Glasul Bucovinei, august 1940 (Anul 23, nr. 5965-5976)

1940-08-01 / nr. 5965

Joi 1 August 1940 Anul XXII, Nr. 5965 Ziarul: Telefon Nr. 2.10.43. Tipografia: Telefon Nr. 2.10.43 înscris în registrul publicațiilor periodice al Tribunalului Cernăuți, S. III, sub Nr. 15/38 din 26 Mai 1938. — Proprietar: Institutul de Arte grafice şi Editură „Glasul Bucovinei“ S.A.R. Cernăuți Director responsabil: Dr. AUREL MORARIU REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: Bucureşti III, Str. Argentina No. 39. Costul Abonamentului: 600 lei pe an; 350 lei pentru o jumătate de an; 200 lei pentru trei luni. Gând bate toaca de istrenie Când trec pe lângă un sătuc de munte şi aud bătând toaca de utrenie şi văd români scoborind grăbiţi de pe dealuri ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu în bisericuţa de lemn afumată şi joasă, tresar totdeauna şi inima mi se strânge de durere, căci îmi vin în minte icoane dragi din satele noa­stre din Bucovina, căzute azi în stăpânirea sovie­tică. Dintre toate, acela de care mă leagă cele mai calde amintiri e satul Crasna. Oare ce vor fi făcând Crăsnenii aceia dârzi, ne­înduplecaţi şi credincioşi până la fanatism, fără preot şi fără biserică ? îşi poate oare închipui cineva tragedia pe care a încercat-o neamul nostru prin pierderea părţii de sus a Bucovinei şi prin pierderea Basarabiei ? Să revin însă la Crasna mea şi numai la una din multele amintiri care mă leagă mai mult şi care dă mereu năvală să iasă la lumină. Mijlocul lui Martie. Zăpada stătue încă pe ici, pe colo, dar nu e frig, căci soarele a ieşit biruitor pe boltă şi cuprinde sub razele sale pământul încă amorţit de iarnă. Pe la zece sosim în vatra satului, căci avem de îndeplinit o misiune simbolică. M. S. Regele, încadrăndu-Se în tradiţia voevodală, a împărţit sătenilor din toată ţara pluguri. E o săr­bătoare sublimă aceasta... Românii din Crasna sunt oameni nespus de fru­moşi, înalţi, cu chipul bronzat, cu graiul înflorit ca şi portul. Cămaşa de vi,­iţarul şi iia păstrează ceva din albul de zăpadă al hainelor lui Făt-frumos din basmele noastre. Au venit cu toţii, încât ţi se pare că au fost a­­duşi de valurile unei ape mari. Am încercat să intrăm în biserică, dar na fost chip din cauza mulţimii care în fiecare Duminică păşeşte grăbită spre izvorul luminii şi pocăinţii. E atât de înduioşător să vezi azi, când lumea, în cea mai mare parte, şi-a pierdut credinţa, că oame­nii de prin satele din ţara de sus, intră cu rândul în biserică pentru a putea asculta măcar părţi din sfânta slujbă. In faţa bisericii, în mijlocul mulţimii imense, în care­ se află străjerii şi străjerele şcolilor primare. Noi, când rostim cuvântul străjer, ne vin în min­te uniformele străjereşti aşa cum se află prin vi­trine sau în albume. E bine însă să se ştie că aces­tea sunt foarte puţine în raport cu mulţimea unifor­melor străjereşti ale puilor de plăieşi, străjerii de la început şi din totdeauna ai plaiurilor acestora. Şi aşa, privindu-i pe micii străjeri în iţăraşi şi că­­măşuţe de zăpadă, în opincuţe cu nojiţe, în sumă­­reşe şi cuşmuliţe unele plesnite pe-o ureche, sau pe micile străjere cu ochii ca cireşele amare, în ca­­trincioare şi tulpănele, cu faţa atât de serioasă, simţi inima cum îţi alunecă spre ei. Nici nu îndrăznesc să mă întreb ce se va alege din copiii aceştia căzuţi în stăpânire străină. Predarea plugului regal s-a făcut într'o atmos­feră impresionantă. Sfeştania şi cuvântul preotului au scos lacrimi din ochii miilor de Români, iar cu­vântul săteanului care a primit plugul a fost su­blim. E un biet om sărac cel care a primit darul, ţăranul necunoscut, pe care l-a ales întâmplarea, fiindcă toţi sunt vrednici de darul regesc. In cuvinte de-ale lui de-acasă rostite din inimă a rugat pe Prefectul judeţului să-i spună Majestăţii Sale că el mulţumeşte pentru cinstea ce i se face şi pentru dar, care mai ales îi este nespus de pre­ţios­, că el înţelege ce cere Majestatea Sa dela dân­sul şi dela urmaşii lui în schimbul plugului, să are cu el ogorul curăţindu-l de buruiana cea rea şi să semene în brazda lui bogată şi neagră ca păcura grâul de aur, căci aceasta este datoria ţăranului­, iar dacă va fi nevoie, să întorcă plugul în urmă, şi să se pună de strajă la căpătâiul ţării. Este tare greu de îndeplinit cum trebue porunca şi dorinţa regală, dar el şi cu copiii săi fac legământ acolo cu o mână pe plug şi cu alta pe inimă că gândurile şi dorurile Majestăţii Sale s'au şi prefăcut în fapte. Ca din senin toaca de stejar a prins a bate gră­bită, iar clopotul din turn a dat svon de aramă ca să se ştie până departe că în clipa aceasta Ţară, Rege şi Naţiune s'au contopit într'o singură fiinţă — una şi nedespărţită