Gazeta Transilvaniei, octombrie 1914 (Anul 77, nr. 216-241)

1914-10-28 / nr. 238

Nr. 238. * Anul LXXVII Braşov-âiniAf-Marţi 28 Octomvrie (1O Noemvrie n.) 1914, REDACŢIA $1 ADMINISTRAŢIA Târgul Inului Nr. 30 ABONAMENTUL Pa an ni . . .24 Cor. Po o mnm. do an VZ „ P« trei Ioni. . . 8 „ Pt­ntru Rominle fl ptrib­ătit# : P« an an . . . 60 lai. ?f o jEB. da an 20 „ INSERATELE *o primeio la admlan­­­traţia. Preţul după tarif­ul InvoiatiL TSLXICK­ BT. 226. ZIAR POLITIC NAŢIONAL. Manaacrisele na ie Ir­­nspoială. SITUAŢIA pe câmpul de răsboiu. Azi dimineaţă am primit de la bi­roul de pressă al prim-ministrului urmă­toarele comunicate oficiale telegrafice : Luptele din nordul Monarhiei. BUDAPESTA 8 Nov. In mod oficial se anunţă, că pe câmpul de luptă din nordul Monarhiei n’au avut loc nici eri ciocniri. Luptele din sudul Monarhiei. Budapesta 8 Nov. Pe câmpul de războiu din sud a continuat ori ziua întreagă neîntrerupt pe întregul front cu aceiaşi vehemenţă lupta. Deşi duşmanul s’a opus cu îndâr­jire dând lozinca, că se luptă până la ultima picătură de sânge, totuşi trupele noastre viteze au ocupat pe teritorul din ţinutul Krupani o în­­tăritură după, cealalta, iar până la orele 5 azi dimineaţă au luat cu a­­salt şi importantul punct de sprijin Kusztajnicai, pe care Sârbii îl cre­deau inespugnabil. Am făcut nu­meroși prizonieri și am capturat tu­nuri, a căror număr încă nu-l putem stabili nici chiar aproximativ. Luptele franco-ruso­­germane. Berlin 8 Nov. Cartierul general a publicat azi următorul comunicat o­­ficial: Spre vest de Ypres şi Lille am continuat ori atacurile. La marginea vestică a pădurii Argonne, am o­­cupat lângă Vienne le Chateau un platou important, în jurul căruia au continuat luptele de săptămâni. Dealt­fel pe câmpul de războiu din vest ziua a decurs liniştită din cauza ceţei. Pe câmpul de războiu din est nici o ştire nouă. , Csingtau a căzut.­­ O telegramă oficială din To­kio sosită Sâmbăta spre Duminecă noaptea la Berlin anunţă că ce­tatea Csingtau a căzut după o apărare vitejească Sâmbătă dimi­neaţa în mânile Japonezilor. Orraşul Csingtau este situat pe coasta estică a golfului Kianciau, care mărgineşte ţinutul german cu acelaş nume din provincia chineză Santung. Oraşul Csingtau este reşedinţa guver­­norului german din Kianciau. Precum se ştie Germania contractase cu China a­­rendarea pe un termen lung a provin­ciei Kiaud­au, care era un centru de mare importanţă pentru comerciul german la Extremul Orient, Tokio 8 Now. Trupele, cari a­­sediau Csingtau, au ocupat la orele 5 şi 10 la­ dimineaţa fortul nordic aflător pe platoul Shoutan, puţin mai târziu la orele 5 şi 35 minute fortul estic Tatungsjing. In tim­pul acesta centrul armatei a înain­tat spre forturile Iltisz și Bismark. In apropierea întăriturilor prin­cipale trupele asediatoare au captu­rat două tunuri grele. Agresorii au ocupat unul după altul forturile Moltke, Iltisz și Bismark. Garnizoana a arborat la orele 6 dim. pe turnul de observaţie steagul alb, iar exemplul ei a fost urmat la orele 7 şi 30 m. de pe întăriturile de coastă. Tokio 8 Now. Japonezii au avut în ultimele lupte de la Csingtau 36 morţi şi 138 răniţi. Englezii au avut 238 ofiţeri şi soldaţi răniţi. Căpitanul