Gazeta Transilvaniei, octombrie 1914 (Anul 77, nr. 216-241)
1914-10-28 / nr. 238
Nr. 238. * Anul LXXVII Braşov-âiniAf-Marţi 28 Octomvrie (1O Noemvrie n.) 1914, REDACŢIA $1 ADMINISTRAŢIA Târgul Inului Nr. 30 ABONAMENTUL Pa an ni . . .24 Cor. Po o mnm. do an VZ „ P« trei Ioni. . . 8 „ Ptntru Rominle fl ptribătit# : P« an an . . . 60 lai. ?f o jEB. da an 20 „ INSERATELE *o primeio la admlantraţia. Preţul după tariful InvoiatiL TSLXICK BT. 226. ZIAR POLITIC NAŢIONAL. Manaacrisele na ie Irnspoială. SITUAŢIA pe câmpul de răsboiu. Azi dimineaţă am primit de la biroul de pressă al prim-ministrului următoarele comunicate oficiale telegrafice : Luptele din nordul Monarhiei. BUDAPESTA 8 Nov. In mod oficial se anunţă, că pe câmpul de luptă din nordul Monarhiei n’au avut loc nici eri ciocniri. Luptele din sudul Monarhiei. Budapesta 8 Nov. Pe câmpul de războiu din sud a continuat ori ziua întreagă neîntrerupt pe întregul front cu aceiaşi vehemenţă lupta. Deşi duşmanul s’a opus cu îndârjire dând lozinca, că se luptă până la ultima picătură de sânge, totuşi trupele noastre viteze au ocupat pe teritorul din ţinutul Krupani o întăritură după, cealalta, iar până la orele 5 azi dimineaţă au luat cu asalt şi importantul punct de sprijin Kusztajnicai, pe care Sârbii îl credeau inespugnabil. Am făcut numeroși prizonieri și am capturat tunuri, a căror număr încă nu-l putem stabili nici chiar aproximativ. Luptele franco-rusogermane. Berlin 8 Nov. Cartierul general a publicat azi următorul comunicat oficial: Spre vest de Ypres şi Lille am continuat ori atacurile. La marginea vestică a pădurii Argonne, am ocupat lângă Vienne le Chateau un platou important, în jurul căruia au continuat luptele de săptămâni. Dealtfel pe câmpul de războiu din vest ziua a decurs liniştită din cauza ceţei. Pe câmpul de războiu din est nici o ştire nouă. , Csingtau a căzut. O telegramă oficială din Tokio sosită Sâmbăta spre Duminecă noaptea la Berlin anunţă că cetatea Csingtau a căzut după o apărare vitejească Sâmbătă dimineaţa în mânile Japonezilor. Orraşul Csingtau este situat pe coasta estică a golfului Kianciau, care mărgineşte ţinutul german cu acelaş nume din provincia chineză Santung. Oraşul Csingtau este reşedinţa guvernorului german din Kianciau. Precum se ştie Germania contractase cu China arendarea pe un termen lung a provinciei Kiaudau, care era un centru de mare importanţă pentru comerciul german la Extremul Orient, Tokio 8 Now. Trupele, cari asediau Csingtau, au ocupat la orele 5 şi 10 la dimineaţa fortul nordic aflător pe platoul Shoutan, puţin mai târziu la orele 5 şi 35 minute fortul estic Tatungsjing. In timpul acesta centrul armatei a înaintat spre forturile Iltisz și Bismark. In apropierea întăriturilor principale trupele asediatoare au capturat două tunuri grele. Agresorii au ocupat unul după altul forturile Moltke, Iltisz și Bismark. Garnizoana a arborat la orele 6 dim. pe turnul de observaţie steagul alb, iar exemplul ei a fost urmat la orele 7 şi 30 m. de pe întăriturile de coastă. Tokio 8 Now. Japonezii au avut în ultimele lupte de la Csingtau 36 morţi şi 138 răniţi. Englezii au avut 238 ofiţeri şi soldaţi răniţi. Căpitanul Mayer Walbek, guvernatorul din Kiandau, a fost rănit în luptele de eri. Răsboiul Turciei. Constantinopol 7 Nov. Cartierul general turc anunţă: Eri nu s’a observat nici o mişcare în armata rusă. Englezii au debarcat din nou trupe la Akaba, dar gendarmii şi triburile i-au atacat. Un ofiţer enlez a fost ucis şi soldaţii aruncând muniţiile au fugit. Azi dimineaţă flota rusă a bombardat timp de două oare oraşele Zunguldak şi Kozlu pe marea Neagră şi a scufundat la Kozlu vasul „Nikea“. La Znnguldak cartierul francez, biserica franceză, consulatul francez şi două alte case au fost distruse. Constantinopol 7 Nov. Li Satelarab în Mesopotamia un vas-motor turcesc a deschis focul asupra unei canoniere engleze. Pe vasul englez, care a răspuns cu focuri, a avut foc o explozie. In Abda depozitele depetrol stau în flăcări. Vasul turcesc s a reîntors intact la Bassarabb. . Jr!TrV, ......