Gazeta Transilvaniei, 1932 (Anul 95, nr. 1-102)

1932-09-15 / nr. 73

Anul al XCV-lea Nr. 73 HOMARUL 2 Lei Brașov Jos 15 Septemvrie 1932 ritale, incapabil și ridicul — scrie bue să fie izgonit cu un ceas mai ’oft ^ % * de confuz, încât nu-și mai aduce dg ^ vorbește a fost de mult izgonit îm- Lacrimile lor Publicăm în alta parte a ziarului proectele financiare ale d-lui ministru O. G. Mironescu. Orice om cu judecată, ale cărui vederi nu se opun intereselor şi nevoilor ţării, trebue să recunoască fondul moral şi patriotic, care stă la baza acestor proecte. In situaţia grea de azi și în împrejurările date, d-l ministru de finanțe n’a făcut decât ceea ce dicta datoria postului de răspundere ce ocupă. Prin proectele amintite se urmărește lichidarea trecutului moștenit de la tehnicienii ritmului nou, prin emiterea unei rente până la valoarea de 6 miliarde lei. Mai cuprind apoi aceste proecte măsuri pentru încasarea impozitelor şi împedecarea evaziunei fiscale, cât şi unele măsuri de economii bugetare. Aduc apoi aceleaşi proecte unele reduceri ale impozitului agricol şi a cotei actuale a impozitului pe clădiri. Clar şi limpede ! Ticluirea acestor proecte d-l ministru de finanţe a făcut-o, ascultând glasul acelor nevoi alefirii, care-i cereau mai imperios intervenţia pentru liniştirea şi uşurarea lor. Dar cui să o spui aceasta ? Şi cine să o înţeleagă? Hâncii partidului dacist, ale căror calcule nu cadrează niciodaia cu nevoile ţării ? Oficiosul d-lui Duca, obicinuit a vedea totul pe dos, strigă în gura mare împotriva acestor proecte, despre care spune că „deslănțue urgia fiscală" şi că, contrar vederilor guvernului actual, partidul liberal „a susţinut necesitatia unei politici de degrevare fiscală", „uşurare a impozitelor" etc. Da ! In senzul însă ca această degrevare să-şi verse binefacerile numai asupra avutului intangibilal îngrăşaţilor liberali, cari se confundă mereu cu ţara, şi de dragul cărora vaca săracului poate fi scoasă în tot momentul la mezat ! Aşa înţeleg liberalii degrevarea! Căci, dacă prin strigătul lor ar vorbi glasul ţării, atunci în loc de gălăgie, şi-ar întoarce liniştit privirile în oglinda sufletului şi ar lăsa faptele să glăsuiască, ar face sincer şi cinstit declaraţiile fiscale ale averilor şi veniturilor lor şi din dosirile uriaşe cu care ei frustrează astăzi fiscul, ar clădi puntea de salvare a acelora, a căror „putere de contribuţiune a fost depăşită prin impozte prea grele". Iată degrevarea, făcută prin fapte, nu prin vorbe! Ori, de aceasta se tem liberalii. Şi tocmai îngroziţi de acele măsuri ale proectelor d-lui Mironescu, care vor să atingă acest scop, prevestesc ei furtuna şi urgia fiscală ! Pentru că’şi km ei avuţia avuiţilor, nu sărăcia săracului ! Dar încă ceva: In tot timpul agenţii acestui partid, au căutat să proptească popularitatea liberală pe promisiunea, că singur acest partid, care dispune singur de bani, ar fi în stare să salveze ţara din situaţia grea financiară în care se sbate. Dacă această promisiune nu s’ar numi minciună, cum ar trebui să judecăm pe marii patrioţi ai partidului dacist, cam cu ochii holbaţi la „paharul suferinţelor şi al mizeriilor obşteşti ale ţării", se tânguesc atât de amar, vărsând potop de lacrimi de crocodilu unui sfat, ne dă toată încrederea că nu ne vom opri la mijlocul drumului. 1. Zilele acestea Ministerul de interne a trimis prefecţilor din ţară o circulară, care cuprinde disposiţiuni în acest sens. Se pune în vedere funcţionarilor acestui Minister că purtarea lor trebue să fie de aşa, încât ei să inspire încredere, respect şi autoritate cetăţenilor ţării, ţinând însă seama în acelaşi timp că funcţionarul trebue fie şi şerpul ţării. Cuvintele ofensatoare, gesturile brutale şi în deosebi bătaia, mita şi bacşişul, vor atrage sancţiuni necruţătoare asupra celor vinovaţi. La cabinetul ministerial va funcţiona în permanenţă un birou de cercetări şi sancţiuni a astor fel de abuzuri. Iar pentru ca aceste sănătoase măsuri de îndreptare să nu rămână literă moartă, în circulară se face