Glasul Bucovinei, martie 1923 (Anul 6, nr. 1203-1229)

1923-03-28 / nr. 1226

flßONflrtENTüL: pe un an 60 lei, pe V2 an 80 lei, pe trei luni 40 lei, pentru ţărani zilnic: pe un an 80 lei, pe V2 an 40 lei, pe trei luni 20 lei. Numai numărul de Duminică: pe un an 32 lei, pe ui an 16 lei, pe trei luni 8 lei. Pentru străinătate pe un an 400 lei, pe an 200 lei-Redacţia şi Administraţia Cernăuţi, No. 33, Strada Domnească No. 33 Se primesc numai articole iscălite. Manucrisele nu se înapoiază. ANUNŢURI Şl RECLIIHE se calculează după tarif şi se primesc la administraţie . Strada Domnească No. 33 Pentru inserare in Interiorul ziarului se urcă taxa cu 5©*ro. î j Ml VNEI ni tufllil Ni s’a spus că suntem anticlerical!. Câtă cerneală s’a vărsat pe această chestiune ! Cât de mult s’a încercat să se argumenteze cu argumente cari nu spun nimic că noi nu ştim şi nu voim să apărăm interesele bisericii şi interesele preoţimii noastre! E adevărat că s’au confundat anumite interese mai mult sau mai puţin creştine, dar foarte materiale ale unor persoane din clerul înalt, care evident merg cu exemplul bun înaintea creştinilor donici de ideal, cu interesele mari şi cu adevărat superioare ale bisericii noastre. Această confusiune a fost apoi întrebuinţată într’un mod nu tocmai abil pentru a ne ponegri, pentru a ne prezintă lumii ca pe aceia care am fi adversarii preoţimii noastre . Că preoţimea îşi avea şi îşi are nu adversarii, dar duşmanii săi chiar acolo, unde te-ai aştepta mai puţin să găseşti, era un lucru care nu-i închieia pe marii filantropi cari apărau chipurile biserica noastră. Nici faptul că se răspăndiau sectele chiar în satele preoţilor distinşi cu brârte roşii şi că lumea era tot mai decepţionată de «idealismul» şi munca uriaşă, ce duce la surmenaj, a unor clerici distinşi, ca să nu le zicem consilieri consistoriali, nu era lucru de importanţă. Lucrul de căpetenie era de a exploata pentru scopuri politice buna credinţă a preoţilor noştri de la ţară şi de a crea o atmosferă ostilă în jurul nostru cu ajutorul acestui cler, care ar fi fost deposedat de bunurile sale. Dar legenda n’a prins. Dintăiu au spulberat-o urzitorii ei înşişi, atunci când voiau, celor ce aveau, lefuri mai mari, iar celor ce nu aveau, li se da destul de puţin de dragul — idealismului apostolic. Iubirea de dreptate s’a manifestat şi atunci când cooperatorilor lis’au mai luat câteva hectare de pământ,dându-li-se parohilor, ca nu cumva cei ce lucrează în chip egal în agrul lui Christos să fie şi retribuiţi în acelaş chip. Iar când fostul ministru de instrucţie se purta cu gândul să scoată printr’o lege învăţământul religios din cele două clase din urmă ale şcoalelor secundare, nu s’a auzit nici un glas de protest, nici în Senat, nici în presă din partea clericilor atât de îngrijaţi de biserică. Iată că vine însă vremea care deschide ochii şi acelora cari mai puteau crede în acuzaţiile neîntemeiate. Cu prilejul Constituţiei s’a văzut cine poartă de grijă bisericii noastre. Ministrul Nistor s’a îngrijit în guvern ca dorinţele preoţimîi noastre să fie respectate în legătură cu situaţia bisericii noastre de biserică dominantă; senatorul Cotlarciuc a luat parte chiar şi la o adunare a clerului din Capitală în aceiaşi chestiune, susţinând drepturile bisericii noastre, iar la Cameră deputatul1 Morariu s’a ocupat în frumosul său discurs din 10 Martie a. c. într’un chip strălucit de biserică S’ar putea obiecta că un ministru trebue să ţie cont de dorinţeie tuturor, că un senator preot era firesc să apere biserica, dar un deputat mirean ? Şi acest deputat mirean, Dr. A. Morariu, a vorbit cu atâta competinţă despre rostul bisericii noastre, făcând o largă şi foarte bine documentată expunere asupra raportului bisericii faţă de stat, a vorbit cu atâta convingere şi căldură despre biserica noastră, cum nu putea vorbi mai bine un preot cu tragere de inimă pentru misiunea sa. Astăzi vedem că drepturile bisericii noastre sunt asigurate în noua Constituţie. Sunt recunoscute două biserici naţionale, a noastră şi cea unită. A noastră fiind biserica majorităţii covârşitoare a Românilor, rămâne «dominantă în stat», iar cea unită va avea întâietate faţă de celelalte culte. Nu putem decât să ne bucurăm că bisericii noastre, atât de strâns legată de istoria neamului nostru, i se recunosc drepturile ei tradiţionale pe care nu totdeauna le-am revendicat şi respectat. Dar nu putem trece sub tăcere nici acţiunea oamenilor noştri, care este cea mai elocventă desminţire a învinuirilor atât