— - - -^-=. In amintirea profesorului Dr. Alex. Bogdan. Oradea-mare Noemvrie. Cu inima zdrobită de durere mi plec pios capul la fața mormântului de la Zumirna, care a închis pe veci în sânul său pe acela care a fost profesorul Dr. Alexandru Bogdan. Sunt convins că nu voi fi eu cel din urmă dintre foştii săi elevi, care simte la suflet, că datorează fostului său profesor cel puţin acest modest tribut de recunoştinţă ! E dureros, nespus de dureros pentru mine, că’n acest chip trebue să-mi arăt eterna mea recunoştinţă faţă de acela, care m’a Învăţat să simt farmecul scrisului românesc, faţă de fostul meu profesor Dr. Alexandru Bogdan .. Nu voi patenta acum prin cuvinte elogioase pe regretatul meu profesor, nici nu intenţionez prin şirele mele să-l eternizez, căci Dr. Alexandru Bogdan, prin distinsele sale calităţi sufleteşti, prin însăşi fiinţa sa, şi-a eternizat memoria ! Căci nu-mi închipui pe cineva care să-l fi cunoscut pe Dr. Bogdan şi azi când el ne-a părăsit pentru totdeauna să nu-şi aducă cu drag aminte de plăcutele momente ce te-a trăit fiind în societatea lui! Nu-mi închipui elev, care având fericitul prilej să asculte prelegerile şi părinteştile lui sfaturi să nu simtă’n aceste zile, că profesorul Bogdan a dus cu sine’n recele-i mormânt şi o părticică din sufletul său ! Căci aşa a fost profesorul Bogdan: suflet din sufletul elevilor săi! El cât a trăit, a trăit numai prin şi pentru elevii săi ! Blândeţea şi iubirea părintească, ce ne-a arătat tuturor, cari am fost încredinţaţi conducerii lui, a fost materialul din care Dr. Alexandru Bogdan şi-a făcut în sufletele noastre a foştilor săi elevi, monument neperitor, pentru toate timpurile! • A............................................................ De acum figura simpatică a Drului Alexandru Bogdan nu o vom mai vedea printre profesorii liceului român din Braşov . .. La glasul lui blând şi sonor nu să vor mai aduna in juru-i elevii ca’n vremurile de odinioară ..., căci »cela ce a pus tuturor vremurilor hotar« aşa a hotărât ca schinteea Dzeească, care a împodobit aşa de frumos sufletul iubitului nostru profesor, să se reîntoarcă de unde a purces: la Tatăl ceresc, iar trupul să-şi doarmă somnul de veci în mormântul comun de la Zumijna ... Caută iubitul nostru profesor din înălţimile albastre ale cerului spre noi, foştii tăi elevi, în sufletul cărora ai sădit părţi din sufletul tău şi vei avea cel puţin acolo mulţămrea, ca cea ce ai plantat în noi îşi va aduce’nbelşugat roadele sale, iar tu vei, trăi mai departe prin noi ! In zorile dimineţii şi’n amurg de sară cu evlavie ne vom îndrepta privirile, noi foştii tâi elevi, în spre pământul pustiu al Galiţiei, înălţând o rugă ferbinte către bunul creator pentru sufletul tău şi-ţi vom zice: Odihneşte’n pace... 1 Viorel. Scrisori de pe malul Ulisei. Seghedin 9/XI a. c. Humor soldăţesc. Un frumos act de caritate. Ce ar face bieţii noştrii soldaţi ! în lungile ore, în cari în şanţuri aşteaptă nerăbdători pe duşman, dacă n’ar glumi? Cu ce şi-ar omorî ei plictiseala, cu ce ar mai uita ceva din mizeriile războiului, dacă nu cu o nevinovată glumă? Şi românul e de la fire glumeţ, aşa că timp să fie numai, că glumele curg pe urmă. Zilele acestea întâlnindu-mă cu un vechi amic, rănit în luptele cu Sârbii, am avut prilejul să aud o glumă, care-şi trage obârşia de pe câmpul de război . La o margine şi la cealaltă a unei păduri stau îngropate în şanţuri trupele inimica, înaintând avantgarda trupelor noastre în pădure află peste ep stole de următorul conţinut: »Viteji soldaţi austro-ungari! Veniţi la noi şi depuneţi-Vă armele! La noi aveţi de toate: rachiu de prune fript de curând, carne de capră, dulceţuri câte vreţi« ! Bineînţeles la această epistolă trebuia dat răspuns hotărât. Imediat să găseşte un mucalit care scrie următorul răspuns Sârbilor: „Viteji soldaţi sârbi ! Mai bine ar fi de a-ţi trece voi la noi şi a-ţi