Inainte, ianuarie 1972 (Anul 29, nr. 8343-8366)

1972-01-14 / nr. 8352

p 1 2 1aa a 1 I­i — le, Istoria și vestigiile, legende­poveștile Și amintirile ne mărturisesc și ne dovedesc fără tăgadă că, de-a lungul celor două milenii și mai bine, mun­ții și pădurile au fost loc de adăpost, apărare și luptă pen­tru neamul nostru în lunga și zbuciumata lui existență. O dovedesc cetățile în ruină, mănăstirile fortificate, culele și schiturile, care evocă și con­firmă adevărul. Aceasta ca să nu mai vorbim despre graiul muntenilor, despre portul, tra­dițiile și arta lor. Dar, iată că din aceleași sur­se ne ajung din veacuri Și peste veacuri mesajele marii și clocotitoarei trăiri a poporu­lui nostru și j­os, pe imensita­tea cîmpiilor dunărene, acolo unde muntele nu-și mai arată decit proiectată în zările șim­­ici măreția îndepărtată a stîn­­cilor și culmilor înzăpezite. Preistoria se împletește cu an­tichitatea, iar aceasta își ra­mifică existența împletită cu evul mediu și pînă în vremu­rile apropiate nouă, înfloritoare și clocotitoare de viață nouă, socialistă cele două localități — Sadova și Piscul Sadovei —păstrează între hota­rele lor vestigiile uneia din acele splendori de viață, vite­jie și zbucium din trecutul «w prea îndepărtat al Olteniei și Țării Românești — ruinele mă­năstirii Sadova. Mănăstirea Sa­dova, căci așa este cunoscută în istoria monumentelor istori­ce Și așa este cunoscută și în amintirile localnicilor. In jurul zidurilor acestei mă­năstiri încă mai stăruie cu în­verșunare rămășițele unor con­strucții, ale unui portal. Un­deva, prin apropiere, ascunse sub brazde, cărămizi din zi­durile care au înconjurat mă­năstirea și clădirile ce o în­­văluiau, scheletul unei bolnițe și ruinele fostului foișor de pază... Interesul pentru aceste ruine îl sporește astăzi mesajul tul­burător al cîtorva file îngăl­benite dintr-o lucrare de prin 1871 (care mi-a căzut sub pri­viri nu de multă vreme). Ele pot apare pagini de în­florire literară, cu ceva exa­gerare de cronicar cu un adînc și entuziast sentiment național, dar acestea toate nu diminu­ează cu nimic niște adevăruri istorice cu privire la „curtea domnească“ de la Sadova. Căci, în paginile despre care scriu, tocmai despre aceasta este vorba: „Intre Olt și Jiu, ceva mai sus, cu 17 km de Schela Cio­banului, se înalță casele dom­nești în care Aga Matei de la satul Brîncoveni s-a întîlnit mai întîi cu Pașa Abaza de Nicopole spre a discuta răstur­na narea lui Radu Leon Tomșa ti­ran și asupritor al poporului. Tot aici, s-a întîlnit Aga Ma­tei după aceea cu un grup de boieri patrioți, toți din Olte­nia, pentru a pune la răsturnarea cu armele a­case lui Radu Leon Tomșa : spătarii, Coțofeanu, Filișanu, Barbu pa­harnicul, Brădescul, Stratovea­­nul etc. etc...