Glasul Bucovinei, septembrie 1922 (Anul 5, nr. 1069-1091)

1922-09-27 / nr. 1089

Fag. 2. Inaugurarea festivă a Teatrului Național din Cernăuți II. Discursul d lui N. Leonard Doamnelor și Domnilor, înainte de a rosti câteva cuvinte despre însem­nătatea în Teatru a zilei de azi, să-mi permiteți a­ saluta în mijlocul nostru pe D-nii miniștri Banu și Nistor făuritorii acestei stagiuni teatrale și cari m’au onorat cu greaua și înalta misiune de a conduce de­stinele Teatrului Național din Cernăuți. Pentru noi ca și pentru D-v., pentru noi cari am trăit și am luptat cu nădejde în realizările de astăzi pentru D-v. pe cari în suferință v’a oferit aceeași nădejde în putința înfăptuirilor prezente, spec­tacolul din astă seară trebue să reprezinte mai mult decât banalitatea rece a unei solemnități oficiale. Desigur că începutul de activitate artistică a unui nou Teatru de stat, are oricând și în orice loc însemnătatea unui eveniment cultural. De data aceasta, însă, evenimentul cultural este copleșit de rostul na­țional al așezărei celui dintâiu Teatru românesc în Ca­pitala Bucovinei. Și e copleșitor rostul național al așe­zărei acestui teatru, fiindcă prin școală și teatru, vom avea mai ales să ducem la rezultate definitive opera de unificare sufletească a neamului nostru, întrunit pentru prima dată laolaltă în granițele lui firești, după lupte și suferințe aproape milenare. Iar dacă factorul teatru are de jucat un rol așa de important in desă­vârșirea acestei opere nationale, e pentru că el se adresează deodată și sufletului și minții. Mai cu osebire în aceste noui și minunat de frumoase ținuturi, prin școală și prin teatru sufletele românești se apropie și se unesc în aceeași dragoste neștirbită de neam; prin școală și teatru se învață a se cunoaște trecutul neamului acestuia, deopotrivă eroic și mare în suferințele ca și în bucuriile lui, în înfrângerile ca și în victoriile sale. Prin școală și teatru graiul românesc are de împlinit în țara noastră nouă rolul la care-1 îndreptățește situațiunea noastră de stat național , prin școală și prin teatru vom avea să facem o realitate din testamentul lui Enăchiță Vă­­cărescu, care drept orice moștenire , lăsă urmașilor lui Văcărești creșterea limbei românești și a patriei iubite. In zilele mai bune de astăzi, urmând sfatul ce­l ne-a rămas din bătrâne vremuri, să facem prin teatru ! dar, ca graiul românesc și iubirea de patrie să crea­scă așa fel, încât să putem lăsa generației de mâine­­ roade întregi ale suferințelor și muzicei noastre. Și când acesta este azi ca și om­ în prima epocă a renașterei noastre culturale naționale, rolul teatrului în România mare și nouă, fără îndoială că nu fără dreptate avem să primim astăzi cu mândrie și cu în­­­­dreptățire nădejdi la ziua de mâine pentru misiunea ce are de împlinit deschiderea stagiunei Teatrului Na­țional din Cernăuți. I E un eveniment cultural și național mai ales,­­ căruia tocmai pentru acest cuvânt prin programul reprezentației din astă seară, am socotit să-i dăm­­ toată cinstirea la care are dreptul Bucovina, pe care­­ Alexandri a cântat-o așa de minunat în forma cea­­ mai frumoasă a geniului limbei noastre. Inaugurând începutul activității românești în Teatrul Național din Cernăuți, cel dintâiu gând, cea dintâiu închinare a noastră, trebue s’o purtăm către­­ acela, care simbolizează în chip atât de strălucit uni­­­­tatea noastră națională. Toate năzuințele și toate simțimintele noastre! cele mai bune !