Informaţia Harghitei, ianuarie-martie 1970 (Anul 3, nr. 579-652)
1970-01-04 / nr. 579
Pag. 2 LA MULŢI ANI, MUNCITORI A! VĂII MUREŞULUI! — Primiţi pluguşorul ? — Cu dragă inimă !... A trecut bădiţa Trăiau apele cele Învolburate, deasa întunecime a codrilor de brad, liniştea cîmpiilor şi a urcat spre acele locuri de munte cu pietre Întărite de mină de om harnic, iubitor de glie străbună, şi acolo a lăsat ca plugul să tragă brazdă adâncă de spor, belşug şi fericire ... Im mulţi ani!... Belşug. Spor. Fericire. Toate în ăst an să ne vie. Din casele noastre nimic din cele dorite de viaţă să nu lipsească. Satele Văii Mureşului aveau ceva din freamătul pădurilor, glasul tălăngilor din mioriticul viers de foc, pocnetul biciului din căutarea drumului ce duce spre belşug. Colindătorii cei mici abia urcaţi de la pămînt, cu feţele îmbujorate şi glasuri cristaline răscoleau uliţele satelor. Se opreau în pragul caselor şi urau gospodarului „La mulţi ani, cu sănătate, fericire şi belşug !“ La Subcetate sau Sărmaş, la Bilbor sau Toplţa, pretutindeni în satele de sub streaşină pădurilor a fost la fel. Anul care a fost îşi lua rămas bun prin mii de glasuri înfrăţite. Dar, încetul cu încetul, emoţia trecerii spre viitorul an şi mai îmbelşugat a cuprins întreaga suflare omenească. Uliţele au devenit pustii. Colindătorii au dispărut ca prin farmec. Oamenii evocau anul nou prin gînduri şi fapte deopotrivă de bune. Paharele se ridicau pentru tot ceea ce au făcut, pentru tot ceea ce vor crea în viitor. Pe canavaua încrederii se broda fericirea familiei lor, prosperitatea patriei socialiste pe a cărei glie, deopotrivă, români şi maghiari, se înfrăţesc prin respect şi muncă. La clubul muncitorilor forestieri din Toplţa tinereţea se dezlănţuia asemenea unui vulcan. Acolo s-au întrunit acei oameni ce descătuşează „aurul verde“ al munţilor. In gîndurile lor se păstrează intactă sinceritatea dură a locurilor. Fabtinski Iosif, tînăr muncitor la fabrica de lăzi e sincer fericit că poate împărtăşi din succesele sale şi ale tovarăşilor săi de muncă. Pentru el anul 1969 a însemnat depăşirea planului de producţie cu cinci la sută, obţinerea, ca elev în clasa a Xl-a la seral, a unor note bune. La el există o mare dorinţă de autodepăşire, de a fi cit mai folositor patriei noastre. Acestea sînt doar o parte din glodurile rostite în prag de An nou şi pe care prietena sa Simon Ecaterina, muncitoare în aceeaşi fabrică, în acelaşi atelier, le răsplăteşte cu călduroasă strângere de mină. Am trecut la o masă apropiată şi am stat de vorbă cu Septimiu Branea, tehnician de exploatare forestieră. „Există multe meserii — ne mărturisea dînsul — şi toate la fel de frumoase. Dar dintre toate cea de silvicultor îţi poate aduce cele mai mari satisfacţii ... cel puţin pentru mine. Sînt gînduri ce exprimă adevăruri reale, profund ancorate in viaţa lui. El, ca şi prietena sa Rodica Olteanu, sînt copiii acestor meleaguri, aduşi în viaţă de părinţi a căror muncă e strîns legată de istoria Văii Mureşului. Rodica va fi în curind învăţătoare, şi... „Aş dori ca clipa cind voi împărtăşi celor mici din slova ştiinţei de carte să fie cit mai aproape, dar mai ales cît mai rodnică". O unire de gînduri în prag de An nou. Pe aceşti tineri îi leagă mii de fire de locul lor de muncă. O legătură trainică al cărei izvor de puteri nebănuite se află în strădaniile părinţilor, în lupta lor din acele vremuri cînd „aurul verde" se scurgea în folosul altora. Atunci au muricit şi luptat înfrăţiţi, români şi maghiari, iar azi, aceşti tineri duc mai departe făclia unităţii. ...Lemnul e una din marile bogăţii ale judeţului nostru. Fiecare bucată de lemn va trebui să devină folositoare omului. Să contribuie la bunăstarea lui, la clădirea unui viitor măreţ. ,,Vom asigura o valorificare deplină a masei lemnoase — ne împărtăşea din gîndurile sale Vasile Buculeu salariat la C.P.L. Gălăuţaş — în aşa fel Incit anul 1970 să fie încununat cu succesele strădaniilor colectivului nostru. In acest fel preocupările de viitor se vor axa pe linia Hotărîrilor Congresului al X-lea al partidului, adevărate deschizătoare de drumuri ce duc spre viitor". Apoi, sirenele au veslit miezul nopţii, în faţa televizoarelor miile de muncitori ai Văii Mureşului ascultau cu emoţie cuvintele de