Glasul Bucovinei, iunie 1920 (Anul 3, nr. 435-457)

1920-06-30 / nr. 457

£ M12 La urmă de director Roll a susținut părerea că stampilarea așa cum s’a făcut a depreciat coroana. Populația nu e vinovată de acest lucru, pe când Sta­tul, face o bună afacere din acest schimb. In fine s'a votat unanim o rezoluțiune de urmă­torul cuprins : Adunarea de mase (?) din toate stratu­rile societății (țărani n’au fost I­N. R) se exprimă întărit pentru relațiunea de 1: 1 declară altei relați­­ine opoziție continuă, cere pentru funcționari fixarea aiab­ilor și in sine susține că relațiunea aceasta e cea mai convenabilă atât pentru stat cât și pentru opurațiune. / Rep. ......... .... 'tii. Cum s'a păcălit „Morgenblatt" Ziarul­­,Morgenblattu anunța cu emfază că­rticolul nostru „Marea Ofensivă a Coroanei“ avut în presa din regat un efect contrar celui rm­ărit de noi. Iar dovada crede a o găsi în cuvintele de cheiere ale ziarului „Luptătorul", d­ând în întregime articolul nostru, care repre­­a adăugat urmă câteva rânduri din partea redacției. Zia­­a «Morgenblatt» însă cu mentalitatea s­a ger­­ană, neputând prinde finețea spiritului latin, a înțeles că confratele bucureștean își bate joc nefericitul confrate cernăuțean și a luat ironia­­ opt adesiune la lupta bancherilor din Cernăuți. Si tacrasses... --------------------- . ■.................—..... Miniștrii acuzați Citim­iu „România Nouă ! Sunt penibile scenele n Cameră, al căror subiect e un ministru acuzat că traficat cu permisele. Oricât de nepregătit pentru viața parlamentară fi vre­un membru al opoziției,­­e o aluzie sau aruncă o apostrofă el are succes când acelui ministru,­­ pe banca ministerială e o situație de lamentabilă ia. Pare că fie­care ministru se simte vinovat că are curajul civic să ceară colegului viz­at să se ex­­ce odată asupra acuzațiunilor ce i se­rar s’a afirmat că l’a avut un ministru aduc. Acest­a dar acela mai stă pe banca ministerială de când a făcut stul indicat de bunul simț și de demnitatea persa­­lă. Acel ministru a plecat la reședința­ 1 din provin­, și așteaptă acolo rezultatul. Se spune că acel gest a avut efect și că minis­er pus sub acuzație de opinia publică revoltată, va silit să plece din guvern, ca să aibă toată liberta­ i de a se apăra. Așteptăm și acest gest, spre a noaște apărarea și a vedea dacă prin sat înțelege să-și ia singur răspunderea ea, ministrul actelor să­­rșite, sau va căuta s-o împartă cu alții. Cu cât vor mai multe lămuriri, cu atât mai bine. Câci trebue se sfârșească odată și­­ cu Industria permiselor,­ntru a rămâne câmp și timp libere pentru Industria evăzată și folositoare țărei. Un guvern de ordine are datoria să pună ordi­­­n primul rând in propria lui casă. Altfel toate .­tele lui, oricât de bune ar fi vor tânji la umbra afa­­rilor necurate, dar tolerate ale unor elemente compre­­țătorare. ----- ----------------------­Citiți „Glasul Bucovinei" GLASUL BUCOVINEI Nr. 457 Voci din presă G. Botîcfi . . . „Bucovina care s’a dus“ Revista «Curentul Nou», ocupându-se de scrierea d­lui G Rotică « Bucovina care s’a dus » a cărei apariție a avut un cald răsunet în toată presa română, face următoarele aprecieri asupra cărții care, cum au constatat toți recenzenții, umple un gol printre scrierile cu privire la cea ce a fost țărișoara noastră. „Au vorbit mulți de „dulcea Bucovină, veselă grădină", dar cei mai mulți o cunoșteau numai din versurile romantice ale lui Alexandri ; puțini au