Gazeta Transilvaniei, septembrie 1917 (Anul 80, nr. 16-25)
1917-09-19 / nr. 21
J\ •« #4 Nr. 21. ABONAMENTUL: Pe un an................................ 24 Coroane. » Va »........................... 12? » V 4 »............................................fa 7 » și lună . . 2*56 cor. Numărul 12 bani. ZIAR POLITIC NATIONAL. Redactor responsabil: G. Crainic. Editura: Tipografia „Gazeta Transilvaniei", Strada Prundului Nr. 15. Redacţia şi administraţia : Strada Prundului Nr. 15. Inseratele se primesc la administraţie. Preţul după tarif şi învoială. Manuscrisele nu se înapoiază. 19 Septemvrie 02 Octomrie 1917. Puterile Centrale şi acţiunea de pace a Papei. Oricine a urmărit acţiunea diplomatică a puterilor beligerante, înainte şi în decursul răsboiului, va găsi în atitudinea, pe care o au Puterile Centrale faţă de intervenţia Papei, o dovadă a statorniciei politicei lor internaţionale. Nici Germania, nici Austro-Ungaria nu nesocotesc intenţiunile de înaltă umanitate, cari au provocat demersul Papei. Puterile Centrale apreciază deopotrivă gestul pornit din dragostea marelui Pontifice pentru omenire şi nu precupeţesc lauda, ce se cuvine iniţiativei papale. Atitudinea aceasta nu are nimic surprinzător. înainte de război, atât Germania cât şi Austro-Ungaria au avut o politică de pace, pe care au reuşit s’o impună, cu toate încercările şi provocările de la Apus şi Răsărit. Complotul urzit de Anglia, cu sprijinul Franţei şi Rusiei şi cu complicitatea unor state mici, cari şi-au nesocotit adevăratele lor interese, n’ar fi dus la catastrofa de acum, dacă vinovata coaliţie ar fi ţinut seamă de străduinţele Germaniei şi Austro-Ungariei pentru menţinerea păcii. Din nenorocire toate aceste străduinţe au fost zadarnice, pentru că Anglia şi complicile ei au socotit în 1914, că momentul e prielnic unei lovituri decisive. Lovitura a dat însă greş. Puterile Centale s’au arătat mult mai puternice, cu resurse mult mai bogate şi cu o coheziune mult mai de nezdruncinat, de cum îşi făceau socotelile conspiratorii din Londra, Paris şi Petersburg. Cu toate acestea, Puterile Centrale învingătoare, co ştiente de forţa şi de dreptul lor, n’au schimbat nici măcar un moment orientarea politicei lor tinzând la libera dezvoltare a tuturor popoarelor. In timpul neuitatelor lor victorii de pe toate fronturile de luptă, Germania şi Austro-Ungaria n’au ezitat să proclame în faţa lumei întregi, că sunt gata să încheie o pace onorabilă pentru toţi. Răspunsul dat acum la nota Papei este deci firesc. El este în continuitate logică cu întreaga politică, pe care Puterile Centrale au urmat-o înainte de războiu şi chiar în timpul răsboiului. Răspunsurile celor două Puteri învingătoare fac parte din seria nesfârşită de dovezi, de care va avea să se slujească istoricul zilelor de azi pentru stabili la răs chestia preparandiilor confesionale româneşti. Budapesta 30 Septembre 1917. (x) Precum am fost comunicat, dl. ministru de culte a numit deja pe comisarii ministeriali, cari vor avea misiunea să supravegheze întreaga viaţă internă şi mersul învăţământului în preparandiile româneşti. Pentru institutul pedagogic din Sibiu a fost designat Barabás Endre, directorul preparandiei din Deva, pentru preparandia din Arad Brendorfer Jânos, profesor gimnazial în Budapesta, pentru institutul pedagogic din Caransebeş Kalkbrenner Jânos, directorul gimnaziului din Caransebeş, iar pentru institutul pedagogic din Blaj Keszler Károly, profesor la preparandia de stat din Sighetul Marmaţiei. Dl. ministru a trimes rescriptul de