salut ale tovarăşului Nicolae Ceauşescu şi prin paharele ridicate, prin zîmbete ale fericirii, ale dorinţelor ce trebuie îndeplinite, s-a marcat trecerea în anul 1970. La mulţi ani, muncitori ai Văii Mureşului I T. PIRLEA La Băile Tuşnad Ferestre luminate pinâ în zori In afarâ de localnici, cîteva sute de oaspeţi — bucureşteni, constănţeni, brăileni — au petrecut ultimele ore ale lui 1969, şi prima ni a noului an, la Băile Tuşnad. Niciodată oraşul-staţiune nu a avut atîţia oaspeţi ca în această noapte. — Cu douăzeci şi doi de ani în urmă am petrecut revelionul pentru prima oară la Băile Tuşnad. Şi atunci m-am distrat foarte bine, dar acum pot spune că totul a fost excelent. Excelentă a fost primirea, meniul şi deservirea — ne-a spus Ovidiu Savin, care a condus la Băile Tuşnad un grup de 90 de lucrători din cadrul Ministerului Muncii. Şi ceilalţi oaspeţi au fost mulţumiţi de modul cum au fost serviţi, la Cantina nr. 2. Brăilenii au fost obosiţi, după 12 ore de drum. Dar felul cum au fost serviţi, la cantina nr. 5, i-a reconfortat pe deplin, în primele ore ale serii, sala cantinei nr. 1, firumos împodobită a devenit arhiplină. Peste o sută de bucureşteni întîmpină aici, cu pahare pline, noul an. Alături de ei o sută de turişti din Constanţa. La întrebarea, de ce tocmai aici îşi petrec revelionul, Elena Codreanu ne-a răspuns simplu: „Aici totul este minunat. Merită să vii aici". Restaurantul Oltul, şi-a schimbat pentru revelion întreaga înfăţişare. Împodobit minunat aştepta oaspeţii din Miercurea-Ciuc, Băile Tuşnad, Sfîntu Gheorghe. Cei 70 de tineri şi vîrstnici care şi-au petrecut revelionul aici, s-au distrat minunat. Aceasta e şi părerea lui Endre Dózsa, medic primar la Policlinica din Băile Tuşnad, a lui Nagy Iosif şi Edith Veréb, angajaţi la Fabrica de confecţii din Miercurea-Ciuc, sau a elevilor Liceului din Miercurea-Ciuc, Szakács Éva şi Urszuly Albert. Toate ferestrele au continuat să rămînă luminate pînă în zori. A fost mîncare şi băutură suficientă, iar fetele tuturor au iradiat voie bună şi încredere în noile izbînzi pe care, fiecare la locul său de muncă, le va obţine în 1970. I. ŞTEFAN corespondent Telefonista Kristó Margareta, transmițînd sutele de urări de bine pentru 1970. Printre jurnalişti şi mineri (Urmare din pag. 1) cerea lor au lăsat urme, se putea citi emoţia. înconjurat de ortacii săi, pe obraz lăsa, totuşi, să se prelingă o lacrimă precum cristalul, ca un semn al bucuriei, dar şi al regretului. „De online voi veni numai ca vizitator pe la furnale", părea sa ne spună. Unîndu-le la despărţire sănătate, noroc şi la multi ani, am purces spre aIte locuri unde în noaptea aceea tot omul se afla în fata mesei îmbelşugate. ★ Minerii de la Combinatul minier Bălan au petrecut revelionul în sala cantinei şi a restaurantului din localitate. In timp ce confraţii lor închinau din belşug pentru realizările anului care a trecut, şi îşi urau noi succese în anul ce a venit, cei de la întreţinere şi pază se aflau la locul de muncă, pentru a pregăti primele tone de minereu ale noului an. Se cuvine sa le urăm şi acestora noroc, sănătate şi la mulţi ani! Telefonistele Bartalis Maria şi Szép Matilda au asigurat deservirea abonaţilor în noaptea de revelion. Bucătăresele de la restaurantul Harghita din Miercurea-Ciuc au avut mult de lucru cu pregătirea felurilor delicioase care s-au servit. Orchestra Casei de cultură din Miercurea-Ciuc, una din furnizoarele veseliei generale. a-f-w.fi. HARGHITEI La Gheorgheni Am pornit spre 1970 cu frunţile senine Noaptea revelionului este un prilej de voioşie pentru toţi, bucuria fiind pe primul plan, căci ştim că şi în anul care a trecut ne-am, achitat cu cinste de sarcine care ne-au revenit şi am pornit în anul nou cu fruntea senină. Toate acestea şi le pot spune şi locuitorii din Gheorgheni, care, în localul restaurantului Mureş, al casei de cultură, în cluburile instituţiilor şi întreprinderilor, printre brazii seculari ai Lacului Roşu sau în cabana Bucin au petrecut în voioşie noaptea revelionului. Anul care a trecut a fost un an rodnic. Hărnicia şi sîrguinţa se argumentează elocvent şi prin faptul că valoarea muncii patriotice a locuitorilor oraşului Gheorgheni a ajuns în 1969 la peste 4 milioane lei. Pe orice poartă ai fi intrat in oraşul