cunos­cut sufletul românesc al țăranului bucovinean. Atmosfera veșnic plină de istoria neamului, de amintirile vremurilor de eroism, păstrate în mănăsti­rile și bisericile vechi, în munții și codrii Bucovinei... Acolo, pe veci cetluite în marmură rece Dorm clipele noastre de slavă... a păstrat mai bine, mai curată, noblețea sufletului românesc... Acolo sunteți voi viteji pârcălabi Și voi prea cinstiților voinici Statornici in cinstea de țară și lege In focul credinți­ statornici. Apăsarea perfidei stăpâniri austriace a înstrăinat prin onoruri și momeala culturei apusene pe cărturarii boieri , și depărtat de ei, de legătura cu viața cultu­rală ce evoluează și schimbă, țăranul bucovinean a rămas țăranul vremurilor de eroism, ale lui Alexan­dru cel Bun, Ștefan cel Mare, Petru Rareș. Călătorii din vechiul regat au trecut de multe ori pe lângă ei ș i a minunat vorba lui așezată și în­țeleaptă, noblețea lui de caracter, dar nu s’au coborât până în sufletul lui. in notele lor de călătorie ne vorbesc de frumu­sețea geografică sau de importanța istorică a Buco­vinei, dar pe țăranul bucovinean îl uită. „Bucovina care s’a dus“ vine să umple acest gol. E cartea sinceră, plină de dragoste pentru subiect, a unui om care ridicat din țăranul bucovinean, a trăit ca el și a luptat pentru răspândirea culturei românești in sufierul lui. Sânt articole despre oameni, fapte și locuri, pentru Românii din vechiul regat. începe cu „Descoperirea Bucovinei, in care arata rolul d-lui Iorga în­­ descoperirea sufletului românesc de acolo și dragostea cu care a luptat pentru redeș­teptarea lui la viața culturală. La aceasta se adaogă activitatea rodnică a d-Ior I. Nistor, G Tofan, Sextil Pușcăria, I. Grămadă și alții, intre cari actorii­cită să se citeze formând societăți culturale ca „Junimea“, „Dacia“, „Bucovina“, reușind ca după 20 de ani, să ajungă la formarea unei conștiințe românești, puternice, în 1914 când a venit războiul. „Contele de Bellegarde“ „Petre Lidie în Buco­vina“ sunt momente din viața Bucovinenilor, atât de emoționant, atât de frumos descrise, cu atâta since­ritate și dragoste, că uimesc, mișcă și răscolesc admi­rație pentru noblețea acelor suflete și parcă o jremuș­­care, că atât de târziu ajungem să le cunoaștem. „în­mormântarea tatei“, „Patru musafiri“, „Noaptea lacri­­­milor“ sunt clipe din dezorientarea produsă de răz­boi, când țăranul român din Bucovina era pus să aleagă între pajura austriacă, „care-I ducea la moarte pentru un stăpânitor străin, și între tricolorul romăn, care-l ducea atunci la București neutralității aurite. Câteva figuri dispărute : Profesorul Ion Grămadă răpus pe front la Cireșoaia, deputatul Nicolae Blându și avocatul Emilian Șiușanschi, morți in refugiu, unul la Dorohoi, altul la București și Arhimandritul Teofil Patraș mort lângă mormântul, jefuit tâlhărește din ordinal guvernului de la Viena, al lui Ștefan cel Mare. E o carte care ar fi trebuit publicată mai de mult, dar ar trebui cu atât mai mult citită de cei ce se­ interesează de viața culturală­ a Bucovinei,, acum". Scrisori din București (Dela corespondentul nostru special) In sfârșit averescanii au inceput să se cuc­ească și să se prețuiască. In ședința de astăzi a Camerei s-au produs o serie de incidente-scandaluri provocate de către guvernamentali. Opoziția în frunte cu d. Ior­ga a fost la înălțime. După ce Guvernul a impus în mod ilegal o serie de măsuri care trec peste regulamentul Adunărei