Gazeta Transilvaniei, 1934 (Anul 97, nr. 1-100)
1934-01-01 / nr. 1
Pagina 2. Credinţa în Cristos In faptele apostolilor cetim, că apostolul Pavel în călătoria sa de propoveduire a Dumnezeului adevărat aflase în Athena la răspântia străzilor o statuie, a „necunoscutului Dumnezeu". Pavel cuvânta cu mare convingere şi însufleţire despre Dumnezeul cel viu pe care l-a cunoscut şi despre Evanghelia Mântuitorului Hristos şi Athena s-a simţit fericită cunoscând pe Domnul şi a înlocuit statuia celui necunoscut cu a Mântuitorului lumii cel cunoscut. Veniţi şi voi, iubiţilor creştini să înlocuim împreună statuia celui necunoscut, cu a cunoscutuluiDumnezeu. Cu ochii sufletului văd astăz trei bărbaţi, cari caută pe Dumnezeu. * Toţi trei sunt mari învăţaţi, toţi trei sunt regi, crai şi foarte bogaţi. Nimic nu le lipseşte şi cu toate aceste sunt atât de nefericiţi, fiindcă nu au pe Dumnezeu şi încă nu l-au aflat. De aceea părăsesc tronul şi avuţia şi patria şi pleacă în lumea largă, să caute pe Dumnezeu. Ei ştiu cuvântul psalmistului, care zice: „Ziu a cel nebun în inima sa, nu este Dumnezeu*, (psalm 52)’ şi poartă o lumină în sânul lor: conştiinţa, că trebue să existe un Dumnezeu pe care trebue să-l găsească. Aşa veniră magii într’o capitală. Aici nu le-a plăcut nici viaţa zgomotoasă nici de regele, nici de templu şi de servitorii săi, căci nu aveau pe Dumnezeu. Plecară de aceea mai departe urmând luminei credinţei în Dumnezeu, până ce L-au aflat S-au închinat Lui aducându-i daruri: aur, tămâie şi smirnă. Apoi merseră acasă plini de bucurie, că au aflat pe Dumnezeu. Cunoaştem pe aceşti regi ai bibliei, sunt magii de la răsărit. Dumnezeu le trimise o stea pe care o urmară până la Ierusalim. Oraşul şi regele Irod cu preoţii iudeilor nu i-a mulţămit, setea îi duse până la Vifleem, unde au văzut pe noul născut Mântuitor şi în el au salutat pe Dumnezeul de mult căutat. Hristos n-a fost atunci cunoscut oamenilor. In Ierusalim n-a ştiut nime despre el. A luat trup omenesc, era prunc , sărac, căci se născuse din pătura de jos a poporului. Ce jertfă mare aduseră magii căutându l şi recunoscând în acest prunc pe Hristos, închinându-se lui ca lui Dumnezeu. Noi suntem astăzi mai fericiţi, căci Isus Hristos s’a născut de mult şi numele lui este răspândit în lumea întreagă. Viaţa lui o poţi ceti: cea mai curată şi mai nobilă viaţa. Poţi răsfoi Evanghelia, a cărei învăţătură sublimă n-o poate sjinge nici o înţelepciune omenească, nici o morală, nici o filosofie din lume. Poţi să pătrunzi faptele sale, ale milei şi iubire. Unde înfloreşte astăzi cultura şi locueşte un popor civilizat, acolo au fost odată păduri seculare şi oameni sălbatici. Creştinismul pregătise calea pentru cultură şi civilizaţie. Trăim în mijlocul bisericii lui Hristos, care în urma dăinuirii ei de două mii de ani aduse cea mai vie dovadă, că de Dumnezeu este întemeiată. Lumea abia a mai putut suporta povara răsboiului, dară sfânta biserică supoartă de două mii de ani războiul cu cei necredincioşi cari prigonesc biserica vrând s-o nimicească. Biserica este opera, din care se poate cunoaşte mărirea întemeetoriului ei, a Dumnezeescului Mântuitor. învăţaţii spun, că soarele se va răci şi prin asta se va prăpădi lumea. Hristos, soarele sufletului, nu se va raci niciodată. Strălucirea lui va fi tot mai mare. Evanghelia lui, învăţătura lui şi biserica lui se va răspândi tot mai puternic şi va dăinui în veci. Aţi văzut vreodată farul dela portul merii ? In vârful lui este o lampă, care împrăştie lumina numai într’o direcţie. Deoarece lampa se învârteşte fără întrerupere, observatoriul o zăreşte puţin, apoi iară nu o mai vede, şi peste câteva secunde o vede iarăşi. Lumina arde, în continuu luminează, numai observatorul n’o vede totdeauna. Aşa şi Mântuitoriul nostru stă neclintit sus în valurile vieţii, luminează vecinie şi pentru toate sufletele. Mai sunt însă unii, cari nu observă, cari nu văd pe Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Hristos, de