Glasul Bucovinei, iunie 1925 (Anul 8, nr. 1841-1861)
1925-06-11 / nr. 1847
s Cernăuţi, Joi 11 Iunie 1925 Numărul 2 Lei Anul VIII, Nr. 1847 . e H-í«lS%n TIO N n L ROt\»MtSC = Tipografia: Telefon Nr. 28S APARE ZILNIC 3\av \eg,ea Redacţia şi Administraţia Cernăuţi, Strada lancu Plondor Nr. 33 Se primesc numai articole incinte. Mnonerie la an se înapoiază. ■ ■' ........................"»IWtWPWW ANUNȚURI Șl RECLAME se calculează după tari) și se primesc la admi* alstrație. Strada lancu Flondor No. 33 Peatfw laserat« la interiorul liantlui se urcă taxa ca MV» farul de judecatt la Cernăuți. U»e-20_ ---- p0t^° -------------— .rinnEHTUL p* «a a ici, pt Vi 80 205 I«l, pe trei liuni 109 Ici, pentru țărani xi Sine: pt un an 200 lei, p* V, an 129 lei, pe trei luni 10 lei Huksi .numărul de Duminică: pe un an 80 ici, pt Vi an 50 Ici, pe *r«l luni 30 Iei. Pentru străinătate pe un an 108 iei, pe Vi *«s *00 lei. Flitii« a* face« sediu! ziarului. Si RESElSSl ililCEl linii Două partide din opoziţie, şi anume partidul ţărănist sau mai bine spus ţăranist-internaţional, al d-lor Mihalache-Lupu-Stere şi partidul naţional, care ar fi făcut un gest de sinceritate a credinţii sale politice, adăogând la titlul său de naţional şi numele conservator, al d-lor Argetoianu-Maniu-Iorga s’au unit şi s’au legat, ca să răstoarne guvernul cu orice preţ. Această legătură a început din capul locului prin a fi neserioasă şi, trecând prin ridicol, a sfârşit prin a fi violentă, condamnându-se definitiv prin atitudinele-i şi manifestările-i proprii. A fost neserioasă, căci nu s’a făcut nici în baza unei unităţi de vederi politice şi nici în temeiul unui program politic de înfăptuit, oricât de restrâns şi simplu ar fi fost acel program. Dimpotrivă, e lucru îndeobşte cunoscut că vederile, principiile şi credinţele'' politice ale şefilor acestor două partide sunt diametral opuse; şi deci şi părerile fruntaşilor ce alcătuesc aceste partide, asupra celor mai de seamă probleme politice de la ordinea zilei se bat cap în cap şi se mişcă în margini extreme, de la un conservatorism retrograd până la un socialism revoluţionar-internaţional. Astfel fiind vădit că a fost o imposibilitate pentru conducătorii acestor partide să cadă de acord asupra unui cât de minimal program de guvernământ care să le justifice acţiunea de răsturnare a actualului guvern. Dar legătura şi acţiunea aşa ziselor partide unite e nu numai neserioasă, ci începe a deveni ridicolă, când vezi îmbrăţişându-se, fără să fi revenit asupra vederilor lor politice, şefi de partide cari până nu de mult şi-au aruncat cele mai grele injurii şi invinuiri şi şi-au spus cele mai grele judecăţi unul asupra altuia. De aceea nu e nici o mirare, dacă până azi încă şefii partidelor unite n’au putut afla soluţia, ca să poată apărea în public câteş şase la un loc şi facem prinsoare că încă înainte de a fi fost în stare şefii să găsească această deslegare, legătura tandră de acuma se va fi schimbat din nou în înjurăturile de odinioară (vezi recentele colecţii a organelor de publicitate, oficioase şi semioficioase ale amintitelor partide: „Aurora“, „România“, „Universul“ ş. a). Legătura dintre partidele unite a devenit însă de-a binelea ridicolă, când acţiunea lor de răsturnare a luat o desfăşurare amplă şi a fost motivată cu enunciaţiuni ca acelea, că partidul naţional-liberal trebuie să plece grabnic de la guvern, căci de altfel ţara se prăpădeşte şi se face revoluţie. Pe lângă omul neserios şi ridicol lumea însă trece cu nepăsare şi nu-l bagă în seamă, el năcăjit însă sfârşeşte prin a deveni violent, desfiinţându-se. Acelaş lucru s’a întâmplat şi cu aşa zisa opoziţie unită. A început prin a fi neserioasă şi, devenind