Deputaț­lor, a încercat acum să impute din propria-i voință măsuri cari nu corespund demnităței Camerei. După o serie de incidente vii, a început seria scanda­lurilor, în s­nul chiar al deputaților­­ guvernamentali. Deputatul Tomega, avereseni din Fălticeni, s’a­plina Camerei că colegul său V. Crețu deputat din acelaș județ a fost aies in mod ilegal, fiindcă a fost de două ori destituit din slujbele pe cari le-a ocupat, din cauza... Incorectitudine!. A cerut deci ca Crețu să fie scos din Cameră. D. Argetoianu maestrul tuturor ceremoniilor a tăcut. De aici altă serie de scandaluri. In urmă, după­­ ridicarea ședinței, un număr de­ 48 de deputați ave­­reacani s’au constituit într’un fel de club al extre­mei stângi al partidului poporului, care are de scop să se opună cu înverșunare contra luptei ce o duc ciocoii din Guvernul generalului Stan Păpușe. * « * D. I. Mihalache f,e pur și simplu bătut șeful partidului țărănesc era să ia ședința de azi a Camerei fiindcă a spus deputaților averescani : „constat că sunteți o turmă care nu cugetă. A fost nevoie de in­tervenția deputaților poziției cari au înconjurat pe d. Mihalache, nelăsând pe averescani să se apropie de D-sa. Ziarele bucureștene anunță că d. fost ministr. Dr. I. Nistor rectorul Universității din Cernăuți a fost invitat la Cluj ca să fie o serie de cursuri la Univer­sitatea românească din mijlocul României întregite Distinsul învățat a primit invitația și în curând D*sa va pleca la Cluj pentru ca să ducă fraților din Ardeal salutul Bucovinei culturale.* * * . „Clubul parlamentar bucovinean*_s­a constituit. Toți parlamentarii bucovineni fac parte din acest club. O simplă informație de gazetă... O Informație căreia ii lipsește insă ceva : toți parlamentarii fără culoare politică fac parte din acest club. Această frază a fost uitată. O adăugăm noi, fiindcă în ea se poate vedea toată surubăria alegerilor din Bucovina. „Independenți.* i „minoritarii“, „majoritarii“ și „socialiștii“ și ceilalți auaținuți de către reprezentanții d-lui general, fac parte din Clubul d lui Dori Popovici. 0.I ce comen­­tar­e de prișoa. Cititorul va înțelege singur că, căr­țile au fost date pe față dându-se astfel ocazia ale­gătorilor bucovineni să vază toată mârșăvia „liberelor“ alegeri din Bucovina. Iunie 1920. Coresp. * * * 'din Basarabia de Nord La Lipcani După șezătoarea literară din Stroiești am por­­t cu toții în­spre Lipcani. De­-a lungul șoselei Nouă­­iu­ța-Lipcani se văd sate frumoase și bogate, locuite cea mai curată populație românească. La orele 7 seara ajungem la Lipcani, unde sun­­t primiți de aranjorii­a satele din împrejurime, serbării și de poporul venit Cernăuțeni, Dorohoieni și otineni ne-am adunat ca să luăm parte la cea din- i mai mare manifestare culturală din Lipcani . Un­rgușor înstrăinat și murdar ca toate orașele Moldo­­i de Nord. Hora Unirii cu care s’a inaugurat serba­­a a fost jucată de studenții noștri, de Moldovenii­i Lipcani și de o mulțime de săteni veniți cu învă­­ț orul lor din Rădăuți și din alte localități ale județii Dorohoiu. După câteva vorbiri de bună venire și a găsit porniri cu toții conduși de vrednicul luptă­­la trati spre cercul cultural din Lipcani, care artă numele marelui poet al țăranilor Coșbud. Aice ne dă d. Istrati câteva deslușiri asupra si­tiei culturale și naționale a ținutului Hotin. Din cele lie de d-sa aflăm că Statul Român a neglijat până lina cu totul acest ținut românesc, făcând cea