Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1919 (Anul 82, nr. 10-23)
1919-01-13 / nr. 10
lir. 10. Brașov, Duminecă, 13 (26) ian. 1919 Anul LXXX. . - — - -- ...............- -...................................................................... ......— - _____________________________________________________________________________________________ , Redacţia şi Administraţia Str. Prundului Nr. 15. iTelefon 226._______ Zlsur politic n.su'ţion.SLl ' ' I . • . Apare Sub conducerea unui comitet de redacţie. Abonamentul: Pe un an . .. . . . 72 Cor Pe V» »...................30 „ Pe 7. .........................38 „ Pe 1 lună....................6 „ Numărul singuratic. . 30 bani / « • ■ ’ ) Două tablouri. (c) La sate e pace ; valul zguduirilor vechilor temelii a trecut scurt şi repede, asemenea unui cutremur de pământ. Ţărănimea noastră a zvârlit brusc enorma povară, care-i apăsa umerii. . Ca o massă uriaşă, care se deşteaptă dintr’un somn letargic, s'a scuturat odată şi putregaiul s’a scurs la vale, întreg procesul de primenire a durat două zile. Acum e pace: ţărănimea românească aşteaptă noile aşezări, aşteaptă să se înfiripeze noile întocmiri drepte. In multe ţinuturi nici-o administraţie oficioasă,cea veche, cu sufletul încărcat de păcate, a plecat, înainte de-a fi alungată, cea nouă n’a sosit încă. Şi cu toate astea, în cele mai multe sate româneşti, resfirate pela poalele munţilor şi in văile largi şi mănoase ale rîurilor, cea mai desăvârşită ordine:nici-un furt, nici-un omor! Poporul romanesc s’a manifestat în revoluţie ca massă, * şi a pornit pe ■ calea arătată de degetul lui Dumnezeu! Nici-unui om cinstit, de orice naţionalitate a• fi fost, nu i s’a clintit nici-un fir de păr din cap! Dimpotrivă s’au văzut cazuri de cea mai înaltă generositate ; au fost cruţaţi mişei, pe motivul, că au mulţi copii. •• In această vijelie a primenirilor poporul românesc, când s’a manifestat ca forţă colectivă, a fost executorul unei voinţi dumnezeieşti : „vox populi, vox Dei“. In orientul Europei nu există alt popor, care să aibă minunatul lui echilibru sufletesc. Al doilea tablou. La Sibiiu s’a întrunit congresul profesorilor români, tagma intelectuală, dela care emanează conştiinţa naţională şi razele de lumină, chemate a împrăştia bura, ce acopere viitorul nostru. S’au întrunit mai mulţi, decât cum se aştepta. Ei, asupra cărora s’năpustit toată urgia asupririi streine şi de multe ori vinovata nepăsare a societăţii româneşti, s’au adunat în un număr aşa de frumos, să dea soluţie celor mai grele probleme ale viitorului nostru. In vreme ce atâţia moderaţi şi oportunişti ai vieţii noastre publice — cari îţi aruncau un zâmbet de compătimire, ori de câte ori le aminteai de realizarea apropiată a unui ideal naţional, se îmbulzesc pretutindeni, căutând să fericească biata naţie românească cu inima lor seacă şi simţirea lor de ghiaţă, — modestul corp didactic a rămas la locul său. Niciunul n’a urcat treptele ministeriilor în vederea căpătuielii, ci fiecare a rămas la catedra sa. Adunaţi în congres, ei n-au aruncat recriminări celor, cari i-au nedreptăţit, n-au linguşit pe cei, cari sunt azi puternici şi n-au cerut nimic ce nu li-ar compete. Au rămas oamenii şcoalei—chiar şi în această atmosferă prea încărcată de bunătăţi în perspectivă, când atâţia oameni şi-au pierdut bunul cumpăt şi dreapta măsură! S’au ocupat numai de problemele şcoalei şi niciodată nu s’a văzut o corporaţiune, care să discute cu mai multă seriozitate şi demnitate , niciodată nu s a văzut un congres, în care să domnească mai multă înţelegere a problemelor şi un acord mai perfect. Niciodată o tagmă intelectuală nu s-a manifestat mai înălţător, decât dascălii români din Ardeal. Azi, când pe ruinele unor aşezări nedrepte, avem să clădim un stat nou şi să întemeiem o viaţă dreaptă şi cinstită, sufletul nu-i plin adesea de îngrijorare : vom avea oare tăria, să ne arătăm vrednici de încrederea, ce s’a pus în noi ? Văzând oastea formidabilă, ieşită ca din pământ, a celor, cari dau asalt la posturi cu leafa grasă şi cu munca puţină, o dureroasă umbră de îndoială ne cuprinde sufletul. Dar oricine a văzut cele două tablouri, are ferma credinţă în puterea de viaţă a neamului nostru . Congresul profesorilor români. Şedinţa a IlI-a (r) Dl preşedinte Andreiu Bârseanu înainte de a începe desbaîterile, atrage atenţiunea congresului, să-şi aducă aminte şi de dascălul dascălilor, care mai mult a contribuit la înfăptuirea unităţii neamului românesc, de dl Nicolae Iorga. Crede că nu va fi numai un act de curtoazie, ci o datorie a congresului să-i urăm viaţă îndelungată şi să ne esprimăm mulţămitele şi adânca noastră recunoştiinţă pentru întreaga lui activitate. Propune să se trimită următoarea telegramă, pe care congresul o primeşte cu mari ovaţii. Dinu Nicolae Iorga Bucureşti. Congresul profesorilor români din Ardeal, salută cu dragoste, recunoştiinţă şi admiraţiune pe marele cugetător, muncitor şi îndrumător a! neamului dascălii, dascălilor, model de cinste şi devotament pentru binele obştesc, dorindu-i viaţă îndelungată şi fericită spre bucuria şi ‘ folosul întreg neamului românesc. Presidentul Andrei Bârseanu. IV. Cursul pregătitor pentru profesori. Dl raportor Precup, arată căile ş mijloacele cum s’ar putea recruta numărul profesorilor necesari pentru ocuparea sutelor de cutrede, ce vor deveni vacante cu preluarea tuturor liceilor de stat, din centrele cu majoritate română. Dl Precup propune, ca în primul rând să fie aplicaţi de profesori toţi absolvenţii de 4 semestre la facultatea filozofică, cu îndatorirea ca ulterior să-şi completeze studiile şi să-şi facă examenele. b) Pot fi aplicaţi pe noua carieră absolvenţii de teologie şi preoţii tineri cu ■ aptitudini literare mai pronunţate. Aceştia trebue să facă 2 cursuri pregătitoare: unul practic, altul teoretic. Adecă deja în anul acesta, să fie împărţiţi pe la cele 5 licee pe cari le avem, să iee parte la orele profesorilor despecialitate, în cari voesc să se specializeze. Iar în vară se vor ţinea cursuri teoretice la universitatea din Bucureşti, Iaşi şi Cernăuţi, la care cursuri vor fi siliţi să iee parte. La sfârşitul acestor cursuri vor face un examen, iar pe baza certificatului primit, Consiliul dirigent să poată aplica de profesori, pe timpul acesta de tranziţie. . . c) profesorii români aplicaţi la şcolile străine în număr de 40—45, să fie