Gazeta Transilvaniei, aprilie 1916 (Anul 79, nr. 72-92)
1916-04-01 / nr. 72
miiyorga"rt3g.* Abonamentul: pentru Austro-Ungaia pe un an 24 cer.; pe un an 12 cer.; pe 3 luni 6 cer.; pentru România şi streinătate pe un an 40 lei; pe l/2 an 20 lei. ZIAR POLITIC NAŢIONAL. Apare seara, în fiecare zi de lu era, Redacţia şi administraţia: Strada Prundului nr. 15. inseratele sa primesc la administraţia. Preţul după tarif şi învofială Manuscrise!» nu s® înapoiază. TELEFON Nr. 226. Procesul nestirilor şi activitatea arhimandritului Augustin Hamsea. Nici un cuvânt de preamărire, nici un cuvânt de noi o, aşa a lăsat el, cineva a dispus cel mai mare, arhimandritul-egumen Augustin Hamsea a intrat în pământ fără sgomotul kvintrior de , iertăciuni şi făţarnice lăudăciuni. Privind faţa lui senină din coşciug nu intr’un singur suflet din cele aflătoare în bisericuţa străveche cu îngerii şi sfinţii curioşi zugrăviţi în galben şi în roşul românesc s-a ivit gandul amar; omului acestuia i s’a făcut nedreptate în viaţă*. (Vezi „Românul” Nr. 10 anul VI, pag. 3.) Dacă în viaţă i s-a făcut atâta nedreptate, cel puţin acum după moarte se cuvine să fim drepţi şi cinstiţi în sentimente faţă de memoria acestui om. Cine a fost Augustin Hamsea ca profesor, arhimandrit şi române s se va vedea din istorie. In cadrele acestui articol mă voi ocupa numai cu activitatea lui desfăşurată în procesul mănăstirilor din Bănat, pe care în 6 Aprilie a. c. st. n. l-am câştigat înaintea Tablei regeşti din Budapesta. Prin sentinţa acestui proces s-a judecat dreptul de proprietate a bisericii noastre gr. or. asupra mănăstirilor: HodoşBodrog, Besdin, Sângeorgiu, Mesicui şi Voinoviţa şi este îndrumat forul prim judecătoresc ca după ridicarea la valoare de drept a sentinţei să sisteze comunitatea de drept între cele două biserici împărţind averea de preste 10 milioane cor. a mănăstirilor intre biserica gr. or. română şi cea sârbă. Inolivarea acestei sentinţe de mare importanţă pentru biserica noastră s-a acceptat acel principiu şi punct de vedere al nostru, că mănăstirile nu sunt fundaţiuni sârbeşti cu scop de a servi esclusiv numai interesele naţionalităţii sârbeşti, ci sunt donaţiuni imperiale cu scopul de a servi interesele întregei confesiuni gr. or. la care aparţine şi biserica noastră gr. or. română, şi astfel biserica sârbă pe nedrept ţine în folosinţă exclusivă şi sub jurisdicţiunea sa mănăstirile: Bezdin, Mesiciu, Sângeorgiu şi Voi-noviţa, căci mănăstirea Hodoş-Bodrog spre norocul nostru cu multă pricepere şi iscusinţă a pus-o mitropolitul Meţianu sub administrarea şi jurisdicţiunea diecesei gr. or. română din Arad Introducând pe regretatul arhimandrit Augustin Hamsea de egumenul acestei mănăstiri. Cu scoaterea mănăstirei HodoşBodrog de sub regimul sârbesc să încep pregătirile pentru intentarea procesului mănăstirilor, de aceea ţin de actual şi folositor a se cunoaşte starea mănăstirei Hodoş-Bodrog pe la anii 1901—1903 şi starea în care a ajuns sub conducerea arhimandritului Augustin Hamsea, precum şi împrejurările, cari au contribuit în bună parte la putinţa de a începe procesul amintit mai sus. In vara anului 1903 petreceam peregrinii munţilor apuseni conduşi de vrednicul preot losif Gomboş pe drumul de la Arad elitră mănăstirea Hidoş-Bodrog. Ajunşi înaintea sfintei mă- năstiri ne-a întâmpinat cu crucea in mână egumenul mănăstirei Augustin Hamsea, îmbrăcat inornate bisericeşti