Mayer Walbek, guver­natorul din Kiand­au, a fost rănit în luptele de eri. Răsboiul Turciei. Constantinopol 7 Nov. Cartierul general turc anunţă: Eri nu s’a observat nici o miş­care în armata rusă. Englezii au debarcat din nou trupe la Akaba, dar gendarmii şi triburile i-au atacat. Un ofiţer en­­lez a fost ucis şi soldaţii aruncând muniţiile au fugit. Azi dimineaţă flota rusă a bom­bardat timp de două oare oraşele Zunguldak şi Kozlu pe marea Neagră şi a scufundat la Kozlu vasul „Nikea“. La Znnguldak cartierul francez, biserica franceză, consulatul francez şi două alte case au fost distruse. Constantinopol 7 Nov. Li Satela­­rab în Mesopotamia un vas-motor tur­cesc a deschis focul asupra unei cano­­niere engleze. Pe vasul englez, care a răspuns cu focuri, a avut foc o ex­plozie. In Abda depozitele de­­petrol stau în flăcări. Vasul turcesc s a reîntors intact la Bassarabb. . Jr!TrV, ......— - - -^-=. In amintirea profesorului Dr. Alex. Bogdan. Oradea-mare Noemvrie. Cu inima zdrobită de durere mi plec pios capul la fața mormântului de la Zumirna, care a închis pe veci în sânul său pe acela care a fost profe­sorul Dr. Alexandru Bogdan. Sunt convins că nu voi fi eu cel din urmă dintre foştii săi elevi, care simte la suflet, că datorează fostului său profesor cel puţin acest modest tribut de recunoştinţă ! E dureros, nespus de dureros pen­tru mine, că’n acest chip trebue să-mi arăt eterna mea recunoştinţă faţă de acela, care m’a Învăţat să simt farme­cul scrisului românesc, faţă de fostul meu profesor Dr. Alexandru Bogdan .. Nu voi patenta acum prin cuvinte elogioase pe regretatul meu profesor, nici nu intenţionez prin şirele mele să-l eternizez, căci Dr. Alexandru Bogdan, prin distinsele sale calităţi su­fleteşti, prin însăşi fiinţa sa, şi-a eter­nizat memoria ! Căci nu-mi închipui pe cineva care să-l fi cunoscut pe Dr. Bogdan şi azi când el ne-a părăsit pentru totdeauna să nu-şi aducă cu drag aminte de plă­cutele momente ce te-a trăit fiind în so­cietatea lui! Nu-mi închipui elev, care având fericitul prilej să asculte prelegerile şi părinteştile lui sfaturi să nu simtă’n a­­ceste zile, că profesorul Bogdan a dus cu sine’n recele-i mormânt şi o părticică din sufletul său ! Căci aşa a fost pro­fesorul Bogdan: suflet din sufletul ele­vilor săi! El cât a trăit, a trăit numai prin şi pentru elevii săi ! Blândeţea şi iubirea părintească, ce ne-a arătat tuturor, cari am fost în­credinţaţi conducerii lui, a fost mate­rialul din care Dr. Alexandru Bogdan şi-a făcut în sufletele noastre a foştilor săi elevi, monument neperitor, pentru toate timpurile! • A............................................................ De acum figura simpatică a Drului Alexandru Bogdan nu o vom mai ve­dea printre profesorii liceului român din Braşov . .. La glasul lui blând şi sonor nu să vor mai aduna in juru-i elevii ca’n vremurile de odinioară ..., căci »cela­ ce a pus tuturor vremurilor hotar« aşa a hotărât ca schinteea Dzeească, care a împodobit aşa de frumos sufletul iubi­tului nostru profesor, să se reîntoarcă­­ de unde a purces: la Tatăl ceresc, iar trupul să-şi doarmă somnul de veci în mormântul comun de la Zumijna ... Caută iubitul nostru profesor din înălţimile albastre ale