Glasul Bucovinei, octombrie 1920 (Anul 3, nr. 528-552)

1920-10-26 / nr. 548

fr ./ 4 M * t­ m F ■i *­ ­■­­ Anul III » ® ib flot. 1 i j­Munistrul 60 bani Cernăuți, Marti 26 Octombrie 1920 , * dului democrat al unirii Telefon No. 61 Fondator: SoXIP Pescărie APARE ZILNI S.C REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA : Cwaluți, Strada ..Domneascl ffe» S« Se prime»® »»rani arise©!« lst*M%s Mssesesiseîe ițs w Smpolnsä ABONAMENTUL: m­m­m­8 ® te, pe *ts­­an 46 tai» pe trei tei 20 Id, perara stawi aăai­* pe an an 40 •«, pe­% shî 20 te, pe trei kei 10 tei, mmm 'ss8H*&r»î­n te Dumaiea gm ««a­a*» I © tei, pe *­, a» 5 te, pe, tei Etesă £ 36 tei­­ _1 ANUNȚURI ȘI RECLAME: m <s0Gsàmxà dapft teii $i s« primesc la adm® Strada, Dommmoä Ho» SSf taM rasMte te tetetem! siasuM m țârei tem Nr: 548' deci 51 din străinătate Inaugurarea Festivă a Universității Discurs Festiv Fâsâit cu ocazia inaugurării Universității în Sala Sinodală, la 24 Octombrie 1920 de d. I. Nistor, Rectorul Universității Sire, Mărite Doamnă, Altețe Regale, Doamnelor și Domnilor. Ziua de azi va rămâne pararea pentru noi o zi de mare sărbătoare culturalâ, fiindcă în această mă­reață zi vedem împlinită o veche și arzătoare dorință a noastră, deschiderea unei Universități românești, in acest încântător colț de țari, pe care geniul neamului nostru luându-se la întrecere cu însăși firea, l-a­­ presărat cu tot ce a găsit mai trainic și mai desăvâr­șit în creațiunile sale. Și era^alim­entată această dorință de amintire a vechilor tradițiuni cultnale moldovenești, care de un veac și jumătate aștepta tălmăcitorii lor pricepuți și ca tragere de­­ dină pentru trecutul la care s’au zâm­istit și pentru ginerația pie care le-au creat. Bogate și pline de învățătură sânt datinile și o­­biceiurile acestui pământ­, clasic al civilizației moldo­venești, în care neamul nostru își învestise îmbelșu­gatul să capital de gândire și simțire, de știință și experiență, de artă și iscusință, agonisit din greu prin muncă de generații și prin sforțări secu­lare. ... Stăpânirea străină de trei ori fermcentenară a încercat să înăbușe această îndreptățită dorință noastră, a băștinașilor, nesocotind, și disprețuind i­­­­voarele din care ea se alimenta. Dară disconsiderarea lor a dat greș, fiindcă în măsura la care foștii noștri cârmuitori încercau să ascundă trecutul, în măsură ce tăceau ei, vorbeau pietrele cu­prinse ca meșteșug în monumentele arhitectoinice de la Suceava și Dragomirna, vorbeau thipurile mucenicilor din trei carb­e de la Mildovița, H­unor și Voroneț,1 vor­­bean înșiși descălicâtorii acestei țări, dătători de rege și datini, din gropalțere­lor făcute de la Rădăuți, Putna și Sacevița. și glasul ior duios îi desluși­au cu atâta duioșie din fremânii codrilor și din marmura­ apelor care înveselesc această de Dumnezeu binecuvântată și de moșii și strămoșii noștri vrednic apărată țară. Amintirile istorice interesau mereu dorința noastră de a avea un așezământ de mnalta lorățit cură româ­nească. Ș aceasta cu atât mai mult ca cât la noi s'a păstrat o veche tradițe școlară și cărturărească. . La Voronețul nostru s’a descoperit cel mai vechi monument de limbă românească.­ Dela Dragomirna pornise noul curent cuhtural bisericesc cunoscut sub numele de Palsiepism. Pe lângă ep­scopia de Râdăuți lucra pe vremuri o veche tiparniță românească. Mâ­­n­ăstirile noastre Intrețineau școli ce erau cercetate de numeroși ucenici ai slovei. In preajm­a mormântului marelui erou dela Futna­liița e vest la Academia teologică, îndrumată de învă­țatul Arhimandrit Vartolomeî Mizureanu ce se latitula „mădular al academiceștii teologii a Chisvau­di, aju­tat și el de ieromonahul Ilarioti, mai alar și ei „ai filo­sofilor Patmosalm“. Pe lângă