depune armele ! Noi avem friptură de viţel şi pâne albă, de care nici ofiţerii voştri n’au mâncat, avem vin, liqueruri şi şampanie. Noi eu trăim cu carne de capră şi cu rachiu împăratul şi regele nostru şi aşa va fi domnul vostru, de va vrea D-zeu« ! Că s’au lăsat Sârbi ademeniţi de vorbele dulci ale soldaţilor noştri nu mi-a spus amicul meu. * * Suntem tu plin război şi fiecare simţim de pe acum neajunsurile acestui război. Pentru de a se mai alina încâtva din durerile şi lipsurile acestui război s’au pornit în întreaga ţara lăudabile mişcări. Oraşul nostru, Seghedinul, încă n’a putut rămânea străini de atari acţiuni cu scopuri carititive şi deci în şedinţa de ori a magistratului s’a hotărât contractarea unui împrumut orăşenesc de 200,000 de coroane din care 100,000 să se întrebuinţeze pentru aranjarea unui nou spital cu 1000 de paturi, iar restul de 100.000 să se întrebuinţeze pentru prevederea răniţilor cu haine călduroase, albituri, cu hrană şi eventual de va cere lipsa şi cu medicamente. Gestul uman al magistratului nostru se laudă pe sine. a. h. Din calvarul fraţilor bucovineni. „Mizerabilii denunţianţi“. Din articolul prim publicat sub titlul „Martiri naţionali“ In Nrai din 1 Nov. st. n. a ziarului bucovinean „Viaţa Nouă“ reproducem următoarele: ...Cea mai josnică, dar totodată şi mai spornică armă în luptele politice este denunţarea şi calomnia şi de această armă s’au folosit Rutenii în contra noastră cu prisos, începutul l-a făcut şeful partidului rutean, care ca reprezentant in delegaţiuni într’o cuvântare meşteşugită a întreţesut o ascunsă bănueală a sentimentului nostru patriotic. Au urmat apoi gazetele ucraine care au deschis în contra noastră o campanie pătimaşă de calomnii şi suspicionări. Această tactică a Rutenilor a urmărit scopul vădit de a ascunde uneltirile suspecte care se petreceau în sânul lor şi de a îndrepta atenţiunea în altă parte, asupra Românilor, spre a fi pregăti ultima lovitură. Situaţiunea noastră începu a deveni primejdioasă când şi o fracţiune de deputaţi români, legaţi prin propriile lor interese de interesele Rutenilor, a inceput a arunca asupra noastră prin rost viu şi prin organul lor de publicitate aceleaşi calomnii hodoase. Ajunsesem în urmă ca însuşi instituţiunile noastre culturale de valoarea Societăţii pentru cultură şi literatură din Cernăuţi şi a soc. Şcoala Română din Suceava să fie bănuite de iloialitate, nu de străini ci chiar de ai noştri. In aceste împrejurări fatale ne-a suprins răsboiul, cel mai înverşunat, răsboiu pe care l-a purtat cândva Austria pentru interesele sale cele mai vitale. Urmează de sine că în asemenea situaţiune severitatea faţă de elementele suspecte devine o necesitate dictată de interesele de conservare a statului. Cunoaştem îndeajuns întinsa agitaţiune pe care emisarii ruseşti au desfăşurat în Galiţia de est şi în părţile rutene ale Bucovinei. Izbucnind răsboiul, sistemul de denunţare şi de spionare a aproapelui a început a înflori. Autorităţile militare austriaca nu puteau trece lesne peste asemenea arătări, deoarece numeroasele constatări de spionaj puneau în primejdie reuşita acţiunii militare. Dintre Români, primul obiect al atacului suspicionărilor şi denunţărilor din partea duşmanilor politici şi etnici a fost preoţimea noastră pe care o soarte vitregă a aşezat-o în părţile rutene din nordul Bucovinei. înţelegem, deşi nu putem scuza totdeauna asprimea exagerată cu care s’a purces in unele cazuri ; avem însă satisfacţia că în toate cazurile s’a dovedit lipsa orişicărui temeiu de Învinuire. Mai mult scutit de asemene suspicionări a fost poporul român dela ţară, care la rândul său pe timpul mobilizării a dat cea mai strălucită dovadă de loialitate. S’au întâmplat şi alte unele cazuri de arestări şi cercetări riguroase din partea comandamentului militar, însă în cinstea întregului popor Român Bucovinean trebue să constatăm că până astăzi n’a urmat nici un caz de executare sau de deţinere mai îndelungată în