Glasul Bucovinei, ianuarie 1921 (Anul 4, nr. 602-621)
1921-01-16 / nr. 611
* gm 9mm -■ ■ [UNK] " Ofier ft; u, £*ei»par .Opeca Universitara " ,iber cont. legea *• gead.n 23 Martie Organul partidului democrat al unirii REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA: APARE ZILNIC Telefon Wo. Pwulsteer: SepiVi Pvssmiaf ABONAMENTUL: Jte iwait « tei, ‘it **> 40 lea, pe trei îmi 20 tei, parts» $8scsuæ zaak, pe «a vni +0 iei, pe ®* an 20 «ei, pe te«s S«ü f ® te». wHcims nassini et DutBink* p*utantGtet»p«Hi*** ***» P* tod lad 216 let. Cernăuți, Strafe: DomnottMi fi«.. Ä S« print*«« numi stk'tie&i« äs Ä«ssch?in«Se kb »ft tespetesl lbe»? l N WuiMstful 56 teául Cernăuți Duminică 16 Ianuarie 1921 ANUNȚURI Șl RECLAME? csÉMÂïà ctapi tari? ți se primesc fe» Strata Démroaé&S' "Nó. Sö îtesi» ha«?*î* ta trj*rkx& aa ® bhsl » ssrcă te» «s e "7 BIBLIOTECA «IVEI »r«sawWill»aw«w! -SSR Nr. 611 0 discuție nedorită D. deputat Kohlruis a ținut să onoreze Crăciunul românesc colaborând la numărul închinat acestei sărbători, al ziarului blatt«. O intenție cu atât mai frumoasă „Morgent cu cât ceilalți concetățeni neromâni din Cernăuți au »stat și nîmeni Ia-a adus aminte, că se găsesc în România, unde biserica gr. or. este biserica oficială a statului, care măcar In ziua aceastaa Nașterii Domnului trebuia mai mult respec Sată de cum au găsit acești concetățeni de cuviință ținând prăvăliile deschise. Lăudăm gestul deputatului german, care n’a uitat acest lucru. Dar d-sa a făcut la ocazionalul articol unele aprecieri politice, împotriva cărora ne ridicăm în modul cel mai hotărît.. D. Kohlfuss, făcând o „privire retrospectivă asupra situației Germanilor în România Mare«, vorbește de nedreptățile ce »nerecunoștința,“ statului român a făcut să se îndure conaționalii d-sale în acești doi ani de la Unire. Nu vom dra deputatului discuta toate capetele de acuză german, comparând, pentru a dovedi netemeinicia lor, situația de la noi cu aceea a conaționalilor d-sale din Jugoslavia, din Cehoslovacia sau din Alsacia- Lorena. Punctul nostru de vedere, sau mai bine zis punctul de vedere românesc în privința asta, j I-am precizat, mai mult decât odată, limpedeși hotărît. A reveni, ar însemna a nu ne fi dat aeara nici pânâ azi, că, orice am face, câtă vreme va trăi generația neromână de azi noi vor înceta aici nemulțumirile cu noua patrie. Dar d. Kohlruss puse chestiunea germană la noi într’un food, care nu poate fi trecut sub tăcere. j . se știe că prin nimic nu se poate evidecția mai mult o situație ca prin comparație, i și compară situația Germanilor In cadrele României Mari cu situația Românilor bucovinenii la cadrele fostei Monarhii, pentru a ajunge! La concluzia, că, «deșir am fost »o minoritate! dispăreau«, ne ambiționale și politice, cad bucurat de drepturi mazi, la rândul nostru, am refuza a le recunoaște dumnealor. Respingem, din capul locului, cu toată indignarea comparația aceasta, în care au odată , și-au luat refugiul campionii minorităților noastre pentru a-și plasa reaua credință și întenția de a interverti faptele. Refuzăm comparația, fiindcă noi Românii bucovineni, în momentul răpirii, nu eram niște coloniști risipiți aici pe un pământ german și înconjurați de-o imensă populație germană, Iar Bara singur caz am admite și comparația și concluzia la care vrea să ajungă deputatul german al cercului românesc Storojineț. Noi ne găsiam aici în acel moment intr’o străveche provincia românească, unde am așteptat dela stăpânirea cotropitoare, an ca să ni se »deieu drepturi ci ca să nu ni se „îee". Iar față de Germanii noștri nu poate fi vorba de a se „imit ceva ci numai de a se »««, căci ceea ce au avut nu au fost drepturi ci usurpări, de cad Insă noi nu facem vinovat pe nimeni și pe care eu le-am aminti, dacă oameni ca d. Kohlruss nu ne-ar provoca. Dar n’am terminat cu d. Kohlruss. Printre chestiunile atinse da d-sa și peste cari trecem, se găsește ana, asupra căreia poate nu ne-am rostit dacă destul de precis. D-sa ne acuză că am prigonit teatrul german, acest «așezământ de cultură germană» cum numește d- sa o halucinație ce-o are, probabil ,sub impresia recentelor întâmplări din Ceha-Slovacia. Am spus «o halucinație», căci, pentru Dumtrezeu, cum am fi putut noi prigoni ceva ce nici nu există în Bucovina. Dacă am fi în Bodelsila —■ cum vedem trebuie să nu transportăm In alte țări mai apre apus, pe balcanicul levante neputându-ne pământ și României nnteînțelege cu cine vorbește tr. camele unor idei ca cel apărate de d. Kohkrusa — dacă am fi, cum am spun, tu P?vem!a, am admite amărăciunea d-șase cum am fi admis și comparația de mai sus, dacă în anul 1775 ne-am fi găsit sămănați de curând în vr’o