discipției­e bisericești se mai învață la această Academie gramatica, retorica, geografia, patra scandelei, istoria bisericească, bago­­slovia plăîonească ș. a. Afară de școlile mănăstirești se înființară pe la isîl­oul veacesr­ al XVill-lea, prin purtarea de grijă a lui Gr­gore Vodă Gătea și a urmașilor săi in scaunul dom­­iei și școli laice ca das­­âri moldovenești pe la orașe, și pe la sate, așa la Siceava, la Rădăuți, am­bele Câmpulungari și în deosebi la Cernăuți, care și pe t’mpul Mol dovei era un însemnat, centru comercial la hotarul țării spre Polonia.­ Școala creată la Cer­năuți la 1766 funcționează neîntrerupt până în ziua de azi, astfel că ea poate fi pusă alături­­ de cele mai vechi școli din România .întregită. te­terhele de ne ps aceste vechi­ find’foni școlare, era firesc să cerem reînființarea Academie­i Putnene, ce fusese desființați de Austriac­, îndată după răpirea acestor țesuturi. In schimb însă stăpânirea străină, în­gădui să se deschidă la Cernăuți o prea modestă școală clericală, care numai la 1818 fa lărgită într’un institut teologic ca limba de predare latinească. Evenimente politice din 1848­ treziră și la noi spiritele dîn letargia ce le cuprinsese și unul din cele douăsprezece postulate din așa numita pet­sane a țârii privin învățământul românesc. Fruntașii vieții noastre politice, și culturale din acea vreme cereau ridicarea Institutului teologic la rangul de facultate și întregirea ei cu încă două facultăți, una de drept și alta de filozofie, într’o Universitate românească. Dorința aceasta era generală, ea cuprinsese toate păturile sociale și în special suflete­ țărănimii românești, căci alifi­i deputatul țărănesc M­hail Bod­­nărescu n’ar fi errat in Const.ta, ata Vsemză dela 1848 „ca școala latinească din Cernăuți să se ridice în școală inalta, ca și putem și noi țăranii pe copii noștri la învățături mari și aceia aici la noi,­ dar nu tocmai pe la Liov și Viena“. Dar revendicările acestea amuniră deodată ca re­­introducerea absolutismului pentru a fi din nou ridi­cate numai la începutul unoii ere constituționale. Alunei ssaul dintre fruntașii vieții noastre culturale, Aleea Hurmuzachi, constată „că aici la cei în țară istoria na­țională este necunoscută, că noi trăim ca și cum am fi căzuți din lună,­­ fără­­ regtu­ră cu trecutul, smulși din ei“. Pentru a face aceasta legătură, el sera să se creeze cel puțin o catedră de istoria națională, fie chiar pe socoteala Societății pentru cultură și literatura română din Bucovina, ce se înființase numai atunci. Dară nici această dorință n’a­ putut fi dusă­­ la înde­plinire. Cu toate, acestea ai noștri au contențră de a repeta an de au­gustele noastre cereri pe terenul ș­o­­lar, atât în dieta Buzovinei cât și in parlamentul cen­tral de la Viena. Dar fosta stăpânire, in loc să satis­facă revindcările noastre, se folosi de prilejul aniver­sării primului centenar de la răpirea Bucovinei, pentru a deschide în Cernăuți o Universitate austro-germană. Scopul martâr­sit al acestui Universități, pe­­ care s n’o ceruse nimeni, era de a contrabalansa acti­vitatea Universității naționale din Iași și de a atrage în pro­za Influenței politice austriace „elementele flo­tante­­ ale räsaritslui și spre a face -a pas înainte­­ pentru a redobândi influența austriacă de odinioarâ in Moldova și Basarabia până la Marea Neagră". Și că aceasta era așa nu altfel, ne putem convinge din cu­vântările pline­­ de invective tei adresa Românilor, ce s’au ținut cu 45 de ani in urmă cu ocasiunea deschi­­­­derei acelei faimoase ■ Universități. Un orator găsi de bine ei ne stigmatizeze în iperzeitul său austriac de semibarbari: „cari ni târlim zilele în tâmpenie și su­punere, plătind socotelile altora “ și cu­ după