ridicolă, a sfârşit prin violenţe cari au desfiinţat-o. Căci a început a face obstrucţie în cameră prin cuvântări interminabile fără rost, prin provocări de certe şi bătăi în măsură a desonora incinta camerei şi a face iluzorie orice lucrare a parlamentului. Iar când guvernul şi majorităţile parlamentare, în aprobarea şi a celorlalte două partide de opoziţie, anume a partidului Poporului şi a partidului ţărănist disident, au hotărît o modificare a regulamentului care să pue capăt violenţelor şi decăderii opoziţiei unite şi să facă posibile lucrările parlamentului, opoziţia unită a decăzut şi mai mult, împrovizându-se, după votarea modificării, Marţi seara în 2 iunie a. c. în cameră, drept parlament, guvern şi suveran şi declarând guvernul de demisionat. Această ieşire nesocotită însuşi „Adevărul“, care nu poate fi bănuit de simpatii guvernamentale, care însă în schimb e cât se poate de binevoitor în aprecierile sale despre acţiunea şi faptele opoziţiei unite, în editorialul său de Duminică 7 Iunie a. c, o caracteriză drept una din acele parodii cari mai ales în politică te ucid. Opoziţia unită s’a sinvers prin neseriozitatea, ridicolul şi violenţele ei, în loc să contribuie şi dânsa la opera de consolidare a statului. Partidul naţional-liberal îşi va desăvârşi însă prin propriile-i puteri opera începută spre binele şi întărirea ţării. S. Pădure -------------------------••••-------------------------- O judecată nu a noastră Am spus nu o odată că așa zisa opozite unită e o imposibilitate politică din cauza totalei lipse de unitate in rândurile ei. Iată că de astădată această judecată nu o mai spunem noi, ci cunoscutul ziar economic „Argus* care e un adversar hotărât al politicei economice a guvernului. In situaţia politică internă din numărul său de Luni 8 Iunie,Argust spune textual: „Surprizele din Cameră se urmează, fără să se asemene. Scene violente alterneazăcu scene vesele. Intr’o zi avem tumult şi bătăi. In alta insulte, provocări la duel,—fără eşiri pe teren, excluderi ori cântece care anunţă căderea guvernului. Pe ziua de eri am avut o surpriză de altă natură: discursul ţinut de d. Ion Lapedatu la discuţia generală asupra convenţiilor cu Banca Naţională. D-l Lapedatu este un fruntaş al partidului naţional, partid care, împreună cu cel ţărănesc, alcătueşte opoziţiaunită şi duc campania de răsturnare a guvernului. Partidul naţional şi partidul ţărănesc au dat un manifest către ţară, în care se vorbeşte, între altele, de „o monedă discreditată“, de „o viaţă economică în care haosul măsurilor de sus se împleteşte cu neruşinarea exploatărei de jos“, de „un buget înşelător, care nu poate acoperi ruina financiară a statului“. D-l Ion Lapedatu a vorbit la Cameră şi a aprobat politica monetară a guvernului, arâtându-şi o singură părere de rău, aceea că d-l Vintilă Brătianu nu s’a grăbit, mai de mult, să închee aceste convenţii cu Banca Naţională, D-l Lapedatu aprobând politica economică şi financiară a d-lui ministru de finanţe şi aceasta în momentul când partidul său duce o luptă atât de aprigă în contra guvernului — iată o surpriză“. Apoi continuând, încheie: „Guvernul liberal are un mare aliat: lipsa de unitate în tabăra opoziţiei“. Aci să ne dea voe „Argus“ să facem o mică rectificare : lipsa de unitate e vădit slăbiciunea cea mare a opoziţiei, cât despre aliatul guvernului liberal, apoi acela e solida unitate a partidului liberal, precum şi pregătirea şi destoinicia conducătorilor şi fruntaşilor săi. ----------------------------------------------------- Solemnităţile de la Răcăciuni Desvelirea bustului lui Ion C. Brătianu Duminecă a avut loc în comuna Răcăciuni, jud. Bacău, o mare şi impunătoare serbare cu prilejul