cerului spre noi, foştii tăi elevi, în sufletul cărora ai sădit părţi din sufletul tău şi vei avea cel puţin acolo mulţăm­rea, ca cea­ ce ai plantat în noi îşi va aduce’nbelşugat roadele sale, iar tu vei, trăi mai de­parte prin noi ! In zorile dimineţii şi’n amurg de sară cu evlavie ne vom îndrepta pri­virile, noi foştii tâi elevi, în spre pă­mântul pustiu al Galiţiei, înălţând o rugă ferbinte către bunul creator pen­tru sufletul tău şi-ţi vom zice: Odih­­neşte’n pace... 1 Viorel. Scrisori de pe malul Ulisei. Seghedin 9/XI a. c. Humor soldăţesc. Un frumos act de caritate. Ce ar face bieţii noştrii soldaţi ! în lungile ore, în cari în şanţuri aş­teaptă nerăbdători pe duşman, dacă n’ar glumi? Cu ce şi-ar omorî ei plictiseala, cu ce ar mai uita ceva din mizeriile războiului, dacă nu cu o ne­vinovată glumă? Şi românul e de la fire glumeţ, aşa că timp să fie numai, că glumele curg pe urmă. Zilele acestea întâlnindu-mă cu un vechi amic, rănit în luptele cu Sârbii, am avut prilejul să aud o glumă, ca­­re-­şi trage obârşia de pe câmpul de război . La o margine şi la cealaltă a unei păduri stau îngropate în şanţuri trupele inimica, înaintând avantgarda trupelor noastre în pădure află peste ep stole de următorul conţinut: »Viteji soldaţi austro-ungari! Ve­niţi la noi şi depuneţi-Vă armele! La noi aveţi de toate: rachiu de prune fript de curând, carne de capră, dulce­ţuri câte vreţi« ! Bineînţeles la această epistolă trebuia dat răspuns hotărât. Imediat să găseşte un mucalit care scrie urmă­torul răspuns Sârbilor: „Viteji soldaţi sârbi ! Mai bine ar fi de a-ţi trece voi la noi şi a-ţi depune armele ! Noi avem friptură de viţel şi pâne albă, de care nici ofiţerii voştri n’au mâncat, avem vin, liqueruri şi şampanie. Noi eu trăim cu carne de capră şi cu rachiu­­ împăratul şi regele nostru şi aşa va fi domnul vostru, de va vrea D-zeu« ! Că s’au lăsat Sârbi ademeniţi de vorbele dulci ale soldaţilor noştri nu mi-a spus amicul meu. * * Suntem tu plin război şi fiecare simţim de pe acum neajunsurile aces­tui război. Pentru de a se mai alina încâtva din durerile şi lipsurile acestui război s’au pornit în întreaga ţara lău­dabile mişcări. Oraşul nostru, Seghedinul, încă n’a putut rămânea străini de atari ac­ţiuni cu scopuri carit­itive şi deci în şedinţa de ori a magistratului s’a hotărât contractarea unui împrumut o­­răşenesc de 200,000 de coroane din care 100,000 să se întrebuinţeze pentru a­­ranjarea unui nou spital cu 1000 de paturi, iar restul de 100.000 să se în­trebuinţeze pentru prevederea răniţilor cu haine călduroase, albituri, cu hrană şi eventual de va cere lipsa şi cu me­dicamente. Gestul uman al magistratului nostru se laudă pe sine. a. h. Din calvarul fraţilor bucovineni. „Mizerabilii denunţianţi“. Din articolul prim publicat sub titlul „Martiri naţionali“ In Nrai din 1 Nov. st. n. a ziarului bucovinean „Viaţa Nouă“ repro­ducem următoarele: ...Cea mai josnică, dar totodată şi mai spornică armă în luptele poli­tice este denunţarea şi calomnia şi de această armă s’au folosit Rutenii în contra noastră cu prisos, începutul l-a făcut şeful partidului rutean, care ca reprezentant in delegaţiuni într’o cu­vântare meşteşugită a întreţesut o ascunsă bănueală a sentimentului nos­tru patriotic. Au urmat apoi gazetele ucraine care au deschis în contra noa­stră o campanie pătimaşă de calomnii şi suspicionări. Această tactică a Rutenilor a ur­mărit scopul vădit de a ascunde unel­tirile suspecte care se petreceau în sânul lor şi de a îndrepta atenţiunea în altă parte, asupra Românilor, spre a fi pregăti ultima lovitură.