care ascultă nu numai valurile mării şi vânturile, ci el iartă şi păcatele. Să nu ne pătrundă oare acest Mântuitor? Să nu ne închinăm şi supunem persoanei sale dumnezeeşti, conducerii Lui, învăţaturei şi bisericii Lui ? Să părăsim soarele luminos al dreptăţii, care este vecinie şi să dăm ascultare puţin credincioşilor ? Niciodată ! Comoara cea mai scumpă pentru sufletul nostru este credința în Hristos. Este firesc să fie atacată aceasta comoară de cel ce n’o posed sau de cei ce n-au nădejde şi credinţă în Dumnezeu. . Cei credincioşi aleargă Insă astăzi cu sufletul la ieslea din Vifleem, se închină fiuului născut din Tatăl, şi spun : Hristos se naşte, mărtfit, Hristos pe pământ, întâmpinaţi-l / Protopop locot,colonel, Hociotă. !a primă şedinţă s-a ales un preşedinte provizoriu în persoana d-lui N. Tech şi un secretar provizoriu de prof. Dr. Ioan Meşot. O comisiune din care mai făceau parte pe lângă cei amintiţi mai sus d-nii Ştefan Rusu, Ştefan Iosif, Demetrie Tech şi Ioan Lengheru, a fost însărcinată cu compunerea statutelor. Tot din primul proces-verbal rezultă, că secţia de gimnastică şi-a început activitatea Mării în 6 Oct. 1863 în sala băilor de aburi ale Eforiei. In şease şedinţe consecutive a fost discutat şi aprobat proiectul de statute elaborat de comisie, după care în luna Martie 1864 statutele au fost înaintate spre aprobare guvernului prin magistratul oraşului. La 26 Octomvrie 1864 se ţine prima adunare generală, în care se alege primul comitet, din care fac parte: Nicolae Teclu preşedinte, Nicolae Străvoiu vicepreşedinte, Ioan Lengher secretar, loan Ionaşiu secretar suplinitor, Dimitrie Teclu casier, Gheorghe Teclu casier suplinitor, loan Florian conducător al „gimnasticilor* (înlocuit după 2 luni cu Neculae Popp), Sava Roşea suplinitor, Ştefan Rusu conducător al convenirilor colegiale şi Dr. Ioan Meşotă suplinitor. Interesant de relevat este faptul că Reuniunea de gimnastică a luat asupră-şi să dea instrucţie din gimnastică şi elevilor şi elevelor din şcoalele secundare şi primare din Braşov, încredinţând cu această sarcină pe membrul I. Lengheru. Sosind aprobarea statutelor se ţine „adunarea inaugurală* a Reuniunei la 22 Aprilie 1866 asistând în calitate de comisar regal d-1 senator orășănesc Const. G. loan. In procesul verbal al adunării generale din 3 Mai 1868 se spune că „s’a mai desvoltat ofigutt" lui Sti Uft, decâ Reuniunea de cântări", care, după cum rezultă dintr’un proces verbal anterior a și debutat pentru prima dată la convenirea colegială din 25 Februarie 1867 sub conducerea „aranjorului convenirilor colegiale* d-1 P. Dima. In timpul dela anul 1864—70 Reuniunea a dat mai multe baluri, conveniri şi reprezentaţii teatrale. Debuturile şi în genere manifestările seefiei muzicale constitue un deosebit capitol în viaţa „Reuniunei române de gimp şi cântări* şi s’ar putea vorbi ore întregi pentru a se arăta în toată amploarea şi importanta ei activitatea culturală-artistică-socială şi naţională, care s’a desfăşurat timp de cinci decenii nu numai între zidurile Braşovului, ci în întreg Ardealul şi chiar în România veche. Pentru astăzi credem de bine şi de interes a face în liniamente generale următoarele constatări. Activitatea „secţiei muzicale“ se poate împărţi în două epoci : cea a începutului, când se făcea muzică mai mult de dragul şi pe placul societăţii, şi a doua când se făcea muzică mai mult sau numai de dragul artei şi pentru artă. Un şir lung de ani secţia muzicală n-a dat concerte în înţelesul de azi al cuvântului, ci aranja un fel de serate muzicale la mese întinse, aşanumitele „Conveniri colegiale*, cari după împrejurările de pe vremuri corespundeau gustului publicului, fiind mult dorite şi foarte bine cercetate. Cântăreţii, familiile lor precum şi doritorii de coruri frumoase şi de societate plăcută se întâlneau într’o sală mai mare, la fostul otel „Pomul verde* din Strada lungă, la „Redută*, la