­­„Cel mai Vrednic și mai demn de a fi domn dintre ei era Aga Matei de Romanați din satul Brîncoveni“ ne spune în con­tinuare cronicarul. „Bătălia cu oastea lui Radu Leon Tomșa a avut loc în cîm­­piile mlăștinoase ale văii Jiu­lui și Dunării, lingă „Schela Ciobanului“. înfrînți de oastea lui Tomșa, la un moment dat, ei își gă­sesc adăpost și rezistă în În­tăririle de la Sadova... Schela Ciobanului este stră­vechiul nume al orășelului de azi Bechetul. Dar să lăsăm evenimentele istorice, să ne oprim la rostul și întîmplările care mai leagă „Curtea" de la Sadova de dom­nia țării românești și de Bă­nia Craiovei... Căci odată ajuns domn, Matei Vodă-Basarab ri­dică aici o nouă, mai frumoa­să și mai bine înzestrată mă­năstire, iar „curtea domnească« — oricum casele domnești de aci sunt și ele întărite, se mai construiesc altele noi cu turn de veghe și apărare... Episoadele descrise de auto­rul însemnărilor din 1871 sunt revelatoare și tulburătoare, căci aci, în casele domnești pe care el le numește mereu „Curtea“ de la Sadova, au loc drame, intrigi, căsătoriile fericite și nefericite ale unor odrasle, fie ale lui Matei Vodă fie ale u­­nor demnitari, ca drama asasi­nării lui Stratoveanu sau căsă­toria fiicei lui. Aci, domnul țării, Matei Vodă, vine destul de des și ține sfat cu sfetnicii lui. Primește solii și trimite solii, fie la Constantinopol fie la împărații Austriei. De aci aține calea și zdrobește năvala cîrjaliilor de peste Dunăre de la Nicopole și Oreahovo... Alaiul curții domnești se în­dreaptă de multe ori de la Cra­iova sau de la București spre Curtea de la Sadova, la săr­bători ori cind aveau loc e­­venimente mari în familia dom­nească. ...Poate, legat de aceste rase domnești așezate în inima cîm­­piei dunărene a Olteniei, se explică și existența, de acum patru secole și mai bine, unui alt palat de marmoră lin­a­gă grindurile Nedeii, a unor denumiri care evocă pagini de istorie, ca de exemplu „Vîr­­ful și măgurile cu dor“ din cea mai puternică împărăție a stu­fărișurilor și mlaștinilor. „Palatul de marmură era al Brîncovenilor“ spun bătrînii. „Vîrful și măgura cu dor“ i se zice, pentru că aci își aduceau domnii și căpeteniile oștirii fa­miliile de le adăposteau pe la Vidin ori pe la Orlova". Mai puțin dumerit, înainte de a cunoaște cite ceva din is­toria — poate romanțată, poate nu ! — a „Curții“ de la Sa­dova, îmi apare limpede acum tot ce se povestește și se păs­trează în amintirea de pe Valea Dunării, țăranilor despre timpurile de luptă și de zbu­cium din trecutul nostru, care și-a scris cu același cot și măreție paginile — clo­aci, ca și oriunde în întinde­și­rea pămîntului românesc. Tărnăcoapele arheologilor,­ lupele istoricilor și ale croni­carilor au cuvîntul ! Au cuvîntul și forurile de specialitate conducătoare care, în entuziasmul și dragostea de tot ceea ce constituie tezau­rul gloriei noastre naționale, au redat și redau mereu noi și noi vestigii. Aceasta, cu mai mult cu cit vestigiile atît a­­cestea prezintă o însemnătate cu totul aparte pentru istoria acestor locuri. ST. BOSSUN ÄS fllllllll mm i I I ) ■j.* ÎNAINTE mm Intr-o posibilă istorie a presei românești, publi­cațiile literare craiovene trebuie să rețină atenția (prin grupări și structurări științifice), acordîn­­du-li-se un spațiu meritoriu. Explicația rezidă nu numai nu numărul impresionant de publicații (de ordinul sutelor), ci­ mai ales în densitatea in­formației, ca și în prestigiul unor semnături cu­prinse din paginile acestora. Vom încerca sa descifrăm — în cîteva foile­toane-serial — prezența unor personalități scriito­ricești întîlnite în paginile