mai re nedreptate populației românești din acest ținut, e se află în majoritate covârșitoare față de de­utele străine. Aceleași greșeli pe care le-am găsit pretutindeni unde am fost, Ie-a găsit și d­ Istrati pe harta „românească“ a d-lui Nour. Dela d. Istrati auzim mai departe că ținutul Ho­tin are două licee ucrainene, 16 școli medii rusești și nici una românească. Cu alte cuvinte Statul Român susține pentru o populație străină de 40 la sută mai­că 20 de școli superioare, pe când majoritatea româ­nească nu dispune de nici un liceu și nici o școală medie. Dar ce să faci? Așa-i România oficială, care vrea totdeauna să apară prea tolerantă și prudentă in fața lumii cu riscul de-ași păgubi chiar interesele sale. Poate s’ar îndura cei 4 socialiști aleși în Buco­vina de biata populație românească din invecinatul ți­nut, căci dumea lor spun pretutindeni, că lupta pentru cei nedreptățiți, și nu există în toată România Mare o minoritate mai nedreptățită ca „majoritatea“ ținutu­lui Hotin. După descrierea situației triate a culturei româ­nești din acest ținut, d. Istrati ne povestește cum el cu vreo câțiva prieteni a pornit o mișcare extra-șco­­lară pentru redeșteptarea Moldovenilor din aceste părți. Spune cum a înfințat in toate satele mai mari cercuri culturale, librăria românească „Cetatea Hoti­­nului“ care are in toate centrele mai de seamă, chioșcurile ei și în fine ne arată „Primăvara“ revistă de propa­gandă, car­e apare la Dorohoiu, spre a atrage atențiu­nea Moldovei de Nord asupra necesităților culturale ale Hotinului. Dar d. Istrati a mai făcut o ispravă. D-sa a plasat vre-o 50 de copii din satele ho­­tinene prin școlile secundare din Dorohoi și Botoșani. La Dorohoiu s’a deschis la stăruința d-sale un mic cămin pentru copiii din ținuturile Hotin. Ar fi numai de dorit ca acest vrednic Român, care a prestat atâta muncă în folosul culturii românești să fie mai mult prețuit și sprijinit de guvernul român. Am auzit că Rușii au întreprins o agitație nebună îm­potriva acestui apostol al Românismului, și ne e teamă ca nu cumva să afle ei ascultare la atotputernicii și cuminții României oficiale. Ar fi o greșală de neiertat. După cele auzite dela d. latrati și văzute la Lip­cani a fost ușor să ne convingem, că am dat aice de iun grup de Români cinstiți, călăuziți de aceieaș­i dea­­‘ lari ca și noi. Căci aceea ce face Janimea dela 25 Aprilie în­coace, cutreierând satele apusene ale ținutului Hotin, aceea o face d­ Istrati cu Dorohoienii săi in părțile răsăritene de un an și jumătate. Faptul că ne-am întîlnit poate din întâmplare cu oameni de aceleaș gânduri și idealuri, ne-a entuzias­mat pe toți intru atâta in­cât am hotărât, ca să co­memorăm Întâlnirea aceasta printr’un act festiv care a rămas în arhiva societății culturale G. Coșbuc. Prin actul menționat iscălit de Hotineni, Doro­­hoieni și Cernăuțeni se recunoaște frumoasa activita­ a d-lui Istrati ca necesară intereselor de stat și și hotărirea nestrămutată, de a lupta din răsputeri îm­potriva provincialismului, impus de împrejurările vi­trege ale istoriei și păgubitor înaltelor interese de stat, lucrând totodată cu inzistență pentru unirea tuturor ți­nuturilor Moldovei apusene, azi desrobită, într’o regiune puternică moldovenească cu centru la Cernăuți, de care­ să depindă în privința culturală și administrativă ju­dețele Dorohoiu, o parte a Botoșanilor a Sucevii Ho­­­­tinul și bine ar fi dacă s’ar putea și Bistrița.

Next