şi incunjurat de călugări, care din locul părăsit şi mănăstirea uitată de oameni a făcut loc sfânt de peregrinaj pentru credincioşii bsericei noastre. Cu această ocasiune am văzut prima dată această mănăstire. La acea vreme călugării locuiţii In nişte odăi scunde, unele legate de un coridor murdar cu clopotniţa mănăstrei. Realităţile mănăstirei le foloseau protejaţii şi protejatele călugărilor rămaţi de sub regimul sârbesc şi ca atândă aduerau ouă, găini, pui, miei şi alta naturalii. Economie şi edificii economice lipseau aproape cu desăvârşire. Regretatul arhimandrit Augustin Hamzea a trebuit să lupte cu mari greutăţi până ce a putut stirpi şi ultimele rămăşiţe ale regimului sârbesc, ba a trebuit să indura şi insulta de la călugării sârbi. Cu tot tunarul şi durerea ce o purta în suflet nu a desperat ci necontenit a muncit, astfel că după câţiva ani vedem că în locul coridorului murdar cu odăi scunde sa ridică un nou edificiu prevăzut cu toate cerinţele higleoiis?, care cuprinde încă 12 odăi curate şi luminoase pentru călugări, sală de şedinţe, cancelaria şi biblioteca. De cealaltă parte a mănăstire lângă trapezar s’au zidit 3 odăi pentru locuinţa egumenului, şi lipit de acest edificiu s’a ridicat un frumos altar de vară lângă modesta bisericuţă. La acist altar se făcea peregrinilor serviciul divin şi de pa acest altar rostea fbertatul egumen frumoasele sale predici. In jurul mănăstirii a făcut grădini, pomării, stupărit, a plantat via, a făcut drumuri, a zidit tot felul de edificii economice, şi a desrins un drum plantat pa de lături cu pomi roditori. Pământurile le a măsurat şi împărţit în parcele de 5—10 jughăre dândue pe lângă o arâtidă de 60—80 cor. per jugher micilor proprietari din comunele învecinate, iar pământul de preste Murăş l’a luat în reg* *a proprie. După o astfel de economie raţională i-a succes de a crescut 18 cai de rassă, 40 vite cornute, vaci, boi, şi turmă da porci şi la înmormântarea lui erau hambarele şi magazinde pline de bucate. După ce a ridicat averea mânăstirei la o aşa atare înfloritoare şi venitele mănăstirei permiteau deja acoperirea speselor mari împreunate cu purtarea unui proces mare, s’a luat hotărârea să intenteze biserica noastră gr. or. proces contra sârbilor pentru recunoaşterea dreptului de proprietate asupra mănăstirilor amintite. Acţiunea este făcută în numele metropolitului loan Meţianu, episcopului loan I. Papp şi a episcopului Nicolae Popea şi înaintată la anul 1908 la Tribunalul reg. din Budapesta ca fr judecătoresc delegat de Majestatea Sa Regele nostru apostolic. Pentru conducerea acestui proces s’a constituit o comisie din cei mai vrednici bărbaţi ai noştri, dar comisia aceasta a esmis din sânul ei la regretatul arhimandrit Augustin Hamzea ca să cerceteze arhivele din patrie şi din Viena şi să culeagă toate datele şi documentele de lipsă pentru dovedirea dreptului bisericei noastre asupra mănăstirilor din Bănat rămase provizorie în posesiunea sârbilor, dar a căror populaţie în cea mai mare parte constă din credincioşi gr. or. români. Arhimandritul Augustin Hamsea a primit asupra sa această sarcină şi s’a pus pe lucru. N’a fost arhivă orăşenească, comitatensă ori bisericească din provincia acestor mănăstiri, în care să nu fi ajuns acest bărbat şi a căror teancuri de acte Îngropate în praf să nu fi trecut prin mâna lui. A mers apoi la Bucapesta unde în archiva regineo- Iară a lucrat