­­ Situaţiunea noastră începu a de­veni primejdioasă când şi o fracţiune de deputaţi români, legaţi prin pro­priile lor interese de interesele Ru­tenilor, a inceput a arunca asupra noastră prin rost viu şi prin organul lor de publicitate aceleaşi calomnii ho­­doase. Ajunsesem în urmă ca însuşi instituţiunile noastre culturale de va­loarea Societăţii pentru cultură şi lite­ratură din Cernăuţi şi a soc. Şcoala Română din Suceava să fie bănuite de iloialitate, nu de străini ci chiar de ai noştri. In aceste împrejurări fatale ne-a suprins răsboiul, cel­­ mai înverşunat, răsboiu pe care l-a­ purtat cândva Austria pentru interesele sale cele mai vitale. Urmează de sine că în asemenea situa­ţi­une severitatea faţă de ele­mentele suspecte devine o nece­sitate dictată de interesele de con­servare a statului. Cunoaştem în­deajuns întinsa agitaţiune pe care emisarii ruseşti au desfăşurat în Galiţia de est şi în părţile rutene ale Bucovinei. Izbucnind răsboiul, sistemul de denunţare şi de spionare a aproa­pelui a început a înflori. Autorităţile militare austriaca nu puteau trece lesne peste asemenea arătări, deoarece numeroasele constatări de spionaj puneau în primejdie reuşita acţiunii militare. Dintre Români, primul obiect al atacului suspicionărilor şi denunţărilor din partea duşmanilor politici şi etnici a fost preoţimea noastră pe care o soarte vitregă a aşezat-o în părţile rutene din nordul Bucovinei. înţelegem, deşi nu putem scuza totdeauna as­primea exagerată cu care s’a purces in unele cazuri ; avem însă satisfacţia că în toate cazurile s’a dovedit lipsa orişicărui temeiu de Învinuire. Mai mult scutit de asemene sus­­picionări a fost poporul român dela ţară, care la rândul său pe timpul mobilizării a dat cea mai strălucită dovadă de loialitate. S’au întâmplat şi alte unele cazuri de arestări şi cer­cetări riguroase din partea comanda­mentului militar, însă în cinstea în­tregului popor Român Bucovinean trebue să constatăm că până astăzi n’a urmat nici un caz de executare sau de deţinere mai îndelungată în în­chisoare a vreunui ţăran român buco­vinean ca motiv de înaltă trădare După retragerea Ruşilor din Cer­năuţi şi înainte de sosirea trupelor austriace s’au întâmplat numeroase inconveniente, întrucât membri ai gar­­dei civice din capitală, stăpâniţi de exces de zel, sau mai adese şi din motive de ură, au făcut numeroase arestări în pătura mai de jos a populaţiunii, pur­­tându-se uneori cu neiertată brutaltate ; urmarea însă a fost că noul comandant al oraşului, căpitanul de jandarmi Jaskiewicz, a desfiinţat imediat garda civică şi a dat totodată ordin strict organelor siguranţei ca numai atunci să purcedă cu arestarea când ară­tările de învinuire se vor fi aflat înte­meiate. Întrucât este vorba de Intelec­tuali, dăm spre ilustrare unele cazuri mai drastice . Preotul Adrian Andronic din Lu­­caviţa, o