revistei „Năzuința“, revistă apărută la Craiova între aprilie 1922 — mai 1929. Organizată pe domenii de literatură­­știință-arte, revista consemnează în comitetul de conducere numele unor scriitori și intelectuali re­marcați în epocă (Elena Farago, George Murnu, Ion Dongorozzi, C. D. Fortunescu, Constantin Ge­­rotă, I. B. Georgescu). în paginile revistei au apă­rut frecvent creații aparținînd lui George Baco­­via, Ion Barbu, Ion Pillat, Vasile Voiculescu, Ilarie Voronca, Ion Luca Caragiale, Perpessicius și alții, traduceri din Homer, Ch. Baudelaire, Ruben Dario, Fr. James, Em. Verhaeren etc. (Toate demonstrează — într-un fel sau altul — că orașul Craiova era racordat la pulsul valoric al culturii naționale și universale. Printre multiplele preocupări de istorie literară (dincolo de comentariile, în multe cazuri pertinente și la obiect, despre cărți semnate de prestigioase personalități ca Bogdan Duică, Eugen Lovinescu, Titu Maio­­rescu, S. Mehedinți, T. Vianu, M­. Streinu) revista „Năzuința“ a oferit cititorilor săi un docu­ment important desprins din ultimii ani de suferință ai lui Ion Creangă. Amintim și subli­niem totodată cu majuscule acest gest literar, deoarece G. Călinescu însuși nu l-a repro­dus integral în fundamenta­la sa monografie dedicată hu­­muleșteanului. Probabil că G. Călinescu, urmărind cronologia vieții lui Creangă, nu avea nevoie de citarea (integrală) a celor trei scrisori. Este vorba de trei epistole expediate de Ion Creangă, din Iași, unchiului său Gheorghe Creangă. Reproducem integral aceste scrisori pentru a prilejui lec­torului interesat o imagine stilistică a relatărilor din ulti­mii ani ai scriitorului. Totodată, dorim să atragem atenția asupra intimității, dar și a șăgălniciei și ironiei scrii­torului (în această privință, deci, sublinierile ne aparțin). Iași 1888, maiu 19 Bădiță Gheorghe dragă și prea iubite verișoare, Anetă și Elenuță, iertați-ne. Vă rugăm, că nu v-am scris pînă acum! Despre boala mea din Fe­­vruarie și Maiu, care în amîn­­două rîndurile a fost asemine cu moartea, cred că v-a fi scris Zahei. Mă aflu acum puțin mai bi­­neșor dar tot îmi tremură car­nea pe mine și sînt trist și descurageat din această pricină. Vă dorim din tot sufletul multă sănătate și bucurie la toți și la toate ! Pe­vara Elenuța o felicităm de ziua onomastică, dorindu-i fericire și bucurie nesfîrșită. Vă îmbrățișăm cu drag do­­rindu-vă multă sănătate și bu­curie ! I. Creangă și Ținea 5 iunie 1888 Dragă și iar dragă bădiță Gheorghe. Vă sărutăm cu drag și vă dorim din suflet multă sănă­tate și bucurie la toți! Din scrisoarea de la 1 iunie, am văzut că trebuie să pleci la Slănic. Drum bun! Și nu te îndoi cîtuși de puțin că ai să capeți sănătate, și ai să vii de acolo voinic și zdravăn, cum îi tunul. Apele sunt foarte bu­ne, locurile foarte frumoase și îngrijirea cit se poate de bună ; doftori o mulțime, cari și ei vin la izvorul tămăduirilor, ca și ceilalți muritori , ai să ai cu cine te consulta. Eu nu pot să merg în anul acesta , dacă știam dinainte că mergi... ce­ream și eu un loc mai de de­mult, dar acum s-au dat toate locurile gratis, care au fost de dat de la E­p­i­t­r­o­p­i­e . Eu sunt mai bineșor. Ținea