Gazeta Transilvaniei, 1931 (Anul 94, nr. 1-130)
1931-06-11 / nr. 60
Pografi 2. Stimate Prietine, Ai crezut de bine ca să dai publicităţii prin ziarul „Carpaţi" (unul de Duminecă 7 Iunie a. c.) o scrisoare prietinească adresată mie şi datată din 27 Mai a. c. „Publicarea acestei scrisori — precum spui în cuvintele adresate directorului ziarului „Carpaţi" — a fost refuzată de d. V. Branisce, căruia i-o adresasem şi care în loc de răspuns a găsit cu cale să publice scrisoarea deschisă a dlui I. Al. Bran-Lemeny“. Profundă eroare ! In cazul dat nu poate fi vorba de vreun refuz. Şi iată pentru ce : Inscrisoarea adresată mie îmi mulţumeşti mai întâi pentru „elogiile" pe care ţi le aduceam la 26 Aprilie a. c. cu prilejul numirei tale în postul politc de prefect al Braşovului. Iau cunoştinţă de această mulţumită cam tardivă căci, dacă ai avut de fapt intenţia să-mi mulţumeşti pentru cele scrise, o făceai desigur cu o lună înainte şi nu dea bea acum după ce un prietin aş nevot a-ţi atrage atenţiunea asupra celor scrise de mine. In ce priveşte cererea ta redresată mie de-aţi publica „scrisoarea de dimisiune" adresată în 1929 preşedintelui Comitetului judeţean al PNŢ, ca şi reproducerea recentă în „Gaz. Tr.“ a scrisoarei tale publice din 1926 la adresa celor cari considerau partidul, căruia aparţineau „Cârje de parvenire şi pe cari cu drept cuvant i-ai poreclit „ciolănari" — să ne lamurim. Scrisoarea ta de dimisiune nu se găseşte la mine. Cu toate acestea am căutat-o numai ca sa te pot satisface, dar n-am gasit-o. Ea se află probabil in archiva secretarului general al organizaţiei PNŢ Secretarul nostru general, fiind funcţionar, at^t însă de urgen a evacuat dnl Braşov de regimul d-lui orca ca să nu poată fi de faţa £?*_reaeri. A trebuit sa plece . S azi se găseşte undeva aruncat prin Basarabia. A trebuit să plece atât de repede încât nu şi a putut aranja nici chestiile personale, necum sa predea arhiva. Iată deci forţa majoră, care m-a impedecat sau satisfac cum aşi fi dorit sincer. Dealtfel, dacă îmi aduc bine ÎTl6iToroa^erto"astre, S"»» p«“ b V, s-o adresezi preşedintelui Comitutului judeţean, ci trebuia presei preşedintelui organizaţiei PNŢ, din Braşov. Dar să zicem ca ai demisionat în 1929 din tatid . In cazul acesta nu trebuia sa te supere reproducerea scrisoarei tale publice — cea cu „ciolana— de-acum cinci ani. Era doar numai firesc, ca eşind am , partidul nostru, să-U .e. libertatea de acţiune şi sa fi la Iar , nul Şi în dreptul tău de-a intra , in orice partid. Prin urmare ni- . meni şi cu atât mai nu putea face caz din faptul ca ai intrat în [partidul în care întrat recent şi nimeni nu poate să te considere „ciolanar . Rezum: Regret că nu te-am putut servi cu publicarea scrisoarei tale de demisiune, fiindcă nu o am. Găsindu-o ma voi grăbi să te satisfac Prin ziar; a Cade dela sine şi afirmaţia ta că „refuzându-ţi" publicarea dimisiunei, a-şi fi găsit Doamne cu care sa public în loc de răspuns, scrisoarea deschisă adresată ţie de prietinul Lemeny. Adevărul este ca dl Lemeny mi-a prezentat spre publicare scrisoarea sa deschisă cătră tine cu o zi înainte de-a fi apărut reproducerea scrisorii tale cu „ciolănarii". Din lipsă de spațiu însă scrisoarea lui Lemeny a putut să apară deabea cu un număr mai târziu, când d-sa, văzând reprodusă în „Gaz. Tr.