localitate cu populaţiune în majoritate ruteană, a fost arestat în urma unei denunţiaţiuni infame. Dove­­dindu-se nevinovăţia, a fost eliberat. Iată ce scrie el unui prietin care se interesase de soarta lui: »Iţi mulţă­­mesc din toată inima că ai avut ama­bilitatea să intervii pentru mine, fără să Te fi rugat. Nici nu-Ţi poţi închipui măsura infamiei la contrarii noştri po­litici, cari nu întrerasă nici un prilej de a ne calomnia. Date­rind atâtea cazuri de inaltă trădare, înţeleg prea lesne că forurile militare trebuie să purceadă cu cea mai mare rigoare faţă de cei bănuiţi. Cu toate aceste trebuie să constat cu recunoştinţă că forurile militare au arătat faţă de mine, în timpul arestării mele, până la eliberare care a urmat peste scurt, o atitudine corectă şi umană». Dl Titus Onciul pe timpul ocu­­paţiunii ruseşti ajutor de primar în capitală a fost arestat asemenea în temeiul unor denunţiaţiuni. Adus îna­intea comandamentului militar nu nu­mai că a documentat completa sa ne­vinovăţie, dar a reuşit să prezinte fapte atât de onorifice în interesul pa­triei, încât autorităţile militare l-au propus Maj. Sale, pentru o înaltă de­coraţie. Nestorul preoţimii bucovinene, venerabilul protopresbiter din Ceahov Artemie Berariu, a fost chemat îm­preună cu fiiul său înaintea coman­damentului militar, bănuit fiind de tainică înţelegere cu Ruşii. Inte­rogat cu severitate asupra acestui moment, octogenarul a răspuns: „Mă simţesc prea pe sus de ori Şi ce bă­, mueală. Sunt Român bun şi am avut fericirea sa vorbesc de trei ori în viaţa mea cu Maj. Sa Împăratul. Pentru me­ritele mele patriotice am fost distins de Maj. Sa şi sunt cavaler al ordinu­lui Francisc Iosif“. Atunci căpitanul s-a ridicat şi salutându-l milităreşte, i-a mulţumit pentru desluşiri, cerându-i scuze Credite militare extraor­dinare în Bulgaria. Din Sofia se anunţă: Ministrul de războiu a depus pe biroul Sobraniei o cerere de cre­dite extraordinare de 33 milioane spre a putea acoperi cheltuelile fă­cute pentru armată. Declaraţiile ambasadoru­lui turc din Berlin. Ambasado­rul turc din Berlin a acordat corespon­dentului ziarului »Esti Újság« un lung interview, declarând între altele: Este pentru prima oară când Turcia începe un răsboiu, complet înarmată. Ultimele fapte ale Angliei nu schimbă întru nimic intenţiunea Turciei de a elibera definitiv Egiptul. Atitudinea poporului egiptean uşurează şi mai mult acest scop, întru­cât situaţia în Egipt, este cu mult mai gravă, decât cum vrea s’o prezinte Anglia, Europei. Odată cu Turcia, au fost cu­prinse de dorinţa de eliberare şi po­poarele Egiptului, Algeriei şi Maro­cului. Când mahomedanii din India vor afla de la trimişii califului, ade­vărata stare de lucruri, ei se vor asocia cu siguranţă mişcărei de eli­berare sau vor rămâne pasivi. In ce priveşte Bulgaria — a continuat ambasadorul turc — ea nu poate socoti ca duşman decât pe Serbia. La Sofia se ştie însă că, politica de aşteptare poate aduce aceleaşi rezultate ca şi politica de intervenţiune, care ar îngreuia Ro­mâniei şi Greciei menţinerea politi­cei de până acum, întrunirea parlamentului Italian. O telegramă din Roma anunță, că regele Italiei1 a convocat parlamentul pe ziua de 2 Decemvrie­­.

Next