numire nu celor doi metropoliţi, ci deosebit tuturor conzistoarelor româneşti. Rescriptul a fost însoţit şi de un regulament special, constătător din 41 paragrafi, care normează sfera de activitate a comisarilor ministeriali. Conzistoarele din Sibiiu şi Blaj au luat la cunoştinţă rescriptul ministerial, ca şi regulamentul pentru funcţionarea comisarilor ministeriali Deci nu este nici o piedecă în calea deschiderei institutelor pedagogice din Sibiiu şi Blaj la terminul de 1 Octombre. Acelaş lucru trebue să-l presupunem şi despre institutul pedagogic de la Caransebeş, deoarece episcopul dr. Miron Cristea publică în numele Conzistorului în numărul de azi al „Foii Diecezane" avizul oficios despre începerea cursurilor la 1 Octombre. In ceea ce priveşte institutul pedagogic din Arad, foile din capitală sunt informate, că conzistorul aradan într’o şedinţă furtunoasă, discutând regulamentul, prin care se normează sfera de competinţă a comisarului ministerial, a găsit, că libertatea absolută de acţiune, ce se stabileşte pe seama comisarului ministerial, stă în contrazicere cu drepturile autonome ale bisericei. Deci este posibil, ca între astfel de condiţii, conzistorul arădan să nu-şi deschidă institutul pedagogic la 1 Octombre. După acordul Intervenit odată între episcopatul românesc şi dl ministru de culte şi mai ales după întrarea demonstrativă a partidului naţional român de la Arad în blocul guvernamental al votului universal şi în special după discursul patetic rostit de dl. secretar al conzistorului din Arad, Vasile Goldiş, cu prilejul meetingului aranjat de acest bloc Dumineca trecută la Arad, cum să ne esplicăm cele petrecute în şedinţa conzistorului de la Arad, căci legătura între această atitudine şi partidul aşa numit naţional român — dacă cele relatate de ziarele maghiare sunt exacte — este mai mult decât evidentă? Doar punctul comun de contact este dl V. Goldiş, secretarul conzistorului aradan şi în acelaş timp quasi secretarul politic şi oratorul extraparlamentar al partidului naţional român. Oare ce voeşte iarăş dl V. Goldiş? Căci nu ne vine să credem, că conzistorul dela Arad să fie mai gelos de autonomia bisericei noastre, decât conzistorul dela Sibiu, Blaj sau Caransebeş, rea răspunderei catastrofei războiului mondial şi mai ales a perpetuării acestei catastrofe. (gb.) Cari sunt ţelurile de răsboi ale Santantei? — Un discurs al fostului prim ministru englez Asquit. — Fostul ministru prezident al Angliei Asquit a ţinut la Leeds o vorbire, in care a spus între altele : — La adunarea aceasta voim să dăm o icoană clară poporului nostru despre ţelurile de război ale intentei. Luptăm pentru o pace durabilă, întemeiată pe drept, care pace merită orice jertfă. O astfel de pace n’o putem avea prin încetarea luptelor şi prin intrarea în tratative, cari să fie aşternute pe hârtie, în tratate şi convenţii. Aceasta ar fi biblia proştilor. Nu putem admite nici o pace dictată de învingători, care să nu ia în considerare principiile dreptului, tradiţiile istorice, cerinţele libertăţii. Avem un exemplu, cât valorează aceste convenţii, amintindu-ne de cea din 1871, când Germania învingătoare, a stăruit ca cele două provincii, Alsacia şi Lorena să fie încorporate la Germania, contra voinţei locuitorilor lor. Bismark prevedea urmările, şi de aceea voia să lase cetatea Metz în stăpânirea Franţei, observând că nu voieşte să aibă încasa lui prea mulţi francezi. Generalul Molik, însă a spus în parlamentul german, 4 ani după încheierea păcii dela 1871 , Germania trebuie să ră-