și cele mai curate, să le întrunim în aceeași urare pentru marele Voevod, în care azi ca și eli ne-am pus toate speranțele în desăvârșirea operei, pe care i-o datorim așa de mult. Trăiască M. Sa Regale«­ —--- — » • • «|--—------------------­ GLASUL BUCOVINEI Se știe că fruntașa comună Vicovul de Sus are o biserică prea puțin încăpătoare pentru cele 10.000 de suflete, câte se numără comuna. De aceea Vicovenii i-au solicitat sprijinul d-lui ministru Nistor pentru zidirea unei noui biserici. D. Nistor a luat toate măsurile potrivite pentru realizarea acestei dorințe. Duminică în 24 d. c. d-niul ministru a sosit la Vicovul de Sus, însoțit fiind de domnii A. Morariu, deputat, R. Gândea, prof. univ. și Poliacov, inspectorul cooperativelor; aici le-a arătat gospodarilor vicoveni planul pentru o biserică nouă. Această biserică va putea cuprinde 800 de credincioși, va fi zidită în parte de peatră și în parte de lemn, ca să nu fie "din cale afară scumpă în vremurile a­­cestea. Poporul, strâns în număr foarte mare, a as­cultat cu mare bucurie expunerile d-lui Nistor, a primit pianul și s’a hotărît să se ceară dela fond lemnul necesar de construcție. Orice nou lăcaș dumnezeesc — le-a spus d-nul Nistor vicovenilor — este un nou pas spre bine, o nouă dovadă de credință și de iubire față de legea stră­moșească Nu ne îndoim că și preavea. Consistor va ținea cont de dorința credincioșilor din Vicov și-i va sprijini pe aceștia întru toate. Populația din Vicov i-a mulțumit cu mare însu­flețire d-lui ministru pentru grija ce le-o poartă. După aceasta d, deputat A. Morariu le-a expli­cat gospodarilor în curtea primăriei rostul cooperati­velor. A stăruit mai ales și asupra putinței pentru ță­ranii noștri de a face negoț cinstit cu ajutorul coope­rativelor , de a primi mărfurile mai ieftine și de a scăpa de specula oamenilor fără scrupul. Explicându-le apoi unele paragrafe din statutul cooperativelor, a în­ființat cu ajutorul fruntașilor și gospodarilor și în Vicov o cooperativă care a fost numită «Bradul». Când s’a făcut actul de constituire, s’a putut vedea cum înțeleg țăranii noștri lucrurile bune și folositoare pentru ei. S’au anunțat foarte mulți ca membri ai nouei coope­rative, în scurtă vreme aproape o sută de iscălituri au acoperit procesul verbal. S’au subscris peste 11.000 Lei, din care 8420 Lei au fost imediat văr­sați. Cerând necontenit noui gospodari să fie primiți ca membri în noua cooperativă, și s’a pus în vedere că înscrierile pot continua și în zilele următoare la consiliul nou ales. După alegerea consiliului și al co­mitetului cenzorilor nouei cooperative, distinșii oaspeți s’au întors la Cernăuți. Coresp. M îi imi­t Mun­citor Cu privire la cele hotărîte în ultimul consiliu de miniștri ziarul «Universul» scrie : „S’a mai hotărît ca imediat după terminarea solemnității de încoronare a Suveranilor, parlamentul să continue ședințele începând de la 18 Octombrie și, să ia imediat în discuție revendicările funcționarilor, stabilind prin vot sporurile ce să se dea funcționarilor publici, contându-se ca dată de început a acestor sporuri 1 Octombrie. Suma globală proiectată pentru aceste sporuri se cifrează la aproximativ 600 de milioane de lei pe restul exercițiului financiar actual, adică de la 1 Octom­brie 1922 până la 1 Aprilie 1923. Nu s-a discutat nimic încă asupra cuantumului sporului ce se va acorda de fiecare salariu, această chestie fiind rezervată discuției în parlament. In legătură cu această problemă, ministrul de­­ finanțe Cr. Vintilă Brătianu a cerut consiliului să-i­­ acorde o ședință viitoare în care să facă o expunere­­ amănunțită asupra mersului încasărilor și cheltuielilor Statului din actualul budget și cu acest prilej fiecare­­ ministru să înfățișeze consiliului posibilitățile de redu­­­­cere a cheltuielilor și suprimările de credite cu putință la departamentul respectiv, ca să se poată și pe această cale întregi dacă nu chiar spori suma trebuin­cioasă pentru o cât mai mare îmbunătățire a salariilor funcționarilor.