL E-atâta parfum azi şi cântec de crăngi, Sub farmecul bolţii de vară, Şi atâta-i de dulce plânsoarea ’n tălăngi Topindu-se ’n frângere iară.» O doină se pierde — şi altele vin Din codri cu frunţile ’n soare, Alunecă fluturi sub ceriul senin Cu colburi de-argint pe picioare. E chior In aer şi plâns de tălăngi Şi cântec de glasuri virgine, Şi-atâta zi de dulce mireazma de crăngi Sub farmecul bolţii senine. Plutesc cântăreţe, ca dorul pribeag, Prin plopii cu frunza măruntă Din vinete peşteri ies umbre şireag — Şi câmpu-i gătit ca de nuntă. Mirezme, lumină şi fluturi — s’alung In şoapte pe ’ntindere multă — Cu braţele ’n aer stă sufletu-mi, lung, Şi cântă, şi tace, şi-ascultă... Şi-i pare că ceriul, sălcâmb pe drum, Şi codrii cu creştetu ’n ceaţă Aşteaptă gătita pe plaiul de-acum O nouă, o altă viaţă... I 7. Murăşanu, la 11 u. •. -v —rt’1-Nr-142. Braşov Luni-Marţi 1 (14) Iulie 1914. Anul LXXVII. REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA Târgul Inului Nr. 80 INSBRATELE ■e primeie la administrare. Preţul după tarif şi învoială. ABONAMENTUL Pe un an . . .24 Cori Pe o jam. de an 12 „ Pe trei Ioni. . . 6 „ Pentru România șl etrăinâtate . Pe an oa . . . 40 lei. Pe o jam. de an 20 rELBF03Î 226 ZIAR POLITIC NAŢIONAL. Atanasoriaele nu se Innapoiară. După zece ani__ Brașov, 30 Iunie v. Am asistat eri la o serbare duioasă In sala festivă a gimnaziului nostru Un grup de foşti elevi ai acestui institut de învăţământ, împlinindu-se 10 ani de când au trecut cu succes examenul de maturitate, şi-au dat întâlnire sub coperişul şcoalei lor de odinioară. Veniseră să reînoiască, după o lungă despărţire, legăturile de prietenie de pe băncile şcolii, să-şi revadă pe profesorii lor de odinioară şi să retrăiască clipele din trecut, poate cele mai neuitate din viaţa lor de până aici... Tinerii imberbi de odinioară erau azi bărbaţi în puterea vârstei, oameni cu poziţii frumoase sociale: preoţi, advocaţi, medici, profesori etc. Şi cum îi vedeam înşiruiţi în două rânduri de scaune în sala festivă, simţeam o emoţiune deosebită, căci în acest act al revederii după zece ani vedeam toţi cei de faţă: profesori, părinţi, elevi şi prieteni ai şcoalelor, cea mai frumoasă dovadă a recunoştinţei lor faţă de Alma mater, care le-a dat merindea sufletească pe drumul spinos al vieţii. Iar când directorul liceului, emoţionat de această revedere, i-a bineventat pe elevii de odinioară, a urcat tribuna din sala festivă unul dintre ei şi a adresat cu glas duios profesorilor lor de odinioară şi celor de faţă următoarele cuvinte de sinceră recunoştinţă: ...înainte cu 10 ani am părăsit pragul acestui gimnaziu. Fără să ne dăm seama, fiind privirea noastră aţintită în viitor, ne despărţeam pentru multă vreme. Ceva nedesluşit în sufletul nostru ne şoptea să ne întâlnim din nou peste 10 ani. Peste 10 ani să se întâlnească prietenii — aceasta era deviza. In mintea noastră de atunci nu se lămurea altceva, decât o întâlnire a prietenilor şi colegilor de şcoală. Timpul sboară. Astăzi după 10 ani ne întâlnim din nou, aceeaşi, cei vechi, şi totuşi schimbaţi faţă de trecut. În focul curăţitor al celor 10 ani s’a lămurit înaintea ochilor noştri aurul curat din peatra sură; din acel ceva atrăgător, dar nelămurit, aducem astăzi sentimentele noastre de devotament şi dragoste pentru slujitorii acestui altar de cultură, devotament şi dragoste care ne-a adunat din nou