Glasul Bucovinei, august 1919 (Anul 2, nr. 206-229)

1919-08-01 / nr. 206

VLAHI'L BUCOWIN și întrunirea comisiunei pentru reforma agrară. Ședința întâia. Marți la orele 5 d. a. s’a deschis prima ședință de discuție asupra proiectului de reformă agrară sub președinția d-lui ministru I. Nistor. Dl. Doboș cetește proiectul, articol cu articol, dând tot odată și explicațiile necesare delegaților. După ce s’a dat cetire celor 18 articole dintâi care cuprind principiul conducător al exproprierii, se trece la discuție. In numele marilor, proprietari ia cuvântul Dl. Grigorcea, care declară că și marii proprietari sânt conduși de acelaș spirit împăciuitor considerând și d-lor împroprietărirea ca o necesitate socială. D-sa exprimă în numele marilor proprietari desideratele acestora. D-sa cere ca exproprierea să înceapă nu de la moșiile de 50 ha, ci de la 100 de ha în sus și cere ca marilor proprietari să li se lase pământ nesupus exproprierii, socotind pe o scară progresivă nu de la 50 până la 250 ha, ci de la 100—300 de ha Relativ la art. 9 în care se spune că, având mai multe moșii, din pământul nesupus exproprierii i se lasă boierului din acea moșie, care e situată într’o parte a țării unde e mai puțină lipsă pământ pentru împroprietărirea țăranilor, dl. Grigorcea cere ca aceste 300 de ha să li se lase boierilor acolo unde vor dori ei, și unde și le vor alege ei singuri, chiar dacă un proprietar sau altul ar dori să i se lase din fiecare moșie câte o bucată, totuși însă la un loc numai 300 de ha. La aceste răspunde un domn delegat țăran susținând că în această mare lipsă de pământ, departe de a li se mări boierilor porțiunea nesupusă exproprierii, ar fi cu cale să i se lase boierului numai un maxim de 100 de ha. Pe această temă se încinge o discuție mai lungă, delegații țărani susținând că prin micșorarea sau chiar dispariția proprietății mari, nu suferă nici economia și nici producția țării. Dl. delegat Porcuțan din Câmpulung face observația, de ce muntenii nu sânt luați în considerare ca să primească și ei pământ la țară. Dl. Doboș răspunzându-i, zice că nu găsește cu cale ca să deie pământ unor oameni ce nu garantează că vor sta lângă el îngrijindu-l, așa cum trebue. E de părere să se dea pâmănt muntenilor, dar numai acelora care își vor face și casă pe el, căci de altfel muntenii nu vor putea să gunoiască locul ce l-ar primi și apoi nu s’ar mai face nimica pe el, neaducându-le nici un folos. Dl. Director General al fondului, Cuparencu luând cuvântul cere să se precizeze in lege ca pădurile se să declare ca pământuri neexpropriabile. Stăpânirea are, zice d-sa, datoria să vegheze ca pădurile să nu se distrugă, cum s’au distrus prin alte părți, unde urmările rele ale dispariției pădurilor se simt așa de mult. Dl. delegat Porcuțan susține că la munte ar fi absolută nevoie să se taie pădurea acolo unde s’ar putea face arătură. Dl. Morar ca încheiere asupra celor discutate constată că punctul de vedere al marilor proprietari nu poate fi luat în considerare. Marii proprietari din Bucovina, zice d-sa, trebue să știe că în România Mare unde sânt moșii atât de întinse, încât să li se renteze a se ocupa cu agricultura și cu siguranță capitalurile de care vor dispune, se vor plase cu mai mult folos în întreprinderi industriale. Dl. secretar șef dela agricultură citește mai departe articolul privitor la prețul pământului. Aici unii din d-nii delegați întreabă de ce nu se stabilește prețul în coroane, ci în lei. Dl. Ministru Nistor dând explicația, spune că pământul se va plăti în 50 de ani și noi vom avea coroane cel mult un an, doi, căci statul român va scoate coroanele din circulație. Acuma nu se poate stabili exact prețul pământului, neștiindu-se încă definitiv raportul între leu și coroană. Timpul fiind înaintat ședința se inchide la orele 9 seara. 1. 