Gazeta Transilvaniei, 1931 (Anul 94, nr. 1-130)

1931-06-11 / nr. 60

Pografi 2. Stimate Prietine, Ai crezut de bine ca să dai publicităţii prin ziarul „Carpaţi" (unul de Duminecă 7 Iunie a. c.) o scrisoare prietinească a­­dresată mie şi datată din 27 Mai a. c. „Publicarea acestei scrisori — precum spui în cu­vintele adresate directorului zia­rului „Carpaţi" — a fost r­efu­zată de d. V. Branisce, căruia i-o adresasem şi care în loc de răspuns a găsit cu cale să pu­blice scrisoarea deschisă a dlui I. Al. Bran-Lemeny“. Profundă eroare ! In cazul dat nu poate fi vorba de vreun re­fuz. Şi iată pentru ce : In­­scrisoarea adresată mie îmi mulţumeşti mai întâi pen­tru „elogiile" pe care ţi le a­­duceam la 26 Aprilie a. c. cu prilejul numirei tale în postul polit­c de prefect al Braşovului. Iau cunoştinţă de această mul­ţumită cam tardivă căci, dacă ai avut de fapt intenţia să-mi mulţumeşti pentru cele scrise, o făceai desigur cu o lună îna­inte şi nu dea bea acum după­­ ce un prietin a­ş nevo­t a-ţi a­­trage atenţiunea asupra celor scrise de mine. In ce priveşte cererea ta re­dresată mie de-aţi publica „scri­­soarea de dimisiune" adresată în 1929 preşedintelui Comitetu­lui judeţean al PNŢ, ca şi re­producerea recentă în „Gaz. Tr.“ a scrisoarei tale publice din 1926 la adresa celor cari considerau partidul, căruia a­­parţineau „Cârje de parvenire şi pe cari cu drept cuvant i-ai poreclit „ciolănari" — să ne la­­m­urim. Scrisoarea ta de dimisiune nu­ se găseşte la mine. Cu toate aceste­a am căutat-o numai ca sa te pot satisface, dar n-am ga­­sit-o. Ea se află probabil in ar­chiva secretarului general al organizaţiei PNŢ Secretarul nos­tru general, fiind funcţionar, a­t^t însă de urgen a evacuat dn­l Braşov de regimul d-lui or­­ca ca să nu poată fi de faţa £?*_reaeri. A trebuit sa plece . S azi se găseşte un­­deva aruncat prin Basarabia. A trebuit să plece atât de repede încât nu şi a putut aranja nici chestiile personale, necum sa predea arhiva. Iată deci forţa majoră, care m-a impedecat sa­u satisfac cum aşi fi dorit sincer. Dealtfel, dacă îmi aduc bine ÎTl6iToroa^erto"astre, S"»» p«“ b V, s-o adresezi preşedintelui Com­i­­tutului judeţean, ci trebuia p­resei preşedintelui organiza­ţiei PNŢ, din Braşov. Dar să zicem ca ai demisio­nat în 1929 din t­a­tid . In ca­zul acesta nu trebuia sa te su­pere reproducerea scrisoarei tale publice — cea cu „ciolana­­— de-acum cinci ani. Era­­ doar numai firesc, ca eşind am , partidul nostru, să-U .e. liberta­­tea de acţiune şi sa fi la Iar , nul Şi în dreptul tău de-a intra , in orice partid. Prin urmare ni- . meni şi cu atât mai­­ nu putea face caz din faptul ca ai intrat în [partidul în care întrat recent şi nimeni nu poate să te considere „ciolanar . Rezum: Regret că nu te-am putut servi cu publicarea scri­soarei tale de demisiune, fiind­­că nu o am. Găsindu-o ma voi grăbi să te satisfac Prin ziar; a Cade dela sine şi afirmaţia ta că „refuzându-ţi" publicarea dimisiunei, a-şi fi găsit Doamne­­ cu care sa public în loc de răspuns, scrisoarea deschisă adresată ţie de prie­tinul Lemeny. Adevărul este ca dl Lemeny mi-a prezentat spre publicare scrisoarea sa deschi­să cătră tine cu o zi înainte de-a fi apărut reproducerea scri­sorii tale cu „ciolănarii". Din lipsă de spațiu însă scrisoarea lui Lemeny a putut să apară deabea cu un număr mai târziu, când d-sa, văzând reprodusă în „Gaz. Tr.