“ scrisoarea ta din 1926, a făcut în scrisoarea sa şi o aluzie la ea. Dacă nu mi crezi, adresează-te d lui Dr. Lemeny. In fine cu toată dimisiunea ta, noi cei din partidul în care ne-am născut, trăit şi în care vom muri, nu ţi-am precupeţit niciodată concursul nostru prietenesc în toată acţiunea ta frumoasă în fruntea „Astrei" şi am regretat din suflet când te ştiam suferind. Aceste nu sunt vorbe goale, sunt adevăruri indiscutabile. Mai amintesc că te-am propus în 1929 pentru postul de şef-inspector al învăţământului secundar, dar n-ai primit. Te-am mai propus şi ai fost numit consilier municipal ca reprezentant al corpului didactic, ceea ce ai şi primit. Termin cu dictonul latin : Clara pacta boni nuvci ! Braşov, 8 Iunie 1931. V. Branisce. O scrisoare. D-lui prof. fluente Banciu O mică rectificare. (In legătură cu scrisoarea-răspur,8 a d-lui profesor şi senator Axente Banciu, publicată în ziarul „Carpaţii" din 7 Iunie a. c ) D-l Axente Banciu scrie: „Iar relativ la ieşirea mea din partidul naţional ţărănesc d£n cauza unui tot de casă şi poate şi din cauza altor raid supărări personale*, ce pot spune alta decât: dar$ d-l Lemeny nu Ie credea, nu le amintea. Răspund: 1. Nu am afirmat nicăeri în scrisoarea mea deschisă, adresată d-saie şi epirurăi în No. din 29 Mai e, c. ai acestui ziar, că d-sa ar fi ieşit din partidul naţional-țârănesc ! Am scris: „Te-ai retras din organizaţia politică, căreia i ei fost devotat. Ara înţeles prin aceasta: din organizaţia braşov?aaâ a partidului naţional ţărănesc, Se afirmă presis, că d-l prof. Banciu le’a retras numai din comitetul judeţean al partidului naţioasl-ţărănesc ! Deci nu din partid. D-sa a fost considerat. 5??GAZETA TRANSILVANIEI ca ieșit din partid, abia în urma acceptării de a figura drept cendidst pe lista guvernementală. 2. Eu am scris : „Din cauza unui lot de casă spun gurile rele — și poate și din cauza ailor...* De ce d-l Banciu suprimă, în răspunsul său, cuvintele: „spun gurile rele*? Desigur pentru a-și uşura sarcina repliceî. Este un procedeu gazetăresc acesta, care nu-1 aranjează de loc pe d-1 profesor Banciu. Care este judecata mea în chestiunea „totalul de casă*, rămâne deci un punct nelămurit, asupra căruia nu m’aai pronunțat, am zis numai: „spun gurile rele*. Acestui fapt îi atribui o importanţă secundară. 3. Ce priveşte In sfârşit de Naraţiunea sale, că nu dânsul va fi omul, care să „ridice muşamaua* de pe toate păcatele partidul naţional ţărănesc, şi că nu o va face „decât silit”, aşi avea de adăugat, că aceasta este o concepţie, de atitudine politică , edecî, sau faci politică de căpătuială și atunci te desinterestzi complect de păcatele dîn ru! tău, din stânga și din dreapta, sau taci politică de principii, și în acest caz zmulgi muşamaua, acolo unde o afli, indiferent de Interesele tale personale ! Atât Imperativul politicianist, cât şi imperativul etic, iţi impune însă propria folţtativa! I. Al Bran-Lemeny. Un strigăt de durere. ni ii .i. Uniunea micilor comercianţi dîn Transilvania aranjează in ziua de 21 Iunie a. c. (Duminecă) la ora 9 a. m. la Brasov in sala cea mare dela „Gew-*beverenn* o mare adunare de protest contra aplicării ordonanţei Ministerului cu Nr. 160587— 1931 din 23 Maia, care are de ţintă de a lua drepturile şi păinea de toată ziua miilor de existenţe mici. Apelăm la toţi mîcîi comercianţi şi cârciumeri din Ardeal, Banat, Crişaca şi Maramureş, ca în interesul apărării drepturilor lor să se prezinte în număr cât mai mare. Delegaţi, cari vor fî trivai şi rugăm a fi notificaţi Uniunei micilor comercianţi din Transilvanie, Braşov, Str. Furculiţei de Jos Nr. 5 (Sediul Corporeţiei) cel mai târziu până în ziua de 18, p. SI FOILETONUL „GAZETEI TRASlLVAHNIEI8 SCRISORI DIN FRANŢA. Eli oui îmi Plinii! Our Încă dinainte de războiu, teoria reîntraerirel cadrelor a luet mare avânt. A fost aplicată energic în torte ramurile activităţe’ omeneşti şi rezultatele ce a dfct au dat buse