Ilustratiunea Română, 1938 (Anul 10, nr. 28-52)
1938-07-06 / nr. 28
GlwtckBibia a ajur NHU Parcurgând distanţa, din Piaţa Unixei spre gară sau invers este imposibil să nu întâlneştimăcar un „ghipsar”, care îşi desface produsele în preajma gării. Fabricanţii din „ghipsuri”, cum singuri se intitulează, sunt o categorie de vânzători ambulanţi ce trăiesc din vânzarea diferiteor statuiete din ghips, fabricate în serie chiar de ei şi colorate strident, neurmărind cu acest colorit adesea destul de nostim, decât să fie cât mai „ţipătoare” spre a atrage atenţia amatorilor. Şezând „turceşte” pe trotuar un „ghipsar” şi-a înşirat marfa jos invitând trecătorii să cumpere : — Iaa ghipsurile iaaa ! Eftine și frumușele iaaa... Un trecător s’a oprit privind nehotărât la mulţimea de statuete. Ca aruncat de un resort „ghipsarul” e în picioare: — Poftim, luaţi „tiroleza” asta ! Costă numai doisprezece lei şi n’o să găsiţi nicăieri una mai frumoasă. „Tiroleza” e o statuetă reprezentând o vacă albă cu pete verzi, „ţintată” în frunte cu roşu şi copitele poleite cu bronz. — Sau dacă nu vă place „tiroleza” luaţi un „Napoleon”. II dau numai cu un pol, căci n’am făcut încă „safteaua”, altfel... Chilipir nu altceva ! Mă uit la Statueta, ce reprezintă pe Napoleon şi nu-mi pot stăpâni râsul, căci îmbrăcămintea fostului împărat e un adevărat curcubeu: tricornul verde, vesta mauve, pantalonii albaştri, iar cişmele galbene. Intre timp şi-a făcut apariţia un alt „ghipsar” cu braţele Rotund. Expoziţia” de statuete încărcate cu statuiete de acelaş calibru adresându-se cumpărătorului: — Un „Napoleon“? Eu vi-l dau numai cu cincisprezece lei şi e mai frumos decât al lui. (Avea cisme aurite). Şi mai solid ! Ia uite ici. Şi cu degetul îndoit îl ciocăneşte mereu lăudându-i rezistenţa. Acela al „puştiului” e subţire ca foiţa, cum l-ai atins mai tare s’a făcut ţăndări ! In cele din urmă clientul cumpără deja noul venit un „Napoleon” cu zece lei, iar „puştiul”, un băiat de vre-o 16—17 ani, se aşeză din nou pe trotuar cu picioarele încrucişate pufnind înciudat: — Vezi, domnule? Nu poţi mânca o bucată de pâine din cauza „concurenţei”. Cum ţi-a „căzut” un client ţi l-a şi „suflat” de sub nas. Uf... mare pacoste ! — Vinde şi tu mai eftin ca el. Fă-i şi tu concurenţă — îl sfătuiesc eu. — Hm ! Dacă aşi putea... Dar el e mai vechi în meserie şi are „esperenţă” mai multă la vânzare, ş’apoi... dacă mă iau la „clanţă” cu el mai iau şi „mardeală”. — Dar de ce vopsiţi statuietele aşa de tare ? — Păi să vedeţi dv. Nod avem două categorii de muşterii. Una alcătuită din lume mai „supţire” care nu cumpără decât când şi când un „ghips” alb; iar cealaltă categorie o formează lumea de clasare care cere „ghipsuri” cât mai „ochioase”. Dacă îndemn un om de la ţară să cumpere o statuetă albă nici nu vrea să audă: — Nu vreau de astea văruite ! M’am despărţit de micul .,ghipsar” urmând să mă aştepte după prânz în acelaş loc spre a mă conduce să vizitez „fabrica”, iar la ora 2 p. m. îmi ieşi vesel înainte: — Aşa-i că sunt „puntual”? Să mergem căci am pregătit totul pentru „turnat”. După zece minute de mers se opri arătându-mi o cocioabă dărăpănată: — Am ajuns! Şi îndreptându-se spre o uşe: — Poftiţi! Aici e „laboratorul”. Când am deschis uşa un val de aburi m’a năpădit împiedecândumi vederea. In cele dinurmă prin stratul gros de vapori am început să desluşesc cele din jur. O cameră aşade scundă încât ajungeai cu capul în plafon. Lângă fereastră era masa de lucru sub care erau aşezate claie peste grămadă „tiparele” în care se toarnă ghipsul. „Puştiul” s’a desbrăcat de haină, şi-a agăţat un şorţ dinainte şi a desfăcut un tipar al cărui interior îl unge cu parafină. Acest lucru terminat aşează bucată lângă bucată legându-le cu o sfoară, apoi toarnă ghipsul moale învârtind mereu „toporul”. — De ce îl învârtiţi mereu? îl întreb curios. — Ca să se formeze golul la mijloc — mă lămureşte competent „fabricantul”. După zece minute statuieta e gata „din alb” şi vine rândul vopselelor. Acum „laboratorul” e mutat afară sub cerul liber şi ghipsarul vopseşte de zor depăunându-şi necazurile împletite cu planuri de viitor şi, blesteme. — Aţi văzut în „laborator” o masă încărcată cu „ghipsuri”? — Da. — Acelea sunt pregătite pentru bâlciuri. Am până acum 60 de bucăţi şi cred că peste o lună voiu avea gata două sute. — Te duci și la bâlciuri cu „ghipsuri”? — Haha ! Acolo totdeauna îmi merg afacerile bine. Nu am atâta marfă câtă se cere. — Dar concurenții? — La bâlciuri este loc și pentru ei. Nici eu nici ei nu ne mai întoarcem acasă cu vre’un „ghips“. C. L. DUPĂ RĂPIREA MICULUI JIMMY CASH ,,Laboratorul’’ Intervine concurența „Kidnapper"-ul brankoin P. Mac Call la interogatoriu. Mac Call va fi cu siguranță condamnat la moarte