Lume germană oarecare, iar nu ca singură populațiune băștinașă și stăpână a Bucovinei. Ia adevăr nn Fraga Germanii au un teatru al lor, pe care populațiunea cehă l-a ocupat în mod forțat izgonind trupa germană. La noi lasă afară de scena din casa națională germană, față de care an i-a trecut nimănui prin gând nebunia de a se atinge, nu vedem nici un teatru german. Aici este numai un teatru orășășesc, care a fost în slujba culturii germane precum se cuvine cu mai mult drept să fie de azi înainte tn aceea a culturii românești. E adevărat că, la un moment dat, trupă germană care venia in Bucovina, a Întâmpinat oarecare greutăți la graniță. Dar tot așa de adevărat este că ceea ce s’a întâmplat ulterior nu ar fi fost posibil să se întâmple bunăoară în Franța. Acolo guvernul francez n’ar fi admis niciodată venirea și stabilirea, ca a ea acasă, a acei trupe berlineze, pe pământul Alsaciei, care de bună samă nu este mai francez decât este românesc pământul Bucovinei. La noi a fost posibil acest act, nu de toleranță ci direct, am putea spune, de slăbiciune în dauna propriilor noastre interese. Și totuși se găsesc printre Germanii noștri oameni ca domnul Kohlruss, cari să ne atace chiar și pe această chestiune, nevoind a înțelege că ana este să ai teatrul d-tale german și trupa d'tale germană compusă din cetățeni ai acestei țări și cu totul alta e a aduce trupe străine și a ocupa un teatru, asupra căruia tocmai concetățenii noștri germani au cel mai puțin drept. Dar d. Kohlfuss face politică și crede că trebuie un piedestal în ochi conaționalilor săi și pentru ca să-l aibă crede că trebuie să ațâțe nemulțumirile acestora. Uită însă că la același timp ne ațâță și pe noi, aducându ne aminte de o mare datorie ce o avem față de cultura noastră aici Regretăm. In interesul unei pașdce conveniri, efectul urmărit de deputatul "german, " mulțumim însă pentru cellalt la care nu s’a gândit. 6. Rodică Din isprăvile terenului 6. Hutu Cu privire la sirieola nostra „Figuri câmpaîangene“, apărut în No. 602, și ca o completare a celor cuprinse în el, D. Ionn Aighe l nu trimite spre pubiicare, ceea ce o facem cu plăcere, următoarea Constatare: Toate băncile știa că în urma războiului a apărat o lege, prin care s’a fixat maximal camerelor admise ș. a. pentru cambii 6 °/C , pentru act da înscriere 5 °/C. Legea aceasta e și seama in vigoare și are vădit de de scop să scutească populațiunea de cămătari, viața în urma războinici fiind și s șad,*siud* grea. Ce se Întâmplă iasă ? Li banca amintită »’a fost In tot de cursă! râzboialul și și ia și astăzi camătă de 7 Vî °/6* La adunarea menționată, dând Direcțiunea raport despre activitatea sau mai bine zis neactivitatea bäncii, după cum a susținut d-i director «sogar, sm veștejit ridicarea unei carnete mai mari decât a permite liges, adecă 5 ° 10, inducând ca caz concret, și am propus amânarea adunării spre a se putea constata «bazările ș. a. de la cine și cu cât s’a luat mai mult și ce s’a întâmplat ca plusul. Cuvântarea mea a ficat asupra membrilor prezenți o impresie adâncă, iar pe d-1 director și pe d - visterni, i-a scos din echilibru. Toate desvinovățirile n’au avut efectul dorit de a calma spiritele și armarea a fost, că cea mai mare parte a membrilor prezenți, cam S0 la număr, sa părăsit nedumeriți și huiduieci asupra cămătăriei nerușinate, localal adunării remânând de față numai o parte a Direcțiunii și vro 15 membri Cu aceștia Direcțunea a continuat, cu tot protestul meu, adunarea, la care s’a decis: „să rdmâie am au. Cei ce au luat această faimoasă hotârire nu sunt cei loviți de camati regaîă, ci aceia cari au avut depuneri și au ridicat pentru ele 6 ° 10 dobândă, deși cunoscut este că pentru depuneri 6șa plătit la toate institutele cinstit conduse în timpul războiului numai 1“'1 Va’lo» ba, în cele mai multe cazuri, nîmîcă. Vra să zici . Spre a putea servi depunătorilor fericiți, cari sunt membrii ai direcțiunii sau protejați ai acesteia, dobândă de 600 și spre a vota vlatornicului George Hain remunerația ca și înainte de război un mivas de 1600 cor. anual, cu toate că, după cum a raportat directorul, în anii 1916—1918 banca și-a sistat activitatea, s’au împovărat datornicii cu o camătă oprită prin lege. Deci nu ia contra fiecărei camete, ci in contra ridicării unei camete da 7V2 ® 10 d la osmani încrezuți in corectitudinea funcționarul biucii s’a îndreptat protestului meu Aceasta spre lămuriri. Molțămindu-Vă pentru aspiralitate, român aia Voastră Câmpulung, 5 Ianuarie 1921. Ioan Anghel. Contele Sapieha la București București, 14 (Damian) —■ Ministrul polon al externelor Contele Sapieha sosește mâine în vederea întrevederii cu Take Ionescu.