0. Ședința a doua. Miercuri în 30 iulie e. ora 4 d. a. au continuat în sala de ședințe a palatului țării din Cernăuți dezbaterile comisiei agrare sub preșidenția d-lui ministru-delegat Dr. I. Nistor. La ora arătată dl. ministru deschide adunarea dând cuvântul d-lui secretar- șef Doboș. Dl. secretar - șef dela agricultură continuă cetirea proectului de decret-lege. La articolele XIX. și XX. vorbesc delegații Grinda primar din Dragoiești și Eugen Suchevan din Rădăuți, care cere ca numai oameni, născuți și crescuți în Bucovina să fie împroprietăriți. Gospodarul Giosan din Ciocănești cetește și înaintează d-lui ministru un memoriu alcătuit în înțelegere cu toți delegații țărani. In acest memoriu țăranii cer : 1. Toate pământurile răzlețe ale fondului să fie parcelate; 2. Tot așa fănațele și păscătorile cari nu vor putea fi folosite ca păscători ; 3. Munții de imaș să fie imnaș obștesc după trebuințele muntenilor constatate între anii 1909—1914 ; 4. Toate pădurile fondului și ale marilor proprietari să devie păduri obștești țărănești; 5. Vânatul și păscuitul în apele curgătoare să fie libere ; 6. Sesiile preoțești să fie de trei hectare; 7. Pământurile străinilor să fie expropriate pe de-a ’ntregul ; 8. Tot așa cele arendate total în cursul anilor 1914—1919. 9. La fel pământurile acelora cari până acuma făceau speculă cu pământul ; 10) Pământurile comunale să fie reduse la mărimea necesară trebuințelor de imaș ale locuitorilor; 11. Nici o proprietate să nu rămână mai mare de 50 ha ; 12. Pentru agricultorii de la țară să se dea pășuni la munte, iar muntenilor să li se dea locuri de arătură" la țară ; 13. La școli să se dea pământ pentru învățătură și anume câte 3 până la 8 ha după mărimea comunei. Rodul de pe aceste pământuri să se împartă între copii și parte să se dea d-lor învățători ; 14. Drumurile și apele să fie slobode de orice opreliști de circulație. Dl. ministru, luând în primire acest memoriu, arată că parte din el e aplicat în proectul care se discută, iar asupra celorlalte dorințe ale sătenilor se va chibzui și hotărî cum mai bine. La art. XXX al proectului se încinge o mare discuție care durează mai mult de cinci ore. Părin-Cu o sumă de dovezi vine să ne arate, chiar dumnealui, Neamțul în persoană, ce adânci rădăcini a avut la noi primejdia aceasta. In articolul ce-l publică în chestiunea aceasta, nu uită nici una din numeroasele instituțiuni de propagandă a cauzei neamului său la noi în țară, pomenind în fruntea tuturora cu cuvinte elogioase școlile germane. (O! școlile acele asupra cărora nici odată nu vom fi insistat prea mult, căci ne-au făcut atâta rău). Una după alta se perindează pe dinaintea ochilor noștri instituțiunile acestea ca tot atâtea căzărmi ale oștirii civile pe care o trimise Germania la noi, ca să pregătească biruința celeilalte oștiri care trebuia să isprăvească repede când va fi sosit ceasul. Dar, cu toate aceastea, d-l Raindl pare a nu fi mulțumit pe deplin de rezultatele activității ce s’a desfășurat în întunerecul acestor căzărmi pe pământul nostru, căci cere „să se creeze la Dunărea-de-Jos împrejurări nouă care să asigure pe Germani de surprinderi din partea noastră“. Nu știe insă că aceste „împrejurări nouă“ le-a creat neamul său din chiar momentul când și-a deslănțuit toată ura sa feroce asupra țării noastre. Numai atât că ele ne vor asigura pe noi de surprinderi ca acelea pe cari le-am cunoscut, iar nu cum crede d-sa. La Dunărea-de-Jos, d-le profesor, s’au creat și se vor desvolta tot mai puternic doritele împrejurări nouă. In atmosfera lor însă va pieri microbul care a făcut atâtea ravagii în rândurile noastre : spionul german. Din ziarul „România“, 1917, teleconsilier consistorial Dimitrie Dan vorbește ca delegat al preoțimii, aducând la cunoștința stăpânirii și a adunării cele cinci hotărîri ale adunării preoțești ce s’a ținut Miercuri în 30 iulie c. la Cernăuți. Preoțimea cere : 1. Sesiile preoțești să fie la țară de 12 ha, la munte de 24 ; 2. Pentru partea de sesie ce li se ia preoților cu prilejul reformei agrare să li se dea cuvenite despăgubiri în numerar . 3. Pământul ce se ia din sesiile parohiale să se împartă mai întăi celorlalte fețe bisericești, apoi școalelor și în urma țăranilor ; 4. Cu banii ce se vor obține din vânzarea unor anume părți din sesie să se cumpere noi pământuri pentru constituirea de sesii atunci și acolo unde se vor înființa noi parohii sau posturi preoțești ; 5. Sesiile să fie alcătuite din pământuri bune și în apropierea comunelor cărora aparțin. Dl. Cuparencu, directorul general al averii fondului bisericesc, cere fixarea unui număr de 6 ha la țară și 8 ha la munte pentru administratorii silvici și de 4 ha pentru pădurari. Părintele profesor Petre Popescu vorbește pentru cauza preoților, arătând că biserica e nedespărțită de neamul nostru și ceea ce se dă preotului, se dă chiar poporului. Gospodarul Nistor Porcuțan din Câmpulung propune pentru preoți și cantori câte 3 ha. Gospodarul Boghian George, primar din Sucevița, critică foarte aspru purtarea pe la sate a organelor