“ scrisoarea ta din 1926, a făcut în scrisoarea sa şi o aluzie la ea. Dacă nu mi crezi, adresează-te d lui Dr. Le­­meny. In fine cu toată dimisiunea ta, noi cei din partidul în care ne-am născut, trăit şi în care vom muri, nu ţi-am precupeţit nici­odată concursul nostru prie­­tenesc în toată acţiunea ta fru­moasă în fruntea „Astrei" şi am regretat din suflet când te ştiam suferind. Aceste nu sunt vorbe goale, sunt adevăruri indiscuta­­bile. Mai amintesc că te-am pro­pus în 1929 pentru postul de şef-inspector al învăţământului secundar, dar n-ai primit. Te-am mai propus şi ai fost numit con­silier municipal ca reprezentant al corpului didactic, ceea ce ai şi primit. Termin cu dictonul latin : Clara pacta boni nuvci ! Braşov, 8 Iunie 1931. V. Branisce. O scrisoare. D-lui prof. fluente Banciu O mică rectificare. (In legătură cu scrisoarea-răs­­pur,8 a d-lui profesor şi senator Axente Banciu, publicată în zia­rul „Carpaţii" din 7 Iunie a. c ) D-l Axente Banciu scrie: „Iar relativ la ieşirea mea din par­tidul naţional ţărănesc d£n cauza unui tot de casă şi poate şi din cauza altor raid supărări personale*, ce pot spune alta decât: da­r$ d-l Lemeny nu Ie credea, nu le amintea. Răspund: 1. Nu am afirmat nicăeri în scrisoarea mea deschisă, adre­sată d-saie şi epirurăi în No. din 29 Mai e, c. ai acestui ziar, că d-sa ar fi ieşit din partidul naţional-țârănesc ! Am scris: „Te-ai retras din organizaţia po­litică, căreia i ei fost devotat. Ara înţeles prin aceasta: din organizaţia braşov?aaâ a parti­dului naţional ţărănesc­, Se a­­firmă presis, că d-l prof. Ban­ciu le’a retras numai din comi­tetul judeţean al partidului na­ţioasl-ţărănesc ! Deci nu din partid. D-sa a fost considerat. 5??GAZETA TRANSILVANIEI ca ieșit din partid, abia în urma acceptării de a figura drept cendidst pe lista guvernemen­­tală. 2. Eu am scris : „Din cauza unui lot de casă­­ spun gu­rile rele — și poate și din cauza ailor...* De ce d-l Banciu su­primă, în răspunsul său, cuvin­tele: „spun gurile rele*? De­sigur pentru a-și uşura sarcina repliceî. Este un procedeu ga­zetăresc acesta, care nu-1 aran­jează de loc pe d-1 profesor Banciu. Care este judecata mea în chestiunea „totalul de casă*, rămâne deci un punct nelămu­rit, asupra căruia nu m’aai pro­­nunțat, am zis numai: „spun gurile rele*. Acestui fapt îi a­­tribui o importanţă secundară. 3. Ce priveşte In sfârşit de­ Naraţiunea­­ sale, că nu dânsul va fi omul, care să „ridice mu­şamaua* de pe toate păcatele partidul naţional ţărănesc, şi că nu o va face „decât silit”, aşi avea de adăugat, că aceasta este o concepţie, de atitudine politică , edecî, sau faci poli­tică de căpătuială și atunci te desinterest­zi complect de păca­tele dîn­­ ru! tău, din stânga și din dreapta, sau taci politică de principii, și în acest caz zmulgi muşamaua, acolo unde o afli, indiferent de Interesele tale personale ! Atât Imperativul politicianist, cât şi imperativul etic, iţi impune însă propria folţtativa! I. Al Bran-Lemeny. Un strigăt de durere. ni ii .i. Uniunea micilor comercianţi dîn Transilvania aranjează in ziua de 21 Iunie a. c. (Dumi­necă) la ora 9 a. m. la Brasov in sala cea mare dela „Gew-*­­beverenn* o mare adunare de protest contra aplicării ordonan­ţei Ministerului cu Nr. 160587— 1931 din 23 Maia, care are de ţintă de a lua drepturile şi păi­nea de toată ziua miilor de exis­tenţe mici. Apelăm la toţi mîcîi comer­cianţi şi cârciumeri din Ardeal, Banat, Crişaca şi Maramureş, ca în interesul apărării dreptu­rilor lor să se prezinte în nu­­măr cât mai m­are. Delegaţi, cari vor fî tri­vai şi rugăm a fi notificaţi Uniunei micilor comer­cianţi din Transilvanie, Braşov, Str. Furculiţei de Jos Nr. 5 (Se­diul Corporeţiei) cel mai târziu până în ziua de 18­­, p. SI FOILETONUL „GAZETEI TRASlLVAHNIEI8 SCRISORI DIN FRANŢA. Eli oui îmi Plinii! Our Încă dinainte de războiu, teo­ria reîntraerirel cadrelor a luet mare avânt. A fost aplicată e­­nergic în torte ramurile activi­­tăţe’­ omeneşti şi rezultatele ce a dfct au dat