Gazeta Transilvaniei, octombrie 1917 (Anul 80, nr. 27-37)

1917-10-28 / nr. 36

Nr. 36­­ K­­y­­ . Brașov, Sâmbătă 28 Octomvrie (18 Noemvrie) ISI7. ABONAMENTUL: Pe un an.............................24 Coroane. » ’/ a »...........................12 » » Vi » z » . i lună . . 2­56 cor. Numărul 12 bani. ZIAR POLITIC NATIONAL.Qg Redactor responsabil: G. Crainic. Editura: Tipografia „Gazeta Transilvaniei", Strada Prundului Nr. 15. Redacţia şi administraţia: Strada Prundului Nr. 15. Inseratele se primesc la administraţie. Preţul după tarif şi învoială. Manuscrisele nu se înapoiază. Testamentul politic al Regelui Carol. D-l Virgil Arion face importante decla­­raţiuni cu privire la audienţa, pe care a avut-o la Regele Carol cu câteva ore înaintea m­or­­ţei Suveranului. Bucureşti, 4 octombre 1997. Intr’un interview pe care la dat unui reprezentant al lui „Le Temps", după O­­cuparea Olteniei, Munteniei şi Dobrogei, Regele Ferdinand a declarat că: „Orice Hohenzollern ar fi fost în asemenea îm­prejurări pe Tronul României, n’ar fi fă­cut decât acelaşi gest“, adică ar fi întrat în acţiune împotriva Puterilor Centrale şi în alianţă cu Ruşii. Cum regele Carol era un Hohenzol­lern pe Tronul­ României înaintea Regelui Ferdinand, găsim că e de cel mai mare interes să redăm aci o convorbire pe care cu câteva ore numai înainte de a închide ochii, Regele Carol a avut-o cu d-l Virgil Arion, actualul girant al Ministerului cul­telor şi instrucţiunei publice, pe atunci preşedinte al „Ligei Culturale". D. Virgil Arion a declarat următoa­rele : „Am fost primit de Regele Carol în seara de Vineri,‘26 Septemvrie 1916, la orele 6 jumătate. „Regele părea foarte animat şi mi-a explicat aceasta prin faptul, că înaintea mea primise pe cunoscuţii propagandişti englezi fraţii Buxton, cari aveau mandat­ul de a asigura pe Rege de dragostea Engli­­terei. Regele persiflase aceste asigurări de dragoste, relevând că dragostea An­gliei e o surpriză pentru România, care abia cu un an în urmă avusese dovada sentimentelor de dispreţ şi ură din partea Angliei. „Fraţii Buxton ţinuseră să asigure şi pe Rege că războiul actual ar fi purtat de către unele mari Puteri pentru binele şi folosul popoarelor mici. La care Re­gele răspunse: — „Eu ştiu totuşi că Rusia vrea să ia Constantinopolu­l. „După ce m’a întrebat — spune d. Arion — despre starea opiniei publice, asupra căreia se revărsase atunci aţâţarea războinică, Regele Carol mi-a spus : — „Regele are, mai mult decât ori­cine, dreptul să dicteze hotărârea, de care atârnă soarta ţarei sale. „Poporul la rege se uită, pe el îl acuză în caz de dezastru, după cum a lui e gloria în caz de izbândă. Cei pentru mine mai multă libertate !" Continuând, tot mai viu mişcat, Re­gele adăugă : — „România — trebue să se ştie — — nu poate să imprime ea direcţii politi­cei europene şi să provoace, ea, evenimen­tele care-i plac. „Va fi o fericire pentru ţară, când evenimentele se vor desfăşura în direcţiu­nea, în care s'a realizat dezvoltarea ei is­torică“. Regele Carol a insistat apoi asupra dezvlotărei istorice a ţărilor române şi într-o expunere admirabilă, în care iesau în evi­denţă vastele Sale cunoştinţe istorice, a subliniat cu dovezi nevoia pentru viitorul României şi al neamului românesc, ca Rusia să fie biruită. Cu acest prilej, Regele a făcut două sugestive portrete istorice: pe al lui Mircea cel Bătrân şi pe al lui Ştefan cel Mare. — Noi avem — zicea Regele — un interes în conflictul european: acela este, ca Puterile Centrale să iasă biruitoare. Numai astfel poporul Român va fi ga­rantat, aci unde se găseşte“. Revelând