ca Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Pentru cei căzuţi în Basarabia ^ şi Bucovina Parastasul dela Biserica „Dobroteasa“ / ' ' “î^* 'V.v.e ■ 'ir »- ' • ••. ■■ ■' -* • — Juiv ■ Pentru pomenirea celor căzuţi în timpul retragerii din Bucovina şi Basarabia, s’a oficiat Duminică la orele 12, un parastas la biserica „Dobroteasa“ din calea Văcăreşti. Parastasul s-a făcut din iniţiativa asociaţiei „Fră­ţiorii Domnului Iisus Hristos“ şi a fost oficiat de părintele econom Gh. Gheorghiu parohul bisericii şi preşedintele asociaţiei, care a rostit o mişcătoare cu­vântare în memoria scumpilor dispăruţi. Au luat parte numeroși membri și credincioși. Schimbarea locului Scriem aceste rânduri pentru toţi acei cari, pără­­sindu-şi căminele şi avutul şi-au salvat numai su­fletul de sub avalanşa ce a zdrobit atâtea existenţe şi a desfiinţat, ca într’o săptămână a patimilor, mun­ca de zeci de ani de cinste şi răbdare, a plugarului şi profesionistului liber, a funcţionarului particular ca şi a slujbaşului statului. Mulţi dintre noi cei loviţi de destin sunt atât de copleşiţi de durere încât nu mai găsesc puteri des­tule spre a face faţă nici grijilor zilei. Le înţelegem durerea precum ne-o înţelegem pe a noastră, căci cu toţii suntem în refugiu. Totuşi, fără a da sfaturi nimănuia, ne permitem a le atrage aten­ţia că nu există tovarăşi mai răi în lupta noastră de toate zilele decât durerea şi mâhnirea. Durerea şi mâhnirea distrug forţele cele mai alese ale trupului şi sufletului nostru şi ne încătuşează mai greu decât lanţurile temnicerului. Durerea şi mâhnirea ne în­cărunţesc, ne usucă şi nu contribuie cu nimic la sal­varea fie şi a unui ac din grămada de pagube pe care le îndurăm. Şi durerea şi mâhnirea sunt, deseori, începutul a­­celor patimi cari îl trag la fund pe omul slab şi-l aruncă, fără putinţă de leac, pradă peirii. Dar, fiindcă, schimbând locul, ne simţim desrădă­­cinaţi şi îndureraţi, e bine să aducem amint­e celor ce au uitat de ea, iar celor ce nu o cunosc încă să o spunem că există o credinţă străveche, — credinţa care se întemeiază pe o lege după care orice schim­bare a locului folosește omului tare. Dar nu poate fi tare cine se lasă învins de dureri și mâhniri. CfâSfâ­rf. S. Metpelin­ Comunicatul No. 57 Mareşalul­ Curţii Regale face cunoscut următoa­rele: In dimineaţa zilei de 29 iulie a. c., MAIESTATEA SA REGELE a primit în indienţă de lucru pe: D. general David Popescu, ministru de interne, D. general Constantin Ni­culescu, ministrul Apă­rării Naţionale, D. Radu Budişteanu, ministrul Cultelor şi Artelor, D. general de armată adj. Constantin Ilasievici. La dejun MAIESTATEA SA REGELE a avut in­vitaţi pe D. Ion Gigurtu, Preşedintele Consiliului de Miniştri, D. prof. Mihail Manoilescu, minstrul Afacerilor Străine, București, 29 iulie 1940. Interzicerea participării în consiliile de administraţie pentru preoţi Monitorul Oficial“ de ari publică următoarea de­cizie a ministerului Cultelor: Noi, ministru secretar de Stat la departamentul Cultelor şi Artelor, Având în vedere, că unii preoţi fac parte din con­silii de administraţie, retribuiţi sau onorifici, direc­tori, casieri etc., comitete de conducere altele decât cele cu caracter pur spiritual, cultural sau caritabil. Având în vedere, că orice activitate în afara alta­rului, fiind străină harului preoţesc şi în consecinţă, prejudiciabilă înaltei misiuni de creare şi menţinere a sufletului naţional, ce incumbă în prim loc sluji­torilor altarului. Decidem: ART. I. — Se interzice cu desăvârşire membrilor clerului de a mai face parte din consiliile de admi­nistraţie, comitetele de conducere, etc., care nu au un caracter pur spiritual, cultural sau caritabil. ART. II.­­ D. director al cultelor este însărcinat cu aducerea la îndeplinire a prezentei deciziuni. Dată la 20 Iulie 1940. Ministru, Radu Budișteanu In preajma luptei decisive BERLIN 30 (Rador). — In cursul ultimei lupte hotărîtoare cu Anglia, armata aeriană germană va juca, probabil, rolul decisiv. Bazele aeriene germane sunt foarte numeroase și prin aşezarea lor, din Norvegia și până la Brest, sborurile avioanelor germane sunt mult avantajate. Distanţele până la obiectivele din Anglia sunt în prezent micşorate. Apropierea aviaţiei germane de coastele britanice este deasemeni favorizată de în­tinsul apelor, avioanele putând să se apropie prin surprindere de obiectivele engleze. Mare parte din avioanele engleze sunt reţinute în luptele cu aviaţia italiană.. Pe de altă parte Englezii au de parcurs aceleaşi distanţe pentru a ajunge deasupra obiectivelor ger­mane. * Deoarece Anglia ţine să aibă dovada celor de mai sus, armata aeriană germană i-o va da în foarte scurt timp.

Next