desvelirii busturilor marelui bărbat de stat Ion C. Brătianu, bust ridicat de săteni, şi al omului şcoalei care a fost Spiru Haret. La această solemnitate au luat parte d-nii Ion I. C. Brătianu, preşedintele consiliului, Al. Constantinescu, ministrul agriculturii, G. G. Mârţescu, ministrul justiţiei, Dr. C. Angelescu, ministrul instrucţiei, general Moşoiu, ministrul lucrărilor publice, I. Nistor, ministrul Bucovinei, D. Chircuiescu, ministrul muncii, I. Inculeţ, ministrul Basarabiei, general Văitoianu, ministrul comunicaţiilor, senatori, deputaţi, un foarte numeros şi select public, precum numeroase delegaţii din jud. învecinate şi delegaţi din întreg judeţul Bacău. Cuvântarea d-lui Al. Constantinescu După ce s’a oficiat serviciul divin d. Al. Constantinescu, ministrul agriculturii şi domeniilor, a ţinut următoarea cuvântare: Cu adâncă pietate viu azi a aduce prinosul de veneraţiune, memoriei marelui bărbat de Stat şi patriot Ion C. Brătianu, căruia sătenii din această comună îi închină, în bronz neperilor, expresiunea preamăriei şi a recunoştinţei neclintite. Simţământul de înălţare sufletească şi de emoţie îmi cuprinde cugetul şi inima şi mai larg şi mai neasemuitor, cu cât pomenirea lui Ion C Brătianu, de azi, se înalţă din mintea, veneraţia şi recunoştinţa ţăranului băcâoan, care dovedeşte prin aceasta înalta conştiinţă naţională ce trăeşte în masa poporului, pentru ce cu muncă, patriotism şi demnitate, şi-au închinat forţele lor pentru binele şi propăşirea neamului. Acest simţământ care a isvorât în mod spontan din sufletul poporului şi s’a întâlnit cu acela al intelectualilor, constitue dovada cea mai perfectă şi şi mai îmbucurătoare de deplina comunitate de idealuri şi înţelegerea nevoilor ce leagă poporul şi conducătorii săi. Un simbol al conştiinţei româneşti Astăzi, figura de bronz a lui Ion C. Brătianu resumează şi acest simbol de unitate a conştiinţei publice între diferitele trepte sociale ale poporului român şi prezenţa noastră, a tuturora, în jurul fiinţei neperitoare a marelui patriot român, adevereşte pentru totdeauna neclintita unitate de simţiri din inimele noastre ale tuturora, în cugetul de a prăznui pe acela pe care azi nu-l mai poate revendica o singura treaptă socială sau un singur partid politic, ci o naţiune întreagă. Ion Brătianu domină perspectiva istorică a veacului al XIX-lea cu începere chiar înainte de 1848. De aceea pe el, ca şi pe marele figuri ale neamului, timpul şi istoria, marii şi drepţii judecători ai popoarelor, îl ridică deasupra stratului social şi naţional căruia i-a consacrat munca şi sufletul său şi proectează înfăţişarea sa în linii grandioase, depăşind astfel proporţiile fireşti ale semenilor săi şi dându-i puterea şi înălţarea celora, a căror viaţă şi al căror nume se confundă cu viaţa şi cu numele neamului lor însăşi. Viaţa lui Ion C. Brătianu Iată de ce, Domnilor, în faţa bronţului care înfăţişează pe Ion C. Brătianu, mintea noastră refuză a-i da o biografie omenească, a cerceta data şi locul naşterei, studiile ce a făcut, viaţa familiară şi socială a lui, precum şi sfârşitul lui pământesc, căci ei şi numele lui au încetat de a mai reprezenta o importanţă individuală, ci spărgând prin covârşitoarea valoare a actelor sale, tiparele vieţei fizice, s’a ridicat la înălţimi supraomeneşti, la care însuşirile individuale încetează şi dispar din faţa tributelor obşteşti şi naţionale cu care meritele i-au înveşmântat fiinţa. Ion C. Brătianu este al naţiunei române. Viaţa lui se contopeşte cu idealul, viaţa şi sbuciumările naţiunei române în a doua jumătate a veacului al XIX-lea. Acest mare român şi-a consacrat energia, până la ultima suflare, pentru propăşirea poporului şi a binelui