apel la concursul publicului, care este rugat să supravegheze şi să reclame abuzurile ce îi contravin instrucţiunilor ministerului. Accentuăm acest lucru şi atragem atenţia cetăţenilor, ca în interesul lor propriu şi al ţării, să ţină seamă de acest apel, căci numai arătând răul, se va putea fac eliminarea lui de către cei chemaţi şi însărcinaţi cu aceasta. E o datorie deci a fiecărui cetăţean să sprijine acţiunea guvernului de a pune la dispoziţia ţării funcţionari, cari prin împlinirea serviciului lor, să contribue la ridicarea prestigiului ţării. Pentru bunul mers al organizaţiei de stat Moravuri moştenite din trecut au făcut ca cetăţenii ţării să ajungă prea des în neplăcuta situaţie de a se plânge — şi de multe ori în zadar! — împotriva purtării a diferiţi funcţionari ai statului, încă în trecuta guvernare Partidul Naţional-Ţărânesc, sesizat de această tristă stare, a căutat să introducă în sânul corpului funcţionăresc, şi mai ales în purtarea acestuia cu cetăţenii, acea atmosferă de respect şi legalitate, care în primul rând trebue să contribue la aspectul unui stat civilizat. Dacă timpul scurt de guvernare nu s-a permis să facă tot, cât ar fi voit, în această privinţă şi să ridice la nivelul dorit funcţionarea acestui aparat al vieţii statului, trebue să recunoaştem că iizuinţele în acest sens au casat urme, care trebuesc apreciate cu tot respectul ce merită. Mai mult sau mai puţin la unele instituţiuni, — după cum a permis timpul şi împrejurările — dar, cât priveşte mai ales Poliţia, nu mai încape cuvânt de contrazicere că scurta guvernare din trecut a acestui partid a transformat radical această instituţiune. In locul Cuibului de groază, al cărui nume nu mai răspândea fiori. Poliţia a fost transformată într-o instituţie, unde cetăţeanul a început să aibă curajul a se prezenta pentru a-şi apăra interesele. A fost smulsă adecă din mâinile însângerate ale teroriştilor liberali şi a fost dată statului pentru apararea nevoilor cetăţenilor ei. Din adevăr, care nu poate fi contestat ! E adevărat, nu s-a făcut încă totul. Dar începutul e făcut! Şi guvernarea de acum a aceluiaşi partid, care a înţeles că numai prin disciplinarea aparatului funcţionăresc se poate asigura mersul normal al organizaţiei Actualități. Sui generis. Vorbind de restanţele de lefuri pe luni de zile, rămase de la guvernarea trecută, „Viitorul" scrie că actualul guvern vrea să facă plata acestor restanţe „sub forma unui procesui-generis : plata funcţionatrilor în rentă*. Continuă apoi contrazicându-se : „guvernul actua! continuă sistemul imoral de a nu plăti lefurile pe trecut ale funcţionarilor“ etc. Aşa dară guvernul de azi, care plăteşte regulat lefurile funcţionarilor dela venirea sa la putere, e vinovat că guvernul Iorga —, înscăunat cu ajutorul liberalilor —, na plătit luni de zile lefurile funcţionarilor ! Şi e condamnat fiindcă încearcă modalitatea de a plăti aceste restanţe !? Ştie oficiosul liberal ce vrea şi ce vorbeşte ? Noi nu-l mai înţelegem. Prea judecă şi vorbeşte sui-generis ! Desfiinţarea Comitetului Agrar. D. subsecretar de stat M. Ghelmegeanu, a alcătuit proectul de lege prin care se desfiinţează comitetul agrar pe ziua de 31 Oct., care expiră mandatul comitetului. Proectul de lege va fi adus în discuţia Parlamentului în actuala sesiune şi votat. Agenţia „Havas" enunţă : Proectul elaborat de subcomitetul financiar al conferinţei şi asupra căruia Franţa, Italia şi Germania s’au pus de acord, prevede constituirea unui fond comun european. Acest fond ar servi nu numai la revalorizarea cerealelor, dar şî la alte scopuri financiare. Din acest fond s ar preleva şi suma necesară ridicării preţurilor la ansamblul exportului de cereale, aşa cum rezultă din media ultimilor trei ani, adică aproximativ 40 milioane chintale anual de grâu, orz şi porumb. La determinarea părţii de cotribuţie a fiecărui stat, se va ţine seama de avantage preferenţiale acordate prin acordurile bilaterale încheiate până acum sau ce se vor încheia în viitor. Planul acesta ar fi aplicat