Glasul Bucovinei, iunie 1921 (Anul 4, nr. 716-735)

1921-06-25 / nr. 733

£:­­ A Snxsî­­*51L'( ) Număr pentru tirani lernauți Sâmbătă 25 Iunie 1921 Exemplev­ersitară­­lui democrat al unirii Telefon No. 61 APARE ZILNIC ABONAMENTUL: Pe un an 80 lei, pe­­ I­­an 40 lei, pe trei luni 20 lei, pentru țirani zilnn­c, pe un an 40 lei, pe an 20 lei, pe trei luni 10 lei, numai numărul de Duminică pe un an 10 lei, pe u­ s­an 5 lei. :TIA ȘI ADMINISTRAȚIA: Cernăuți, Strada Domnească No. 33 Se primesc num­ai articole iscălite Manuscrisele nu se înapoiază Nr. 733 Fondator: Sextil Pușcariu ANUNȚURI ȘI RECLAME: se calculează după tarif și se primesc la administrare Strada Domnească No. 33 Pentru inserare în interiorul ziarului ■* md taxa cu 50"10 . Averescanizarea Fondului bisericesc Cel mai­ vajnic așezământ românesc in Bu­covina, rămas de pe vremea Austriacilor, este de bună samă Fondul bisericesc. Alcătuit din marfnimoasele danii ale­ Voevozilor, mitropoliți­­lor, episcopilor și boierilor moldoveni, făcute episcopiei de Rădăuți și mănăstirilor și schitu­rilor bucovinene. Fondul bisericesc a fost creat­­ la anul 1783 de împăratul austriac Iosif al I lea și pus sub ocârmuirea stăpânirii austriace. Daniile, din care s’a alcătuit Fondul bise­ricesc, aveau cea mai frumoasă menire, căci marini moșii ctitori lăsaseră cu limbă de moarte moșiile lor numai pentru biserici, școli și așe­zăminte de binefacere. Stăpânirea austriacă nu s'a ținut totdeauna de voia fericiților miluitori, astfel că din averea Fondului nostru bisericesc s’au clădit și cazărmi, iar ln vremea războiului din­­­ urmă guve­nul austriac a răsluit, fără nici un drept, toată averea in bani gata a Fondului, care se ridica la 160 de milioane de coroane. Sumedenia aceasta de bani a mers pe seama celor opt Împrumuturi de războiu austriace, și Mitropolitul Bucovinei, luat pe sus de Austriaci, a Încuviințat acest jaf. Noi nu-l învinovățim pe înalt Prea Sfințitul din pricina aceasta, știind că a fost silit de cei ce îi erau stăpâni pe a­­tunci, credem Insă că un Silvestru Morariu* Andrievici n’ar fi pus iscălitura sa nici In lup­ta­ capului pe ușa o hârtie austriacă. Și atunci ne Întrebăm : De ce se ține înalt Prea Sfințitul astăzi, sub stăpânirea românească, așa de tare de administrarea averilor Fondului, pe care le-a părăsit sub stăpânirea austriacă, deși astăzi nu-i nici o primejdie că se va răs­ina dușmanul neamului nostru ? întrebarea această are numai un singur răspuns : înalt Prea Sfințitul face politică, dându­­se cu­rond cu totul pe partea acelora, ce nu merg cu poporul de la țară și se­­ sprijinesc pe oameni cari nu fac parte din ceata, dreptcre­­dincioșilor înalt Prea Siliad­ei Sale. Numai ast­fel putem Înțelege graba și plăcerea cu care a luat In samă administrația Fondului nostru tn primăvara anului 19x9 din mâna d-lui Flondor și astă primăvară, pentru a doua oară, din mâna d-lul Dori Popovîci, cu toate că știa foarte bine că nici legea, nici voia dreptcredincioșilor nu sunt pe partea I. P. S. Sale. înzădar s’a opus D. Nistor și-atunci și­ acu­­ma acestei nerânduieli, atunci, ca Ministru-dele­­gat, scoțând fondul de sub acea oblăduire, acuma, ca senator, cerând dela guvern luarea la sumă a legii și a voinței dreptcredincioșilor­­ români. Cârmuirea de astăzi pare că se Îndreaptă la toate faptele sale numai după folosul «partidului poporului» și I. P. S. Sa face ca floarea soarelui, îndreptându-și fața mereu către soarele averescan. Se zvonește că trecerea Fondului pe sama Mitropolitului s’a făcut de astă dată numai pen­tru ca să