rezultate; anosta s'a resimţit favorabil, după cum se resimte şi viaţa industriei. Muncitorimea nu poste, de la o vârstă oarecare, să mai dea, nici în lucrul manual şi nici in acela automat, rer,dementul lucrătorului tânăr. De unde necesitatea restituirei asigurărilor sociale contra bătrâneţe, aplicându se muncitorilor ajunşi la vârsta de 60 ani. Lucrătorul trecut de 40 de ani, găseşte cu mult mai greu, de lucru, decât cel tânăr. Trebue, totuşi, să amintesc că, graţie maşinismului împins la limitele lui actuale, numai rendementul diferă între doi lucrători de vârste diferite, — calitatea produsului muncetor este aceiaşi, adică acea pe care o imprimi materiei prime, maşina ce i s’a dat să conducă. Directorii de întreprinderi se recrutează, de asemeni, printre tineri, nu insă printre cei prea tineri, hir'd vorba de iniţiative ce nu trebuesc rude cu uşurinnţă. Franţa, care respectă teoria reîntinerire! cadrelor, ne dă, cu toate acestea, un exemplu ulmilor de respectul cunoştinţelor dobândite, in lunga lor experienţa, de către bătrâni. Astfel, ei n’au ezitat să întrebuinţeze, în timpul războiului, strategia marilor mareşali Joffre şi Fooh, precum şi agerimea tinerească a bătrânului Denenceau. Menţinerea mareşalilor în activitate, de serviciu fără limită de vârstă, e o dovadă evidentă despre aceasta, la viaţa politică nu există limită de vârstă, dar nici nu se ajunge prea repede, şi miei nu se iese dina uz prea curând. Vorbesc, nu de parlamentarii de duzină, a căror manifestare se resimte doar la vot, la câteva scrisori către miniştri cu privire la chestiuni Interesând pe alegătorii lor şi la încasarea diurnei, înţeleg să semnalez pe acei cari, prin discursurile lor bine rânduite, în interesul Patriei, neascultând de meschinăriile ce frământă uneori partidele, detonata curente folositoare în politica naţională. Pentru aceştia, Francezii au un adevărat citit. Şi, totuşi, in Franţa, nu se ajunge ministru înainte de 45 de ani. Tardieu, care, dacă nu mă înşel, trebue să striu 54 de ani, este pretutindeni numit tânărui Ministru. Alegerea preşedintelui Doumer este ultima expresie a acastei fericite mentalităţi. Intr’adevăr, noul preşedinte al Republice! are şaptezeci şi patru de ani, dar câtă tinereţe în voinţa lui, cât! putere neînvinsă de muncă, şi câte cunoştinţe, câte înţelepte învăţăminte acumulate în cursul carierei sale ireproşabile de neobosită activitate in serviciul patriei, n’ar fi fost păcat să se îndepărteze concursul unui ora dela care se aşteaptă încă foarte mult? Câţi tineri l-ar putea, nu înţepe, dar egila ? De atratatie!!, după câte mi aduc aminte, numit Carnot , a fost mai tânnăr. Toţi ceilalţi " depăşise 60 de ani în momentul alegere! lor. Loubet, ales în 1906, a murit la 1929, la 92 de ani, iar Fainèes îşi plimbă cu vioiciune cei 90 de ani împliniţi, în Loupinoaul sau natal. Să nu omit vigoarea d-lui Poincaré, mult mai tânăr bine înţeles decât d 1 Doumer. Actualul preşedinte, d 1 Gadon Doumergue se retrage, la 68 de ani, plin de Un feţe şi scânteietor de spirit, D-l Briand nu miră întreaga lume prin finul cura luptă fără preget pentru menţinerea şi asigurarea pacei mondiale. Concluziune ce se impune: întinerirea cadrelor, dusă nu isgonirea bătrânilor, către cari, in clipe grele, trebue să ne îndreptăm spre a ne sfătui şi a ne scoate din încurcături. Nicky. ______________________________________ Colţul literaturii şi criticei literare. Ţara Bârsei. Anul III. Malu-Iunie 1931 No. 3. Revista redactată de membrii Astfei-Braşov, apare regulat, frumos tipărită şi cu colaborări de seamă. Numărul acesta extrem de bogat, ne aduce pana sigură