părerea­­ sa noi „cu nimic n’am fi contribuind la progresul ști­­inței“ și că să fim­­ bani bucuroși „ ă putem primi aceia ce noi înșine n’am­ fi fost la stare de a produce“. i Tot atât de puțin măgulitoare erau și­­ observațiile ce­­ se făceau la adresa celor din Iași, cari „orbiți de si­­,­mezia lor națională, resping de la sine cu o călcătură de barbar ști­nța austro-germană, și închircind în i­­­­zolarea sărăcioaselor lor comori spirituale, își împle­tesc el îeșeși îlciul pentru pedepsirea ce-l așteaptă". Și ped­epsa a venit, numai că ea n’a lovit pe cei ce-ți apărau sărăcia și nevoile și neamul, ci pe cei semeți, cari disprețuiau­ activitatea științifică și cultura a astora și căutau să-i împiedece în desvoîa­­rea lor națională la care are dreptul­­ fiecare popor din lume. Spiritul de dispreț și ostilitate care a dat naștere fostei Universități austro-germane din Cernăuți, față de tot ce era românesc, a stăpânit în ea, până la desființarea ei. Ea a rămas vecinie o plantă exoticii răsădită in pământul vechii culturi moldovenești, care nu­-i prin deloc. Și dacă cu­ toate acestea ea s’a pu­­tut menține timp de 45 de ani, stfel fenomenul a­­cesta se explică prin faptul, că fondatorii ei au între­ținut-o cu hrana arificială care se procura pe soco­teala propășrii noastre culturale. Căci acea Universi­tate in loc, să fie o fântână din cari sâ nu fi­ patai æ­­dă pa­și noi cu tes de stanarea învățăturii și a înțelep­ciunii, devinisc­­ un instrument de desnsționalizare și­ de sfidare a sentimentelor noastre naționale și a in­­perscripțiui un­or noastre drepturi asupra acestui sfânt pământ. « Așa fiind, Universitatea au­stro germană cu care­­ ne-a hărăzit fosta cârmuire, n’a împlinit de foc aștep­tările noastre și nici n’a satsfăcut nevoile noastre cu­ tsrale. Pentru aceasta dorința noastră de a avea un înalt așezământ de editură și invățătură naționali, se potență mereu, așteptând cu nerăbdare împlinirea ei. Șt­ia­r că dreptatea causei noastre a triumfat. De darul râvnit de părinții noștri și de părinții părinților noștri de-am învrednicit noi. Acest dar râvnind,­­Sire, care după ce dumne­­zeeasca prone a rânduit să luați cârma oblăduiri­i«ămoșescului scaun domnesc, și cu puterea armelor­­ birultoarei să înfăptuiți visul de veacuri al neamului­ nostru, după alte săvârșite lucrari, îndată a­ Ți cerce­tat și pentru așezământul acesta de învățătură, rân­­duind și așezând să fie românesc. Ar! Io vie, Sire, cu toiagul în stâncă pentru ca, din ea sa curgă izvorul limpede al gândirii româ­nești. Și pentru acest prețios dar, Sire, vă vor pomeni cu prisosință de s­avă, toate generațiile de profesorii și studenți, cari vor veni să-și potolească setea de lumină și de știință la undele cristaline ale­­ acesta­ limpede și dulce curgător izvor ! , Dovadă, Sire, că darul Măriei Tale, a fost primit cu adâncă mulțumită, încredere șî recunoștiață de toți cet istenii patriei noastre lărgite, este numarul cel mare de studenți și studente, cari s’au grăbit de s se înscrie la noua Universitate românească îndată ce au Început cursurile pe ztua de 1 Novembrie 1919., In anul de studii 1919 | 20 au fost înscriși în Univer­­sitatea noastră 1671 studenți, dintre care .184 stu­dente și anume : La facultatea de teologie . . 80 studenți La facultatea de drept . . 653 studenți La facultatea de filozofie (litere și științe . . • . • . 938 studenți Dintre aceștia 682 erau în primal an de sind­!,, 311 în al doilea, 102 în al treilea 137 și în al patrulea, 3 din Transilvania, 39 din­ vechiul Regat deci 1620 din România întregită La aceștia se mai adaogă : 48 din Polonia, 1 din Austria,­­ .­­ , 1­1 din Cehoslovacia, din Rusia După loc sta nașterii erau: 1328 din Bucovina, T 250 din Basarabia,

Next