­­Consiliul a acceptat să consacre viitoarea sa ședință în cea mai mare parte acestei probleme.“ O telegramă de protest „Dreptatea“ averescană de aici din 24 Sept. 1922 pretinde că a trimis președintelui consiliului de miniștri o telegramă de protest, care conține ne­adevăruri atât de vădite, un dor transparent după fosta stăpânire austriacă și e atât de bădărană în formă, încât cel mai mic simț de bună creștere te face să nu poți crede că chiar și „Dirigența Par­tidului Poporului din Bucovina, e așa de lipsită de bun simț și înțelepciune, încât să se ilustreze în așa chip. Unde mai pui, că o adresă scrisă în așa for­­­­mă nici nu poate avea vreun efect, căci oricine ar primi-o, vede numai­decât că trimițătorul ei nu poate fi cu toate acasă. De aceea, pe cât se pare telegra­ma care caracterizează în chip minunat dirigența a­­verescană și organul ei „Dreptatea“ e numai spre a impresiona pe puținii cititori ai „ Dreptății“, ară­tând cât de grozavi sunt patronii ei, putând vorbi cu cel dintâiu ministru al țării ca și la masa din baroc din clubul averescan, dacă nu chiar mai rău. De altfel erau semne destule, că dirigintele averescanilor de la noi suspină după robia austriacă. Prin afirmația din telegramă că „nici pe timpul­­ Austriacilor nu s’au comis asemenea violențe admi­nistrative față de România se mai adauge încă unul. Apoi se știe de toată lumea de la noi că liceul­­ de fete din Suceava a fost înființat și organizat de I fie iertatul profesor de istorie Samuil Isopescu, și nu de d. Dr. Eus. Popovici. Nu credem să placă d­lui Eus. Popovici ca dirigența partidului­­ sale să-l împrumute cu meritele colegilor săi decedați,­­ de aceea credem că chiar însuși d sa va da o dis­­­­mințire. Paris-București în zece ore . Citim în „Universul“. Sâmbătă, 23 cm­. la orele 6, două avioane ale­­ companiei franceze de aviație au sosit la aerodromul 1 dela Băneasa-Plecați la orele 5 dimineața, de la aeroportul Bourget (Paris), comandantul Vuillemin, cu mecanicul­ său sergentul Hébrard, și căpitanul Dagnaux cu meca­nicul său caporalul Levien, au făcut acest raid uimitor . Paris-București în zece ore, îndeplinind astfel cel mai mare raid de iuțeală, făcut cu aeroplanul până în prezent. Favorizate de un vânt bun, care bătea dinspre­ vest, și care menținea viteza mijlocie de 200 k­m. pe 1 oră, avioanele -- două aparate tip­ Breguet, model obișnuit al armatei franceze — au aterisat la Metz, la orele 6 luni, dimineața. După o ședere de jumătate oră la Metz și-au­­ continuat zborul spre Budapesta unde au ajuns la orele 2, rămânând două ore pentru procurarea benzinei 1 și luarea prânzului, după care și-au continuat drumul spre București. In tot timpul călătoriei aparatele nu au suferit nici cel mai mic accident. Comandantul Vuillemin, deținătorul cupei «Mi­­chellin» (penru un zbor de 2500 k­m.) este una din personalitățile cele mai distinse și cunoscute ale avia­ției militare franceze. El a făcut, în­­ timpul războiului mondial, dese­ori cursa Paris- Constantinopol-Cairo, și este cunoscut pentru faimosul raid făcut peste Mediterana, și deasupra Saharei. Actualimente comandă reg. 11 de aviație din Metz. Căpitanul Dagnaux, profesor la școala centrală de aviație din Paris, este