Împreună, 2000 (Anul 10, nr. 94-102)

2000-02-01 / nr. 95-96

Petőfi Sándor Cântec naţional Sus, maghiare, ţara toată Cheamă! Azi, sau niciodată! Robi sau liberi? Fiecare Să răspundă la-ntrebare!­­ Pe maghiarul Dumnezeu Noi ne jurăm, Ne jurăm ca robi de-acum Să nu mai stăm! Robi am fost, sărmani, străbunii Ce-au dus viaţă fără funii, Tihna nu-şi găsesc, dorită, Cât timp ţara e robită. Pe maghiarul Dumnezeu Noi ne jurăm, Noi ne jurăm ca robi de-acum Să nu mai stăm! E-un netrebnic fără ţară Cel ce-azi s-ar sfii să moară, Căruia mai dragă-i viaţa Decât patria, măreaţa. Pe maghiarul Dumnezeu Noi ne jurăm, Ne jurăm ca robi de-acum Să nu mai stăm! Mai lucioasă-i decât lanţul ! Spada, luminează braţul, Dar noi lanţ purtăm, priveşte! Spadă veche, te urneşte! Pe maghiarul Dumnezeu Noi ne jurăm, Noi ne jurăm ca robi de-acum Să nu mai stăm! Numele maghiar, în lume, Iar va creşte în renume; J­3 îl vom şterge de ocară Şi ruşinea, ce-i pătară! Pe maghiarul Dumnezeu Noi ne jurăm, Ne jurăm ca robi de-acum Să nu mai stăm! Ne vor cerceta mormântul Toţi­ urmaşii, sărutându-l ' Şi, spunând o rugăciune, Numele-o să ni-l îngâne. Pe maghiarul Dumnezeu Noi ne jurăm, Ne jurăm ca robi de-acum Să nu mai stăm! 13 martie 1848 în româneşte de Eugen Jebeleanu Petőfi Sándor Anul X. Numărul 2-3 (95-96) 8 pagini, FEBRUARIE-MARTIE 2000 1000 lei „Adevăratul meu ideal călăuzitor este idealul înfrăţirii între popoare, înfrăţire în pofida oricăror duşmănii şi învrăjbiri.“ O zi marcantă pe vecie La doua zile după derularea evenimentelor revoluţionare din capitala ungară Petőfi Sándor, conducătorul - poet al declanşării revoluţiei budapestane din 15 martie 1848, îşi nota următoarele în Jurnalul său despre această dată: „Rezultatele sunt de aşa manieră încât vor marca această dată pentru vecie în istoria ungară”. De peste 150 de ani, peste tot în lume unde trăiesc maghiari, această zi este aniversată ca marea sărbătoare a naţiunii maghiare, ca simbolul libertăţii şi independenţei maghiarilor. Apărută în Bucureşti de nouă ani şi publicaţia noastră culturală bilingvă cinsteşte spiritul lunii Martie a Maghiarilor şi înfăptuirea revoluţionară a Tinerilor din Martie în fiecare an cu numere speciale, precum şi cu spectacole literar-artistice organizate pe scena Teatrului Naţional din capitală. Şi în martie 2000, vom proceda la fel. De această dată, pe lângă evocarea ipostazei de conducător al revoluţiei, ne vom referi şi la tovarăşii săi de principii mai puţin cunoscuţi până acum şi la cercul său spiritual. Totodată, ne vom strădui şi în continuare să facem cât mai binecunoscute învăţăturile revoluţiilor paşoptiste ale maghiarilor şi românilor, în speţă, ne referim la ceea ce arăta istoricul bucureştean Ştefan Ştefănescu, membru al Academiei Române, într-un studiu apărut cu câţiva ani în urmă concomitent în „Együ­tt-împreună” şi în publicaţia budapestană „Ezredvég”: „Una dintre învăţăturile anului 1848 o constituie faptul că ne îndeamnă să vedem cu clarviziune. Adică să condamnăm toate manifestările exclusivismului naţional, să cinstim valorile istoriilor noastre şi astfel să catalizăm apropierea dintre popoarele românilor şi maghiarilor”. Redacţia „Aşa a fost pe 15 martie” „în mod logic, prima iniţiativă şi, totodată, principala îndatorire a revoluţiei este eliberarea presei... Aşa vom face! Restul îl las pe seama lui Dumnezeu şi a celor îndriduiţi să continue începuturile... Menirea mea se rezumă la a face primul imbold. Mâine va trebui să cucerim libertatea presei! Iar dacă ne vor împuşca? Cum va voi Domnul, cine poate spera la o moarte mai frumoasă?.... însufleţiţi şi încrezători în soartă, ne-am întors în cafenea care era deja plină cu tineri. Jókai a dat citire proclamaţiei, iar eu mi-am recitat Cântul naţional; ambele au fost primite cu o plăcere debordantă. (Cântul naţional l-am compus cu două zile înainte, în data de 13 martie...) în cafenea am hotărât să abordăm tineretul universitar şi apoi să ne consacrăm toate forţele marii înfăptuiri... în curtea Universităţii de Medicină, Jókai a dat din nou citire proclamaţiei, iar eu am dat glas Cântului naţional. De aici, cortegiul care sporea în fiecare clipă, atât numeric cât şi ca însufleţire, s-a deplasat la ingineri, iar de acolo la seminariul juriştilor... Jókai şi-a recitit proclamaţia cu cele 12 puncte şi m-au pus iarăşi să recit­vântul naţional. Ambele au fost primite cu o însufleţire fanatică, iar cuvântul „jurăm” din refren a fost rostit de întreaga mulţime din piaţă... Tiparniţa lui Landerer fiind cea mai apropiată de noi, ne-am deplasat acolo... Şi imediat s-a procedat la tipărirea celor 12 puncte şi a Cântului naţional. în ciuda şiroaielor de ploaie, în faţa muzeului s-au adunat 10.000 de oameni, iar de acolo, ca urmare a deciziei noastre comune, ne-am deplasat la Primărie pentru ca şi cetăţenii să îşi asume cele 12 puncte şi să se unească cu noi.... Cenzura a fost abolită, iar porţile închisorii lui Táncsics s-au deschis. Scriitorul deţinut a fost adus de către mulţime triumfal în Pesta. 1­­ Aşa a fost pe 15 martie... Neîndoielnic, acest lucru ar putea fi indiferent pentru derularea ulterioară a evenimentelor, dar, ţinând cont de ceea ce a fost, pentru început a fost măreţ şi grandios. Mai greu e pentru un copil să meargă pentru prima oară, decât pentru un matur să mărşăluiască zile de-a rândul. Pesta, 17 m­artie 1848 Din Jurnalul lui Petőfi Sándor

Next