Vă do­rește drum bun, ca și mine, vă îmbrățișează pe toți: pe Ane­­ta, Luța, Șoimariu, Mihălache și Ținea. I. Creangă și Ținea (Pe marginea scrisorii : Mai scrie-ne și de la Slănic). șir Iași, 1889, iulie 2 Moșule dragă, iertați-mă, vă rog, căci eu, cu boala mea, nu v-am scris tare de mult. Dorim din suflet a ști cum vă aflați ? Toți ai noștri sunt sănătoși, afară de mine. Vă trimitem sărutări de mină și îmbrățișări prietenești la toți și la toate. Oare nu-i păcat... să nu ne mai vedem noi, așa, din cind in cind ? Dacă nu ne-am mai ve­de (a) ci­ mai... mai trăim... apoi... morți... D-zeu știe ? ! Ce zici : adevărat să fie sau nu?... Ținea și Ion Creangă N.N. Un ochi atent poate re­ține, cu siguranță, cîteva din trăsăturile stilului artistic lui Creangă. Mai întîi natura­al rețea, vădită chiar și în nota intimă de adresare unchiului și verișoarelor, apoi demnitatea și finețea. Familiarizarea cu opera lui Creangă descoperă și nota de ironie de tip Moș Luca sau Nichifor Coțcariul (a se vedea cu precădere sublinierile din scrisoarea a treia). O ultimă observație : a treia scrisoare este semnată „Ținea și Ion Creangă", de parcă sim­­țindu-și sfîrșitul, scriitorul dă­dea întîietate viilor. Ce con­știință tragică chiar și în cea­surile de derută ! Prof. M. BARBU ■ jv í­­î. .. “ . Arhiva literară: „NĂZUINȚĂ“ In aqua forte ULOUE A părut că a coborît din cer, în virtutea vreunui drept divin, enormă și pli­nă ca globul de aur al unui împărat. Intr-atîta e de smălțuită și de „fără diplomă“ funcția ce i-a umflat ca pe niște baloa­ne mitice desprinse din legende neomenești. O altă eră le este mamă și dimensiunile lumii cesteia le apar spectrale in­n­­tr-o transfigurare sceleran­­tă de pofte fără capăt. Nu i-am recunoscut, și pentru fiecare am găsit a­­cul potrivit... Golul balonului!. Golul balonului !... Cind vin jos nu mai sînt nimic. De altfel nu sînt decît ceea­­ ce au fost și cind au plecat în sus... Ex nihilo nihil! Prof. SOREL BUNGET „BASM" Corneliu D. Ciobanu ORIZONTAL : 1) Poet pașop. 5­tist, autorul poeziei „Anul 1840“. 1I 2) Revistă literară, apărută la­­ Iași în 1924 (neart.) — Anton Pann al Ardealului, autorul po­l­­eziei „Anul cel mai mănos". 3) I Din senin! — Pom fructifer — I Văcărescu Ion. 4) Mare cărtu­­­­rar al Moldovei, autorul lucră­rii „Istoria ieroglifică“ — Fr. • Iment din „Baltagul". 5) Scoase din teacă­ — Viață. 6) Scena­rist român contemporan — Prefață la „Uvar"­ — Compozi­­tor german. 7) Poet român, aju­­torul poemului „In memorie celor morți pentru patrie și libertate" (1835—1871) — Cauc. 18) Căi — Lac în Abisinia. 9) Curele­­ — Cai de mare — Tocană ardelenească. 10) Isto­ric, publicist, poet orator, om politic, membru al Academiei II „Pagini de tinerețe“ — Vasile Alecsandri. 11) In viață — Au­­torul epopeii „Țiganiada“. 12) Poet participant la revoluția de din 1848, a scris „Marșul revo­luționar" (1828—1851) — Poet iluminist român, a scris stihuri II pe motive populare (1776—1848). VERTICAL : 1) Bardul de la Mircești, autorul volumelor „Lăcrămioare“, „Ostașii noștri" ,etc. 2) „Clar de...", poezie de Șt. O. Iosif — Primul poet român modern, autorul a nu­mai cinci poezii. 