şi documentată a istoricului braşovean d-l Aurel A. Mureşeanu, cerea al său articol „Când Bismarck avu de gând să trimeată dorobanţii români în Ardeal* desvăluie din trecut lucruri pe cât de interesanta pe tot atât de noul. „Observaţiuni morfologice în regiunea Braşovului*ale d lui N. Orghiden este urmarea unui articol început în numărul trecut şi care din punct de vedere geografic este important. Un stadiu cere el merita o atenţie deosebită din partea oamenilor noştri de litere, este cel ei d lu 5 Ion Ghergha. „Poeţii germani în Oglinda tălmăcirilor româneşti*. — Traduceri, imitaţii, influenţe — (Studiu de literatură comparaţi), ca şi „Perspective asupra misterului japonez* — după Lafcadio Hjarude, dl Gabriel Zire. La partea literară d-nii S. Tamba, D. Oariu, Const. Munteanu, ele. Nu pricepem pentru ce la partea literară nu găsim şi alţi colaborator). Nu trimet şi alte materiei sau nu sunt admişi ? Totuşi revista, putem apune îşi menţine forma şi fondul ce şi l-a impus la primul număr. Cele Trei Grişuri. Anale culturale. Oadea, Anul XI, Martie-Aprilie 1931, No. 3 -4 Lei 23 Revista cere da doisprezece ani, la graniţa de vâst a ţării, îndeplineşte un rol bine trenşat în cultura românească, la a cărei ridicare a contribuit şi contribuie, apare tot în hiba-i elegantă pe care, ca technică tipografică, scrisul Românesc din Craiove, i-o creiază. Numărul acesta ne aduce colaborări interesante, mai ales fiindcă este închinat „Generaţiei noastre*. Da colaborări, remarcăm pe cele ale d*lor: C. Raduiescu- Metru, George Mihail Zumfirescu, I. Pillat, Ion Dongoroz, Euginiu Speranţa, D. Murăraşu, ete. Î ns lucrate şi frumoase clişee împodobesc pagineie „Celor Trei Crişuri* şi pe care, sperăm să o vedem mult timp încă lucrând pentru cultura românească In vest. Buletinul Cărţii Româneşti. Anul III No. 4 Aprilie 1931. Contribuţia minimă pe care marea editură „Cartea Romănească* din Bucureşti, o aduce bibilografiei române, este o așa vârstă atenţie pentru producţia literară, ştiinţifică, pedagogică şi filosofică românească şi chiar streină. Credem că ar fi bine ca un astfel de buletin să apară redactat de Academia Română, care poate da o listă mult mai exactă a tuturor publicaţiilor şi tomurilor apărute, căci ea prin lege este des goată a primi din toate volumele apărute, câte 2 exemplare. Şi asta îa fiecare lună, pentru a putea avea orânduire cât mai clară a tot ce este în legătură cu mişcarea noastră publicistică. Totuşi editura „Cartea Românească” are merdui că din Iniţiativa ei, Buletinul de mai sus, apare, şi inel regulat Numărul de mai sus este închinat lui Vasile Militaru, autorul „Vorbelor cu tâlc”. 22 V. 1931, Victor Milonaru. Nr. 60 -1951- insultarea drapelului armatei. Ni sa comunică: Alaltieri cu prilejul trecerea unităţii regimentului 89, care a asistat la parada din Piața Libertăţii, prin Calea Victoriei (fosta titradă a Fântânei) un individ dintr-un grup de privitori ceri staţionau pe trotuar, a refuzat sa dia onorul cuvenit drapelului ostăşesc. Dl Ion Pop, controlor de autobuse, observând gestul sorei Erata!, a făcut imediat observaţii. di minoritar, care stătea lângă dl Pop, cu numele Meszarov, restaurator, a atras de asemenea individului atenţiunea dojsntodu. Aceste cu numele Szentei Akos, de meserie chelner la „Coroana*, în loc si dea onorul cuvenit, a insultat cu cuvinte murdare drapelul armatei. La toiţiativa fustă de Emil. Pop, individul a fost arestat şi dat pe mâna parchetului, unde a fost demisnui, pentru a-şî primi pedeapsa cuvenită pentru insulta adusă steagului țării. Actele dresate s-au înregistrat sub jarul 3145 din 8 iunie a. c. .