făgăduelile Rusiei, Regele Carol adaugă : A —„ Sunt numai făgădueli şi ştiţi va­loarea făgăduelilor ruseşti. Eu am avut prilejul să cunosc corectitudinea Rusească, alţii de asemeni. Purtarea Rusiei faţă de Finlanda e de asemeni edificatoar­e“. „Convorbirea mea cu Regele Carol, — continuă d. Virgil Arion, — a atins apoi, în legătură cu agitaţia războinică, toate laturile chestiunei cu privire la o acţiune din partea României. „Suveranul a accentuat, cu o strălu­cită argumentaţie, că singurul şi capitalul interes al României* este ca Rusia să fie bătută, zdrobită chiar. — „învinsă ea, va fi, spunea con­vins Regele Carol. Aceasta nu depinde de noi. Dar o îndoită datorie — de aliaţi şi de interesaţi — ne impune ca noi să fim neapărat alături de Puterile Centrale, care vor fi învingătoare*. Regele a trecut apoi la campania pornită împotriva Reginei Elisabeta, pro­testând cu toată indignarea împotriva de­făimătorilor, cari afirmau că Regina n’ar iubi România. Dureros emoţionat, bătrânul şi înţe­leptul Suveran zise : „Nimeni nu iubeşte România ca Re­gina !“ Suveranul mi-a făcut apoi alte de­­claraţiuni, asupra cărora voiu reveni mai târziu. La sfârşitul audienţei, Regele care mă reţinuse un ceas şi jumătate şi care se simţea bolnav, mi-arătat dorinţa de a mă revedea a treia, zi, Duminecă. In noaptea de Vineri însă, câteva ore după convorbirea, ce am avut-o, ma­rele Rege muri".* D. Virgil Arion a fost, aşa­dar, frun­taşul politic căruia, în ultimele momente ale vieţei sale, Regele Carol i-a arătat părerile în chestiunea externe. Declara­ţiile pe care i le-a făcut marele Rege, ca­pătă însemnătatea unui adevărat testament politic. Spre nenorocirea ţărei, nici urma­şul Regelui Carol, nici guvernul său, n’au voit să respecte testamentul aceluia care a condus ţara, timp de aproape o jumă­tate de veac, cu dragoste şi înţelepciune. Un ordin de zi al monarhului către armatele noastre din Italia. Cu prilejul strălucitelor biruinţe din Halta regele a dat următorul ordin de zi către armată : „Acum doi ani şi jumătate Italienii au trimes oştirea lor de milioane să atace în spate monarhia noastră. Era menită să ne aplice lovitura de moarte. Luptătorii mei eroici de le Isonzo au ţinut piept cu isbândă oricărui asalt în unsprezece bătălii grele şi sângeroase. Cu putere, am putut trei veri de-a rândul să purtăm lupte uriaşe la răsărit, fără grije pentru frontul nostru de la sud­­vest. Cu putere am putut pregăti — înte­meiaţi pe condiţiunile create de­ o rezistenţă incomparabilă, — acea lovitură decisivă care a dus la a 12-a bătălie dela Isonzo.. Cu drag mă gândesc in aceste zile de eliberare a provinciilor mele de pe coastă, la toate prestaţiunile strălucite, săvârşite dela Rusalii 1915, de coman­danţi şi trupe contra Italiei. O amintire plină de recunoştinţă păstrez pentru tot­deauna eroilor fără număr, cari au trebuit s’răscumpere cu preţul vieţii lor — bi­ruinţa. Mulţumită* atotputernicului, sângele acestor bravi n’a curs în zadar. Forţele mele şi ale aliaţilor mei devotaţi stau adânc în ţara duşmană. La Friaul, reînvie pentru armata mea mândre amintiri, a­­mintiri din epoci glorioase de mult apuse, legate de tinereţea militară a unchiu­lui meu neuitat, împăratul-rege Francisc Iosif, şi nedeslipite de străbunii mei Karol şi Albrecht şi de amintirea lui Radetzki. Duhul acestor oameni mari, care tră­ieşte pentru totdeuna în armata mea, să ne călăuzească mai departe pe drumul succesului, şi numai pe acest drum pot popoarele mele să dobândească pacea do­rită de toată lumea. Dumnezeu cu noi. Baden lângă Viena. CAROL m. p.

Next