de un comitet internaţional, lucrând pe lângă Banca Reglementelor Internaţionale.;v.Textul definitiv va fi supus astăzi subcomitetelor reprezentând ţările cumpărătoare şi vânzătoare de cereale şi comisiunilor economică şi agricolă. Conferinţa de la Stresa Unioni comun european rai Molest M iii -iiesli privit prin prisma celor zece ani de existenţă. Răsboiul din urmă a secătuit isvoarele celor mai fecunde energii creatoare ale unui popor menit a purta steagul da biruinţă în concertul popoarelor, ca o afirmare energică a existenţei sale şi ca un răspuns celor ce desconsiderau, ca pe unul care nu merită altă viaţă, decât aceea de sclav. Cu energia secătuită, dar cu sufletul plin de mândria soldatului de la Mărăşeşti, neamul românesc nu a rămas vitreg de acea hrană sufletească, necesară pentru a reînfrema, a căpăta noui forţe, cu care să poată învinge greutăţile incomensurabile, lăsate de o catastrofă ca acea din 1914 —1918. Nu a rămas vitreg — zic — fiindcă tineretul universitar a înţeles la timp datoria, ce o are faţă de neamul din care s-a ridicat în bubuitul tunurilor şi în urgia duşmanilor, ce o deslănţuiau fără milă în timpul răsboiului cel mare, pornind să umple golurile rămase în sufletele chinuite ale omului plin de bunătate şi de răbdare ale Românului pururea creştin. Şi şi-au dat mâna tinerii universitari de după răsboiu, conduşi de flacăra iubirii de neam şi a înfrăţirii, înţelegând că ei pot mai mult decât alţii, atunci când e vorba de cimentarea sufletelor unui neam de acelaş sânge şi aceeaşi credinţă, ba chiar şi aceeaşi tradiţie, căci în vacanţe, când fiecare pleca din focarul de cultură atât de scump nouă, care este Universitatea, la ai săi, împrăştiaţi deci, în toate părţile ţării, duc cu ei ceva din atmosfera luminoasă şi plină de încredere a vieţii tinerimii studioase, înviorând sufletele însângerate de rănile răsboiului, ale părinţilor, rudelor, vecinilor şi ale concetăţenilor lor, şi s-au constituit în cercuri studenţeşti judeţene, înţelegând marea însemnătate pe care o poate avea viaţa studenţească organizată, dintr-un dublu punct de vedere: a) propaganda culturală pentru înfrăţirea românească şi b) ajutor reciproc. Acest punct de vedere a fost întru totul realizat de cercul studenţesc „Ţara Bârsei", care la constituirea lui, în 22 Nov. 1922, r.urvere de r.'riu cpi membrii. Studenţii bârsani au fost, poate, cei dintâi din Ardeal, cari au înţeles chemarea aceasta sfântă şi primul lor preşedinte, de Dr. V. Slinghe, est ', am putea spune, piatra fundamentală a cercului studenţilor bârsani, căci aproape nu e ocazie mai însemnată, unde să nu i se ceară părerea ; idealurile de atunci ale lui şi ale colegilor lui, sunt înfăptuirile studenţeşti de azi, căci interesul ce l-a manifestat atunci pentru studenţimea bârsană, e atât de viu şi azi. Propaganda culturală, pe care au făcut-o studenţii din Ţara Bârsei, nu s-a mărignit numai în judeţul Braşov şi Secuime, aşa după cum îşi propuseră ei la început, ci au pornit de la mormântul lui Ştefan cel Mare din Bucovina, până la Marea Neagră a lui Mircea cel Mare, până îrn Banat şi Crişana admirând frunseţile şi bogăţiile ţârii noastre. Turneele de propagandă culturală ale studenţilor din Ţara Bârsei, sunt pline, desigur, de măreţia lor, dar uneori şi de un umor sănătos. Memorabilul turneu din 1925 în Bucovina, ne stă măturie. Nenorocoşi — am zice mai bine: buclucaşi — cum sum sunt uneori studenţii — azi nenorocoşi de-a binelea — când s’au întors în spre casă pe Bistriţa, li s’au răsturnat plutele acolo unde apa era mai mare şi pericolul de înecare îi urmăria din moment în moment. Noroc că energia tinerească şi dragostea lor de viaţă este cum nu se poate mai accentuată la vârsta aceasta, aşa încât cu sforţări aproape supra-omeneşti au putut scăpa din ghiarele morţii. O spunem aceasta, pentru a se putea evidenţia cât mai fidel dragostea şi spiritul de abnegaţie al studentului, pentru neamul sau, pe care l-a iubit şi-l va iubi întotdeauna. Alături de cuvântul său luminător şi plin deîmbărbătare