Gazeta Transilvaniei, decembrie 1917 (Anul 80, nr. 50-59)

1917-12-02 / nr. 50

Pagâi» 2­­5 A Z­I­T­A TRANSILVANIEI. Nr. 50—1917 «a­v­a­ t«««a publicului de l» noi. In România lasă glumele nesărate şi triviale sunt la ordinea zilei şi se continuă fără nici o jena în cea mai deplină publicitate. De altfel înfiinţarea astor fel de teatre rară ar fi o ideie foarte potrivită şi o aminte şi pentru publicul din Ungaria. Ar fi foarte plăcut, o distracţie splendidă să guşti în sălile de vară afară în aeru liber jocul actorilor şi în acelaş timp să poţi aprinde o ţigară ori ţigaretă şi tot­deodată să-ţi stea la dispoziţie şi câţiva chelneri„ cari să te servească cu băuturi şi mâncări proaspete şi răcoritoare. Loca de felul acesta de vară cu grădină este gra­dina Blanduziei ori în dosul­ acesteia, al tea­­trului naţional şi Teatrul liric, care încă are o astfel de grădină. Comedia nu are loca de acesta separat de vară, ci când este vreme frumoasă se întoarce coperişul întreg al acestui teatru şi astfel publicul la ra­zele lun­ei se desfătează în piesa ce se reprezintă. Este foarte interesantă grădin Jigniţa din strada Spaniolă, renumită pen­tru reprezentanţiile sale predate în jar­gonul jidovesc. Acesta este cel mai vechi teatru în jargon jidevesc, nu numai R­o­­­pânia, ci în toată lumea. Bucureştii nici când nu au fost oraşul cafenelelor. ’Nici acum nu sunt decât 5 cafenele demne de amintit : Cafeneua Prin­ciară, Pallace, Pacea, Highlife şi Kaiser. Capsa cea vestită dă astăzi adăpost sol­daţilor bulgari. Faimosul Car cu bere al fraţilor Mircea din Strada Stravropoleos, precum şi berăria fraţilor Mircea de pe bulevardul Elisabetei serveşte acum spre adăpost soldaţilor noştri. Sunt şi câteva orfee: Femina, Al­hambra, Maxim, Manest­­, Truitad­o, Dor­­liner Garten. In timpul de vară şi în aces­tea reprezentaţiunile decurg sub cerul li­­­ber. — Cinematografe sunt foarte multe în Bucureşti. Cinematografe mai mari îm­preunate cu cabare sunt următoarele Iulian, Lux, Vlaicu, Colosal şi Amicii Or­bilor. — Sunt interesante grădina Susana şi grădina de Paris din Strada 11 Iunie cari au fost înfiinţate încă în anul expo­ziţiei (1896.) Interiorul acestora prin grupe­ de pomi şi de plante vieţuitoare este îm­părţit în separeuri, în cari se servesc beuturile şi de-ale mâncării, în timp ce ţi­ganii de la noi din Ardeal delectează pe oaspeţi prin melodii de la noi, româneşti şi ungureşti. înaintea intrării în aceste gră­dini se frig pe frigare paseri,­carne şi o spe­cialitate din ţară: mititei. — Cântecele şi melodiile ungureşti sunt la modă în toată România cucerită. Nu numai în Bucureşti, ci şi în celelalte oraşe (d. e. Ploeşti etc.) în cafenele şi în restaurante tot ţigani de la noi trag la melodii maghiare, în cari se desfătează publicul — în cea mai mare parte neaoş românesc. Muzică germană numai printre soldaţii germani se aude. Chiar şi programul operetelor în mare parte îl alcătuesc compoziţii de-ale autori­lor maghiari d. e. Szirm­ai, Lehăr, Kálmăn Imre etc. cari storc cele mai vii aplause (Va urma) Din documentele secrete ruse. Precedentele intrării României în răsboi. Rusia contra mărire! teritoriale a României. Raportul generalului rus Poliwa­­now, privitor la România şi la Aliaţii ei, precum şi la circumstanţele în cari s’a făcut intervenţia României în război, conţi­ne următoarele : Dela începerea războiului european, România adoptase oficial o atitudine neutră care foarte adesea şi în chip foarte vădit oscila când spre o parte când spre alta, manifestând astfel dependenţa sa de sta­diul operaţiunilor militare. Aceasta avea la bază două criterii şi anume: pe de o­parte dorinţa de a nu veni prea târziu la împărţirea Austriei şi pe de altă parte dorinţa de a câştiga cât mai mult pe spi­narea beligeranţilor. Succesele noastre din Galiţia şi din Bucovina din 1914 şi de la începutul anului 19®5, luarea Lembergu­­lui şi cetăţii Przemysl şi apariţia trupelor noastre de avant-gardă dincolo de Car­­paţi, aduseră pe tapet chestiunea inter­venţiei României. Tratativele începute se trăgănau, pentru că militarii noştri insis­tară să tragă graniţa strategică din Bu­covina în aşa chip, că acest teritoriu ră­mase în întregime în posesiunea Rusiei. La finele mai al aceluiaş an interveni retragerea noastră din Galiţia şi Polonia şi renunţarea la Bucovina. In conformi­tate, se schimbă şi dispoziţia cercurilor conducătoare române şi tratativele privi­toare la intervenţia României în război, se întrerupseră de la sine. Atitudinea ne­olăsfită a României La finele anului 1915 şi la începutul anului 1916, după zdrobirea Serbiei şi in­trarea Bulgariei în războiu, politica Ro­mâniei înclina vădit spre