3) Luceafărul poeziei românești — Nas­tîmă­tor. 4) Xenopol Eliad — Tu­dor Arghezi — Manifestări ale respectului. 5) Primul poet pro­­letar, autorul volumului „Spre țărmul dreptății“. 6) Poet ro­mân, autorul epopeii eroicomice „Povestea vulpei“ — Anotimp cald (pl.) — Davila Alexandru. 7) „...Literară“, revistă apărută la Iași în 1840 — Avram Iancu Văcărescu Enăchiță. 8) Ra­Autoarei volumului „Strada Vînătorilor", Nelly Cutava. E strada pe care în zadar, din zori, ieși la vînătoare ...de cititori. du Rosetti — Barbu Nicoleanu — Conturul unui element în sculptură. 9) Zeul vintului — Canțonetist român, autorul vo­lumului „Poezii“ apărut în 1362 — Dînsa. 10) Peneș — Armă veche — „...Mînăstirii Putna“, poezie istorică de V. Alecsandri (neart.). 11) Autorul cunoscutei Lui I. Peltz, la apari­ția volumului „Micro­bar" Microbar ? E­ o carte car­e (Chiar de-am fi sterilofobi) După titlu, ne apare Că e plină de... microbi poezii „Unde ne sunt visăto­rii ?“ — Nea ! 12) Aliați — Poet român, autorul neuitatelor „Fire de tort“, „Cîntece de vitejie" etc. Cuvinte rare : EOL, TATO, FLOREA GHEORGHE cercul rebusist „Feroviarul“ Craiova Lui Emil Căldăraru, autorul volumului „Sea­ră de suflet" Seara ta se odihnește, Prinde-n rafturi mucegai, Fiindcă nimeni n-o citește Chiar de suflet dac-o dai... Letiției Popa, pentru volumul „Succesul". Romanul este proaspăt, are o existență cam incertă . Căci, chiar așa cum ne apare Succesu-i numai... pe copertă, Măriei Roven, la apa­riția volumului „Cind pătratul are trei laturi". Al căru­i titlu îl citesc, și-n gînd Eu îl plasez la timpul viitor . Și-atunci mi-arată el momentul cind Volumul va avea vreun cititor... Lui Radu Tudoran, autorul Volumului „Al treilea pol al pămîntu­lui“. E al treilea ? Prea iute Te porniși pe tărăboi. Căci pe cărțile vîndute S-au realizat... doar doi! Lui Iosif Petran, pen­tru volumul de teatru „Pereți albi" Cind cu pixul pe-ndelete, Coala albă o dezmierzi, Pe pereți, sau pe perete Nu poți da decit... cai verzi. Lui Valentin Stroe, autorul volumului „Poe­mul Salamandrei“. Cu ocoluri de meandre Precum curge-n vale gîrla, Ne cam duci eu­ salamandre Să ne bagi pe gît... șopîrla ! GR. ȚEPEȘ ȘARJE PRIETENE­ȘT DON CARLOS LA CRAIOVA Nicolae Boncea, unul dintre numeroșii cercetători ai trecu­tului orașului nostru, mi-a în­fățișat, de curînd, o interesantă scrisoare, păstrată cu grijă în albumele de familie. Iată conținutul acestei scri­sori (în transcriere modernă) : „1899 iunie 16. Iubite amice, îți alăturez un portret ce mi-a dat astăzi Don Carlos, Duce de Ma­drid, ca să-l ții amintire de la dînsul pentru primirea ce i s-a făcut. O strînsoare de mină a­­micală, Postelnicu". Este vorba, în această scri­soare, despre Don Carlos Maria de los Dolores Juan Isidor Jo­se, duce de Madrid, născut in 1848, care, nereușind să devină rege al Spaniei, a desfășurat o activitate revoluționară remar­cabilă. Astfel, în 1868, a provo­cat o răscoală a bascilor, re­petată apoi, în 1872 și 1873, în­­frînt de generalul Serrano, Don Carlos este nevoit să fugă din țară, pe căile unui exil ne­meritat, stabilindu-se la Lon­dra; în acest timp, izbucnește o răscoală în Cuba, care atunci era posesiune spaniolă. Ca ur­mare, Statele