buse rezultate; anosta s'a resimţit favorabil, după cum se resimte şi viaţa industriei­. Muncitorimea nu poste, de la o vârstă oarecare, să mai dea, nici în lucrul manual şi nici in acela automat, rer,dementul lu­­crătorului tânăr. De unde ne­cesitatea restituirei asigurărilor sociale contra bătrâneţe­, apli­­cându se muncitorilor ajunşi la vârsta de 60 ani. Lucrătorul tre­cut de 40 de ani, găseşte cu mult mai greu, de lucru, decât cel tânăr. Trebue, totuşi, să a­­mintesc că, graţie maşinismului împins la limitele lui actuale, num­ai rende­mentul diferă între doi lucrători de vârste diferite, — calitatea produsului munce­­tor este aceiaşi, adică acea pe care o imprimi materiei prime, maşina ce i s’a dat să conducă. Directorii de întreprinderi se recrutează, de asemeni, printre tineri, nu insă printre cei prea tineri, hir'd vorba de iniţiative ce nu trebuesc rude cu uşu­­rinnţă. Franţa, care respectă teoria reîntinerire! cadrelor, ne dă, cu toate acestea, un exemplu ul­milor de respectul cunoştinţelor dobândite, in lunga lor expe­rienţa, de către bătrâni. Astfel, ei n’au ezitat să întrebuinţeze, în timpul războiului, strategia marilor mareşali J­offre şi Fooh, precum şi agerimea tinerească a bătrânului De­nenceau. Men­ţinerea mareşalilor în activitate, de serviciu fără limită de vârstă, e o dovadă evidentă despre aceasta, la viaţa politică nu există li­mită de vârstă, dar nici nu se ajunge prea repede, şi miei nu se iese dina uz prea curân­d. Vorbesc, nu de parlamentarii de duzină, a căror manifestare se resimte doa­r la vot, la câteva scrisori către miniştri cu privire la chestiuni Interesând pe ale­gătorii lor şi la încasarea diur­nei, înţeleg să semnalez pe a­­cei cari, prin discursurile lor bine rânduite, în interesul Pa­triei, neascultând de meschină­riile ce frământă uneori parti­dele, detonata­ curente folosi­­toare în politica naţională. Pentru aceştia, Francezii au un adevărat citit. Şi, totuşi, in Franţa, nu se ajunge ministru înainte de 45 de ani. Tardieu, care, dacă nu mă înşel, trebue să striu 54 de ani, este pretu­tindeni numit tânărui Ministru. Alegerea preşedintelui Dou­­mer este ultima expresie a a­castei fericite mentalităţi. Intr’adevăr, noul preşedinte al Republice! are şaptezeci şi patru de ani, dar câtă tinereţe în voinţa lui, cât! putere neîn­vinsă de muncă, şi câte cunoş­tinţe, câte înţelepte învăţăminte acumulate în cursul carierei sale ireproşabile de neobosită acti­vitate in serviciul patriei, n’ar fi fost păcat să se îndepărteze concursul unui ora dela care se aşteaptă încă foarte mult? Câţi tineri l-ar putea, nu înţ­epe, dar eg­ila ? De atratatie!!, după câte mi aduc aminte, numit Carnot , a fost mai tânnăr. Toţi ceilalţi " depăşise 60 de ani în momen­tul alegere! lor. Loubet, ales în 1906, a murit la 1929, la 92 de ani, iar Fain­è­­es îşi plimbă cu vioiciune cei 90 de ani împli­niţi, în Loupinoaul sau natal. Să nu omit vigoarea d-lui Poincaré, mult mai tânăr bine înţeles decât d 1 Doumer. Actualul preşedinte, d 1 Ga­don Doumer­­gue se retrage, la 68 de ani, plin de Un feţe şi scânteietor de spirit, D-l Briand nu miră întreaga lume prin finul cura luptă fără preget pentru menţinerea şi asi­gurarea pacei mondiale. Concluziune ce se impune: întinerirea cadrelor, dusă nu is­­gonirea bătrânilor, către cari, in clipe grele, trebue să ne în­dreptăm spre a ne sfătui şi a ne scoate din încurcături. Nicky. ______________________________________ Colţul literaturii şi criticei literare. Ţara Bârsei. Anul III. Malu-Iunie 1931 No. 3. Revista redactată de membrii Astfei-Braşov, apare regulat, fru­mos tipărită şi cu colaborări de seamă. Numărul acesta extrem de bogat, ne aduce pana sigură şi