poată ajunge mai ușor un fruntaș a­­verescan in fruntea Direcțiunii bunurilor, acesta urmând să fie numit nu de M. S. Regele, ci, după rânduiala cea no­uă, de Mitropolitul. In cazul acesta fruntașul averescan, care mai este și deputat, aici n’ar mai trebui să se retragă din deputăție. Apoi și congresul bisericesc se va alege și va lucra după bunul plac al celor ce încurcă trebile obștești și de mai bine de un an de zile. Iar poporul de la țară vă căsca gura la toate năzdrăvăniile lor. Iată de ce suntem noi in contra administrării fondului bisericesc de către Mitropolitul Bucovinei și cerem ca schimbările ce au să se facă, să fie făcute pe calea legilor și spre folosul tuturor dreptcredincioșilor români. Noi cerem ca Fon­dul bisericesc să fie recunoscut, prin o anume lege, ca așezământ național românesc, să fie administrat de congresul bisericesc, la care să latre de două ori mai mulți mireni decât preoți, și să fie folosit pentru scopuri bisericești, șco­lare și de binefacere, politica de căpătuială însă să fie izgonită din biserică și din toate trebile bisericești.­­­ Numai în chipul acesta se va împilai voia mârtuimoșilor ctitori și adaugători al acestui Fond bisericesc, dându-li lor odihni binemeri­tată la mormânt, iar urmașilor lor și tuturor dreptcredincioșilor români pace, liniște și mul­țumire sufletească. De altfel, păcat de danie. Iorgu I­. Toma. -------------------------------------------­ Adunarea Partidului democrat al Unirii la Cernăuți Partidul unirii, ca partid democrat care și-a pus­in gând să crească poporul politicește și să-l facă să înțeleagă cari sânt datoriile fiecărui cetățean și ce drep­tur­ are fiecare, ține de cuviință să faci adunări cât mai dese, dacă nu se poate și la țară din cauza scum­­petei, măcar in Cernăuți. La aceste adunări reprezentanții partidului nostru în Parlament, domnii I. Nistor, senator și V. Ungurean, deputat, fac darea de samă asupra activității lor par­lamentare, așternând in fața ascultătorilor situația po­litică cu toate schimbările ce se ivesc, adu­­ând tot­odată la cunoștință și toate planurile averescanilor dela cârmi. O adunare de acestea a partidului democrat al Unirii s’a ținut și a doua zi de Dumisica-Mare în Cer­năuți. Au vorbit pe lângă" domnii Nistor și Ungurean și alți membrii vrednici ai partidului. Iatre vorbitori a fost și gospodarul Nistor Porcațan din Cârpalang, care a arătat nevoile țărănești, spunând că țăranii nu mai așteaptă nimic de la acest guvern și că sbia aș­teaptă să vie altul la cârmă, căci ei au as­cui să spună păsurile lor. In numele țăranilor și-a exprimat deplină încredere in partidul democrat al Unirii și în drago­stea cu care lncrează pentru binele obștesc domnii se­nator Nistor și deputat V. Ungurean. Adunarea a votat și o moțiune de neîncredere in guvernul averescan. in moțiune s’a protestat împotriva tuturor neregulilor ce se îngădae acest guvern in dann­ mulțimii năcăjite. S’a cerut totodată și schimbarea gu­vernului, căci cu cârmuirea aceasta care a prit vreme de un an și jumătate numai pe speculanți și pe cei bogați, ne duce țara de râpă. --------------------------------------------­Citiți „Glasul Bucovinei“ *1 împrumuturile de războiu • In Iim­a. Aprilie a­ anului acestuia ministerul de de finanțe din București a dat o porunca ca toate împrumuturile­­ facute de fostul stat Austro-Ungar la cetățenii cari după prăbușirea acestuia au devenit cetățeni români, sa fie ștampilate, adecă să le pue peceatea româneasca cum s’a făcut și cu coroanele. Deoarece împrumuturile acele erau de două feliuri