Gheorgheni sau în localităţile din jurul oraşului, ar fi putut vedea oameni cu fete îmbujorate de bucurie. Cu cîteva minute înaintea sosirii noului an, mii de pahare au fost ridicate, mii de ochi au fost aţintiţi spre ecranul televizoarelor, mii de oameni ascultau cuvîntarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu, caldele urări de bine adresate întregului popor. Apoi petrecerea a continuat, fiind însoţită de numeroase surprize : tortul, purcelul la tavă, tragerea la sorţi, dansul inimii etc. Intre timp, la maternitatea din Gheorgheni liniştea a fost întretăiată de plînsul primului nou-nascut, Mark Susana, muncitoare la Filatura din Gheorgheni, în această noapte a dat naştere unui băieţel, care în rubrica nr. 1 a fost înregistrat cu numele de Ladislau. îţi urăm şi ţie micuţule Ladislau, multă bucurie, an nou fericit! THOMAN BÉLA, corespondent Noul an a sosit la revelionul tineretului în clinchet de pahare. La Cristuru Secuiesc NOUL AN PRIMIT CU OPTIMISM Şi în oraşul Cristuru Secuiesc mulţi au întâmpinat Anul nou îrn compania prietenilor, iar alţii prin restaurante, prin cluburi. Lîngă o masă comună stăteau tîmplarii „veterani", care în anul 1949 au înfiinţat Cooperativa meşteşugărească „1 Mai". Cînd glasul sirenelor a vestit apariţia anului 1970, muncitori, ţărani, intelectuali au ciocnit paharele lor urîndu-şi unii altora fericire, multă sănătate şi succese. Aceasta este o tradiţie statornicită la fiecare început de an. Dar acum cei din Cristuru Secuiesc au sărbătorit trecerea în noul an mai optimişti şi mai entuziaşti, datorită faptului că directivele Congresului al X-lea au dat un conţinut mai bogat anului 1969, un conţinut nou viitorului an şi celor ce-i urmează. Din programul revelionului, susţinut în localul restaurantului, fireşte, nici cu această ocazie n-a lipsit tradiţionala tragere la sorţi a purceluşului aducător de noroc. Norocul a favorizat pe Bács Margareta. Petrecerea a continuat pînă dimineaţă. MÁRTON FERENC, corespondent ANUL II, nr. 579 La Sínmartin împreună și de revelion ...Am găsit în comuna Sînmartin, în seara de Anul nou o adevărată atmosferă de sărbătoare. Sala mare a căminului cultural era arhiplină. Potrivit obiceiului, statornicit de-a lungul veacurilor pe aceste meleaguri, cei care au muncit împreună un an întreg, conducători şi gospodari, tineri şi vîrstnici s-au întrunit şi în această ultimă seară de la cumpăna anilor, ca să serbeze împreună împlinirea cu succes a strădaniilor lor, să-şi ia rămas bun de la anul care pleacă şi să ureze bun venit noului an. — Am încheiat un an rodnic, în ciuda condiţiilor meteorologice nefavorabile , ne spun preşedintele Cooperativei agricole de producţie, Albert Iosif, şi inginerul Dimény Alexandru. Valoarea unei zile-entrică se ridică la 30 de lei. Cooperatorii noştri au pentru ce să se bucure. Strădaniile lor s-au împlinit. Hărnicia şi-a găsit răsplata cuvenită. Ce-ar putea fi mai grăitor în acest sens decât faptele, bunele rezultate — numărul zilelormuncă totalizate de unii cooperatori ca : Sós Anton (756 zile-muncă), Serbandi Iuliu (713), György Iosif (660) şi alţii care au muncit tot anul pentru ca rezultatele să fie atât de valoroase. Iar acum e veselie şi voie bună. Aşa e şi firesc. E firesc ca feţele să fie îmbujorate, ca oamenii să se veselească urmărind momentele pline de umor ale piesei comice „Sári bíró" de Móricz Zsigmond, prezentată de formaţia artistica a căminului cultural, să asculte cîntecele interpretate de corul mixt in. Stroit şi dirijat de inimosul profesor de muzică Kemény Pavel. Sticlele cu vin umblă din mină în mină, iar cîntecul lăutarilor face ca şi vîrstnicii să demonstreze tinerilor că se pricep şi acum la ciardaş. Bucuria şi veselia îşi ating punctul lor culminant în timp ce vechiul an îşi trăieşte ultimele clipe ale existenţei sale. Pe cadranele ceasurilor, indicatorii se suprapun Pe numărul 12. ...Detunăturile armelor vinătoreşti, glasul molcom al bătrînului clopot, strigătele tinerilor ieşiţi în stradă în clipa sosirii solemne a noului an, răscolesc liniştea albă a nopţii. Tăcutele dealuri prind deodată viaţă, redînd manifestările multiple ale bucuriei, într-un ecou ciudat. Oamenii se îmbrăţişează, se rostesc urări de bine, obişnuite la începutul fiecărui An nou. C. IOAN