silvice și cere ca toți slujbașii de pe la păduri să fie Români. Dl. secretar-șef T. Vicol arată ca și pădurea nu e o avere a nimănui și deci trebue sa fie păzită de cineva. D-lui, vorbește pentru respectul legii, promițând că se va cerceta daca și unde s’au făcut abuzuri din partea organelor silvice. Dl. avocat Vasile Ungurean din Suceveni vorbește despre părțile ce s’au făcut preoților și școalelor. Aprobă mărimea sesiei de 6 ha propusă de stăpânire și propune ca pentru cantori să se ridice lotul la 3 ha. Dl. învățător I. Popescu vorbește în numele învățătorilor declarând că învățătorii nu cer pământ pentru sine, ci numai pentru școale ca pământ de învățătură pentru copii. Dl. spune că învățătorilor nu le trebuesc resturile de sesii pe cari li le cedează preoții, ci aceste pământuri să se dea țăranilor. Dl. Chiraș vorbește în numele cantorilor (cântăreților bisericești), arătând marea mizerie materială în care se găsesc cantorii. D-lui cere ca, dacă se poate, să se măriască lotul cantorilor la 3 ha. Pentru interesele preoților mai vorbesc din preoți I. Berariu, prof. Popescu și consilier Dan. Gospodarul Percea din Crasna propune așișderea ca să se dea cantorilor 3 ha de pământ. Dinu mai propune ca din pământul ce se va da școlilor cel puțin 12 să se întrebuințeze pentru cultivarea pomilor roditori. Dl. cantor Maxinean cere pentru cantori 3 ha și propune să se aibă în vedere cantorii și de altfel la împroprietărire. Gospodarul Sucevan constată că s’a vorbit destul și cere închiderea discuției. Mai vorbesc : Primarul Netea din Gura Humorului despre marea nevoie și sărăcie din acest oraș și județ, cerând ajutor dela stăpânire. Apoi de Dr. V. Bodnarescu, secretarul-șef dela interne, dând lămuriri juridice și rezumând tot ceea ce s’a vorbit până aci. Dl. Dr. Aurel Morariu arată : cum se face că avem slujbași plătiți cu lefuri cari au și pământuri la țară, și că legea din anul 1786, care întemeiază sesiile preoțești de 24 fălci, este învechită. Dlui închee cerând sporirea la 3 ha a lotului cantorilor și de altfel rămânerea la cele propuse de stăpânire în proect. colele Dl. secretar șef cetește apoi mai departe ariidin proect. La cererea reprezentanților clerului se modifică art. 45 al proectului. Dl. Dr. Radu Grigorcea, reprezentantul marei proprietăți, propune mai multe schimbări în folosul marei proprietăți. Intre altele d-lui a cerut ca în curatoriul băncii Țârii, chemate să administreze averea în bani a marilor proprietari, să fie admiși 3 curatori, aleși dintre boeri. Dl. ministru Nistor declară că va ținea samă de dorințele d-lor mari proprietari ; apoi într’o prea frumoasă cuvântare, în care arată că numai prin conlucrarea cinstită și harnică a tuturora vom putea face ispravă, închide adunarea cu cuvinte de caldă și însuflețită dragoste pentru Măria Sa Regele Ferdinand. La rostirea numelui Majestății Sale toți cei de față au izbucnit în puternice și entuziaste urale. In numele gospodarilor de față și a țărănimei i-a mulțumit dlui ministru Nistor gospodarul Percec, rostind cuvinte de-o rara frumuseță. Adunarea a luat sfârșit la ora 10 noaptea. A. M. w’■**** *55as Un neamț despre noi. E o veche cunoștință a noastră di Kaindi, ridicat din colțul unei modeste activități la înălțimea unei catedre universitare, prin singurul merit de a fi sporit numărul acelora cari erau mai mult trecutul unei țări despre care se credeau chemați a vorbi. Cunoșteam de mai de mult părerile istorice ale pangermanistului, care strigă azi cu emfază, că „în Țara Românească soldatul german calcă pretutindeni pe urmele înaintașilor germani“. Acelaș, acum câțiva ani, scria în „Bukowiner Nachrichten“ din Cernăuți, că cu mult înaintea Românilor, cavalerii teutoni își adăpară armăsarii în undele Sucevei noastre, punând cei dintâi pe pământul sălbatic al Bucovinei temeliile culturii. Până chiar și în numirea râului acestuia, vedea eruditul nostru prezența binefăcătoare a acelora pe pământul nostru. Suceava noastră era după d-sa „suasen ava“ din vechea limbă germană, ceea ce înseamnă sasses Wasser — apă dulce. Exact aceleași păreri pe care le rostește azi despre teritoriile românești, cotropite de neamul său, unde găsește „colonizări germane de mai multe secole“. Dar ceea ce are mai multă importanță pentru noi în zilele acestea, e faptul — pentru care îi mulțumim mult Neamțului — că ne deschide ochii asupra primejdiei germane ce a existat în țara asta. S. Rotică. >% 206.