ani de arândul. Tot asemenea în Viena. Şi după ce călătorea şi strângea întocmai ca o talbină sârguincioasă datele şi documentele pe cari după priceperea sa înaltă le credea de folositoare, venea în modesta lui locuinţă din mănăstire şi acolo în tăcere şi departe de patimi lucra zile şi nopţi întregi, aduna tot materialul strâns, îl prelucra şi venea cu referada gata înaintea comisiunii, unde apoi se luau hotărârile şi să dedeau informaţiile de lipsă advocaţilor noştri. Am avut fericirea să-l văd mai adeseori muncind şi studiind materialul strâns în modesta sa locuinţă, unde de multe ori îmi cerea câte un document important pentru noi Românii şi cu faţa plină de fericire şi ochii învăpăiaţi îmi esplica rostul acelor documente spunând că are convingerea, că vom câştiga procesul mănăstirilor. Atât de mult era legată deja soartea acestui proces de viaţa lui, încât nu mai avea alt ideal decât să ajungă acea vreme când procesul mănăstirilor se va fini în favorul bisericii noastre şi mănăstirile cerute vor întră în posesiunea şi jurisdicţiunea bisericii noastre gr. oi. Precum însă în viaţă nu i-a fost dat să se bucure de rodul muncii sale, tot astfel nici idealul acesta nu şi l-a putut vedea realizat, murind înainte de publicarea sentinţii cu 10 săptămâni. Acum după ce munca şi stăruinţa lui ne aduc atât de frumoase rezultate să cuvine ca să ne aducem aminte de memoria lui sperând că în ziua în care de fapt mănăstirile din Banat vor trece în proprietatea şi posesiunea bisericii noastre, numele archimandritului Augustin Hamsea va rămânea nemuritor în analele bisericii noastre. Timişoara la 10/IV 1916. Dr. P. Cioban, învăţăminte din trecut, Rugarea Fâgărăşenilor şi a Braşovenilor cătră metropolitul Ştefan Stratimirovici, solicitând intervenţia acestuia la curtea din Viena în favorul candidatului de episcop Nestor Ioanogieţ.) !» Excelenţă Ta, Preaosfinţite Arhiepiscope, Noao prea milostive şi sufleteşte mai mare Stăpânitoriu! Pupăce Prea înalta împărăţie după atâţia ani, în care ne am aflat fără de ') Am arătat In articolul ,,învăţăminte din trecut1, publicat în nr. 59 al Gazetei din 16 Martie a c., cum s’a făcut In sinodul electoral ţinut la Turda In toamna anului 1810 alegerea candidaţilor pentru episcopia vacantă din 1796. Am indicat pe scurt, că In favorul celui mai pregătit candidat au intervenit atât Fâgărăşenii, cât şi Braşovenii, dar fără rezultat- Arhimandritul Nestor Ivanovici n’a putut ajunge episcop ln Ardeal, ci după 19 ani a ajuns episcop la Arad, unde a păstorit însă abia timp de 4 luni, căci bolnăvindu-se în Februarie 1830, a adormit în Domnul. Atât rugarea Fâgărăşenilor din 10 Oct 1810, cât Şi a Braşovenilor din 1 Noemvrie 1810 merită să fie cunoscute Dr. I. Lupiş. Stăpânitoriu sufletesc aici în Ardeal, au binevoit a se milostivi şi aş aduce aminte şi de văduvita Eparhie a Episcopiei Ardealului , prin care cu Părintească Milă sau poruncit, după voia şi pofta obştii preoţeşti, ca să se facă candidaţie despre episcop, insă cu acea poruncă sau milostivit, cum aşa om să se aleagă, care să fia cinstit şi vrednic da acea Încredinţată slujbă; şi pe lângă aceasta să fie şi cu limbile ţării naţionaliceşti împodobit şi bine procopsit întru dânsele. Aşadară la 19 a lunii Septemvrie 1810 sau poruncit de cătră înălţatul Cress Guberniun», ca toţi protopopii din Ardeal cu sico şi a preot sau doi, la numita zi din sus, spre acel sfârşit să