fostul otel „Europa* din strada Voevodul Mihai sau la otelul No. 1 (astăzi Teatrul Astra) plătind biletul de intrare şi luând loc la una din numeroasele mese întinse, unde se mânca şi petrecea La semnalul dat de dirigent, coriştii se ridicau de la mese şi urcau podiul improvizat. La un alt semn, publicul liniştindu-se începea executarea programei. Se cântau 2—3 coruri în 4 voci a capela sau cu acompaniament de pian, după care coriştii coborau podiul pentru a lua din nou loc la mese. Aceasta se repeta până la sfârşitul programei, după care urma de obiceiu dans. Erau fără îndoială prestaţiuni frumoase cu coruri alese şi bine studiate, nu se păstra însă întotdeauna atitudinea şi liniştea recerută de cătră cei cari mâncând sau bând ascultau corur i'-" *- —nublienl îaS ■ netrecea şi se simţea foarte bine. In epoca aceasta a „Convenirilor colegiale* s’au perindat mai mulţi dirigent! în fruntea „secţiei muzicale* între cari şi câ|iva streini. Dintre, dirigent români amintim aici pe defuncţii profesori de muzică la liceul din Braşov şi apreciaţii compozitori Ciprian Porumbescu, Nichi Popovici, Pandeli Dima şi Gheorghe Dima Repertoarul era compus din coruri de bărbaţi sau coruri mixte în 4 voci de compozitorii: G. Dima, Chiriac, C. Porumbescu, I. Mureşan, I. Vidu, N. Popovici şi alţii, din cântări pentru solişti precum şi din coruri streine cu text românesc, cu sau fără acompaniament de pian. Cu venirea în fruntea „secţiei muzicale* a maestrului Gheorghe Dima, fostul director al Conservatorului din Cluj, urmează epoca de aur a Reuniunei, epoca în care s’a făcut adevărată şcoală muzicală şi s’au dat concerte la un nivel înalt artistic. Concertele dirigiste de maestrul G. Dima formau întotdeauna un eveniment muzical de primul rang în acest colţ de fără fiind cu o deosebită pricepere aranjate şi artistic executate. Programele de concert aveau de obiceiun perii : una românească (bucăţi româneşti a capela sau cu acompaniament de orchestră) şi alta clasică (piese mai mari de-ale celebrilor compozitori ai Apusului, cu acompaniament de orhestră). Erau apoi programe de concert curat româneşti şi curat clasice Sub conducerea maestrului Dima, Reuniunea a mai dat două opere mai mari : melodioasă operă „O noapte în Grenada" de Kreutzer, colaborând ca oaspe în rolul principal celebrul bariton de pe vremuri, de Dumitru Popovici, directorul de mai târziu al Operei române din Cluj, opera lui Mascagni „Cavaleria rusticana“ debutând ca oaspe în rolul lui Alfio bunul prietin al Reuniunei noastre, basul G. Folescu, astăzi membru distins al Operei din Bucureşti, precum şi pitoreasca m şezătoare“ a dlui Tiberiu Brediceanu. De sine înţeles concertele şi reprezentaţiile nu mai aveau loc la mese întinse ci în săli cu locuri numerotate fiind cercetate de un numeros public român şi strein. Sub dirigenţa maestrului Dima s’au luat două importante iniţiative demne de relevat, cari ne reliefează nu numai sufletul de artist al fericitului G. Dima ci şi pe marele român ce a fost. Condus de gândul de-a apropia şi pe terenul artei muzicale elementul românesc din Ardeal cu cel din Dima i-a succes, cu toate greutăţile ce i se puneau în cate de către autorităţile maghiare de pe vremuri, să strecoare din an în an la Braşov câte-un cântăreţ meic stins din vechiul regat, cere să-şi dea concursul la concertele Reuniunei. Maestrul urmărea cu aceasta un dublu scop: de a stabili legături tot mai strânse nu numai de ordin artistic ci şi de ordin sufletesc între fraţii de acelaş sânge . Noi, cei din Ardeal, să ne convingem că vechiul regat are şi pe terenul artelor elemente de valoare, cari se pot măsura oricând cu streinii, iar solii artei veniţi la noi să ducă cu ei convingerea că elementul românesc din Ardeal cultivă, cu toate obezile, nu numai graiul strămoşesc ci şi cântecul şi arta românească. Dintre cântăreţii distinşi ai vechiului regat, cari au colaborat în repetate rânduri cu Reuniunea noastră, amintim aici