Gazeta Transilvaniei, septembrie 1917 (Anul 80, nr. 16-25)

1917-09-19 / nr. 21

J\ •« #4 Nr. 21. ABONAMENTUL: Pe un an................................ 24 Coroane. » Va »........................... 12­­? » V 4 »............................................fa 7 » ș­i lună . . 2*56 cor. Numărul 12 bani. ZIAR POLITIC NATIONAL. Redactor responsabil: G. Crainic. Editura: Tipografia „Gazeta Transilvaniei", Strada Prundului Nr. 15. Redacţia şi administraţia : Strada Prundului Nr. 15. Inseratele se primesc la administraţie. Preţul după tarif şi învoială. Manuscrisele nu se înapoiază. 19 Septemvrie 02 Octomrie­ 1917. Puterile Centrale şi acţiunea de pace a Papei. Oricine a urmărit acţiunea di­plomatică a puterilor beligerante, îna­inte şi în decursul răsboiului, va găsi în atitudinea, pe care o au Puterile Centrale faţă de intervenţia Papei, o dovadă a statorniciei politicei lor in­ternaţionale. Nici Germania, nici Au­­stro-Ungaria nu nesocotesc intenţiu­­nile de înaltă umanitate, cari au pro­vocat demersul Papei. Puterile Cen­trale apreciază deopotrivă gestul por­nit din dragostea marelui Pontifice pen­tru omenire şi nu precupeţesc lauda, ce se cuvine iniţiativei papale. Atitudinea aceasta nu are nimic surprinzător. înainte de război, atât Germania cât şi Austro-Ungaria au avut o politică de pace, pe care au reuşit s’o impună, cu toate încercările şi provocările de la Apus şi Răsărit. Complotul urzit de Anglia, cu spriji­nul Franţei şi Rusiei şi cu complici­tatea unor state mici, cari şi-au neso­cotit adevăratele lor interese, n’ar fi dus la catastrofa de acum, dacă vi­novata coaliţie ar fi ţinut seamă de străduinţele Germaniei şi Austro-Un­­gariei pentru menţinerea păcii. Din nenorocire toate aceste străduinţe au fost zadarnice, pentru că Anglia şi complicile ei au socotit în 1914, că momentul e prielnic unei lovituri decisive. Lovitura a dat însă greş. Puterile Centale s’au arătat mult mai puternice, cu resurse mult mai bo­gate şi cu o coheziune mult mai de nezdruncinat, de cum îşi făceau soco­telile conspiratorii din Londra, Paris şi Petersburg. Cu toate acestea, Puterile Cen­trale învingătoare, co ştiente de for­ţa şi de dreptul lor, n’au schimbat nici măcar un moment orientarea politicei lor tinzând la libera dezvoltare a tuturor popoarelor. In timpul neuitatelor lor victorii de pe toate fronturile de luptă, Germania şi Austro-Ungaria n’au ezi­tat să proclame în faţa lumei întregi, că su­nt gata să încheie o pace ono­rabilă pentru toţi. Răspunsul dat a­­cum la nota Papei este deci firesc. El este în continuitate logică cu în­treaga politică, pe care Puterile Cen­trale au urmat-o înainte de războiu şi chiar în timpul răsboiului. Răspun­surile celor două Puteri învingătoare fac parte din seria nesfârşită de do­vezi, de care va avea să se slujească istoricul zilelor de azi pentru stabili­ la răs chestia preparandiilor confesionale româneşti. Budapesta 30 Septembre 1917. (x) Precum am fost comunicat, dl. ministru de culte a numit deja pe comisarii ministeriali, cari vor avea mi­siunea să supravegheze întreaga viaţă internă şi mersul învăţământului în preparandiile româneşti. Pentru ins­titutul pedagogic din Sibiu a fost designat Barabás Endre, directorul preparandiei din Deva, pentru pre­parandia din Arad Brendorfer Jânos, profesor gimnazial în Budapesta, pentru institutul pedagogic din Ca­ransebeş Kalkbrenner Jânos, direc­torul gimnaziului din Caransebeş, iar pentru institutul pedagogic din Blaj Keszler Károly, pr­ofesor la preparan­dia de stat din Sighetul Marmaţiei. Dl. ministru a trimes rescriptul