se afle anumit la oraşul Turda, unde acolo se va afla şi Prea Cinstiţii Domni Comisarius, cari de cătră înălţatul Crăscul Gubernium sânt vinduţi ; dupăce dară aceste din sus zise s’au împlinit, la acea candilaie lotre cei m3* mulţi la cufăr, totuş ia soartea a treia persoană au rămas cu îamuliirei volumurilor, ai treiiea şi Sfinţi* Sa, Nestor loamvici, «ire asăz! se află supt aripile Exelenţiei Tai«\!cs i taate unui din fii ţării acesteia, născut din oraşul Făgiraş, şi astăzi din pă-p rinţi trăeşte maica Stiaţii Sae dimpreună cu două suror, care Sfinţia Sa ca student de aici au lipst şi s’au înstreinat la învăţătură mai întâi la Pojun, şi de acolo mai înainte, în care vreme ora de vârsta anilor 24 şi de când se află înstrăinat de aici sânt Ani 21. Pentru aceasta dară îndrăznirea noastră cătră Esceienţia Ta lasts sceasta, ca să te milostiveşti a mijloci, încât să putem dobândi presupusul de supt aripile Exeienţii Tale, Nestor Făgdriţşanul, pentru atâta mai mult fiind cei încredinţaţi despre Sfinţia Sa, precum iaste împodobit cu cele vrednice de Păstoria Arhierească, batăr că în volumuri din cei trei iaste cu partea cea mai puţină, pricina la mijloc fiind aceea, că mulţimea adunării n'Q* ii ştiu, dară celalalţi 2 tocmai faţă s*au aflit încă cu rugăciuni pre lângă votezâtori. Şi cel mai mult, că tocma Vicariusul ca cel cu mai multe căpătate volumuri aice o limbă naţionalicească ăi ale ţării nu ştie, care tocma şi împotriva Milostivului. (Decret iaste..). Iară îacâtui despre celalalt al doilea, lângă Vicarius, iarăş cu mai multe volumuri, nici aceia nul de acea Ştiapenă*), ţircumătânţuia sânt multe, dară iaste numai un preot, car® încă la treptele cuviincioase spr© aceasta mhemată slujbă de fot necunoscut iaste, ca să se poată învreduici.*) Drept aceea şi noi ca mireani având râvnă a câştiga păstoriu ca aceia, [încât în trebuie ţârii să avem laudă, aşa socotim ca nu cumva votezătorii Protopopi şi Preoţi a fi interesaţi, precum mai sus ) In traducerea germană: „so ist er aack nicht zu eiaer solchea Wiirde tauglich11. 3) In traducerea germană; „ein ganz unwissender und folglioh za die-ear hohen Amte ungessehickter Pri ester am arătat, drept aceea Incâtui cererea din genunchi ne rugăm Mirii Exalenţii Tale, ca să te milostiveşti a ocârmui lucru întru a câştiga dorirea poftei; fiindcă şi milostiva împărătească poruncă aceea cu milostivire au hotărât a fi împodobit cu cern vrednice ştiinţe, care numitul de cătră noi în tocma pe depln socotim, că Ie are, almintarea împotrivă, unul din cei doi de nu se va rândui, nice o laudă sau bucurie, ci mai multă întristare ne va pricinui şi încă şi altora prilej de defăimare, lasă noi nădăjduindume Miiii Ex mienţii Tata, sâstem totdeauna plecaţi fii sufleteşti Fagăraş die 10-1c Octom. 1810. Georgie Korodi m. p. Ianache Fogoroşi m. p. Nicolae Kiş m. p. Georgie Focşan m. p. Nicolae Zamfre m. p. Antonie Nedelcu m. p. loan Fetoklu m. p. loan Zamfir m. p. Nicolas Dimitriu m. p. Constantin Mihailovici m. p. lonake Kiş m p. Vasilie Niergeş m. p. Dima Kiş, Georgie Voicu m. p. Nesteros Georgica Korodi m. p. (iscălit cu Utere greceşti) Ioan Nemeş ra. p. Ioniţă Moldovan m. p. Ioniţă Zugrav m. p. Acestea dispus iscăliţi sânt Neguţători. Georgie Şârban m. p. ţeh Meşter la Timari Georgie Roşea m. p. Lato Meşter fLauden meieter). Şi Noi 40 de Maşteri, care ne aflăm la ţeriui acesta şi cam pentru Încredinţare întărim cu