închisoare a vreunui ţăran român bucovinean ca motiv de înaltă trădare După retragerea Ruşilor din Cernăuţi şi înainte de sosirea trupelor austriace s’au întâmplat numeroase inconveniente, întrucât membri ai gardei civice din capitală, stăpâniţi de exces de zel, sau mai adese şi din motive de ură, au făcut numeroase arestări în pătura mai de jos a populaţiunii, purtându-se uneori cu neiertată brutaltate ; urmarea însă a fost că noul comandant al oraşului, căpitanul de jandarmi Jaskiewicz, a desfiinţat imediat garda civică şi a dat totodată ordin strict organelor siguranţei ca numai atunci să purcedă cu arestarea când arătările de învinuire se vor fi aflat întemeiate. Întrucât este vorba de Intelectuali, dăm spre ilustrare unele cazuri mai drastice . Preotul Adrian Andronic din Lucaviţa, o localitate cu populaţiune în majoritate ruteană, a fost arestat în urma unei denunţiaţiuni infame. Dovedindu-se nevinovăţia, a fost eliberat. Iată ce scrie el unui prietin care se interesase de soarta lui: »Iţi mulţămesc din toată inima că ai avut amabilitatea să intervii pentru mine, fără să Te fi rugat. Nici nu-Ţi poţi închipui măsura infamiei la contrarii noştri politici, cari nu întrerasă nici un prilej de a ne calomnia. Daterind atâtea cazuri de inaltă trădare, înţeleg prea lesne că forurile militare trebuie să purceadă cu cea mai mare rigoare faţă de cei bănuiţi. Cu toate aceste trebuie să constat cu recunoştinţă că forurile militare au arătat faţă de mine, în timpul arestării mele, până la eliberare care a urmat peste scurt, o atitudine corectă şi umană». Dl Titus Onciul pe timpul ocupaţiunii ruseşti ajutor de primar în capitală a fost arestat asemenea în temeiul unor denunţiaţiuni. Adus înaintea comandamentului militar nu numai că a documentat completa sa nevinovăţie, dar a reuşit să prezinte fapte atât de onorifice în interesul patriei, încât autorităţile militare l-au propus Maj. Sale, pentru o înaltă decoraţie. Nestorul preoţimii bucovinene, venerabilul protopresbiter din Ceahov Artemie Berariu, a fost chemat împreună cu fiiul său înaintea comandamentului militar, bănuit fiind de tainică înţelegere cu Ruşii. Interogat cu severitate asupra acestui moment, octogenarul a răspuns: „Mă simţesc prea pe sus de ori Şi ce bă, mueală. Sunt Român bun şi am avut fericirea sa vorbesc de trei ori în viaţa mea cu Maj. Sa Împăratul. Pentru meritele mele patriotice am fost distins de Maj. Sa şi sunt cavaler al ordinului Francisc Iosif“. Atunci căpitanul s-a ridicat şi salutându-l milităreşte, i-a mulţumit pentru desluşiri, cerându-i scuze Credite militare extraordinare în Bulgaria. Din Sofia se anunţă: Ministrul de războiu a depus pe biroul Sobraniei o cerere de credite extraordinare de 33 milioane spre a putea acoperi cheltuelile făcute pentru armată. Declaraţiile ambasadorului turc din Berlin. Ambasadorul turc din Berlin a acordat corespondentului ziarului »Esti Újság« un lung interview, declarând între altele: Este pentru prima oară când Turcia începe un răsboiu, complet înarmată. Ultimele fapte ale Angliei nu schimbă întru nimic intenţiunea Turciei de a elibera definitiv Egiptul. Atitudinea poporului egiptean uşurează şi mai mult acest scop, întrucât situaţia în Egipt, este cu mult mai gravă, decât cum vrea s’o prezinte Anglia, Europei. Odată cu Turcia, au fost cuprinse de dorinţa de eliberare şi popoarele Egiptului, Algeriei şi Marocului. Când mahomedanii din India vor afla de la trimişii califului, adevărata stare de lucruri, ei se vor asocia cu siguranţă mişcărei de eliberare sau vor rămâne pasivi. In ce priveşte Bulgaria — a continuat ambasadorul turc — ea nu poate socoti ca duşman decât pe Serbia. La Sofia se ştie însă că, politica de aşteptare poate aduce aceleaşi rezultate ca şi politica de intervenţiune, care ar îngreuia României şi Greciei menţinerea politicei de până acum, întrunirea parlamentului Italian. O telegramă din Roma anunță, că regele Italiei1 a convocat parlamentul pe ziua de 2 Decemvrie.