de numire nu celor doi metropoliţi, ci deosebit tuturor conzistoarelor româneşti. Rescriptul a fost însoţit şi de un regulament special, constă­­tător din 41 paragrafi, care nor­mează sfera de activitate a comisa­rilor ministeriali. Conzistoarele din Sibiiu şi Blaj au luat la cunoştinţă rescriptul mi­nisterial, ca şi regulamentul pentru funcţionarea comisarilor ministeriali Deci nu este nici o piedecă în calea deschiderei institutelor pedagogice din Sibiiu şi Blaj la terminul de 1 Octombre. Acelaş lucru trebue să-l presupunem şi despre institutul pedago­gic de la Caransebeş, deoarece episcopul dr. Miron Cristea publică în numele Conzistorului în numărul de azi al „Foii Diecezane" avizul oficios des­pre începerea cursurilor la 1 Octombre. In ceea ce priveşte institutul pe­dagogic din Arad, foile din capitală sunt informate, că conzistorul aradan într’o şedinţă furtunoasă, discutând regulamentul, prin care se normează sfera de competinţă a comisarului ministerial, a găsit, că libertatea ab­solută de acţiune, ce se stabileşte pe seama comisarului ministerial, stă în contrazicere cu drepturile au­tonome ale bisericei. Deci este posi­bil, ca între astfel de condiţii, con­zistorul arădan să nu-şi deschidă institutul pedagogic la 1 Octombre. După acordul Intervenit odată între episcopatul românesc şi dl mi­nistru de culte şi mai ales după întrarea demonstrativă a partidului naţional român de la Arad în blocul guvernamental al votului universal şi în special după discursul patetic rostit de dl. secretar al conzistorului din Arad, Vasile Goldiş, cu prilejul meetingului aranjat de acest bloc Du­mineca trecută la Arad, cum să ne esplicăm cele petrecute în şedinţa conzistorului de la Arad, căci legătura între această atitudine şi partidul aşa numit naţional român — dacă cele relatate de ziarele maghiare sunt exacte — este mai mult decât evidentă? Doar punctul comun de contact este dl V. Goldiş, secretarul conzistorului aradan şi în acelaş timp quasi secretarul politic şi oratorul extraparlamentar al partidului naţional român. Oare ce voeşte iarăş dl V. Goldiş? Căci nu ne vine să credem, că conzisto­rul dela Arad să fie mai gelos de autonomia bisericei noastre, decât conzistorul dela Sibiu, Blaj sau Ca­ransebeş, rea răspunderei catastrofei războiului mondial şi mai ales a perpetuării a­­cestei catastrofe. (gb.) Cari sunt ţelurile de răsboi ale Santantei? — Un discurs al fostului prim ministru englez Asquit. — Fostul ministru prezident al Angliei Asquit a ţinut la Leeds o vorbire, in care a spus între altele : — La adunarea aceasta voim să dăm o icoană clară poporului nostru despre ţelurile de război ale intentei. Luptăm pentru o pace durabilă, întemeiată pe drept, care pace merită orice jertfă. O astfel de pace n’o putem avea prin încetarea luptelor şi prin intrarea în tratative, cari să fie aş­ternute pe hârtie, în tratate şi convenţii. Aceasta ar fi biblia proştilor. Nu putem admite nici o pace di­ctată de învingători, care să nu ia în considerare principiile dreptului, tradiţiile istorice, cerinţele libertăţii. Avem un exemplu, cât valorează a­­ceste convenţii, amintindu-ne de cea din 1871, când Germania învingătoare, a stă­ruit ca cele două provincii, Alsacia şi Lo­­rena să fie încorporate la Germania, contra voinţei locuitorilor lor. Bismark prevedea urmările, şi de aceea voia să lase cetatea Metz în stăpânirea Franţei, observând că nu voieşte să aibă în­­casa lui prea mulţi francezi. Generalul Molik, însă a spus în parlamentul german, 4 ani după încheierea păcii dela 1871 , Germania trebuie să ră-

Next