tabăra adversa­rilor noştri. Guvernul român încheia pe timpul acela î­ntreaga serie de conven­­ţiuni comerciale foarte avantagioase cu Austro-Ungaria şi cu Germania, cu privire la vânzarea cerealelor şi liferarea altor produse alimentare, pentru care, ca com­pensaţie, România primea aur şi artico­lele de manufactură necesare. Această împrejurare silea rezortul nostru militar, financiar şi comercial, să fie foarte pru­dent în chestia exportului din Rusia în România al obiectelor de armament mili­tar, precum şi al diferitelor provizii, de­oarece acestea ar fi putut cădea eventual în manile duşmanilor noştri. De fapt, chiar aproape întregul export era suspendat. In urma strălucirei ofensive a gene­ralului Brussilow din primăvara şi vara anului 1916, neutralitatea română înclina iarăşi spre Înţelegere, făcând posibilă re­luarea tratativelor întrerupte, privitoare la intervenţia României. Este de observat că din motive militare şeful statului-ma­­jor al Comandantului suprem considera de la început menţinerea neutralităţii­­ Ro­mâniei ca mai favorabilă nouă decât a­­mestecul ei activ în războiu. Mai târziu generalul Alexiev îmbrăţişă şi el punctul de vedere al Aliaţilor, cari în intervenţia României vedeau o lovitură decizivă pentru Austro-Ungaria şi sfârşitul apropiat al războiului. Coaliţissmie intrărei ira războiu. — HwsataaliiafsE e¥acnăr@î Moldovei. In August 1916 s’a încheiat cu Ro­mânia o convenţie militară­ politică, care-i acorda acesteia din urmă nişte achiziţii teritoriale (Bucovina şi Transilvania), ce evident nu corespundeau măsurei cu care România participa la operaţiunile militare, că ei se obligase să declare războiu numai Austro-Ungariei, şi se mărginise numai la acţiuni în Transilvania. Evenimentele ul­terioare au demonstrat în ce măsură se înşelaseră aliaţii noştri, apreciind exage­rat intervenţia militară a României. Acum desfăşurarea operaţiunilor militare pe frontul românesc a pus pe al doilea plan toate chestiunile politice; interesul cel mai mare îl prezintă acum evacuarea Moldovei, în cazul când ar reclama-o si­tuaţia strategică. In prevederea acestei posibilităţi, se instituise o comisiune spe­cială, sub preşidenţia senatorului Sasiadko. După disolvarea acestei comisiuni, însă, întreaga chestiune a evacuărei a trecut asupra împuternicitului special Sterligow. S-a prevăzut evacuarea guvernului, a Par­lamentului şi a autorităţilor de Stat la Cherson, cu recunoaşterea dreptului de exteritorialitate pentru guvernul român, după exemplul Belgiei. Rezerva de aur a şi fost expediată la Moscova. In ce pri­­veşte evacuarea răniţilor, refugiaţilor, etc., comisiunea urmează tratative cu autori­tăţile competente. Sitasfia creată in rama catastrofal. Sub impresia catastrofei care a avut loc, sunt în România curente cari se opun unei continuări a războiului şi şi-au pro­pus ca ţintă încheiarea urgentă a păcii, fie chiar a uneia separate. Numai hotă­rârea Regelui şi a guvernului lui de a suporta până la urmă toate încercările, este neclintită. Schimbările survenite în timpul din urmă în guvernul Brătianu, în sensul unui acord între liberali şi con­­­servatori, au dat întregului guvern un caracter mai naţional şi i-au consolidat situaţia. Nenorocirea care a lovit România este o urmare naturală a complectei ne­pregătită militare sub politica „de dupli­citate" a lui Brătianu. Victoriile uşoare din 1913 şi succe­sul diplomatic pe care l-a obţinut Româ­nia după războiul balcanic, au contribuit mult ca societatea română şi guvernul să aibă o părere prea bună despre sine. Atât politiceşte cât şi milităreşte Românii s’au preţuit prea mult şi suferă acum o crudă dezamăgire. Emfaresofa ruseşti­­a ră­ng Istasara!a. Din punct de vedere al intereselor ruseşti, se pot trage din situaţia actuală din România consideraţiile­­ următoare : dacă lucrurile s’ar fi desfășurat astfel ca acordul militaro-politic cu România din­ anul 1916 să fi ajuns la realizarea lui complectă, ar fi luat naștere în Balcani un Stat puternic format din Moldova- Muntenia-Dobrogea (România actuală) Transilvania-Bănat-Bucovina (cuceriri con­form tratatului din 1916), cu o populaţie de circa 13 milioane suflete. Acest Stat ar fi avut cu greu, în viitor, sentimente amicale faţă de Rusia şi s’ar fi străduit, cu siguranţă, să-şi rea­lizeze visurile sale naţionale în Basarabia. In Balcani, acest Stat s’ar fi silit de asemenea să se opuie influenţei Rusiei şi, dat fiind caracterul în majoritate romanic al populaţiunii sale, ar fi fost sub puter­nica influenţă politică a Italiei şi Franţei. Din această cauză prăbuşirea planu­rilor de mare putere ale României, în mă­sura amintită, nu este în dezacord cu in­

Next