Pecetea ţebuiuL Pecete de ceară roşie in forma aceasta: T. C. * * II. Exiellenfia Ta Preaosfinţite Arhitepiscoapel Noao P.eu Milostive Sufletesc Patroni Milostivindusa Preaînălţata împărăţie aş aduce aminte de văduviţă de atâţia ani Eparhie a Episcopiei Ardealului cei neuaite cu Părintească Milă au binevoit a porunci după cererea clerului a se face când diţie de Episcop; însă ca după înţelegerea şi de cătră noi a sunetului acelui prea milostiv Decret, aşa un om să se aleagă de Episcop, care să fie om procops în limbile naţionaliceşti desăvârşit, împodobit cu năravuri şi obiceiaiuri bune şi care va fi învăţat to ştiinţele cine cuviincioase. Aşadară pris milostiva In (riti) Guberniaticească poruncă în 19 Septemvrie a. c. (stili veteri») eslrsd slăvită Commissie la oraşul Turda, unde sau adunat toţi Protopopii Adenlului, împreună cu porunciţi! dvpuHţ' şi s’au făcut candidaţie, unde după moţ‘unea volumurilor au căzut soartea cea dimâ u asupra Virareşului C. Nicolae Haţovicii Ai Exatenţii Tale M *...............* Pressa englezi despre discursul cancelarului german. Dăm după „Neue Freie Presse” următoarele voci de pressa engleze : Din ziarul »Times», Germania vrea să păşească atât îa Belgia cât şi la graniţa oşti să deia marea estică pân în Wolloyuia in rolul nou-nouţ al apărătoarei naţionalităţilor celor mifci. Ia privinţa aceasta ca şi în muite altele aspir&ţiuniie Germaniei sunt aceleaşi ca şi ale lui Nipoleon.. Cancelarul se f*C3 desiluzionat şi e poate apuoa derihiliu* nat de faptu*, că aliaţii, cu deosebire Anglia, au ignorat vorbăria sa despre pace de la sfârşitul lui Septembrie. Aliaţii vor ignora şi pe viitor ori s vorbărie de ad soiu, cât timp cancelarul va nutri ambiţiunie cari se desprind din fiecare rând al vorbire! sale * Din *Daisy Chronicles: Nu vom băga nicicând sabia în teacă, portă când nu vor fi restabilite drepturile depline naţionale sie Belgiei şi până când nu va fi primit o despăgubire suficientă a tuturor suferinţelor prin cari a trecut. Mai sunt încă şi alte ţinte în acest răsboiu, pe care l-a provocat ambiţia Germaniei, dar ţinta principală este restabilirea independenţei internaţionale a Belgiei. Oricât de mart ar fi cheltuelile, aliaţii vor continua răsboiul până ce se va ajunge ţinta deplină. * Din ziarul „Manchester Guardian*.* Dacă cancelarul crede, că Franţa şi Anglia vor permite vreun amestec la chestia independenței Belgiei, atunci e In mare eroare. Independenţa Belgiei trebuie să fie absolută.... Vorbirea cancelarului nu e un ofert de pace, el e o provocare, un preludiu al răsboiului de vară... Disnusia ministrului de răsboiu al Japoniei. la parlamentul japonez au avut loc scene tumultuoase provocate de reprezentanţii partidului de răsboiu şi al păcii. Primministrul Okama a fost cu vehemenţă atacat de aderenţii păcii pe tema bugetului armatei, care e in continuă creştere. Amicii păcii, fiind în majoritate, au şters mai multe poziţii din acest buget, care fapt a avut de urmare dimisia ministului de răsboiu Oka. Urmaşul lui Oka a fost numit Oshima, care e considerat de fllo -german, în urma studiilor sale făcuta în Germania. Dimisia cabinetului portughaz. Din Lisabona se telegrafiază. Conform unei ştiri primu ministru Almeida a prezentat demisia intregului cabinet. O conferenţă ia chestia muniţiei. Ziarul »Times« comunică: In luna Mai va avea loc la Roma o conferenţă generală a aliaţior în chastia muniţiei.