și anume : împrumuturi dinaintea războiului și împrumuturi de războiu, pentru împrumuturile făcute dinaintea războiului, s’a fâcut un isvod deosebit și o copie de pe actul de împrumut, dând înapoi fie­căruia actele de împrumut, iar la ștampilarea împru­muturilor de război s’a purces cu totul altfel. Fiindcă statul austriac în cele mai multe cazuri nici nu făcuse actele de împrumut în regulă așa cum este obiceiul, ci le-a dat celor ce au subscris la împrumuturile de războiu numai o chitanță urmând ca mai pe urmă, să li elibereze și actele de împrumut, ștampilarea lor s’a făcut astfel, că diregătoriile de bir ale statu­lui român, au strâns toate aceste acte și chitanțe, iar oamenilor, cari le-au înaintat le-au dat o copie de pe acele acte, care să dovedească, că ei au făcut la timp declarațiile cerute.­Cum s’au fâcut aceste împrumuturi de războiu, și sub ce împrejurări toată lumea știe. Au fost siliți nu numai bogatul care avea de unde ci și slujbașul, care din leafa lui sărăcăcioasă, să ia parte la aceste împrumuturi, gospodarul care n’avea bani trebuia să împrumute bani de pe la bănci cu camătă mare și pe chizășia pământului, pentru ca acești bani sâ-i deie în împrumut statului pe­ o camătă mai mică și fără vedea, ba până și banii orfanilor, cari erau gospodăriți de epitropiile judecătorești, au fost văr­sați în aceste împrumuturi, nu mai vorbim­ de averile comunale, ale țârii, și ale fondului bisericesc, cari și ele s’au îndatorit pe la băncile cele mari, de bună seamă mai mult de silă, de cât de voie­­ bună, numai ca să iscâlească și ele la aceste împrumuturi de război. Nu vom vorbi aici, de acei cari la vremea sa îndemnau cu fel de fel de șiretelicuri pe bieții oameni la astfel de treburi. Pe vremea Austriei de bună samă aces lucru era lăudat, iar stăpânirea românească netrâ­­gându-i la răspundere pentru acest zel de la început, gu­vernul de azi al D lui General Averescu nu numai că le-a iertat acest păcat, dar pe mulți din ei i-a în­vrednicit, cu mare cinste, fâcându-i miniștri, sena­tori sau deputați și știu eu cu ce alte slujbe grase, cu aceste însă păcatul lor nu-i ispășit, ci ne între­băm ce se întâmpla cu aceste împrumuturi ! ? Sânt pironiți pe loc def atâta vreme atâția bani ai oamenilor nevoiași și ai orfanilor, cari în aceste grele vremuri sunt nevoiți să se atingă de munca și sudoarea lor agonisita din trecut, dar nu-și pot ajuta, căci lucrurile aceste rămân de atâta vreme încurcate. Banii împrumutați altora cu chibzuință aduc, folos, și la nevoie chiar înainte de vedea te poți ajutora, zalogind hârtiile, cari dovedesc aceste îm­prumuturi. Cu aceste împrumuturi de războiu la ne­voie insă nu te poți ajutora defel. Dela stampilarea acestor împrumuturi de râz­­boiu au trecut mai mult de două luni, și oamenii, cari la termin au facut declarațiile cerute, nici până azi nu știu ce se va întâmpla cu acest lucru. O deslușire se cuvinea ca să se facă din partea guvernului îndată ce s’a sfârșit cu declarațiile de cari am vorbit mai sus căci după părerea noastră aceasta n’ar fi pricinuit nici primejdie, ci din contră ar fi întărit nădejdile. • De bună seamă statul român trebuia să ieie asupra sa o parte din aceste împrumuturi de războiu ale Austro-Ungariei, și anume în măsura ce se cu­vine, cetățenilor cari au participat la aceste împru­muturi și cari după prăbușirea Austro-Ungariei au devenit cetățeni români. Acest lucru trebue făcut cu cap și socoteală, și cât de curând dar fără de învârtelile și speculațiile cum s’au făcut astă toamnă cu schimbul coroanelor, A. Barae.

Next