cu dragoste şi recunoştinţă pe dnii Dumitru Popovici, Gh. Folescu, Rabega şi Mihailescu. Tot d-l G. Dima a fost bărbatul, la a cărui invitare s’au prezentat ca să asiste la concertele noastre numeroşi fraţi din vechiul regat, cari duceau din mijlocul nostru cele mai plăcute impresii. Amintim aici între alţii pe maestrul Chiriac şi pe defunctul mare actor Petre Liciu şi nu greşim când susţinem, că maestrul Chiriac a luat imbold şi dela concertele Reuniunei noastre, când s’a hotărât să înfiinţeze la 1901 marea societate corală bucureşteană „Carmen“. Sub acelaş imbold maestrul Dima, învingând mari piedici, a trecut în mai multe rânduri cu Reuniunea din Braşov, Carpaţii, dând un mare concert cu acompaniament de orhestră în palatul Peleş din Sinaia în faţa defuncţilor Suverani Carol şi Elisabeta, în faţa Părechei Moştenitoare de atunci M. M. L L. Regele Ferdinand şi Regina Maria împreună cu fiul Lor, astăzi Regele Carol II, iar în două rânduri la Bucureşti în Teatrul Naional şi la Ateneu, in anul expozitiei nationale de la 1906. Aceste concerte rămân pagini glorioase în analele Reuniunei noaste, iar pentru noi toți, cari am avut fericirea să luăm parte la ele, clipe neuitate, clipe de înălţare şi de înfrăţire sufleteasca. „Reuniunea de gim şi cântărit din Braşov poate fi mândră de trecutul ei, căci ea a contribuit în mod conştient la pregătirea sufletească, care a adus cu sine prăbuşirea graniţelor vitrege, cari secole de-arândul iau de văparii pe fraţii de acelaş sânge, şi la înfăptuirea idealului naţional. # Cu izbucnirea războiului mondial în vara anului 1916 Reuniunea şi-a întrerupt activitatea, majoritatea membrilor ei fiind chemaţi sub arme. Ultimul concert s’a dat la 18 Februarie 1914 sub conducerea maestrului Dima. « Prima adunare generală a Reuniunei după război s’a ţinut la 8 Martie 1924, când s’a hotărât reluarea activităţii Reuniunei după 10 ani de stagnare. Dela 1924 încoace s’au făcut diferite încercări, de a se relua activitatea Reuniunei fiind angajaţi, după chemarea maestrului G. Dima la Cluj ca director al conservatorului din capitala Ardealului, ca dirijori d-nii P. Richter şi mai târziu d-1 L. Blum. S’au dat câteva reprezentaţii reuşite fără a se putea însă asigura o activitate neîntreruptă. Deabea în anul acesta cu trecerea Reuniunei de cântări G. Dima sub egida „Astrei* ca secţie specială, s’a pornit o activitate fecundă, înjghebându-se un puternic cor, care sub conducerea maestrului C. Bobescu a dat cu prilejul serbărilor „Astrei“ două frumoase reprezentaţii iar zilele trecute un concert (numai cor bărbătesc) la Sibiu. Meritul de a se fi putut înjgheba acest cor escelent îl au d-nii Dr. T. Brediceanu, maestrul C. Bobescu şi d-l inginer Bujor Măzgureanu preşedintele activ al Reuniunei. Dorim actualei Reuniuni şi însufleţiţilor corişti să continue opera creată acum 65 ani de înaintaşii idealişti braşoveni şi s-o ducă la deplină izbândă. ub. VAZETA TRANSILVANIEI Nr 1—1954. De la Biroul P. N.-Ţ. Spre ştire (Extras din procesul verbal al şedinţei ţinută la 15 Dac. 1033).„Delegaţia permanentă ascultând desbaterile rferitor la nedepunerea listei la Braşov, a luat act cu unanimitate, de lămuririle date întemeiate pe acte. „D-l Preşedinte al organizaţiei a comunicat în acelaş timp, că lămuriri s’au dat în Biroul central al partidului şi că ori când lămuriri se vor mai cere, d-sa e gata să le dea acestui birou“.• Aceasta fiind hotărârea organului statutar al P. N.Ţ., avem convingerea că toţi membrii devotaţi ai partidului o vor respecta, fără a se deda la acte cari ar putea fi considerate ca înfrângând solidaritatea organizaţiei noastre şi ducând astfel apă pe moara adversarilor politici, cari singuri ar putea profita din o astfel de acţiune. Abonaţii noştri, cari au rămas în restanţă cu plata abonamentului, sunt rugaţi a ne achita de urgenţă restanţa pentru a nu li se întrerupe trimiterea ziarului. Abonamente la Gazeta Transilvaniei se pot face și lunar