un invalid glorios al marelui­­ război, fiind rănit într-o luptă aeriană. E un colaborator prețios al comandantului Vuillemin și a dat un ajutor­­ important acestuia, la facerea planului de zbor pentru raid­ul Paris-București, care plan, în treacăt fie zis, a fost efectuat în două ore. Comandantul Vuillemin, a adus, din partea d-lui Poincaré președintele consiliului de miniștri francez, o scrisoare autografă, d-lui prim­-ministru­ I. C. Bră­tianu , iar din partea generalului Berthelot o scrisoare de omagii MM. LL. Regelui și Reginei. Pe lângă acestea aviatorii au adus și alte scri­sori și ziare apărute Sâmbătă dimineața în Paris. Cilia „Gasti menüei“ • • • • No. 1089 Cronica teatrală O noapte de vară, operetă in 3 acte de Rot. Bodanzky și Bruno Hardt-Warden, muzica de R. Stolz. Prințul Hans-Hubert (cel Leonard) a scăpătat din pricina vieții frivole pe care a dus-o. Este disperat și salvarea nu și-o vede decât într’o căsătorie cu o fată bogată. De aceea numai prințesa Kitty de Hu­­tenberg (d-na V. Miciora) este ființa care l-ar putea readuce la o viață fericită. Prințul se hotărește să uzeze de toate teritipurile ca să ajungă la țintă, Jaques Fisch­ (d-l Maximilian), un comi-voiajor, auzind că prințesa Kitty se gătește de nuntă, se poartă cu gân­dul să obite pentru firma sa comenzile de ruforie pentru căsătorie. An­sverișul acesta ar fi destul de rentabil și Fischl lucrează din răsputeri să-l facă. In­­tâlnindu-se cu prințul Hutenberg (d-l Gheorghiu), Fischl, un om care nu reușește niciodată în­ viață să-și impue voința, este luat drept prințul Hubert. Vrând-nevrând comi-voiajorul Fischl se vede ridicat la rangul de prinț, onoare pe care nu găsește nici un motiv s-o refuze. Rolul de prinț îl ia în serios, bro­­dându-l cu ticurile inerente unui parvenit. De aici a rezultat pentru prințul făcut cu hârzobul o situație din cele mai comice, pe care firește acesta n’o vede. Prințul acesta are un sistem propriu de a face frumos principesei Kitty, care nu are pentru el decât o mare aversiune. Ea iubește pe un altul pe acela care într’o noapte de vară i-a cântat sub balcon.] întâmplător principesa întâlnește într’un restau­rant pe alesul inimei ei. Avea funcțiunea de chelner. Acesta îi declară că o iubește, descoperindu-i totodată și trecutul său. Principesa fuge cu chelnerul, ceea ce produce mare vâlvă. Acest fapt scoate adevărul la suprafață : chelnerul este adevăratul prinț Hubert, pe când falsul Hubert este comi-voiajorul Fischl. Astfel prințul Hubert își ajunge scopul, iar falsul Hu­bert, rușinat,­se mulțumește cu fata de magazin Vally Hessner (d-na Aurian), care între timp flirtase cu fostul chelner. D-l Leonard a nuanțat maestru creația d-sale. Vigoarea talentului d-sale a captivat publicul. Voacea-i netedă și plină ne-a delectat dulce auzul. Fiori de sfânt deliciu ne-a cuprins sufletul, când d-l Leonard a cântat «Noapte de vară....» D-l Maximilian și-a susținut cu aceiaș inepuizabilă artă rolul. D-sa nu trece niciodată peste limita naturalului. D-na Miciora a interpretat cu precizie și siguranță. D-na Aurian a incarnat fericit rolul sprințarei fete de magazin. D-nii Al. Gheorghiu, Groner și Petrovicescu au mulțumit pe de-a’ntregul. De o specifică drăgălășie a fost scena în care au dansat d-nele Maria Antonov și S. Dumitrescu, copiii primarului Doberei (Petrovicescu). Au scos bine în relief naivitatea copilărească. Restul interpre­tărilor n’a lăsat nimic de dorit. Publicul a recompen­sat cu aplauze frenetice pe interpreți. Avem desigur ocaziunea să savurăm o bună artă românească. V. P.

Next