Unite declară răz­boi Spaniei, la 8 aprilie 1898, dorind astfel să preia stăpîni­­rea asupra posesiunilor spanio­le din America. în acest con­flict armat, care se va încheia prin schimbarea stăpînilor asu­­pra Americii Latine, exilatul Don Carlos înțelege să ia poziție constructivă, încercînd o să formeze o armată care să lupte contra Statelor Unite, dar, implicit, și contra Spaniei, de unde fusese alungat. Călătorind prin mai multe țări europene, pentru a recru­ta voluntari în armata sa, a­­junge, neoficial, și la Ieșui, unde „mai mulți și sergenți români, în rezervă, s-au adresat lui Don Carlos, pretendent la tronul Spaniei, cerîndu-i să-i înscrie în armata spaniolă care va combate Sta­tele Unite", după cum relatea­ză C. Bacalbașa în volumul H al lucrării sale „Bucureștiul de altădată“. în drumul său spre Bucu­rești, Don Carlos s-a oprit, probabil, și la Craiova, pentru foarte scurt timp, fiind primit cu simpatie de către primarul de atunci al urbei, Peșicu, ma­iorul Postelnicu l-a însoțit, poa­te, pînă la București, unde a primit portretul lui Don Carlos pentru primarul Peșicu. Și, tocmai acest episod este relatat de către scrisoarea reprodusă mai sus, care contribuie la în­țelegerea corectă a personalită­ții lui Don Carlos, aventurier ambițios, dar și luptător pentru independența Americii Latine. Conf. univ. dr. ION PATRAȘCU Bucu­ofițeri 14 — I — 1972 La început de an cu Bratu și Papazîan — Cu atîtea autobuze, Pa­­paziene, s-au dus caricatu­rile noastre cu I.T.C.-ul... — La mine curge apa, la tine nu curge, cum facem caricatura, Papaziene ? — Pline proaspătă... și cu „piinea“ noastră cum rămî­ne ? — E și bere, e și pepsi... dar vine ea vara... „MICA PUBLICITATE“ Cedez garsonieră confort IV apartament 4 contra mere central. confort Doritorii sînt rugați a pre­zenta certificat me­dical de starea să­nătății. Tînără diploma­tă, brunetă, 28 ani, predă lecții de en­gleză, contra intra­re în spațiu, nu­mai la persoane cu situație sigură și mașină (preferabil „Taunus“). Caut cameră goa­lă (mobilată) cu acces la bucătărie și... cămară. Doamnă văduvă, prezentabilă, oferă menaj la singur contra domn cu­ ca­­­meră mobilată, ef­ferte înso­­ite de fotografii și carne­tul de C.E.C. Tînăr inginer, a­­vînd spațiu In plus, primește în gazdă studentă (indiferent anul de studii). Se asigură cazare con­fortabilă, eventual pensiune. Familie serioasă caută îngrijitoare cu experiență pen­tru o fetiță de doi ani și un băiețel cu stagiul militar satisfăcut. Pierdut o legă­tură cu chei în au­tobuzul gară parc. Găsitorul — e rugat a se opri deoarece păguba­șul nu le mai poate folosi, neavînd ne­voie de ele. Pierdut cîine lup, cu o curelușe ro­șie la git. Cine l-a găsit e rugat să o­­prească curelușa și să trimită clinele păgubașului. Cedez scaun per­manent stradă­ din­­ vedere plecării din cauza Adresați V. O, oraș, la „Cafe-bar" din strada Unirii, unde pot fi găsit zilnic între orele 10—23. Discreție absolută. Fie Pierdut legitima­de serviciu, gestionar de depo­zit alimentar. Se declară nulă, drucît unitatea Ia­­se află de o lună de zile în inventar. T. P. „Ora de mu­zică“ Nicu-Dan Gelep — Craiova­ ■­­ ...».■«•fr.«.. i.wâ­­ [UNK] v i i

Next