de interesate şi atât de nesincere de un închipuit anticlericalism. Căci şi aici îşi are îndreptăţire cuvântul din Scriptură:: «Nu cel ce zice : Doamne, Doamne! va intra în împărăţia cea cerească, ci ce! ce face voia Tatălui ceresc». fierari lui Quine M la Mw$ La pornirea osemintelor lui Dimitrie Onciul din Bucureşti spre Bucovina d-l ministru Nistor a rostit pe peronul Gărei de bord, după ce s’a terminat serviciul divin, următoarea cuvântare: Jalnică Adunare. Moartea lui Dimitrie Onciul a trezit regrete unanime în inimile tuturor câţi l-au cunoscut şi în deosebi în sufletele recunoscătoare ale acelora cari s’au adăpat la izvorul limpede al bogatei şi metodicei sale erudiţiuni. Academia, Universitatea şi multe alte aşezăminte de înaltă cultură au pus doliu pentru a manifesta jalea lor pe urma grelei pierderi ce au îndurat. Studenţii s’au adunat în corpore pentru a da ultimele onoruri scumpului şi neuitatului lor dascăl şi povăţuitor. La doliul acesta general participă cu tot sufletul şi Bucovina, leagănul copilăriei scumpului defunct. Pe plaiurile ei pline de duioase amintiri istorice, răposatul a primit primele imbolduri pentru îndeletnicirile sale istorice de mai târziu. La privirea monumentelor istorice pe care le întâlnim la fiecare pas, a simţit primele emoţiuni ale mândriei naţionale Urmele glorioase ale trecutului avură darul de a deştepta în sufletul său înţelesul viu pentru acest trecut aşa de puţin desluşit până la dânsul. Sub impresia acelor fiori de redeşteptare pare să fi luat hotârîrea de a se dedica cu totul studiului acestui trecut, pentru a putea pătrunde şi tainele lui cu razele minţii sale şcolite şi bine ordonate. Dar atmosfera din Bucovina nu era de loc prielnică pentru a aduce la îndeplinire astfel de hotărîri. Conştiinţa sa naţională nutrită necontenit prin rezultatele studiilor sale istorice deveni cu vremea prea pronunţată, decât să se poată împăca cu siluirile meschine ale unei stăpâniri iitrige, care nu se sfia de a suprima cu orice mijloace manifestaţiunile legitime ale acestei conştiinţe. Un conflict şcolar cu autorităţile austriace, care-i cereau lucruri pe care conştiinţa sa românească nu le putea satisface, îl determinară să părăsească Bucovina şi să primească chemarea ce i se făcuse la Universitatea din Bucureşti. Aici i se deschise un vast teren de activitate în condiţiuni mai prielnice ca în Bucovina. Aici îşi aduse la îndeplinire hotărîrea tinereţelor sale de a tălmăci rostul trecutului şi de-a lumina începuturile vieţii politice a Românilor. Pentru împlinirea gândului acestuia a muncit o viaţă de om şi a reuşit să-şi rădice din rezultatele cercetărilor sale un monument vecinic şi neperitor în istoriografia română. Cuvântările elogioase care s’au rositit aici arată cu de ajuns cum Dimitrie Onciul a înţeles să-şi îndeplinească misiunea sa ştiinţifică culturală şi didactică în ţara liberă. Recunoaşterea meritelor sale este o mângâere pentru familia îndurerată şi o adâncă mulţumire pentru noi, compatrioţii săi bucovineni, cari ne bucurăm, văzând, că unul din rândurile noastre, s’a învrednicit de a contribui la marea operă de consolidare culturală a neamului nostru. Desrobirea Bucovinei, la care el a contribuit prin scrisul său, l-a impresionat adânc, şi prin aceasta el vedea opera vieţii sale împlinită. „De acum sloboade Doamne pe robul tâu, că văzură ochii mei mântuirea ta“ erau cuvintele cu care măîntâmpină la întâlnirea noastră după unire. Şi D-zeu l-a slobozit." După ce şi-a împlinit misiunea, se întoarce în Bucovina pentru a dormi acolo somnul de veci. Fie-i ţărâna uşoară şi memoria eternă. r<—»mu ........... ft «* » O .............. Serata Socializoartelor Române din Bucovina Ca şi în ceilalţi, ani această serată a fost din cele mai reuşite ale carnavalului. Toată lumea românească din Cernăuţi s’a grăbit să-i ridice fastul prin prezenţa sa şi publicul neromân da asemenea n’a lipsit. Astfel venitul curat se ridică la frumoasa sumă de 70.000 lei, întrecând toate veniturile de până acum. Societatea ţine să mulţumească tuturora cari au contribuit la reuşita atât de frumoasă a seratei, înainte de toate neobositului ei prieten, prof. Dr. Oreste Luţia care nu numai că a ştiut să dea sălii un aspect artistic de cea mai înaltă valoare estetică, dar cu o răbdare şi o abnegaţie rară i-a stat comitetului într’ajutor la toate lucrările tehnice, grele şi destul de neplăcute, dar indispensabile. D. prof. Amaliu Liteanu a aranjat cu gustul şi siguranţa sa recunoscută toate dansurile cari nu !