Gazeta Transilvaniei, octombrie 1916 (Anul 79, nr. 202-209)
1916-10-26 / nr. 208
nr. 268 N-rul 10 filed Braşov, Miercuri 26 Oct. (8 Sat.) 1916. Anul LXXIX. GAZETA TRANSILV ZIAR POLITIC NAŢIONAL. Inseratele se primesc la administraţie. Preţul imo ţi iinian. Manile » se iapoian. Proprietar: Tip. I. Mureşianu, Branisce & Comp. Redactor responsabil: Ioan Făgărişan. Redacţia şi administraţia: Strada Prundului. Nr. 15 Noul regat al Poloniei -Proclamaţiimea monarchilor Austro-Ungariei şi Germaniei cătră poporul polonez. Din mijlocul uriaşelor valuri de foc şi sânge cari năpăstuiesc ■ Europa dela un capăt la altul încep a se desprinde conturele unei noui lumi. Pe ruinele încă fumegânde ale Europei vechi se ridică o Europă nouă. Trosnesc din toate încheieturile state vechi şi se înfiripă state noui. Duminecă, în 5 a. c. a fost publicată în guvernamentele Lublin şi Varşovia următoarea proclamaţiune de o extremă importanţă, care trezeşte, după o lungă epocă de suferinţe şi asupriri, la o nouă vieaţă mândrul şi viteazul popor polonez : „Cătră locuitorii guvernamentului Lublin! Majestatea Sa împăratul Austriei şî regele apostolic al Ungariei şi Majestatea Sa împăratul Germaniei convinşi despre învingerea finală a armelor Lor şi călăuziţi de dorinţa de a cretă un viitor fericit provinciilor polone scoase de vitezele Lor armate de sub stăpânirea rusească. Sau înţeles să facă din provinciile acestea un stat independent cu o monarhie ereditară şi cu o organizaţie constituţională. Stabilirea precisă a graniţelor regatului polon se va face mai târziu. Noul regat va flă în alipirea sa la cele doue mari puteri aliate garanţa, de care are lipsă pentru desvoltarea liberă a forţelor sale într’o armată proprie, în care se vor perpetua tradiţiile glorioase ale armelor polone din timpurile vechi şi amintirea eroismului din marele răsboiu actual. In înţelegere comună se va stabili formarea şi conducerea ei. Monarhii aliaţi au deplină nădejde că vor împlini dorinţele de desvoltare publică naţională a regatului polon, ţinând seamă de situaţia politică generală a Europei şi de bunăstarea şi siguranţa propriilor lor state. Cele doue mari puteri vecine vor privi cu bucurie ridicarea şi înflorirea la graniţele lor orientale a unui stat polon liber, fericit şi trăind o conştientă vieaţă naţională. La preaînaltul ordin al Majestăţii Sale împăratului Austriei şi regelui Ungariei ss. Kuk guvernor general*4. O proclamaţie analoagă a fost publicată în aceeaşi zi şi în Varşovia. „Pol. Corresp.“ din Viena scrie cu datul de 4 Noemvrie. In 30 Octomvrie ministrul de externe bar. Burian a primit o deputăţie de nobili poloni, sosiţi aici din Varşovia preste Berlin. Deputăţia se compune din rectorul universităţii şi prezidentul senatului orăşenesc din Varşovia, Dr. Iosif Bradzinski, primarul Varşoviei, inginerul Sigismund Chmielenski, reprezentantul comunităţii izraelite, prof. univ. Liebstein; apoi Stanislaus Dzierzbicki; fostul deputat în Duma rusească Michail Lempicki; prinţul Francisc Radziwil, comandantul miliţiei din Varşovia şi contele Adam Ronikiev. Rectorul Brodzinsk a ţinut în numele deputăţiei o vorbire, dând expresie dorinţelor naţiunii polone, care calumninează în întemeierea unui regat polon independent. Bar. Burian a răspuns: „Mă simţesc deosebit de fericit, stimaţii mei domni, de-a vă putea salută aici şi de-a vă putea comunică, că Majestatea Sa, Domnul meu preamilostiv şi strălucitul aliat preaînalt, Majestatea sa împăratul Germaniei s'au hotărât să restitue regatul polon. Viitorul regat polon îşi va putea începe deplina sa vieaţă de stat numai după încheierea păcii şi în alianţă strânsă politică şi militară cu ambele mari puteri centrale îşi va află garanţa existenţei sale. In memorandul Dvoastre aţi atins unele dorinţe, asupra cărora nu se poate stărui acum. Puteţi fi însă siguri, că eu în înţelegere cu Germania, aliata noastră, ne vom sili, ca la timpul potrivit să satisfacem după putinţă dorinţelor D Voastre. Noi ne-am dovedit şi până acum in diferite chipuri interesul nostru viu şi rodnic pentru Polonia şi am pregătit restaurarea statului polon. trrebue insă să rămânem statornici in luptă şi muncă, ca la încheierea păcii să vlă putem ca liniştiţi un stat filoz şi capabil 9e desvoltaze. oiloi vrem să eliberăm definitiv Siotonia 9e sub jugul rusesc şi aşteptăm colaborirea rodnică a 2 9)paslze. Glveţi încredere în noi; puneţiziuă cu înczeteze soartea în manile pulezilor aliate, şi contribuiţi cu toate forţele 2(9)paslze, morale şi materiale, la reaterarea istoricului act plănuit din partea Glustro-ungariei şi Germaniei: reînfiinţarea regatului polon liber şi independent.