documentată a istoricului braşovean d-l Aurel A. Mure­­şeanu­, cere­­a al său articol „Când Bismarck avu de gând să trimeată dorobanţii români în Ardeal* desvăluie din trecut lucruri pe cât de interesanta pe tot atât de noul. „Observaţiuni morfologice în regiunea Braşovului*­ale d lui N. Orghiden este urmarea unui articol început în numărul tre­cut şi care din punct de ve­dere geografic este important. Un stadiu cere el merita o atenţie deosebită din partea oa­menilor noştri de litere, este cel ei d lu 5 Ion Ghergha. „Po­eţii germani în Oglinda tălmăci­rilor româneşti*. — Traduceri, imitaţii, influenţe — (Studiu de literatură comparaţi), ca şi „Perspective asupra misterului japonez* — după Lafcadio Hj­­arude, d­l Gabriel Z­ire. La partea literară d-nii S. Tamba, D. O­ariu, Const. Munteanu, ele. Nu pricepem pentru ce la par­tea literară nu găsim şi alţi co­laborator). Nu trimet şi alte ma­teriei sau nu sunt admişi ? Totuşi revista, putem apune î­şi menţine forma şi fondul ce şi l-a impus la primul număr. Cele Trei Gri­şuri. Anale culturale. Oadea, Anul X­I, Martie-Aprilie 1931, No. 3 -4 Lei 23 Revista cere da doispre­zece ani, la graniţa de vâst a ţării, îndeplineşte un rol bine trenşat în cultura rom­ânească, la a cărei ridicare a contribuit şi contribuie, apare tot în hib­­­a-i elegantă pe care, ca tech­nică tipografică, scrisul Româ­nesc din Craiove, i-o creiază. Numărul acesta ne aduce cola­borări interesante, mai ales fi­indcă este închinat „Generaţiei noastre*. D­a colaborări, remarcăm pe cele al­e d*lor: C. Raduiescu- Metru, George Mihail Z­umfi­­rescu, I. Pillat, Ion Dongoroz­, Euginiu Speranţa, D. Murăraşu, ete. Î ns lucrate şi frumoase clişee împodobesc pagineie „Celor Trei Crişuri* şi pe care, sperăm să o vedem mult timp încă lu­crând pentru cultura românească In vest. Buletinul Cărţii Româneşti. Anul III No. 4 Aprilie 1931. Contribuţia minimă pe care marea editură „Cartea Romă­­nească* din Bucureşti, o aduce bibilografiei române, este o a­­șa vârstă atenţie pentru producţia literară, ştiinţifică, pedagogică şi filosofică românească şi chiar streină. Credem că ar fi bine ca un astfel de buletin să apară re­dactat de Academia Română, care poate da o listă mult mai exactă a tuturor publicaţiilor şi tomurilor apărute, căci ea prin lege este des goată a primi din toate volumele apărute, câte 2 exemplare. Şi asta îa fiecare lună, pentru a putea avea orânduire cât mai clară a tot ce este în legătură cu mişcarea noastră publicistică. Totuşi editura „Cartea Româ­nească” are merdui că din Ini­ţiativa ei, Buletinul de mai sus, apare, şi inel regulat Numărul de mai sus este în­chinat lui Vasile Militaru, autorul „Vorbelor cu tâlc”. 22 V. 1931, Victor Milonaru. Nr. 60 -1951- insultarea drapelului armatei. Ni sa comunică: Alaltieri cu prilejul trecerea unităţii regimentului 89, care a asistat la parada din Piaț­a Li­bertăţii, prin Calea Victoriei (fosta titra­dă a Fântânei) un in­divid dintr-un grup de privitori ceri staţionau pe trotuar, a re­fuzat sa di­a onorul cuvenit dra­pelului ostăşesc. D­l Ion Pop, controlor de au­tobuse, observând gestul sorei­ Erata!,­­ a făcut imediat obser­vaţii.­­ di minoritar, care stătea lângă d­l Pop, cu numele Me­­szarov, restaurator, a atras de asemenea individului atenţiunea dojsntodu­­. Aceste cu numele Szente­­i Akos, de meserie chelner la „Coroana*, în loc si dea onorul cuvenit, a insultat cu cuvinte murdare drapelul ar­matei. La toiţiativa fustă de E­mil­­. Pop, individul a fost arestat şi dat pe mâna parchetului, unde a fost demisnui, pentru a-şî primi pe­deapsa cuvenită pentru insulta adusă steagului țării. Actele dresate s-au înregistrat sub jarul 3145 din 8 iunie a. c. .

Next