aici. Suntem copii cari se reîntorc la vatra părintească. Ce pot ei spune în acest moment? Că au umblat prin lume şi prin ţară... şi că n’au mai găsit în alte locuri iubirea ce au simţit-o în această casă? Să spunem că sfaturile ce le-am primit aici, poveţele şi merindea de drum, ce am primit-o în acest loc, ne-a îndreptat paşii până acum şi ni-i îndreaptă cei din viitor? Că noi simţim binefacerile acestei şcoale etc. Da..., de ce le am spune acestea, când ştim că prezenţa noastră în aceasta zi şi în acest loc mărturiseşte pentru noi destul de răspicat. Cine se reîntoarce acasă, nu se reîntoarce cu sufletul, gol. Şi mai e un lucru prea natural ca creşterea de acasă să o ducă omul cu sine în tot locul, şi să se ajute de ea în tot locul. Cine bea din urmă de lup să face lup, cine bea din urmă de cerb să face cerb, şi noi am beut din apa vie a acestui gimnaziu şi nu puteam să fim altceva decât ce suntem astăzi. Gândul nostru sboară cu 10 ani mai înainte. In bănci, ascultam lecţiile, şi cu ochii aţintiţi la carnetul ce-şi roscolea filele, puneam la cântar bunătatea sufletului care-şi purta ochii deasupra numelor noastre. Avem şi noi anumite judecăţi şi păreri, şi vorbiam despre »prieteni« şi »duşmani«. Şi iată astăzi după zece ani sunt cristalizate părerile noastre de atunci, şi nu vedem decât cristale de binevoitori şi prieteni desinteresaţi. Şi dacă acum 10 ani am făcut legături să ne întrunim noi de noi, colegii, venim acuma să vedem binevoitorii şi prietinii desinteresaţi, cari sunt foştii noştri profesori. Lor le este închinată ziua de astăzi. Munca nerăsplătită am dori să aibă răsplata acestei zile! Se zice, că a fost, — ca în toate poveştile, — un împărat; şi împăratu a avut o grădină împărătească cu pomi şi arbori de tot felul, de-ţi era mai mare dragul să o priveşti. Grădinarii curţii domneşti îngrijau grădina , săpau în jurul pomilor. Şi, cum rădăcinile erau prea la suprafaţă se răreau şi tăiau rădăcinile, — şi cum ramurile erau prea lungi, şi s’ar fi împiedecat una pe alta în creştere, au luat foarfeci şi au retezat vârfurile. Grădinarii erau învăţaţi şi ştiau cum trebue să fie grădina mai târziu. Şi cum orice rană doare, se văitau ramurile şi rădăcinile şi nu vedeau nici un folos, ce ar putea urma din ciugănirile lor. — »Voi să ne fiţi mulţumitoare că vă îndreptăm crengile spre lumină şi rădăcinile spre afunzimi«, — au zis grădinarii. — »Pe voi vă plăteşte împăratul pentru munca voastră«, au răspuns arborii grădinei. »N’avem de ce să vă fim mulţămitori.« — Grădinarii simţeau, că la aparenţă, s’a spus un adevăr, dar munca lor, truda lor de zile şi nopţi era nerăsplătită, şi în gândurile lor să mângăiau cu îndeplinirea conştienţioasă a datoriei lor. Mângâierea lor este ceea ce nu se poate plăti cu bani. Povestea va fi încă lungă şi tălcuirea ei e uşoară, nu o mai încercăm aici; pentru noi ajunge. Noi am venit astăzi la grădinarii noştri. E oare suficientă presenţa noastră să esprime tot ce am dori , la Biblioteca Meteana ASTRA 1 *P1188* Instrucţia politică a moştenitorului de tron. »Prager Tageblatt« e informat din Viena, că In curând se va începe instruirea In ştiinţele politice şi de stat a tinerului moştenitor Carol Francisc Iosif. Aceasta e dorinţa M. Sale. Doi oficiali superiori de stat vor da instrucţii teoretice şi practice noului candidat la tron, atât în ce priveşte politica externă cât și Internă a monarhiei.