“ După cum aflăm aceeaşi domni poloni au fost primiţi Sâmbătă în 28 octomvrie şi din partea cancelarului german Bethman Hollweg, care le-a vorbit în acelaşi sens. Prinţul Mircea, băiatul’cel mai mic al familiei domnitoare române a murit joi în 2 a. i. c. Se vor fi gânditoare părinţii lui, regele Ferdinand şi frumoasa regină Maria, privind faţa suptă şi buzele vinete ale micului prinţişor, la sutele de copilaşi nevinovaţi din părţile mărginaşe ale Ardealului, cari s’au stins la marginea drumurilor, în măduşala şi indesuiala trenurilor, în urma politicei lor funeste? Ordinul de zi al regelui Ferdinand despre primejdia României. Regele Ferdinand a dat următoriul ordin de zi: „După şapte săptămâni de răsboiu, încep luptele crâncene pentru apărarea propriului nostru pământ contra duşmanului. Aştept să vă împliniţi datorinţa şi să vă apăraţi până la cea din urmă picătură de sânge patria, care trece prin momente grele. Retragerea ar fi catastrofală." Oâati®. Pe-aici pe la hotar Mă zbat de mult amar, — De dorul tău mă zbat, Ardeal îndoliat... Pe-a tale plaiuri dragi Prin mari păduri de fagi, Azi nu mai trec călări Venind din depărtări, Iu amurg de sară, Dela târg de ţară, Cu târgaş în spate Adus de departe — Nu mai trec în cete Dragi voinici cu plete, Cu buni moşi în frunte Nu mai trec pe munte... Astăzi goale-s toate Ale tale sate, Căci ai tăi voinici Brav se lupt’ p’aici Apărând hotarul Şi ’ndurând amarul Ei se lupt’, sărmanii, Aprigi ca şoimanii, Şi se lupt’ ca zmeii încruntaţi ca leii Situaţia pe câmpul de luptă. IV. După intrarea în acţiune a României la încetat stagnarea de pe câmpurile de luptă. De-atunci frontul oriental a devenit mai viu, se fac pregătiri de lupte decisive, oamenii aşteaptă cu neastâmpăr desvoltarea evenimentelor, cari se petreceau mai repede ca de obiceiu. E semnificativ, că mişcarea aceasta pe fronturi s’adesvoltat în defavorul României, deşi ea a atăcat şi deşi prin intrarea ei în acţiune numărul combatanţilor antantei a crescut cu mai bine de o jumătate de milion. In numărul trecut am arătat cauzele strategice şi politice — aşa cum se pot cunoaşte azi ale acestei situaţii. Vom face, în următoarele, o mică recapitulare a rezultatelor, la cari am ajuns în art. precedente.: 1. Configuraţiunea României e din punct de vedere strategic atât de nefericită, încât forţele ei nu sunt suficiente nici pentru o ofensivă nici pentru o defensivă contra puterilor centrale. 2. Sprijinul operaţiunilor române prin o ofensivă rusească în Dobrogea, în urma comunicaţiei grele, a venit prea târziu şi afară de aceea, a fost împiedecat de intrigile Angliei, care voia cu orice preţ să facă imposibil marşul Ruşilor spre Constantinopol. 3. Sprijinul dat operaţiunilor române de ofensiva armatei lui Sarail a fost din cauza nefavorabilelor condiţii strategice de-acolo şi mai ales din cauza intrigelor ruseşti, cari voiau să împiedece înaintarea Englezilor spre Constantinopol, prea slab. De încheiere vreau să amintesc un punct de vedere, pe care l-am auzit şi eu şi care, deşi nu se poate încă spune cu siguranţă că e adevărat, dar totuş pare, gândindu-ne la superbia politicianilor ruşi, probabil. Se crede, că Rusia priveşte bucuroasă jertfirea, şi sdrobirea României, pentru că aceasta i-ar putea împiedecă mai târziu planurile ei de cucerire a Constantinopolului. Rusia n’a privit cu ochi buni nici întărirea Bulgariei şi cu atât mai mult nu poate suferi pe aceea a României. Dacă aceasta va fi sdrobită, atunci planurile ruseşti au cu un duşman mai puţin. Prin intrarea în acţiune a României s-au început luptele peun front, unde interesele puterilor antantei sunt foarte diferite. Pentru ce au determinat, totuşi, România să înceapă Răsboiul? Dorinţa Rusiei de-a o vedea sdrobită nu explică, singură, atitudinea antantei. Celelalte puteri ale ei încă au dorit întrarea în acţiune a România şi doresc şi susţinerea ei — de aceea i-au trimis doar un general cu bogate esperienţe de răsboiu — pentru că orice piedică care stă în calea înaintării Ruşilor spre Constantinopol o priveşte cu simpatie şi deaceea a nădăjduit şi România ajutoriu de la puterile din apus făcându-se sprijinul duşmanului său de moarte. Pentru ce au aruncat aceste state, Franţa şi Anglia cea atât de mult adorată de România, ţară regelui Ferdinand în răsboiu? Ce planuri au avut cu ea? Planurile strategice urmărite de puterile apusene ale antantei prin întrarea în acţiune a României azi se pot desluşi destul de bine. Ele au fost următoarele : Dacă România întră în acţiune, atunci Austro-Ungaria şi Germania vor fi silite să aducă trupe multe de Zi şi noapte ’ntruna Azi ca ’ntotdeauna Pentru tron şi ţară Apărând hotară... Şi mă zbat de-amar Pe-aici pe la hotar, Că o jale-adâncă Tare ca de stâncă A lovit Ardealul Frate cu năcazul. .. Cartea roşie austro-ungară. (Urmare). 5. Contele Ottocar Czernin cătră contele Berchtold. Telegiama. Sinaia, 8 August 1914. Take Ionescu, cunoscutul și influentul politician, mi-a declarat, că el va pleda în senzul că România trebue să-și păstreze neutralitatea până la finea răsboiului. Premierul Bratianu irisat de N. Z.